Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Dezvoltarea psihosexuala de-a lungul varstelor

Sociologie


Dezvoltarea psihosexuala de-a lungul varstelor

In acest capitol, te invit sa explorezi caracteristicile dezvoltarii psihosexuale, specifice fiecarei varste. Sunt convinsa ca daca ai asimilat materia cursului de Psihologia varstelor, o parte din informatiile din acest capitol iti sunt deja cunoscute. Astfel, vei afla poate mai multe despre evolutia identitatii sexuale de la nastere si pana la batranete. De aceea, sper ca la finalul capitolului sa poti numi si identifica principalele caracteristici si manifestari psihosexuale ale copiilor, puberilor, ado­lescentilor, adultilor si varstnicilor.

Caracteristicile dezvoltarii sexuale la copii si preadolescenti

Nu se poate vorbi despre sexualitate, indeosebi aceea a copilului, fara sa ne gandim din nou la S. Freud. Si asta, deoarece Freud a avut si un alt mare merit: acela de a aduce la lumina sexualitatea infantila, adica de a scrie public, fara rusine si culpabilizare, ca sexualitatea se manifesta inca de la nastere. Acest lucru era binecunoscut inaintea sa, dar era considerat un pericol pentru sanatatea copilului. Asta a dus la construirea a numeroase aparate, care mai de care mai ingenioase, care sa interzica atingerea organelor sexuale. Si in zilele noastre persista ideea ca atingerea organelor sexuale de catre copil este periculoasa, desi nimeni nu a intalnit pe cineva care s-a prostit sau a innebunit in urma jocului cu organele genitale.

Mai mult, chiar, descoperirile recente si posibilitatile de vizua­lizare a evolutiei fatului in uterul matern au aratat ca viata sexuala este dinamica de la conceptie, nu doar de la nastere. Comportamentul sexual este, astfel, prezent inca din perioada intrauterina: baietii pre­zinta erectie, iar la fetite se produce lubrifierea vaginala. In plus, inca de atunci, apar primele elemente de legatura emotionala intre mama si copil, atasamentul, fapt ce sta la baza dezvoltarii capacitatii de a intra in relatie cu cineva, de a crea intimitate. Oricum, fatul este diferentiat sexual din momentul conceptiei. Este necesar sa iti aduci aminte ca exista:

sexul genetic: cromozomii 46 XY - pentru sexul masculin - si 46 XX - pentru sexul feminin;

sexul gonadic: structura gonadelor feminine si masculine;

sexul fizic sau corporal: dat de caracterele sexuale primare - organe sexuale interne si externe - si caracterele sexuale secundare - sani, musculatura, constitutia corpului, pilozitate, voce etc.;

sexul trait - se refera la identitatea sexuala pe care persoana simte ca o are, careia considera ca-i apartine.

Bazele diferentierii sexuale sunt:

Fiziologice - prezenta cromozomilor diferiti pentru cele doua sexe, ceea ce determina diferentierea caracterelor sexuale primare si secundare;

Psihologice si sociologice - acestea sunt foarte numeroase si sunt predispuse la o analiza valorica, deoarece nu putem ignora ca exista inca o tendinta destul de accentuata a societatii de a considera caracteristicile masculine ca fiind mai „bune', mai „potrivite' decat cele feminine, percepute „negative', „slabe' etc. Totusi, masculinul si femininul coexista in structura noastra psihologica. Carl Jung afirma ca la nastere Sinele este nediferentiat si hermafrodit. In timp, in el incep sa se diferentieze tendintele masculine si feminine. El vor­beste de existenta a doua complexe: complexul eului si complexul contrasexual. Complexul eului se refera la eul feminin sau mas­culin, conform sexului biologic, in timp ce complexul contrasexual se formeaza prin activarea arhetipului feminitatii, numit Anima, si al arhetipului masculinitatii, numit Animus, in timpul experientelor copilului cu parintele de sex opus. Astfel, fata va avea un complex contrasexual masculin, format in urma experientelor sale cu tatal, iar baiatul va avea un complex contrasexual feminin, construit in urma experientelor sale cu mama. Acest proces de formare a com­plexelor contrasexuale ramane in mare masura inconstient.

Influentele psihologice in formarea identitatii sexuale in perioada copilariei si preadolescentei se refera la:

Formarea atasamentelor fata de figurile materna si paterna sau fata de substitutele parentale, asa cum ne explica teoria atasamentului a lui John Bowlby. Modul in care se formeaza acum atasamentul -sigur sau anxios - va influenta profund modul in care persoana va construi intimitatea erotica si psihologica cu partenerul de cuplu.

Modul in care este realizata atingerea fizica de catre parinti; aici o mare contributie are psihanalistul englez D. Winnicott, care vor­beste de trei roluri ale mamei: unul, de sustinere si purtare fizica si emotionala a bebelusului, care la inceput depinde de functionarea mamei; al doilea, de manipulare a copilului, care se refera la toate actiunile de ingrijire, imbracare, mangaiere si toate tipurile de atingere - aici putem intalni mame care isi suprasatureaza copilul de atingeri sexuale, putandu-se merge pana la abuzuri sexuale; in fine, cel de-al treilea rol este cel de prezentare a obiectelor, exact in momentul in care acesta are nevoie de el, pentru a evita lipsirea copilului de experimentarea nevoii (daca i se da prea repede) sau pentru a nu se simti anihilat de nevoia si furia sa (determinarea suprimarii dorintei bebelusului daca obiectul i se da prea tarziu). Primele manifestari ale copilului din stadiul oral (dupa Freud); acum, obiectul pulsiunii sexuale este sanul matern; exista doua tipuri de manifestari orale: tendinta de a suge si tendinta de a musca sanul. Ele se metamorfozeaza ulterior in manifestarile sexuale ale adultului in intimitatea actului sexual.

Manifestarile din timpul stadiului anal si reactia parintilor fata de ele; exista si aici doua faze (dupa K. Abraham): una in care placerea este obtinuta prin expulzia materiilor fecale - faza sadic anala - si cea in care placerea este provocata de retinerea materiilor fecale -faza de retentie. Aceasta faza este inceputul opozitiei fata de do­rintele parentale. Stadiul anal conduce treptat copilul catre polaritati precum: expulzare-retentie, activism-pasivitate, supunere-opozitie. De aceea, aici isi are originea manifestarea de tip sado-masochist a unora dintre persoane.

