"Educatie sexuala sau indoctrinare?"

"Educatie sexuala sau indoctrinare?"

Autoarea, dupa cum marturiseste, a pornit chiar de la intrebarile despre sexualitate puse de copiii sai. Are studii in asistenta sociala, a lucrat cu vaduve si copiii acestora, apoi cu mame necasatorite. A fost director al Trustului pentru educatie de familie (Grija pentru familie si tineri /Family and Youth Concern), in perioada 1972-2000, perioada in care a colaborat permanent cu ziare si reviste, la emisiuni radio si TV. A fost mereu in dialog cu parinti si familiei si a tinut prelegeri in toata lumea despre pericolele educatiei sexuale.

Credem ca aceasta lucrare, care este oferita in serial, raspunde unor probleme actuale. Suntem ingrijorati de faptul ca foarte multi oameni neinformati asupra provocarilor liberalizarii sexuale, oameni care activeaza in structurile invatamantului romanesc, au o putere de decizie in selectarea si institutionalizarea unor concepte nocive pentru educatia copiilor si tinerilor. Propunem organizatiilor neguvernamentale, care activeaza in acest domeniu, sa insiste asupra informarii corecte si cat mai intense a profesorilor si a celorlalti oameni cu rol important in invatamantul romanesc cu privire la pericolele pe care le reprezinta liberalizarea sexuala in randul tinerilor.

In cartea dnei Valerie Riches, este prezentata istoria introducerii educatiei sexuale in scolile din Marea Britanie. Cititorii vor observa ca o mare parte din scenariile acestui demers educational se repeta astazi in Romania. Aceste concepte impuse in anii '60-'70, de adeptii liberalizarii sexuale, nu au produs decat esecuri. Marea Britanie se afla in topul tarilor din Europa de Vest cu cele mai multe sarcini la minore. Din pacate, din nestiinta sau din interes, fara a lua deloc in calcul consecintele pe termen lung, aceste idei sunt puse in practica, cu mare entuziasm, de reprezentantii Ministerului Educatiei, ai inspectoratelor de invatamant judetene, ai scolilor si liceelor, precum si de cei care lucreaza in domeniul Sanatatii.

Scurta prezentare a ideilor cartii

• La sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70, o retea alcatuita din grupuri de presiune, finantate de guvernul britanic, a inceput sa puna in practica o agenda larga, ce includea teme ca: eugenia, controlul populatiei, reforma legislatiei familiei si a moravurilor sexuale, educatia sexuala si pentru sanatate si drepturile copiilor. Tinta acestei campanii era de fapt separarea activitatii sexuale de nasterea copiilor si casatorie. Lansarea pilulei contraceptive, care a avut loc in 1961, a facilitat acest lucru. Pentru separarea activitatii sexuale de casatorie era necesara o schimbare majora a normelor sociale.
• Educatia sexuala din scoli      a devenit un camp de bataie ideologic, in care razboiul se ducea pentru castigarea inimilor si mintilor copiilor. Organizatiile finantate de guvern s-au opus ferm dreptului parintilor de a-si retrage copiii de la orele de educatie sexuala. Incercarile parlamentului de a limita activitatile paradoxale ale acestor organizatii au esuat, deoarece termeni cum ar fi "consideratii morale" si "viata de familie" au fost interpretati atat de larg incat au fost goliti de sensurile reale.
• Cea mai insidioasa "reforma" a fost eliminarea parintilor de la deciziile ce afecteaza in mod vital viata copiilor lor. Prima si cea mai importanta dintre schimbarile de politici, in acest sens, a fost oferirea de contraceptive copiilor minori, fara cunostinta sau consimtamantul parintilor.
• Parintii se lupta, in tribunale si parlament, pentru a-si recastiga responsabilitatea spre binele copiilor lor. Interpretarea voit ambigua, data de adeptii promovarii sexului in randul tinerilor, atat din tribunale, cat si din randul legislatorilor, a facut ca majoritatea acestor incercari sa fie ineficiente. Raspunsul strict medical la sexualitatea adolescentilor, oferit de scoli,      a dus la reducerea si mai mult a controlului, si asa slab, pe care parintii ar fi putut sa-l exercite asupra copiilor lor.
• Institutia Unitatea privind Sarcina la Adolescente a fost infiintata de guvernul britanic pentru a reduce rata sarcinilor in randul adolescentelor. In Marea Britanie aceasta rata este cea mai mare din vestul Europei. Politica guvernului britanic se bazeaza pe strategii care s-au dovedit a fi ineficiente, si care, in special, largesc accesul la contraceptie al adolescentilor, oferindu-le o educatie sexuala mai explicita. Reactia oficiala la criza din educatia sexuala a tinerilor, recunoscuta pe larg, ramane promovarea prezervativului. Aceasta in pofida faptului ca el ofera, in special fetelor, doar protectie limitata in cazul unor infectii cu transmitere sexuala.
• Alternativa de incurajare a abstinentei in randul tinerilor a fost intampinata cu ostilitate atat in cercurile oficiale, cat si in cele semi-oficiale.
• Ostilitatea fata de educatia pentru abstinenta, cuplata cu sustinerea politicilor de esec, poate fi inteleasa doar in termenii ideologiei imbratisate de cei ce doresc sa schimbe structurile sociale si sa inlocuiasca influenta parentala cu autoritatea statului. Helen Brook scrie in acest sens:

"In prezent, Statul Parental are privilegiul de a lua decizii majore: in mod obiectiv si fara pasiune, Statul decide ce este cel mai bine pentru copil."[2]

Capitolul 1

Reteaua

La sfarsitul anilor '60, inceputul anilor '70, (in Marea Britanie - nota trad.) au existat numeroase campanii politice intense, generate de un nucleu de organizatii din domeniul controlului nasterilor (adica contraceptie, sterilizare si avort). Dintr-o analiza a rapoartelor lor anuale a devenit clar ca un numar relativ mic de oameni era implicat, intr-un grad surprinzator de mare, intr-o serie de organizatii de presiune. Aceasta retea de organizatii nu aveau in comun doar acelasi personal, ci si aceleasi fonduri, aceeasi ideologie si, uneori, aceleasi adrese. Reteaua era sustinuta de grupuri de interese si alimentata cu granturi din diverse departamente guvernamentale. In centrul retelei se afla Asociatia pentru planificare familiala (Planned Parenthood Association) cu colectia sa de filiale. Era o structura puternica cu o influenta enorma.

Investigatii ulterioare au dat la iveala faptul ca reteaua avea o agenda larga, ce includea eugenia, controlul populatiei, reforma legilor familiei si moravurilor sexuale, educatia sexuala si pentru sanatate si drepturile copiilor. Tentaculele sale s-au extins catre edituri, institutii medicale, educationale si de cercetare, catre organizatii de femei si catre servicii matrimoniale. S-a dovedit ca aceasta retea are o influenta majora asupra mass-media si asupra oficialilor permanenti din departamente guvernamentale relevante, ce erau proportional implicati si la nivel international, cu consecinte ce nu puteau fi imediat evaluate.