Manifestarile copilului din perioada falica; acum sursa pulsiunii migreaza spre organele genitale. „Satisfactia provine din erotismul uretral si din masturbare. Erotismul uretral reprezinta investirea libidinala a functiei urinare, marcata initial de a lasa sa curga, iar apoi de cuplul retentie-erectie. Masturbarea, mai intai legata direct de excitatia provocata de mictiune (masturbare primara), reprezinta ulterior o sursa directa de satisfactie (masturbare secundara)' (D. Marcelli, 2003, p. 43). Obiectul pulsiunii este penisul, la ambele sexe. „Nu este vorba despre penis in acceptiunea sa de organ genital, ci despre penis ca organ al puterii, al implinirii narcisice: de unde diferenta dintre organ-penis si fantasma-falus, obiect mitic al puterii si potentei. Acest obiect introduce copilul in dimensiunea fie a angoasei de castrare (baiat), fie a angoasei de lipsa (fata): negarea castrarii avand ca scop, pentru fiecare dintre sexe, protejarea copilului impotriva constientizarii acestui lucru' (D. Marcelli, 2003, p. 43-44). De aceea, atingerea penisului si a vulvei este o experienta foarte comuna la copii, ceea ce necesita o atitudine naturala si fireasca a parintelui. In felul acesta, copilul descopera propriul sex si acest lucru il ajuta sa se pozitioneze in una din gruparile sexuale: el este „fata' sau „baiat'. Incepe sa se contureze sexul trait, adica identitatea sexuala.

Formarea si rezolvarea celor doua tipuri de complexe: Oedip si Electra. Spre finalul stadiului falic, obiectul pulsiunii trece de la penis, la partenerul de sex opus din cuplul parental, sursa pulsiunii fiind in excitatia sexuala cautata in posesia acestui partener. Iti reamintesc, succint, ce reprezinta cele doua tipuri de complexe. Complexul Oedip presupune atractia sexuala a baiatului fata de mama, adica obiectul pulsiunii sale este figura materna. Pentru a cuceri mama, baiatul pune in joc si libidoul, dar si pulsiunea agresiva. Pentru ca nu o poate poseda in mod real, baiatul va cauta sa obtina iubirea si stima mamei. Tatal reprezinta rivalul, dar si modelul de comportament potent (viril, puternic). Se manifesta acum o competitie agresiva, sau prin cautarea baiatului sa ii fie pe plac tatalui, in cadrul unei pozitii homosexuale pasive (Oedip inversat). Complexul Electra se manifesta astfel: „deceptia de a nu fi primit un penis de la mama o face sa se indeparteze de aceasta si, in consecinta, sa schimbe obiectul libidinal. Aceasta schimbare a obiectului libidinal o conduce pe fetita catre un nou scop: sa obtina de la tata ceea ce mama i-a refuzat. Astfel, in vreme ce fetita renunta la penis, ea cauta sa obtina de la tata o despagubire sub forma unui copil: renuntarea la penis nu se infaptuieste decat dupa o tentativa de despagubire: sa obtina drept cadou de la tata un copil, sa ii aduca pe lume un copil. In raport cu mama, fetita dezvolta o ura geloasa, foarte incarcata de vinovatie, cu cat mama ramane o sursa deloc neglijabila a unei parti importante din satisfactiile pulsionale pregenitale' (D. Marcelli, 2003, p. 44). Re­zolvarea acestor complexe se face treptat, prin reorientarea libidoului catre alte obiecte de satisfactie din grupurile din care face parte copilul (socializare) si prin investirea proceselor intelectuale.

Tot in jurul varstei de 4-5 ani, copiii incep sa fie preocupati de relatiile sexuale, de fenomenul nasterii copiilor, de rolurile sexuale, de asteptarile celorlalti fata de ei ca urmare a apartenentei la un sex sau celalalt.

Manifestarile din perioada de latenta; acestea nu au fost studiate de Freud. El credea ca acum complexul oedipian se diminueaza. Puberul manifesta o atitudine de respingere a sexualitatii, adica se comporta de parca sexul ar fi ceva foarte urat, chiar scarbos. Deseori, auzim preadolescentii jurand ca ei nu o sa sarute niciodata si nici nu o sa faca sex. Acum, apare un soi de homosexualitate, in sensul ca prieteniile se organizeaza pe sexe („fetele cu fetele' si „baietii cu baietii') si chiar apare o opozitie, lupta intre sexe.

Influentele sociologice asupra dezvoltarii sexuale ale copiilor se refera la stereotipurile culturale de gandire si cele atitudinale fata de cele doua sexe, modalitatile diferite de educare ale copiilor, tipurile de jucarii pentru fetite, respectiv, pentru baieti etc. O descriere foarte interesanta a socializarii diferentiate a copiilor o gasesti la Cristian Ciuperca in lucrarea sa Viitorul copiilor sau copiii viitorului (Ed. Sper, Bucuresti, 2001).

Caracteristicile dezvoltarii sexuale la adolescent

In aceasta perioada, exista cateva caracteristici fundamentale ale dezvoltarii psihosexuale:

Dezvoltarea fizica a corpului si a organelor sexuale;

Inceputul manifestarilor fiziologice ale sexualitatii; la fete, asta inseamna cresterea sanilor, aparitia parului axial si pubian, a menstrelor; la baieti, se modifica vocea, apar pilozitatea si primele polutii.

La adolescenta apare furtuna hormonala, ceea ce determina modificari de comportament, in sensul aparitiei instabilitatii afective la fete si a conduitelor agresive la baieti. De asemenea, se accentueaza tensiunea sexuala care se cere a fi descarcata, fie prin masturbare, fie prin act sexual. Are loc o intensificare a mani­festarilor masturbatorii, mai ales la baieti;


Primele relatii sexuale si primele manifestari ale dificultatilor si patologiei sexuale. Relatiile sexuale sunt, de regula, de scurta du­rata, fara mentinerea pe perioade indelungate a aceluiasi partener, datorita instabilitatii emotionale specifice varstei. Cei mai multi adolescenti percep actul sexual ca sport, ca manifestare a virilitatii lor, in timp ce fetele adolescente tind sa asocieze sexul cu dra­gostea (sau indragostirea). Din pacate, datorita acestei imaturitati, a necunoasterii fiziologiei si anatomiei organelor sexuale si/sau a metodelor contraceptive, a carentelor afective din familiile de origine, multi adolescenti se confrunta cu aparitia unor sarcini nedorite sau copii nedoriti. Postura de parinte-adolescent este difi­cila, deoarece cei mai multi dintre ei nu sunt pregatiti pentru acest rol; in plus, ei sunt pusi in situatia de a renunta la visele lor si a lua un nou drum de evolutie personala.

Participarea la grupurile de egali, prieteni si existenta modelelor de rol sexual;

Incercarile de stabilire a unui sistem propriu de valori, inclusiv fata de sexualitate;

Definitivarea identitatii psihosexuale, in care rolul fundamental le revine parintilor sau substitutelor parentale.

Voi da mai multa atentie procesului de consolidare a identitatii sexuale, deoarece acesta se realizeaza, in primul rand, in triunghiul familial. Pentru aceasta, am ales sa iti prezint un material realizat de colega mea Elena Anghel, care este foarte interesata de aceasta pro­blematica, studiind in special disfunctiile de sex-rol ale adolescentilor. Sunt convinsa ca ceea ce a scris ea te va ajuta sa intelegi cum contribuie interactiunea parinti-copii la formarea sex-rolului.

Triunghiul familial - fundamentul constructiei psihosexuale (autor Elena Anghel)

Copilul nu se situeaza pe o axa tata-fiica sau mama-fiu. El traieste, in primul rand, intr-un triunghi tata-mama-copil si participa cu toata fiinta sa la relatia familiala. Traieste intr-o simbioza extrem de puternica cu cuplul parental, incat se poate simti raspunzator de toate neintelegerile si momentele de separare ale acestuia. Realitatea cuplului parental simbolizeaza in ochii copilului complementaritatea contrariilor ce asigura mentinerea lumii, motiv pentru care acesta tine foarte mult la mentinerea unitatii cuplului parintilor sai. Predispozitia lui naturala pentru adaptarea echilibrata la mediu ii permite copilului sa-si gaseasca in mod spontan un tata sau o mama de substitut, in conditiile in care cei naturali nu raspund nevoilor sale fundamentale. Rezulta, deci, ca toate figurile care au participat mai mult sau mai putin la cresterea copilului participa si la formarea complexelor pa­rentale. Un bunic afectuos poate compensa figura unui tata insensibil, reechilibrand astfel incarcatura emotionala a complexului patern. Important este sa existe cineva in preajma copilului. Drama multor copii contemporani de aici vine: sunt lipsiti de repere. Cand amandoi parintii lucreaza de dimineata pana seara, nu mai au timp si energia necesara sa-si petreaca ceva vreme cu copiii lor. Acestia cresc intr-un fel de vid, iar imaginile parentale pozitive nici macar nu au sansa sa apara. Identitatea masculina sau feminina a copilului ramane nede­finita. Un aspect decisiv pentru formarea identitatii psihosexuale este climatul psihic pe care il creeaza acasa ambii parinti, „climat care conditioneaza profund procesele arhetipale constelate si complexele formate. Succesul sau esecul individului in relationarea cu membrii sexului opus este in mare parte determinat de experienta extensiva traita in copilarie prin interactiunile repetate dintre tatal si mama sa si, de asemenea, de relatia individuala a parintilor cu copilul lor. In acest context, valoarea personala atribuita de fiecare parinte celuilalt este in mod special semnificativa pentru dezvoltarea sexuala a copilului.' (Minulescu, 2001, p. 177-178).

„Formarea complexului contrasexual anima este prilejuita de existenta in psihicul obiectiv a imaginii colective a femeii, imagine mostenita care exista in interiorul barbatului, cu ajutorul careia intelege natura feminina. De-a lungul dezvoltarii, baiatul isi reprima ma­nifestarea unor calitati, trasaturi feminine sau inclinatii naturale, care sunt definite cultural ca inacceptabile pentru identitatea sexuala a eului. Toate aceste continuturi se grupeaza in jurul imaginii arhetipale. La aceste fatete mai contribuie experientele prilejuite de contactele reale pe care barbatul le-a trait cu feminitatea in toate ipostazele ei, in timpul vietii sale. Dintre acestea din urma, desigur, semnificativa este relatia subiectiva cu propria mama. Acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste originea si sursele complexului animus la femeie. Datele empirice demonstreaza ca, in mare masura, caracterul animei este determinat de natura subiectiva si obiectiva a relatiilor cu mama. In acest sens, daca mama are o influenta negativa asupra baiatului, anima se va exprima prin conduite irepresibile in care se manifesta iritabilitate, depresie, incertitudine, insecuritate, susceptibilitate. In aceeasi ecuatie intra si conduite dominate de teama de boli, de accidente, de dispozitii sumbre si de idei suicidare. In situatia unor influente pozitive si a unei relatii pozitive baiat-mama - de care insa acesta nu se poate elibera -anima astfel structurata va influenta prin sentimentalism, susceptibilitate si vulnerabilitati afective, hipersensibilitate'.

Animus apare ca personificare masculina a inconstientului feminin si este in mod fundamental influentat de relatia reala, dar mai ales subiectiva a fetitei cu tatal ei. Caracteristic pentru o influenta parentala negativa este rigiditatea opiniilor dublata de un comportament dur, implacabil, rece, incapatanat, insensibil. In stadiul de identificare, influenta animusului negativ e vizibila in pasivitatea si paralizia tuturor sentimentelor.

In faza de proiectie, caracteristica pentru adolescenta, dar nu numai, identificarea inconstienta a unei alte persoane cu imaginea animei/animusului este zdruncinata, in primul rand, de artificialitatea unor atribuiri care nu au consistenta in personalitatea femeii/barbatului respectiv. Pe masura ce proiectiile sunt retrase, prin procesul de constientizare, relatia tinde sa capete din ce in ce mai mult atributul de autenticitate. „In acest sens, anima pentru barbat si animusul pentru femeie au functia de a largi sfera constiintei prin integrarea unor con­tinuturi care permit eului schimbari de atitudini, noi perspective. Este posibila, asadar, prin constientizarea unor elemente ale animei/animusului extensia Eului, prin autointelegere si autocunoastere.' (Minulescu, 2001, p. 54-55).

Tipurile de relatie parinte-copil, care isi pun amprenta asupra formarii identitatii psihosexuale a adolescentilor - punctul de vedere al unui renumit analist jungian, de origine canadiana, profesor la uni­versitatea din Quebec, Gabriel Lavallee (1993) (autor Elena Anghel).

Cuplul tata-fiica

Tatal tacut, tatal incestuos, tatal puritan si tatal tiranic sunt cele patru variante de tati identificate de autorul amintit mai sus.

Relatia cu un tata absent faciliteaza idealizarea acestuia de catre fiica sa si determina formarea unei femei care incearca cu toata fiinta ei sa se faca placuta, sa fie in centrul atentiei tuturor. De timpuriu, fetita ajunge sa creada ca tatal ei nu-i vorbeste pentru ca nu este destul de frumoasa sau de inteligenta, sau destul de buna pentru a fi iubita. Ajunge chiar sa se simta vinovata de tacerea tatalui si incepe sa se submineze: „Nu sunt interesanta. Nimeni nu ma place. Nimeni nu ma vrea'. Din acest moment, tanara incepe sa-si teasa destinul amoros, caci, daca pe de o parte se subestimeaza, pe de alta idealizeaza barbatul si umple golul cu fantasma printului din poveste. „Intr-o zi, printul meu va veni' s-ar putea traduce in multe cazuri: „intr-o zi, tatal meu va veni, imi va vorbi si, in sfarsit, voi exista ca femeie'. Este evident ca, in aceasta situatie, primele ei relatii vor avea un final catastrofal, deoarece nici un barbat nu va putea inlocui o imagine ideala de barbat. Senti­mentul de a nu fi valoroasa si de a nu fi niciodata o femeie dorita o va marca intreaga viata, iar sansele ca ea sa aiba o viata de cuplu armonioasa sunt aproape inexistente.

Tatal incestuos este cel care determina, de asemenea, mari probleme in asumarea si manifestarea rolurilor de sex adolescentelor. Victima abuzurilor sexuale este afectata grav atat in identitatea ei sexuala, cat si in ceea ce priveste sentimentul ei de a exista. Acestor persoane le este foarte greu sa ramana in contact cu propria lor vietuire si sa intretina relatii de intimitate cu cei apropiati. Aceasta dificultate de a exista, tradeaza o pretuire de sine care a fost total distrusa de gestul tatalui sau. Cand o fiica este victima unui incest, integritatea ei cor­porala este extrem de afectata, incat riscul de a se oferi oricarui barbat este foarte mare. Studiile dovedesc ca majoritatea prostituatelor sunt victime ale incestului. Pentru ca nu au fost respectate, nu izbutesc nici ele insele sa se respecte. Adesea isi urasc tatal si pe toti barbatii care le sunt clienti. Poate sa devina exhibitionista. Pentru a nu-i apartine tatalui, decide sa se ofere privirii tuturor.