Pe parcursul anilor '70, a fost publicata brosura cu un titlu intrigant: Omul din spatele lui Hitler: un neamt care avertizeaza lumea.[3] Teza sa era ca miscarea pentru eugenie, care castigase popularitate la inceputul sec. XX, a intrat in ilegalitate dupa holocaustul din Germania nazista, dar era inca activa si functiona prin organizatii ce promovau avortul, eutanasia, sterilizarea si sanatatea mintala. Autorul cerea cititorilor sa priveasca cu luare aminte la tarile lor si la cele vecine, asigurandu-i ca vor vedea cum membrii si comitetele acestor organizatii nu vor intarzia sa devina din ce in ce mai vizibili.

Alte carti si lucrari din surse independente au confirmat ulterior ca asa s-a intamplat in realitate. In Africa, a fost publicata All Kinds of Family Planning;[4] in Columbia, The Structure of Genocide, iar in Franta, Un Complot Contre La Vie. Ultima, o carte atent documentata, punea in discutie geopolitica avortului si controlul populatiei, ca mijloace de influenta a puterii la nivel mondial. Aceasta politica apartinea catorva oameni, "cei mai bogati dintre bogati", care se simteau amenintati de cresterea puterii natiunilor sarace, din ce in ce mai numeroase si al caror progres economic era incet, dar sigur.

O remarcabila carte a fost publicata in SUA, carte care analiza activitatile Consiliului de Educatie si Informare Sexuala a Statelor Unite (Sex Information and Education Council of the United States (SIECUS)). Se intitula The SIECUS Circle: A Humanist Revolution (Cercul SIECUS: o revolutie umanista).[7] SIECUS a fost infiintat in 1964 si nu a pierdut deloc timpul in a se angaja intr-un program de inginerie sociala prin mijloacele educatiei sexuale in scoli. Primul sau director executiv a fost Mary Calderone, care avea legaturi stranse cu organizatia de planificare familiala, Planned Parenthood, echivalentul american al Asociatiei pentru planificare familiala din Marea Britanie. Dupa cum scrie in volumul The SIECUS Circle, Calderone sustinea urmatoarele sentimente si teorii avansate de umanistul Rudolph Dreikus:

Confuzia sau inversarea sexelor, sau a rolurilor sexelor;

Eliberarea copiilor de familii;

Abolirea familiei traditionale.[8]

Chiar daca autorii acestor carti incepusera investigatiile lor, pornind de la diferite puncte de vedere, concluzia la care au ajuns toti era ca exista un atac international planificat cu atentie asupra naturii familiei si asupra valorii vietii umane, atac ale carui radacini duc inapoi aproape 200 de ani.

Teama de oameni

Miscarea pentru controlul populatiei isi are originea in Eseul despre principiul populatiei, scris de reverendul Thomas Malthus, in 1798, in care autorul sustinea ca populatia va creste intotdeauna intr-un ritm mai mare decat resursele de hrana, iar rezultatul va fi cresterea saraciei, a mizeriei si a viciilor. Singura solutie pe care Malthus a fost capabil sa o propuna a fost abstinenta sexuala pentru saraci.[9]

Charles Darwin a descoperit eseul lui Malthus cand scria Originea speciilor si a inceput sa-si extinda scopul lucrarii sale despre regnul animal, astfel incat sa includa si omul. El considera ca societatile civilizate au slabit din cauza unei compasiuni inadecvate:

La salbatici, cei slabi de minte sau cei slabi fizic sunt rapid eliminati Noi, oameni civilizati, din contra construim aziluri pentru imbecili, schilozi si bolnavi, instituim legi proaste si medicii nostri fac tot ce le sta in putinta sa salveze viata fiecaruia, pana in ultima clipa Astfel, membrii slabi ai societatilor civilizate isi promoveaza neamul. Nimeni dintre cei care se ocupa de cresterea animalelor domestice nu se va indoi de faptul ca acest lucru trebuie sa fie foarte ofensator pentru rasa umana.

Varul lui Charles Darwin, Frances Galton, psiholog, a imbratisat ideile lui Darwin si le-a utilizat pentru a formula "stiinta" eugeniei. Ideea de baza a acesteia este ca anumiti oameni sunt de neam superior, iar rasa poate fi imbunatatita prin inmultire selectiva.

Intrebarea care i-a preocupat imediat pe eugenisti a fost, cum ii opresti pe cei de rasa inferioara sa se inmulteasca ca sa nu deterioreze rasa? Aceasta intrebare a marcat inceputul miscarii pentru controlul populatiei.

Doi dintre cei mai influenti propagandisti ai controlului populatiei au fost Marie Stopes in Anglia si Margaret Sanger in America, care erau rasiste si adepte ale teoriei eugeniei. Interesul lor primordial in controlul nasterilor nu era sa le ajute pe femei sa-si spatieze copiii, ci sa impiedice nasterile la grupurile din societate considerate de ele a fi indezirabile. Marie Stopes scria:

Societatea permite bolnavilor, celor lipsiti de valoare din punct de vedere rasial, celor nesocotiti, neingrijiti, slabi de minte, celor mai de jos si mai prosti membri ai comunitatii sa produca zeci de mii de copii, de nenumarati copii inferiori deformati si opriti in crestere o mare parte din acestia sunt sortiti, prin insasi mostenirea lor fizica, sa fie, in cel mai bun caz, partial intretinuti, secand astfel resursele claselor ce stau deasupra lor si care au simtul responsabilitatii. Clasele superioare, eliberate de cheltuielile institutiilor, spitalelor, inchisorilor si asa mai departe, in principal umplute cu oameni de rasa inferioara, vor putea sa-si permita sa-si largeasca propriile lor familii.

Ca raspuns la aceasta problema, ea promova:

Sterilizarea celor total neadecvati pentru a fi parinti sa devina posibila imediat si chiar sa devina cu adevarat obligatorie.[11]

Margaret Sanger, fondatoarea Federatiei de planificare familiala din America (Planned Parenthood Association), a inventat sloganul "Controlul nasterilor - pentru crearea clasei de oameni rasati".[12] Impartasind ingrijorarea dnei Stopes privind obiceiurile de inmultire a celor pe care-i considera "cel mai putin potriviti sa continue rasa", ea a elaborat "Planul pentru pace" (Plan for Peace), care includea urmatoarele recomandari:

Aplicarea unei politici aspre si rigide de sterilizare si segregare a acelei clase de populatie ale caror progenituri sunt deja deteriorate sau a caror mostenire este de asa natura incat urmele lor indezirabile pot fi transmise urmasilor;

Repartizarea pe ferme si gospodarii a acestor oameni segregati, unde sa fie invatati sa lucreze de catre instructori competenti pe toata durata vietii lor.[13]

Nici Stopes, si nici Sanger nu au avut sansa sa-si realizeze programele lor de sterilizare in masa in societatile libere in care traiau, si ambele, in consecinta, detestau democratia. Totusi, venirea la putere a Partidului Nazist in Germania, in 1933, care punea accent pe puritatea rasiala, in sfarsit, le-a dat adeptilor eugeniei sansa de a-si pune teoria in practica.

Programul nazist care prevedea crearea unei rase superioare s-a indreptat rapid de la programele de sterilizare in masa, de la eutanasia oamenilor handicapati mintal si fizic, la lagarele de concentrare, in care peste 6 milioane de oameni, femei si copii, considerati a fi inferiori din punct de vedere genetic, au fost ucisi in camerele de gazare.

Dupa razboi, cand adevarul despre aceste programe a fost dat la iveala, miscarea eugenica a trebuit sa intre in ilegalitate, iar termenul "controlul nasterilor", care avea puternice conotatii naziste, a fost inlocuit cu "planificarea familiala". Eugenistii si adeptii planificarii familiale au trebuit sa gaseasca o noua justificare pentru activitatile lor. Ideea originala ca lumea era suprapopulata le oferea o astfel de justificare. Asa s-a nascut miscarea pentru controlul populatiei.

Proiectul revolutiei sexuale

Timp de aproape doua mii de ani, in lumea occidentala a existat un angajament de baza - care chiar daca nu era pus in practica - la idealul asocierii relatiei sexuale cu dragostea si fidelitatea, in contextul mariajului monogam. Totusi, pe la mijlocul secolului XX, s-au produs schimbari majore, destul de diferite prin natura lor de primele perioade de comportament sexual permisiv. Printre cei mai influenti si mai evidenti factori ai acestei schimbari au fost Rapoartele Kinsey, publicate in 1948 si 1953 si finantate de Fundatia Rockefeller.

Alfred C. Kinsey, biolog, a aplicat, in cazul a peste 12.000 de oameni, tehnicile utilizate de el in studierea viespilor. Din datele pe care le-a colectat, a dovedit, spre satisfactia sa, ca nu existau lucruri precum "normalitate" si "anormalitate", in comportamentul sexual, si nici aprecieri precum "bine si rau". Valabilitatea tehnicilor selective a fost contestata imediat dupa aparitia primului raport. Respondentii nu reprezentau un esantion aleatoriu de populatie, ci erau voluntari. Devenea prea evident faptul ca rezultatele depindeau total de tipul persoanei care a participat in mod voluntar.

In ciuda nepotrivirii metodelor utilizate de Kinsey, pretentiile sustinute in aceste rapoarte au inceput a fi tratate rapid ca fapte si au fost utilizate de mass-media, de "minoritatile sexuale" si de grupurile de interese drept scuza pentru libertatile sexuale. Sexul a devenit o marfa de exploatat, iar iubirea un subiect de evitat. Golurile din metoda lui Kinsey au fost aratate chiar de atunci: aproape un sfert din esantionul de barbati proveneau din randul prizonierilor, inclusiv cateva sute de barbati care se prostituau, iar copiii, in varsta de numai doua luni, erau stimulati sexual, pentru a arata ca omul se poate bucura de activitatea sexuala inca din frageda pruncie. Date colectate din surse indoielnice erau prezentate ca cercetare stiintifica serioasa.[15] Cu toate acestea, este imposibil sa subestimezi influenta mare pe care aceste rapoarte, atat de des citate, au avut-o asupra atitudinilor sexuale, comportamentului sexual si politicilor de educatie sexuala. Rapoartele Kinsey au oferit un plan pentru misiunile de educatie sexuala, iar efectele lor pe termen lung asupra societatilor vestice sunt evidente.

Ideologia lui Chisholm

Nu exista un exemplu mai bun de ideologie pe care sa se sprijine educatia sexuala decat ideile continute in brosura Pot oamenii sa invete sa invete?, scrisa de dr. Brock Chisholm. Umanist de formatie, acesta a fost director al Organizatiei Mondiale a Sanatatii si apoi presedinte al Federatiei Mondiale pentru Sanatatea Mintala.[16]

Chisholm sustinea ideea unui guvern mondial si credea ca cei care i se opun erau nevrotici, egoisti sau bolnavi mintal. El era convins ca cea mai serioasa bariera ivita in calea dezvoltarii unui mod civilizat de viata in lume era conceptul de "bine si rau", un concept ce trebuia eradicat, dupa parerea sa. Codurile de credinta, regulile fixe sau dogmatismul reprezentau o anatema pentru el. Copiii trebuiau eliberati de "prejudecatile" nationale, religioase sau alte "prejudecati" culturale impuse lor de parinti si autoritatile religioase. El ii vedea pe parinti drept niste dictatori si opresori ai naturii superioare a copilului si credea ca educatia sexuala trebuie introdusa de la varsta de noua ani, eliminand "modelul adultilor" - prin forta, daca este necesar. Ideologia lui Chisholm este adanc inradacinata in gandirea despre propaganda pentru educatie sexuala si se regaseste in multe materiale si publicatii de educatie sexuala radicale.

(Va urma)

"Educatie sexuala sau indoctrinare?"

(Continuare)

Continuam publicarea cartii "Educatie sexuala sau indoctrinare?", scrisa de Valerie Riches. In Capitolul II veti afla mai multe amanunte din istoria Federatiei Internationale de Planificare Familiala, cunoscuta sub acronimul englezesc IPPF (International Planned Parenthood Federation), si filialele sale din lume. Reamintim ca IPPF constituie varful de lance al noilor comportamente sexuale, ce alimenteaza mereu lumea cu opinii cu miez otravit si ascuns sau cu bani pentru contraceptie, mai ales, in tarile sarace. Tot in acest text veti avea o prezentare generala a ideologiei pe care se bazeaza organizatiile de acest tip, ce alcatuiesc o structura mondiala. Sub presiunea lor, majoritatea tarilor accepta modele de legi ce submineaza autoritatea parintilor in relatie cu copiii lor, atentand la conceptul de familie, loc de mare incarcatura afectiva, unde oamenii invata cum sa se iubeasca si cum sa se respecte.

Capitolul 2

Federatia Internationala de Planificare Familiala

In 1952, Margaret Sanger a infiintat Federatia Internationala a Planificarii Familiale (cunoscuta dupa acronimul englezesc IPPF - International Planned Parenthood Federation - nota trad.), organism dedicat promovarii si acceptarii planificarii familiale in toata lumea, cu sediul la Londra. Cele opt asociatii membre fondatoare includeau Asociatia Britanica de Planificare Familiala si Federatia de Planificare Familiala din America. In acelasi an, a fost infiintat si Consiliul privind Populatia de la New York, cu scopul de a oferi date stiintifice temeinice pentru a orienta guverne si persoane in abordarea chestiunilor privind populatia si pentru "a imbunatati calitatea vietii oamenilor, a ajuta oamenii de pretutindeni sa-si dezvolte intregul potential"[18]. Fondatorul Consiliului, John D.Rockefeller III, a jucat un rol crucial in convingerea Natiunilor Unite ca sa se angajeze in controlul populatiei.