Incestul afectiv este si el extrem de daunator pentru construirea identitatii psihosexuale a fetei. Tatal paraziteaza viata sexuala a fiicei, fiind incapabil s-o lase sa-si traiasca singura viata proprie. Este cazul copiilor parentificati - cei nevoiti sa devina parintii propriilor parinti. Acesti copii nu se pot separa de parinti pentru ca se simt culpabili daca i-ar abandona. Relatiile pe care le vor avea vor fi cu persoane extrem de dependente, la fel ca si parintii lor.

Tatal puritan se afla la antipodul tatalui incestuos. Acest puritanism exacerbat este motivat de aceeasi dorinta incestuoasa. La tatal incestuos exista trecerea la act, la tatal puritan se instaureaza interdictia sau nevoia de inhibitie a actului. In marea majoritate a cazurilor, tatal nu se atinge de fiica sa adolescenta. Aceasta raceala si mai ales tacerea care o insoteste au efecte nefaste asupra fiicei sale. Printr-un astfel de comportament, tatal ii poate provoca fetei sale adolescente prima si cea mai mare suferinta din iubire. Cand ea incepe sa devina femeie, cand e mandra ca in sfarsit seamana mamei, un barbat, prin tacerea lui, ii spune ca atributele ei par a fi periculoase.

Doua tipuri de reactii ale fetei putem inregistra in acest caz: fie isi pune farmecele in evidenta pentru a seduce si a atrage atentia, fie, dimpotriva, incearca sa refuze diferenta sexuala, purtand vesminte suficient de largi pentru a-si acoperi rotunjimile si a-si ascunde, in felul acesta, feminitatea.

Asadar, erosul patern, cand se manifesta in mod adecvat, este un factor determinant in evolutia unei fete. El ajuta la dezvoltarea unui animus pozitiv, care sustine increderea in sine si spiritul de initiativa. Indiferent ca este absent fizic, absent cu gandul, distant, sau de-a dreptul abuziv, relatia pe care i-o ofera fiicei sale o raneste, iar ea va adopta comportamente reprezentand reactii la suferinta, dar care n-o vor vindeca si nu-i vor oferi posibilitatea sa-si integreze o identitate psihosexuala aducatoare de satisfactii personale in viata de cuplu.

Tatal tiranic sau despotic este cel care isi terorizeaza fiicele prin rigiditatea regulilor pe care le impune adolescentelor, din nevoia de a-si exercita controlul absolut asupra lor, gandindu-se ca in acest fel le poate proteja mai mult. Nu reuseste insa decat sa-si alimenteze orgoliul de a stapani si de a dispune si de a sadi in inima fiicelor puternice sentimente de ura si dorinta de razbunare. Adevarate amazoane, ele se vor lupta cu stoicism cu toti barbatii din viata lor, nereusind sa se implineasca ca femei langa nici unul dintre ei.

Psihanalista americana Linda Shierse-Leonard, in cartea sa Fiica tatalui sau, surprinde o serie de atitudini pe care femeile le adopta ca reactie la traumele provocate de tata. Din perspectiva autoarei, fetele pot ramane eterne adolescente sau, dimpotriva, pot deveni amazoane.

Eternele adolescente sunt acele fiice care, private de sprijinul patern in dezvoltarea lor psihologica, raman prizoniere nevoii lor de a placea barbatilor sau adopta o atitudine de revolta, construindu-si o armura de nepatruns. Ele ii lasa pe altii sa le creioneze viata. Unei astfel de femei ii este foarte greu sa aiba initiativa si sa ia hotarari. In loc sa actioneze in propriul ei interes, prefera sa se adapteze la schimbarile pe care viata sau barbatii le hotarasc pentru ea si se refugiaza intr-o lume de fantasme cand situatia devine prea greu de controlat.

Linda Shierse-Leonard identifica patru tipuri de eterne ado­lescente:

papusica dulce - este cea care, desi pare foarte sigura pe ea, fiind mandra si increzatoare, traieste o permanenta teama de abandon, angoasa fetei neglijate de tatal ei. Desi se poate revolta uneori, acuzandu-si partenerul, ea va ramane pasiva si dependenta.

fata de sticla - este cea care se refugiaza in carti sau in lumi imaginare, invocand pretextul fragilitatii si hipersensibilitatii si devenind in felul acesta o fantoma a celei care este.

seducatoarea - este fata care traieste din plin bucuria momentului prezent, refuzand orice fel de responsabilitate si de obligatii, de­venind astfel varianta feminina a lui Don Juan. Ii vine deci foarte greu sa se angajeze intr-o relatie durabila. In relatie cu mama si tatal ei, aceasta femeie nu a capatat simtul propriei valori, iar revolta o impiedica sa realizeze o relatie adevarata cu barbatul care-i place.

marginala - este cea care se identifica cu un tata ajuns obiect de rusine, care s-a revoltat impotriva societatii sau a fost respins de aceasta. Fetita a fost miscata de drama tatalui si a ramas prinsa in ea. In orice situatie, ea va simti nevoia sa critice si sa-si afirme di­ferenta, fiind combativa, dar niciodata nu va actiona in consecinta. Se va refugia in alcoolism, drog, prostitutie sau sinucidere, fiind extrem de deprimata. Printre ele se numara si cele agresate sexual de tata, fete care nu mai reusesc sa-si capete respectul de sine.

Eternele adolescente sufera, dupa cum s-a putut observa, de pasivitate, amazoanele procedeaza exact invers, fiind hiperactive. O femeie care a trait teroarea unui tata tiranic va incerca sa reuseasca in lume uzand de aceeasi autoritate despotica, ea le va face celorlalti ceea ce tatal i-a facut ei, le va impune ceea ce el i-a impus. Amazoanele devin femei ale datoriei si ale principiilor. In loc sa caute privirea barbatilor, cum fac seducatoarele, ele resping avansurile masculine si merg uneori pana la a dispretui toti barbatii din lume. „Amazoana este o femeie care a adoptat caracteristicile asociate in general tempera­mentului masculin si identificate cu puterea masculina. Simultan, renunta la capacitatea sa de a stabili relatii afectuoase, capacitate care, de regula, a fost asociata cu feminitatea. In consecinta, amazoana care preia puterea negandu-si capacitatea de a se lega afectiv de alte fiinte, ramane unidimensionala si devine victima caracteristicilor pe care a vrut sa le acapareze.' - ne spune psihanalista June Singer. Amazoanele Lindei Shierse-Leonard sunt:

femeia superstar - este femeia care incearca sa reuseasca in toate, cu riscul insa de a pierde orice contact cu emotiile sale sub povara responsabilitatilor si a oboselii si de a cadea in depresie. De cele mai multe ori, a avut un tata care o trata ca pe un baiat si care a investit in ea propriile ambitii. In loc sa-i respecte diferenta sexuala, tatal i-a hotarat o viata si un destin masculin. Iar aceasta femeie va trai perpetuu povara temerii de a fi respinsa daca nu devine „baiatul tatei'.