Controlul populatiei prin educatie sexuala

Atat Consiliul privind Populatia, cat si IPPF au fost si sunt extrem de activi in elaborarea si implementarea unor campanii masive pentru acceptarea tehnologiei contraceptive.

Pilula contraceptiva a fost inventia Margaretei Sanger. Ea a infiintat Biroul Margaret Sanger, care a finantat crearea pilulei. Introducerea pilulei in 1960 a dus la raspandirea contraceptiei in intreaga lume. Femeile erau asigurate ca, de acum incolo, in sfarsit, vor avea libertatea de a-si controla fertilitatea si ca actul sexual putea fi separat complet de reproducere. Lor li se spunea ca pilula era "sigura" si te puteai baza 100% pe ea.

Nu este dificil sa estimezi profitul pe care-l reprezinta pilula pentru industria farmaceutica. Nu este nici dificil de imaginat cat de importanta era promovarea pilulei pentru revolutionarii sexului, instructorii de educatie sexuala si planurile lor pentru "minunata lume noua".

Totusi, dupa un timp de experimente si reflectie, a devenit cunoscut - desi nu si pentru consumatoare - ca noul medicament-minune nu era chiar atat de sigur sau eficace, si implica riscuri considerabile pentru sanatate. Cei care au indraznit sa faca publice problemele asociate cu pilula si riscurile ei potentiale, cand pilula este prescrisa adolescentelor, erau catalogati imediat ca fiind mincinosi, care sperie lumea, sau ca fiind de partea Papei.

Exista de asemenea o campanie in toata lumea de promovare a avortului si a sterilizarii "temporare" sau permanente, ca urmare a "esecului" tarilor din lumea a treia de a utiliza eficient contraceptivele. Campania pentru controlul populatiei mai implica multe alte actiuni, cum vom vedea mai incolo. Realitatea este ca IPPF, in prezent, are legaturi cu asociatii de planificare familiala din 180 de tari din toata lumea (in Romania, IPPF este reprezentata de organizatia Societatea pentru Educatie Contraceptiva si Sexuala (SECS) - nota trad.), avand scopul sa mearga mai departe de serviciile de planificare familiala, oferite in tarile subdezvoltate.

In 1976, IPPF a elaborat Strategia de reforme legislative si interpretarea sa de catre asociatiile de planificare familiala (Strategy of Legal Reform - and How FPAs Are Interreting It.[19] Din aceasta reiesea clar ca IPPF are nevoie de asociatiile nationale de planificare familiala pentru gasirea unor surse de legi si argumente pe care sa-si bazeze reformele - reforme ce nu se limiteaza la servicii de planificare familiala. Sub titlul general de "statut al femeii", reformele avute in vedere includeau dreptul femeii la avort, varsta tot mai mica a consimtamantului pentru servicii de control al nasterii "pentru a raspunde nevoilor tinerilor" si, desigur, educatia sexuala obligatorie.

Opt ani mai tarziu, in raportul Dreptul omului la planificarea familiala, IPPF a mers chiar mai departe, afirmand ca:

Asociatiile de Planificare Familiala si alte organizatii neguvernamentale nu ar trebui sa considere absenta legilor sau existenta unor legi nefavorabile ca o scuza pentru inactivitatea lor. Actiunile in afara legii sau chiar incalcarea legii fac parte dintr-un proces ce stimuleaza schimbarea. (sublinierea noastra)

Pentru a-si atinge scopurile IPPF incurajeaza, de asemenea, un climat al opiniei publice in care guvernele pot fi convinse sa accepte responsabilitatea controlului nasterilor, prin servicii de control al nasterilor. Si, asa cum guvernele reactioneaza cu programe de finantare, filialele IPPF ofera un nucleu de personal in jurul carora se pot forma servicii de control al nasterilor. Acest personal de conducere instruieste alt personal (inclusiv personal din randul functionarilor publici) si, in acest fel, activitatile IPPF sunt integrate in programele guvernamentale si este asigurat controlul maximum.[21] Acest lucru explica de ce in Marea Britanie ne lovim de eschivare si escamotare cand abordam oficialii guvernului in legatura cu activitatile IPPF si FPA (Asociatia de Planificare Familiala).

Publicatiile IPPF subliniaza frecvent nevoia de a intra in contact cu tinerii si de a-si implementa abordarile proprii fata de problema populatiei, viata de familie si educatia sexuala.[22] Manualele si materialele de educatie sexuala recomandate tinerilor de catre IPPF, totusi, au putin in comun cu viata de familie. Ideologia lui Chisholm este mai evidenta aici: fara "bine si rau", fara bariere ale activitatii sexuale, cu exceptia insistarii asupra utilizarii contraceptivelor la tineri. Paradoxal, aceasta abordare a relatiilor sexuale incurajeaza la tineri o activitate pe care cineva si-ar imagina-o drept ostila chiar controlului populatiei, adica activitate sexuala crescuta.

Adeptii controlului populatiei, in prezent, recunosc ca principala influenta asupra atitudinilor cuplurilor fata de fertilitate nu este disponibilitatea contraceptiei si avortului, ci cultura in care traiesc. Deoarece majoritatea culturilor sunt centrate pe familie - daca marimea familiei in tarile in curs de dezvoltare va fi adusa la un numar foarte mic si chiar la o familie fara copii, obisnuita in Occident si in tarile dezvoltate -, oamenii din aceste tari trebuie modelati ca sa se conformeze ideii si valorilor societatilor consumiste occidentale moderne. Printre conceptele-cheie se afla: sexul si casatoria si sexul si cresterea copiilor nu au nimic in comun; concubinajul este o alternativa viabila si chiar dezirabila la casatorie, iar copiii au dreptul la propria lor viata sexuala, fara interventia parintilor.

Cand sunt adoptate asemenea atitudini, ratele natalitatii scad. De aici si atacul asupra familiei, care face parte intotdeauna din programele de educatie sexuala instigata sau influentata de miscarea pentru controlul populatiei. Pentru a intelege pe deplin implicatiile tipului de educatie sexuala pe care promotorii controlului populatiei o promoveaza tabelul care urmeaza mai jos este revelator. Acesta a fost trimis initial de catre Frederick S. Jaff, vicepresedintele organizatiei de planificare familiala Planned Parenthood/World Population spre Bernard Berelson, fost presedinte al Consiliului pentru Populatie. Berelson, evident, a luat aceste propuneri in serios, pentru ca a inclus multe dintre ele, chiar pe cele mai radicale, intr-un discurs care iti da fiori, intitulat: "Dincolo de planificarea familiala" ("Beyond Family Planning"), tinut la Conferinta despre populatie la Dacca, in 1969. Printre ideile sale, au aparut unele teme familiare precum: includerea materialelor despre populatie in scolile elementare si medii; manipularea directa a structurii familiei; promovarea a doua tipuri de casatorii, una fara copii, foarte usor de dizolvat si cealalta cu copii si stabila.

Un numar de propuneri stabilite de Jaff si Berelson au fost deja aplicate in Marea Britanie, uneori pe usa din spate:

• Educatie sexuala obligatorie in scoli;
• Educatie sexuala cu tendinta de a sublinia ca activitatea homosexuala este normala si naturala;
• Finantarea de la buget a medicilor, care ofera servicii de contraceptie, avort si sterilizare;
• Legea Avortului din 1967 care permite de fapt avortul la cerere ca drept al femeii, fara consimtamantul sotului sau al partenerului.
• Servicii gratuite de contraceptie pentru toti, indiferent de starea civila si de varsta.
• Dreptul copiilor minori la contraceptie si avort fara consimtamantul parintilor.
• O serie de reforme ale legii privind divortul, culminand cu divortul de comun acord.
• Definirea momentului cand incepe viata umana a fost schimbat de la momentul fertilizarii la cel al implantarii, astfel permitandu-se disponibilitatea imediata a "contraceptiei" post-coitale (pilula de-a doua zi sau contraceptia de urgenta).

Exista o propaganda neobosita in mass-media pentru a incuraja femeile sa-si ia o slujba, sa amane si sa evite casatoria si sa considere familia ideala cu doi copii (sau mai putini) pe motiv ca copiii sunt costisitori si te impiedica in cariera.

Tehnicile campaniilor

Tehnicile campaniilor care au fost aplicate pentru a realiza aceste reforme au fost metodice si eficiente. Ele pot fi recunoscute in alte tari, in care au avut loc campanii similare.

Exemple de masuri pentru reducerea fertilitatii in SUA, prin impact universal sau selectiv

Impact universal

Constrangeri sociale

Restructurarea familiei:

a)      Amanarea sau evitarea mariajului

b)      Alterarea imaginii familiei ideale

Educatia obligatorie a copiilor

Un procentaj marit de homosexualitate

Educatie pentru limitarea familiei

Agenti de control ai sanatatii in conductele de apa

Incurajarea femeilor sa munceasca

Impactul selectiv ce depinde de statutul socio-economic

Incurajarea/atatarea sperietorii economice

Modificarea politicilor de impozite

a)      Impozit substantial pe casatorie

b)      Impozit pe copil

c)      Impozit pe casatorie pentru doi si mai multi membri

d)      Renuntarea la scutirea de impozit a parintilor

e)      Impozit suplimentar pentru parintii cu mai mult de un copil sau doi la scoala

Reducerea/eliminarea subventiilor sau a concediului de maternitate platit

Reducerea/eliminarea indemnizatiilor pentru copii sau familie

Bonusuri pentru casatorii intarziate si spatierea mai mare a copiilor

Pensii pentru femei la 45 de ani sau mai mici cu mai putin de un anumit numar de copii

Eliminarea alocatiilor sociale dupa primii doi copii

Depresia cronica

Solicitarea femeilor sa munceasca si oferirea de putine facilitati pentru ingrijirea copilului

Limitarea/eliminarea ingrijirii medicale, a burselor, a imprumuturilor si indemnizatiilor finantate de la bugetul public pentru familiile cu mai mult de un anumit numar de copii

Control social

Avortul obligatoriu al sarcinilor in afara casatoriei

Sterilizare obligatorie a tuturor celor care au doi copii, cu exceptia catorva care au voie sa aiba trei

Restrangerea conceperii de copii la un numar limitat de adulti

Permise care sa certifice familia din care provine copilul

Politici privind spatiul locativ

a)      Descurajarea detinerii caselor in proprietate

b)      Incetarea acordarii spatiului locativ in dependenta de marimea familiei

Masuri ce se bazeaza pe existenta motivului de a preveni sarcina nedorita

Plati pentru incurajarea sterilizarii

Plati pentru incurajarea contraceptiei

Plati pentru incurajarea avortului

Avort si sterilizare la cerere

Permisiunea ca unele contraceptive sa fie distribuite fara reteta

Imbunatatirea tehnologiei contraceptivelor

Contraceptia disponibila cu adevarat si accesibila tuturor

Imbunatatirea ingrijirii maternale, cu planificarea familiala ca pilon de baza

Creand argumente legale, desi eronate, pe care sa-si bazeze reformele, filialele IPPF au infiintat organizatii, cu nume interesante, pentru a face presiuni asupra parlamentelor lor.

"Cazurile dificile" erau folosite pentru a sensibiliza opinia publica. De exemplu, un articol intitulat "O fata de 14 ani a murit, dupa ce a nascut in curtea unei biserici" constituia un material ideal pentru promovarea cauzei. Sunt folosite pe larg sloganuri, ca: "Fiecare copil, un copil dorit", "Sex protejat pentru adolescenti", "Satisfacerea nevoilor pentru tineri" si "Dreptul la confidentialitate", pentru a sugera ca, daca tinerelor fete li se va oferi educatie sexuala de tipul celei promovate de Asociatia pentru Planificare Familiala, cu acces liber la contraceptie, fara teama ca parintii vor afla, ele nu vor ramane insarcinate. Continuand o asemenea propaganda falsa, suntem martori ai unor propuneri, articole, cercetari si studii bazate pe argumente, din care nici unul nu este suficient de temeinic ca sa fie valabil din punct de vedere stiintific.

Cu o regularitate plictisitoare, o serie de reviste pentru femei se alatura campaniilor, publicand sondaje de opinie, ce sunt prezentate drept fapte stiintifice. Totusi, participantii sunt cititori voluntari ai revistelor si nu un esantion reprezentativ al populatiei.

Se face multa mediatizare de asemenea si statisticilor umflate. Asa cum Malcolm Potts, purtatorul de cuvant al controlului populatiei, la nivel international, a declarat: "Cei care vor ca legea [avortului] sa fie liberalizata, vor sustine ca sute de mii de femei mor anual, cand in realitate, numarul acestora este mult mai mic".[24]

Doua exemple ar fi de ajuns aici: in Franta, au fost mediatizate cifre false pentru a intari campania pentru liberalizarea legii avortului. Se spunea ca intre 1,5 si 2,5 milioane de avorturi clandestine aveau loc in fiecare an. Organizatia oficiala pentru statistici a Frantei, INED, totusi, a manifestat prudenta fata de aceste cifre si a estimat, intr-un raport, ca numarul avorturilor ilegale provocate erau de 250.000. Dar chiar si aceasta cifra includea toate decesele de origine obstetricala la femei pe un an (1963), ca si cum toate aceste decese s-ar fi datorat avortului. Intr-o alta sectiune a raportului francez, cercetatorii au adaugat, in mod eronat, in ecuatie, cifrele dintr-o coloana cu decesele la barbati, in loc de femei, avand cauze "nedeterminate sau necunoscute", cu varste cuprinse intre 15-49 de ani, presupunandu-se ca s-ar fi datorat avortului. Efectul acestei erori a fost ca cifra a dublat numarul avorturilor ilegale inregistrate. Deci, se pare ca, in Franta, barbatii nu numai ca puteau deveni insarcinati, dar si puteau muri din cauza avortului!