fata ascultatoare - este femeia datoriei si a principiilor, cea care a pierdut orice contact cu spontaneitatea si originalitatea ei.

femeia martir - este cea care se devoteaza total sotului si copiilor, unei cauze sau unei religii, ca si cand n-ar avea dreptul sa se gandeasca si la sine; dar toate nevoile refulate gasesc, pentru a se exprima, cai ocolite: suspine, toane, taceri - ecouri ale unei suferinte pentru care copiii si cei din jurul ei vor plati.

regina razboinica - este cea care se opune cu forta si hotarare irationalitatii tatalui, pe care-l considera un degenerat; ea isi va nega orice tentativa de sensibilitate si-si va interzice chiar sa iubeasca. Toata viata ei este o lupta, receptivitatea insasi este confundata cu pasivitatea si, astfel, femeia profunda este suprimata.

Cuplul mama-fiica

Atentia tatalui o confirma pe fiica in diferentierea ei sexuala. Prezenta lui ii permite sa se separe si sa se diferentieze de mama. Tatal o ajuta sa-si castige individualitatea de femeie. Dar atunci cand relatiile tata-fiica nu au fost satisfacatoare, sunt afectate relatiile mama-fiica, aceasta din urma avand sentimente ambivalente fata de prima. „Imi iubesc mama care mi-a dat atentie, dar o urasc pentru ca mi-a cerut prea multe'. In astfel de cazuri, cel mai adesea, relatia parentala de cuplu este deficitara. Mama are adesea exigente foarte mari fata de fiica sa, incercand sa-si implineasca prin aceasta propriile dorinte. Cu alte cuvinte, mama va incerca sa fie totul pentru fiica, sfarsind prin a deveni sufocanta, ceea ce o va determina pe aceasta sa o respinga si sa lupte pentru independenta sa. In aceste conditii, fiica isi va respinge mama si, implicit, gratie procesului de identificare se va respinge pe sine, identitatea psihosexuala a ei avand de suferit.

Mamele singure transforma fiica intr-un adevarat partener de viata, atribuindu-i rolul de suport emotional substitutiv al sotului absent. In aceste conditii, conflictul parinte-copil ajunge pana la a imita con­flictele maritale ale mamei cu fostul ei sot, fiica auzind deseori din gura mamei sale: esti „ca taica-tu.' In astfel de situatii, fiica isi va respinge mama, respingandu-si astfel propria feminitate, va deveni exact ca tata si va intra intr-o confuzie de identitate psihosexuala ce va avea impli­catii nefaste asupra relatiilor ei de cuplu.

Cuplul mama-fiu

Uneori relatia mama-fiu poate fi extrem de stransa, mai ales in conditiile in care femeia isi gaseste ratiunea de a trai in rolul matern, uitandu-si propria feminitate. Maternitatea poate deveni astfel un loc de investire a nevoilor de recunoastere si a dorintelor reprimate ale femeii, ba chiar un prilej de revansa pentru frustrarile legate de negarea valorii feminine. O femeie poate hotari astazi sa nasca pentru a umple un gol, deci dintr-un deficit emotional, si nu din nevoia fireasca de zamislire a unui copil. Acesta se naste, iar destinul sau este deja creionat: sa umple lacunele afective ale unei femei careia i-a lipsit tatal si careia ii lipseste acum partenerul. Si daca se intampla ca acest copil sa fie baiat, simbolic, inca de la nastere este impovarat cu o „casatorie', fiind fortat sa fie de timpuriu barbat si sotul propriei mame. Care sunt implicatiile psihologice asupra evolutiei ulterioare a unui astfel de baiat sunt lesne de ghicit. Fantoma incestului il va bantui intreaga viata, iar a trai alaturi de o femeie ar fi echivalentul unui prizonierat din care de multa vreme simte nevoia sa scape. O astfel de situatie impiedica rezolvarea favo­rabila a complexului lui Oedip, rezolvare ce presupune ca fiul sa cedeze tatalui sau pretentia la rolul de sot, el urmand a se orienta spre alte femei. Cand tatal nu este prezent pentru a bara fiului calea spre mama, fiul si mama raman unul prizonierul celuilalt, adesea pentru tot restul vietii. Deci, separarea mama-fiu este absolut necesara.

Daca aceasta nu se rezolva firesc la 4-5 ani, complexul lui Oedip se va reactiva la pubertate. In acest moment, relatia dintre mama si fiu risca sa se transforme intr-o lupta pentru putere. Marea lor iubire devine brusc o inchisoare, ce impiedica inflorirea individuala a fiecaruia. Insu­ficient afirmat, lipsit de modele masculine cu care sa se identifice, fiul va incerca sa incalce legea materna pentru a-si castiga propria identitate de barbat, devenind un „razboinic' veritabil. Daca mamele reusesc sa inteleaga ca este timpul sa-si regaseasca feminitatea si sa se ocupe mai mult de ele, razboiul are sanse sa inceteze.

Adolescentii isi cauta instinctiv tatal tocmai pentru a se putea separa de mama si pentru a-si crea o identitate masculina. Mama trebuie sa accepte ca fiul nu-i poate fi nici partener, nici prieten, nici amant. Altfel, exista riscul ca eul baiatului sa fie inflationat de complexul contrasexual, iar identitatea sa psihosexuala sa aiba de suferit.

Psihologia analitica sustine ca legaturile de tip heterosexual nu pot fi formate sau esueaza datorita dezvoltarii patologice a complexului contrasexual. O astfel de dezvoltare depinde deci de experientele existentiale nefericite pe care copilul le are in relationarea cu parintele de sex opus.

Prin intermediul unei intense identificari cu parintele de sex opus, eul este inflationat de arhetipul contrasexual, ceea ce duce la esecul actualizarii principiului sexual care corespunde genului biologic al individului. Acest fapt va conduce fie spre o femeie dominata de animus, fie spre un barbat slab, dominat de anima, care vor sfarsi in legaturi de tip homosexual.

Baiatul deprivat de mama sau fata deprivata de tata sufera de o atrofiere a animei sau animusului, lipsindu-le astfel organul psihic pentru formarea legaturilor heterosexuale.

O relatie prea apropiata de parintele de sex opus, poate conduce, de asemenea, la o dezvoltare hipertrofiata a complexului contrasexual si la o identificare a eului cu acesta, mai ales daca parintele de sex opus a fost absent in perioadele critice ale copilariei, sau relatia cu el a fost neimplicata afectiv. Barbatii de acest tip tind sa fie capriciosi, cu un comportament greu previzibil, moale, fara sa se afirme. Femeile dominate de animus sunt agresive, dogmatice, incapatanate. Identificarea cu complexul contrasexual poate duce in aceste cazuri spre transsexualism.