In Portugalia, era mediatizata cifra de 2.000 de femei care mureau anual din cauza avortului ilegal. In realitate, Cartea demografica a anului a ONU (UN Demographic Year Book), pe 1975, dadea cifra de doar 2.099 decese din toate cauzele la femeile de varsta procrearii.

Manifestul tinerilor IPPF

In 1998, Comisia pentru Tineri a IPPF a elaborat un manifest pentru a raspunde "nevoilor sanatatii reproducerii si sexuale a tinerilor", la inceputul unui nou mileniu, si pentru a promova "parteneriatul tinerilor si adultilor in scopul de a asigura ca tinerii pot face alegeri informate si se pot bucura de sexualitatea lor". Intitulata ippf/youth, valorile de baza ale manifestului includeau: "libertate pentru exprimarea sexualitatii", "[e]liber[are] de prejudecati", "confidentialitate", "respect pentru diversitate", "implinire sexuala" si "acces la servicii contraceptive pentru toti tinerii".[26]

Documentul indeamna la promovarea "placerii sexuale ca sanatate reproductiva si sexuala valabila pentru toti tinerii, inclusiv pentru cei cu HIV/SIDA si tinerii cu dizabilitati". In el se insista ca vor fi cerute "legi ce permit tinerilor sa actioneze liber asa incat sa aleaga sa-si traiasca viata", in scopul de a da tinerilor "placerea si confidentialitatea unei relatii si a tuturor aspectelor de sexualitate".

Manifestul a fost prezentat la Parlamentul IPPF al Tinerilor de la Praga, din noiembrie 1998, si a fost sustinut financiar de IPPF si Fondul Natiunilor Unite pentru Populatie. Fiind adoptat de un parlament, compus din 43 de tineri, reprezentanti ai 38 de tari, manifestul a fost atribuit Consiliului Central al IPPF, care adopta rezolutii, devenind astfel atat sprijin ideologic, cat si practic. Documentul tiparit stabilea ca asociatiile de planificare familiala membre ale IPPF sa lucreze din greu pentru a asigura ca viziunea manifestului sa devina o realitate in toata lumea.

In acest manifest nu se face referire nicaieri la responsabilitatile parintilor, la probleme de protectie a copilului, nici macar la varsta la care tinerii pot sa-si dobandeasca "drepturile lor sexuale". Conceptul "Nu-i judeca pe altii!" se pare ca nu are limite in ceea ce priveste manifestul. Acesta se extinde catre toti, indiferent de starea civila, de modul sexual de viata si chiar indiferent de varsta, dat fiind faptul ca IPPF include in denumirea de "tineri" pe toti cei cu varste cuprinse intre 10 si 24 de ani, conform uzantei acceptate de Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Tipul de programe de sanatate reproductiva si sexuala prevazute urmeaza sa fie completate cu "centre si clinici pentru tineri in care sunt oferite o serie completa de servicii de sanatate reproductiva si sexuala si care includ oferirea de contraceptive tuturor tinerilor".

Intr-un "Apel urgent privind drepturile copiilor", difuzat in prealabil de catre Summitul Mondial al Copiilor, programat pentru septembrie 2001, Reteaua Europeana a IPPF a chemat filialele sale sa organizeze campanii pentru sustinerea unei declaratii dure din concluzia documentului care "sa garanteze acces deplin adolescentilor la informatii, educatie si servicii privind sanatatea reproducerii si sexuala". IPPF si-a exprimat ingrijorarea ca organizatiile "de dreapta" promovau idealul familiei bazate pe casatorie, "in ciuda faptului ca multe familii nu sunt nici sigure, in special pentru fetite, nici modele de egalitate de gen". Documentul a continuat sa sustina ca drepturile copiilor trebuie sa aiba prioritate asupra autoritatii parentale si ca ar trebui sa ne opunem educatiei sexuale prin abstinenta:

Guvernele si organizatiile de dreapta incearca de asemenea sa includa anumiti termeni in concluzia documentului, care ar intari autoritatea parentala si controlul in detrimentul drepturilor stabilite ale copiilor. De exemplu, acestea cer ca formularea sa cuprinda ideea ca consilierea privind HIV/SIDA sa le fie oferita "copiilor si adolescentilor" doar "daca acest lucru a fost adus la cunostinta parintilor", si in general, aceste organisme se opun oferirii de informatii, educatie si servicii adolescentilor, in ceea ce priveste drepturile si sanatatea lor reproductiva si sexuala, fara consimtamantul parintilor. In mod clar, adoptarea unei asemenea formulari trebuie respinsa deoarece poate constitui un pericol semnificativ la accesul tinerilor la servicii de sanatate reproductiva.

De mare ingrijorare este faptul ca organizatiile de dreapta promoveaza agresiv ideea ca "in loc sa-i invatam pe copii cum sa se protejeze de HIV/SIDA, trebuie sa-i invatam cultura castitatii si a autocontrolului".[27]

Nici o tara, care crede in democratie, nu trebuie sa ignore puterea si influenta IPPF, care lucreaza prin organizatiile sale nationale de planificare familiala pentru a instiga politici si legi ce dauneaza cu adevarat autoritatii parintilor si structurii familiei, sanatatii si bunastarii tinerilor.

Capitolul 3

Asociatia de Planificare Familiala si educatia sexuala in scolile din Marea Britanie

In 1921, Marie Stopes a infiintat o clinica de control al nasterii la Londra, din care a luat nastere Consiliul National de Control al Nasterii. In 1939, Consiliul si-a schimbat numele in Asociatia de Planificare Familiala, devenind o institutie respectabila in societatea britanica. Totusi, in acea perioada, se prefigurau schimbari profunde. In 1976, dupa ce Asociatia de Planificare Familiala a cedat majoritatea clinicilor sale catre autoritatile de sanatate, si-a concentrat eforturile asupra controlului populatiei, educatiei sexuale si asupra furnizarii de informatii pentru guvern privind serviciile de control al nasterii. Printre tintele sale de viitor erau oferirea de "programe adecvate pentru educatia sexuala in scoli in tot Regatul Unit" si "o miscare voluntara de tineret in toata Marea Britanie, capabila sa puna tinerii in legatura cu recomandari serioase privind problemele sexuale".[28]

Activitatile de educatie sexuala ale Asociatiei de Planificare Familiala reprezinta un exemplu perfect de chisholmism. Ele seamana confuzie in mintea copilului despre valabilitatea conceptului de bine si rau si prezinta o singura morala absoluta: utilizarea contraceptivelor de fiecare data cand faci sex. Propaganda facuta astfel in randul copiilor se ascunde dupa paravanul contraceptiei si reprezinta o atitudine sumbra fata de nastere. Este accentuata drama copilului nedorit. De exemplu, o brosura difuzata de Grija pentru Populatie, o filiala a Asociatiei pentru Planificare Familiala, avea titlul: "In fiecare sfert de secunda se naste un copil", asociat in mod evident cu expresia: "In fiecare minut se naste un prost".

Influenta cu bataie lunga

Asociatiei de Planificare Familiala are o putere de ifluentare cu bataie lunga a gandirii, predarii si elaborarii de politici la orice nivel in societatea britanica. Ea este realizata direct prin reprezentarea sa in cercurile politice, in comisii ale organizatiilor nationale si, indirect, prin mass-media, asupra carora Asociatia de Planificare Familiala are o influenta considerabila. Asociatia de Planificare Familiala are filialele sale prin care poate fi realizata strategia sa pentru reforme:

Centrul de Consiliere Brook infiintat in 1964 pentru a oferi contraceptive si, ulterior, sa favorizeze avorturi pentru tinere. Prin manifestul sau, Sex protejat pentru tineri, si-a facut clara politica privind furnizarea de contraceptive, anume "clientul are oricand dreptate" si niciodata nu a denuntat barbatii care incalcau legea cand aveau relatii sexuale cu minore.[29]

Grija pentru Populatie a fost infiintata in 1962 ca un proiect comun al Asociatiei pentru Planificarea Familiala si Trustul pentru Populatie Simon. Initial cunoscuta sub denumirea de Campania Internationala pentru Planificarea Familiala (Family Planning International Campaign) si mai tarziu redenumita "Numaratoarea inversa", acesta a slujit ca un organism de finantare, pentru a canaliza fondurile catre IPPF si Asociatia de Planificare Familiala, promovand activitatile sale de educatie sexuala."[30] Din 1991, aceasta a primit statut independent de organizatie caritabila si este cunoscuta in prezent sub numele Interact Worldwide.

Grupul Family Planning Sales (FP Sales - Planificare Familiala Vanzari) s-a infiintat in 1972 pentru a distribui contraceptive si alte materiale de planificare familiala catre medicii generalisti si clinicile de planificare familiala in Marea Britanie si sa ofere servicii de distributie prin posta a contraceptivelor. Pana in martie 2002, cand acesta a fost cumparat de Williams Medical Supllies, a apartinut in totalitate Asociatiei de Planificare Familiala, iar catalogul de contraceptive pe 2003 al FP Sales comunica clientilor ca "Asociatia pentru Planificare Familiala este beneficiarul financiar al fiecarei comenzi pentru FP Sales Ltd." Raportul contabil al companiei pentru 2002 arata ca Asociatia de Planificare Familiala trebuia sa primeasca 374.537₤.

Cu ajutorul banilor publici, Asociatia de Planificare Familiala ofera de asemenea cursuri de instruire pentru profesori, lideri din randul tineretului, asistentilor sociali, medicilor si altor categorii de populatie. In 1974, Asociatia de Planificare Familiala a emis o declaratie despre educatia sexuala in care se spunea ca unul dintre scopurile sale era de a crea o societate in care "legile invechite privind sexualitatea si temerile irationale privind sexul si exploatarea sexuala sa devina inexistente".

De-a lungul anilor '70, Asociatia de Planificare Familiala a sustinut cu entuziasm toate cartile radicale care au aparut pe piata, inclusiv The Little Red School Book (Carticica rosie pentru scoala), despre care tribunalele s-au pronuntat ca fiind obscena. O alta carte, Sex Education, the Erroneous Zone, (Educatia sexuala, Zona erogena), publicata de catre Societatea Seculara Nationala, a fost promovata de catre APF. In aceasta carte se afirma ca libertatea economica va da tinerelor fete abilitatea de a-si alege oricati iubiti ar dori, de oricare sex. De asemenea in carte se promovau relatiile sexuale orale si anale ca metode de contraceptie, o idee care apare tot mai des si mai des in publicatiile de educatie sexuala pentru tineri.

APF a fost de asemenea implicata in promovarea cartii Make it Happy (Fa-o fericit), scrisa de secretarul Societatii pentru Reforma Legilor Sexuale, Jane Cousins. Aceasta carte cauta sa submineze legile si constrangerile sociale, care reglementau comportamentul sexual intr-o societate civilizata. Sunt astfel impinse in fata sexul oral si anal, sexul in grup, masturbarea in comun, incestul intre frati si surori, precum si contactul sexual cu animale, excluzand actul sexual normal, sugerandu-se ca cei care se opun unor astfel de activitati sunt demodati, un soi de "strica-chef".

Volumul Taught Not Caught: Strategies for Sex Education (Invatati nu prinsi: strategii de educatie sexuala) a fost initial scrisa de catre un colectiv de autori australieni feministi. Editia britanica a fost recomandata de catre APF si scrisa in colaborare cu Unitatea pentru educatie a APF. Sectiunea pentru profesori este intitulata Ce inseamna un comportament adecvat? Scopul acesteia era sa "creasca toleranta la o serie de exprimari a sexualitatii". Copiilor de 16 ani li se cere sa discute urmatoarele situatii:

Parintii sunt in pat, avand relatii sexuale, iar in camera intra copilul lor de 3 ani. Ei il iau si pe copil in imbratisarea lor.

O mama schimba scutecul fiului sau. El rade aratand ca-i place sa i se atinga penisul. Ea continua sa-l atinga peste tot, inclusiv la penis.

Un baiat sta pe genunchii bunicului sau. Bunicul ii mangaie parul.

Taught Not Caught a fost publicata intr-o perioada de mare neliniste publica fata de cresterea incidentei cazurilor raportate de abuz sexual asupra copiilor. Atitudinile pe care volumul le incurajeaza nu aduc nimic nou in rezolvarea problemei.[34]

Materiale pentru educatie sexuala

Majoritatea materialului de educatie sexuala disponibil in prezent tinerilor descriu actul sexual in termeni de "activitate a unui baiat si o fata" mai degraba decat un act dintre "sot" si "sotie". Este dificil sa gasesti vreo referire la casatorie ca relatie pozitiva la care sa aspiri. Iar datele privind legatura, stabilita din punct de vedere medical, dintre actul sexual precoce cu multipli parteneri si cancerul de col sunt ascunse, precum si efectele colaterale ale pilulei si ale avortului. In timp ce cresterea ratelor bolilor cu transmitere sexuala (BTS) printre tineri a devenit o problema de preocupare de sanatate nationala, accentul se pune pe tratamentul devreme si riscul reducerii infectarii prin utilizarea prezervativului si nu prin eliminarea riscului definitiv. Se creeaza impresia ca actul sexual comporta inevitabil riscul infectarii cu o boala cu transmitere sexuala, insa o interventie medicala la timp poate in general rezolva problema.