Fundamentandu-se pe presupunerea ca heterosexualitatea este intotdeauna „fireasca', obiectele erotice catre care se indreapta aceste proiectii trebuie intotdeauna sa fie o persoana complementara genului identitatii eului, deci „de sex opus'. Ca proces primar, femeia percepe animusul intr-un barbat concret; este o proiectie sexualizata, astfel ca ceea ce resimte este fie atractia sexuala fata de acest barbat, fie o repulsie sexuala. La baza presupunerii ca anima-animus sunt arhetipuri contrasexuale este faptul ca, oricare este genul cu care se identifica persoana, ea va cauta mereu satisfactie sexuala in sexul opus. In situatia unui barbat, calitatile de tip animus apartin „in mod natural' identitatii eului: orientarea spre scop, curajul, activismul, vointa, decizia, capaci­tatea de a emite opinii etc. Planifica, exercita vointa, gandire focalizata, valoreaza ratiunea, are continuitate logica. In situatia unei femei, calitatile de tip anima sunt apanajul identitatii feminine, a eului feminin: sentimente nuantate, expresivitate, intuitie, creativitate.

Caracteristicilepsihosexuale ale adultului

La adult, intalnim premisele a ceea ce putem numi dezvoltarea sexuala deplina, in sensul ca organele sexuale ajung la maturitate, fiind apte pentru actul sexual, dar si pentru procreere, caracterele sexuale secundare sunt bine delimitate. Acum, identitatea sexuala este cristalizata, alaturi de maturitatea emotionala, iar adultul se poate angaja in actul sexual cu totalitatea fiintei sale. Acum, se cauta de catre ambele sexe implinirea totala prin sex, implinirea erotica, spirituala, si nu doar descarcarea pulsiunii sexuale. Atat femeile, cat si barbatii sunt inclinati catre raporturi sexuale mai stabile si chiar catre relatii erotico-sexuale stabile, concubinaj, logodna sau casatorie. Totusi, exista unele diferente la cele doua sexe in ceea ce priveste mani­festarile sexuale in perioada adulta.

Barbatii au tendinta de a manifesta sentimente de posesiune, egocentrism, gelozie, precum si nevoia de a-si pastra „libertatea', chiar daca sunt angajati in relatii erotico-sexuale stabile. La ei, impulsul sexual este mult asociat cu cel agresiv, de unde si manifestarile sexuale lipsite de afectiune pe care le au deseori barbatii. Astfel, multi barbati, mai ales cei tineri, traiesc adevarate conflicte interioare, care duc uneori la dificultati sexuale, in care se ciocnesc nevoia de a avea o relatie stabila si nevoia de a fi liber de responsabilitati, ei percepand relatiile stabile ca pe o situatie limitativa. In timp, insa, apare sta­bilitatea afectiva, precum si o mai buna gestionare a nelinistilor, nesigurantei si obisnuintei. Exista insa barbati care nu rezolva acest conflict interior niciodata, balansandu-se intre casatorie si relatii adulterine, sau necasatorindu-se deloc sau foarte tarziu.

La femei, instinctul sexual este mult asociat cu maternitatea si, de aceea, momentul in care devine mama reprezinta punctul culminant al identitatii sexuale feminine. Participarea sexuala a femeii cere multa deschidere erotica din partea acesteia, iar ea se asteapta la manifestari emotionale intense. De aceea, se ajunge deseori in cupluri la conflicte datorate acestor diferente de functionare erotico-sexuala: femeia asteapta afectiune, in timp ce barbatul asteapta dinamism; femeile sunt mai rapid pregatite pentru relatii stabile, pentru maternitate, in timp ce barbatii pot percepe paternitatea ca pe o agresiune la nevoia sa de libertate.

Un alt aspect important, datorat in mare masura socializarii diferentiate a fetelor si baietilor, este asocierea sexualitatii cu morala, mai ales la femei. Astfel, daca pentru un barbat este foarte acceptabil si chiar de dorit pentru transformarea lui intr-un „barbat adevarat' sa aiba mai multe contacte sexuale, chiar si cu multiple partenere, acest lucru este total interzis femeilor, mai ales in societatile traditionale, ele fiind considerate „usoare', „prostituate' si alte denumiri chiar mai umilitoare. In felul acesta, ele nu pot dobandi experienta necesara obtinerii unei sa­tisfactii erotice depline. De aceea, femeile adulte cu astfel de mentalitati traiesc adevarate torturi psihice cand este vorba de implicarea in actul sexual. Si aceasta cu atat mai mult cu cat la femeie, legatura dintre psihic si fizic in actul sexual este foarte stransa. Cu alte cuvinte, tot ce gandeste si simte o femeie referitor la sex va stimula sau, dimpotriva, va inhiba manifestarile sexuale.

Actul sexual

Pentru denumirea actului sexual se folosesc mai multi termeni: sex, coit (din substantivul latinesc coitus, care inseamna „impreunare'), act sau raport sau contact sexual, intercurs, focus, relatie sexuala, copulatie.

Exista cateva caracteristici ale actului sexual, care uneori pot fi privite si ca niste conditii pentru indeplinirea satisfacatoare a rapor­turilor sexuale. Iata care sunt cele mai importante dintre acestea (dupa S. Pana, D. Darau si S. Pana jr., 1998):

Durata actului sexual - se masoara de la intromisiune pana la ejaculare. Studii efectuate pe o serie de cupluri casatorite, citate de M. M. Ungureanu, arata ca 3% dintre barbati au fost capabili sa-si con­troleze durata contactului sexual dupa dorinta; la 40% durata contactului a fost de 5 minute; la 17% de 15-20 minute; la 9% actul sexual a fost de 30 de minute sau mai lung. Durata actului sexual depinde de mai multi factori: varsta, mediul ambiant, starile afective, gradul de implicare al partenerilor, experienta barbatului, pozitia coitala etc. Multe dintre femeile chestionate in privinta duratei raportului sexual confirma in mare masura procentele mentionate. Totusi, pentru o buna parte dintre ele se pare ca nu este asa de importanta durata actului sexual, ci calitatea lui si a preludiului.

Locul ideal pentru desfasurarea actului sexual este unul care ofera siguranta, intimitate, confort, fiind vorba de un act de mare intimitate.

Raporturile sexuale extraconjugale, ocazionale nu se petrec in astfel de locuri, acuplarea putandu-se face oriunde. Exista si alte locuri mai putin adecvate, cum ar fi mesele sau chiar spatiile publice, acestea creand unora chiar o sursa in plus de placere.

Frecventa raporturilor sexuale. Din punct de vedere biologic, nu exista limite ale numarului acestora. Frecventa depinde de varsta, starea de sanatate, rasa, educatie, religie, profesie, mediu ambiant. Exista, de aceea, mari variatii individuale. Frecventa maxima este atinsa la tinerete, ea scazand odata cu inaintarea in varsta. Numarul mediu statistic este de 2-3 raporturi sexuale pe saptamana, de aceea nu trebuie luat ca o norma de performanta sexuala. Bineinteles, atunci cand partenerii sunt multumiti, frecventa raporturilor sexuale este normala. Kinsey, Pomeroy, Martin si Ungureanu arata ca frecventa de 3-4 raporturi sexuale pe saptamana se atinge in jurul varstei de 20 de ani; la 30 de ani ele se reduc la 2-3 pe saptamana; la 40 de ani de doua ori pe saptamana, la 60 de ani o data pe saptamana. Datele sunt aproximative in cadrul acestor varste si cu mari variatii individuale. Sexologii mentioneaza anumite zone din Africa si Australia unde unii barbati au 3-4 raporturi sexuale intr-o singura noapte. Este evident ca sunt mari variatii in privinta frecventei actului sexual; ceea ce conteaza este calitatea actului sexual si mai putin frecventa sa. Unii autori considera ca raporturile sexuale nu sunt neaparat necesare pentru pastrarea echilibrului psihosomatic al individului. Ei aduc exemple de indivizi sau cupluri ce-si pastreaza un echilibru perfect cu o frecventa destul de redusa a raportului sexual.


Tipul si pozitiile sexuale. Se cunosc trei tipuri de act sexual: genital, care presupune penetrarea cu penisul de catre barbat a vaginului femeii, fiind folosit de cuplurile heterosexuale, oral, care presupune stimularea organelor genitale ale partenerului cu ajutorul gurii si a limbii, si anal, care inseamna penetrarea cu penisul de catre barbat a anusului partenerei sau partenerului. Acestea doua din urma sunt folosite atat in cuplurile heterosexuale, cat si in cele homosexuale. Stimularea erotico-sexuala se poate face cu orice parte a corpului partenerului, atat timp cat ambii parteneri sunt de acord si acest lucru produce placere. Exista, de asemenea, numeroase pozitii in care se poate realiza actul sexual, fiecare cuplu experimentand in ritmul si stilul propriu. Nici una nu este neaparat mai buna ca alta, ele depinzand de cata satisfactie produc celor doi parteneri ai cuplului. De asemenea, nici in perioada adulta nu se renunta definitiv la masturbare, ea fiind practicata uneori pentru a compensa lipsa temporara a actului sexual (separari, imbolnaviri, graviditate avansata sau dificila etc.). Exista si posibilitatea in care cei doi parteneri se masturbeaza unul pe celalalt, acest lucru facilitand obtinerea unei placeri sexuale mai intense. De altfel, multe persoane afirma ca senzatiile de placere cele mai intense sunt obtinute nu doar prin actul sexual propriu-zis, cat mai ales prin manifestarile de mare tandrete si intimitate realizate cu ajutorul mangaierilor cat mai diverse si cat mai bogate in sentimente profunde ale partenerilor unul pentru celalalt.

Fazele actului sexual. DSM-IV-R identifica urmatoarele 4 etape ale actului sexual sau faze ale ciclului de raspuns sexual (2003, p. 536):

Dorinta - aceasta faza consta din fantezii in legatura cu activitatea sexuala si dorinta de a avea activitate sexuala.

Excitatie - aceasta faza consta din senzatia subiectiva de placere sexuala care acompaniaza modificarile fiziologice (la barbat tumescenta peniana si erectia, iar la femeie vasocongestia pelvisului, lubrifierea si expansiunea vaginului si turgescenta organelor genitale externe).

Orgasm - consta in atingerea culmii placerii sexuale, cu relaxarea tensiunii sexuale si contractii ritmice ale muschilor perineali si ale organelor de reproducere. La barbat, exista senzatia de inevitabilitate a ejacularii spermei. La femeie, exista contractii (nu intotdeauna traite ca atare) ale peretelui treimii externe a vaginului. La ambele sexe, sfincterul anal se contracta ritmic.

Rezolutie - faza ce consta in senzatia de relaxare musculara si de bine. In timpul ei, barbatii sunt refractari la erectie si orgasm o perioada variabila de timp. Din contra, femeile pot fi capabile sa raspunda la o stimulare suplimentara aproape imediat.

Dupa F. Macnab (1997), insa, actul sexual are 6 faze:

Dorinta sexuala - poate fi legata de o persoana, de o activitate expectata, de fanteziile erotice sau de atingerea orgasmului. Indicatorii sai sunt senzatiile corporale si reprezentarile mentale. Exista multe elemente care pot influenta dorinta sexuala. Printre cele care o inhiba se numara atmosfera creata in jurul actului sexual, aluziile fizice personale facute de partener, starile emo­tionale negative (anxietate, depresie, tristete, vinovatie etc.), expectatiile partenerilor, credintele religioase etc.

Trezirea sexuala - este o stare mental-corporala, in care experienta ambilor parteneri variaza gradual in privinta placerii pentru acti­vitatea sexuala. La barbati, semnalul fizic este erectia, iar la femei lubrifierea si senzatia de „tanjire' in vagin, alaturi de cresterea pulsului, schimbarea respiratiei, a expresiilor faciale, uscaciunea gurii. Ea poate fi stimulata de senzatii vizuale sau auditive, prin intermediul dansului, tipului de vestimentatie provocator, miscari sau filme pornografice.

Excitarea sexuala - poate fi experimentata in trei moduri: excitarea autoerotica (masturbare), contact interpersonal cu o persoana de sex opus sau de acelasi sex, sau fetis. Exista o foarte fina linie de demarcatie intre faza de trezire sexuala si cea de excitatie. In aceasta din urma, indicatorii fizici sunt mult intensificati.

Orgasmul - faza in care excitatia ajunge la punctul culminant, crescand pana la eliberarea totala. La barbat, indicatorul este ejacularea, respiratia greoaie. La femeie, apar contractiile musculare scurte, respiratie puternica si senzatia de extaz.

Satisfactia - senzatia scopului realizat, asociata cu generalizarea placerii, destindere, relaxare, respiratia redevenind lejera, profunda si egala.

Postludiul - este starea mental-corporala de constientizare a actului realizat. Se caracterizeaza prin profunzime, dar si revitalizare si reinnoire.

Nu intotdeauna obtinerea orgasmului presupune si obtinerea satisfactiei. Daca in adolescenta si tinerete, partenerii pun accentul pe obtinerea orgasmului (avand un act sexual centrat pe orgasm), la maturitate acest element este depasit, actul sexual fiind centrat pe obtinerea satisfactiei. Satisfactia este foarte strans legata de nivelul emotional si al intimitatii din cuplu. De aceea, este necesar ca ambii parteneri sa fie constienti de acest lucru, deoarece atunci cand lipsesc sentimentele profunde ale partenerilor unul pentru celalalt, satisfactia sexuala se limiteaza la cea fizica si mai putin la cea psihologica. Astfel se explica de ce o persoana depresiva poate avea orgasm. Aceasta diferenta intre raspunsul fiziologic si cel psihologic, sau cum mai putem spune intre orgasmul fiziologic si cel psihologic, face posibila si intelegerea de ce in cazurile de viol femeile pot avea orgasm. Asta nu inseamna ca violul ar produce placere, asa cum multa vreme a fost eronat inteles, ci ca organismul femeii raspunde stimularii sexuale in mod natural, firesc.

Caracteristicilepsihosexuale ale varstnicului

Aceasta perioada este caracterizata de scaderea in intensitate a impulsului sexual, de declinul activitatii sexuale. Atitudinea fata de sine, de varsta si de situatia in care se afla va influenta semnificativ manifestarile sexuale din aceasta perioada.

Se remarca acum doua etape:

Etapa de preinvolutie, in care se exacerbeaza functia erotica -intre 45 si 55 de ani, atat la femei, cat si la barbati.

Etapa de declin sexual, dupa 55 de ani, cand se manifesta un veritabil conflict intre virilitatea cerebrala si diminuarea potentei sexuale. Aceasta etapa se manifesta diferit la femei fata de barbati.

De aceea, vorbim despre:

Menopauza, sau climax - la femei, si consta in oprirea definitiva a activitatii ovarelor si deci oprirea definitiva a menstruatiei. Este un fenomen fiziologic natural, care apare la femei in jurul varstei de 45-55 de ani. Dar oprirea activitatii ovarelor nu presupune si disparitia posibilitatii de face dragoste, desi unele persoane tind sa creada acest lucru. Majoritatea autorilor descriu trei faze ale menopauzei: premenopauza, care poate dura luni sau chiar ani de zile, caracterizata prin neregularitatea menstrelor, crize de hiper­tensiune, stari de anxietate si depresie, ameteli; menopauza propriu-zisa, cand dispar complet menstrele, si se pot produce dezechilibrari psihice semnificative, dar nu la toate femeile, ci mai degraba la cele predispuse la instabilitate emotionala; pot aparea iritabilitatea, susceptibilitatea, depresia, fobii, tulburari ale me­moriei, scaderi ale imaginii de sine (datorate modificarilor fizice induse de oprirea functionarii ovariene); postmenopauza, cand unele femei se linistesc, iar altele pot ajunge la tulburari anxioase, obsesiv-compulsive, fobii, idei delirante cu continut erotic.

Andropauza - reprezinta incetarea functiei sexuale la barbat. Se manifesta in majoritatea cazurilor in jurul varstei de 70 de ani (desi se poate manifesta inca de la 30 sau 40 de ani, dar aici trebuie atent diferentiat de tulburarile depresive sau anxioase care au acelasi efect) si este insotita si ea de schimbari caracteriale si de com­portament. Se poate ajunge la o manifestare sexuala in exces, ceea ce impinge deseori barbatul la aventuri erotice sau sexuale, cu persoane tinere. Alteori, impulsul sexual se poate indrepta chiar catre copii.

De altfel, si la barbati si la femei se poate intalni o pasiune exagerata pentru proprii copii, pentru fiice, in cazul tatilor, si pentru fii in cazul mamelor. Acest fapt va ingreuna desprinderea copilului de cuibul parental si mai ales implicarea acestora in relatii sexuale cu proprii parteneri. Uneori, apar conflicte deschise, opozitie fata de plecarea sau casatoria copilului, sau respingerea fatisa a partenerului sau partenerei propriului copil.

Totusi, nu este obligatoriu ca aceste devieri sa existe. Multe cupluri sunt echilibrate si isi continua activitatea sexuala, dar cu mult mai multa implicare emotionala (tandrete, mangaieri, imbratisari), stimuland si imbogatind astfel intimitatea lor.

Rezumatul capitolului


Am prezentat in acest capitol ce se intampla cu identitatea sexuala, cu manifestarile sexuale de-a lungul vietii, oprindu-ma la fiecare etapa si descriind ceea ce am considerat a fi mai important si mai interesant de stiut despre sexualitatea umana. Am incercat sa surprind relatia dintre psihic si fizic in sfera sexualitatii. Astfel, la etapa copilariei am accentuat faptul ca sexualitatea se manifesta, si inca foarte puternic; ca acest lucru este influentat de relatiile timpurii ale copilului cu parintii, de modul in care traverseaza etapele dezvoltarii psihosexuale descrise de Freud, de modul in care copilul este socializat. In etapa adolescentei, am accentuat procesul cristalizarii identitatii sexuale, subliniind rolul extrem de important pe care il joaca aici cei doi parinti si tipul de relatie pe care acestia il construiesc cu adolescentul. La adult, am vorbit despre diferentele dintre cele doua sexe in manifestarea emotionala asociata actului sexual si am descris elementele definitorii ale actului sexual: durata, frecventa, locul, etapele, tipul si pozitiile sexuale. La varsta a treia, manifestarile sexuale se afla in declin, dar poate creste nivelul intimitatii psihologice. Am prezentat cum arata acest fapt la cele doua sexe, vorbind despre menopauza si andropauza, cu manifestarile psihologice asociate lor. Daca esti interesat sa afli mai multe, consulta lucrarile pe care ti le sugerez in bibliografia supli­mentara de mai jos.

Exercitii si teme pentru seminar

Ce presupune, in conceptia ta, a fi femeie? Dar barbat?

Caracterizeaza prin trei sau cinci cuvinte femeile din familia ta. Apoi, procedeaza la fel pentru barbatii din familia ta. Observa daca exista un anume model feminin sau un model masculin. Tu te regasesti in el?

Te regasesti in vreunul dintre tipurile descrise de Gabriel Lavallee sau Lindei Shierse-Leonard? Ce iti spune acest lucru despre tine, despre modul in care te implici in relatiile erotico-sexuale?

Care este diferenta dintre obtinerea orgasmului si obtinerea sa­tisfactiei sexuale?

Care sunt factorii care stimuleaza si cei care inhiba activitatea sexuala la adult?

Cum iti imaginezi ca va evolua viata ta sexuala cand vei ajunge la varsta a treia? Cum ti-ai dori sa fie?

Bibliografie suplimentara

ANDRE, J., Psihanaliza si sexualitatea feminina, Ed. Trei, Bucuresti, 1997. CORNEAU, G., Exista iubiri fericite? Psihologia relatiei de cuplu, Ed.

Humanitas, Bucuresti, 2000. ENACHESCU, C., Tratat de psihosexologie, Ed. Polirom, Iasi, 2003. HYDE, J.S., DELAMATER, J., Understanding Human Sexuality, McGrow-Hill

Companies, Inc., 1997. JUNG, C. G., Puterea sufletului, Ed. Anima, Bucuresti, 1994. MACNAB, F., Dorinte sexuale, Ed. IRI, Bucuresti, 1997. MINULESCU, M., Introducere in analiza jungiana, Ed. Trei, Bucuresti, 2001. MITROFAN, IOLANDA, CIUPERCA, C., Psihologia relatiilor dintre sexe,

Ed. Alternative, Bucuresti, 1997. PANA, S., DARAU, D., PANA, S. Jr., Sexualitatea umana, Ed. Univers

Enciclopedic, Bucuresti, 1998. REICH, W., Functia orgasmului, Ed. Trei, Bucuresti, 1995. RUEBEN, D., Tot ce ai vrut sa stii despre sex - dar ti-a fost teama sa intrebi,

Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 1999. RUEBEN, D., Orice femeie poate!, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2002. STEKEL, W., Psihologia eroticii feminine, Ed. Trei, Bucuresti, 1997. STEKEL, W., Psihologia eroticii masculine, Ed. Trei, Bucuresti, 1997.



Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 881
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site