De exemplu, un ghid al APF pentru tineri despre bolile cu transmitere sexuala ii asigura pe acestia ca bolile cu transmitere sexuala nu fac nici o discriminare si oricine care are un contact sexual este supus acestui risc:

Nu trebuie sa ai o multime de parteneri sexuali ca sa te infectezi cu o boala cu transmitere sexuala (BTS). Oricine care face sex - barbat, femeie, om normal, homosexual sau lesbiana - poate contacta una Majoritatea BTS pot fi tratate, daca sunt depistate la timp.[35]

Nicaieri nu se mentioneaza ca o relatie sexuala in contextul unei relatii fidele, monogame heterosexuale, de o viata, nu comporta nici un risc de contactare a vreunei BTS. Nu este prezentata, ca optiune, evitarea unor relatii sexuale promiscue.

Tinand cont de sustinerea de catre Mary Calderone a ideii de amestecare sau inversare a sexelor sau a rolurilor sexelor si, in special, de "abolire a familiei asa cum o stim", este interesant de observat ce are de spus APF in legatura cu casatoria in cartea Learning to Live with Sex (Sa inveti a trai cu sexul), manualul sau despre sex pentru copiii de 13-16 ani. APF sustine ca in timp ce mariajul, ca angajament formal dintre doi oameni de a locui impreuna poate fi ideal pentru indivizi sau pentru societate, "multe casatorii de fapt nu functioneaza chiar astfel. Tot mai multi oameni aleg sa traiasca impreuna fara a-si oficializa legatura, deoarece ar putea dori sa se separe mai tarziu, si multi oameni sunt mai toleranti fata de infidelitatea sau relatiile sexuale apropiate in afara casatoriei."[36]

In 1977, APF si Campania pentru Egalitate Homosexuala, impreuna cu alte organizatii ale minoritatilor sexuale, au organizat o conferinta pe tema: "Educatia sexuala: Incotro ne indreptam?" Scopul a fost sa se includa materiale despre comportamentul minoritatii sexuale ca parte obligatorie a curriculei scolare.

Influenta APF a fost atat de puternica, incat, in prezent, este o practica obisnuita in Marea Britanie sa se prezinte copiilor contraceptive in clasa, cu mesajul ca ele pot fi obtinute din clinici si nimeni nu-i va informa pe parinti. Intrebarile-fulger si testele despre contraceptive au devenit, de asemenea, parte a procesului de indoctrinare. Dupa cum declara un purtator de cuvant din partea Serviciului de Educatie al APF, in 1969: "educatia sexuala trebuie data foarte devreme copiilor; este aproape prea tarziu cand copiii ajung la pubertate copiii din scoli reprezinta un auditoriu captiv". Prin urmare, nu e surprinzator sa citesti in raportul Comisiei pentru monopoluri a Parlamentului britanic despre "scuturile contraceptive" ca Industriile de Cauciuc din Londra sustin ca activitatile APF "au extins piata pentru contraceptive".

Fidela scopului sau de a ajunge la auditoriul captiv din clase, in 1993, APF a publicat manualul The Primary School Workbook (Manualul de lucru pentru clasele primare), destinat elevilor de 4-11 ani. Este un exemplu perfect prin care copiii pot fi indoctrinati cu activitati care includ cuvinte incrucisate din domeniul activitatii sexuale si activitati de grup pentru copii care, de la 7 ani, pot discuta despre masturbare. Instructorilor li se spune ca "masturbarea de unul singur sau in grup este incurajata in prezent, ca parte a sexului protejat". Lor li se spune, de asemenea, sa nu vorbeasca despre casatorie, ci despre cat de speciale sunt relatiile sexuale. Concluzia principala ce poate fi trasa din asemenea afirmatii ambigue este ca mariajul heterosexual este pur si simplu o optiune dintr-un sir de stiluri de viata sexuale existente.[40]

Ingrijorarile exprimate de parinti, trimise Ministerului Educatiei cu privire la asemenea afirmatii, au fost respinse cu superficiale, argumentandu-se ca ele au fost difuzate de o agentie cu o buna reputatie, infiintata de multa vreme si mult respectata de profesori. Raspunsul Ministerului Educatiei ar fi putut fi scris chiar de APF si e foarte probabil acest lucru! Este ingrijorator deoarece educatia publica este o preocupare a statului, iar lobby-ul pentru educatia sexuala este, mai intai de toate, expansiunea interventiei statului in educatia sexuala a copiilor.

Intr-o brosura destinata baietilor de 13-16 ani, realizata cu fonduri de la Ministerul Sanatatii, APF vorbeste aprobator despre masturbare, recomandand cititorilor ca "oricine" are "fantezii cand se masturbeaza" si propune ca baietii ar putea fi interesati din punct de vedere sexual de alti barbati sau chiar de femei SI barbati. Nu e o problema; corpul tau iti apartine ca sa-l imparti cu cine alegi tu.

Intr-o brosura-ghid, finantata, de asemenea, de Ministerul Sanatatii, sunt transmise mesaje identice fetelor de 12-16 ani.[42]

Contraceptia la cerere

Se pare ca in prezent nu exista nici o limita de varsta pentru utilizarea contraceptivelor orale. Intr-un pliant realizat de APF privind Proiectul pentru Farmacii de ingrijire a sanatatii, intitulat It doesn't matter how old you are (Nu conteaza ce varsta ai) (1996), pe una din coperte, scrie: "Recomandarile si oferirea de contraceptive sunt gratuite pentru oricine". Pliantul este insotit de o imagine cu un tort de ziua de nastere. Acelasi mesaj este transmis si intr-un ghid de contraceptie pentru tineri, destinat elevilor de 13-17 ani.[43] Ca raspuns la intrebarea: "Cat de mare trebuie sa fiu (ca sa primesc informatii gratuite si ajutor privind contraceptia)?", in brosura se specifica: "Nu are importanta varsta. La orice varsta (poti primi informatii)." Tinerii sunt asigurati ca parintii lor nu vor afla: "Chiar daca ai sub 16 ani, medicii trebuie sa tina in secret tot ceea ce le spui tu." E prea putin probabil ca un medic sau o asistenta de la o clinica de planning familial sa refuze sa dea contraceptive unei tinere sub 16 ani, deoarece: "Faptul ca ai intrebat despre contraceptive arata ca ai luat o decizie matura". Totusi, "daca un medic refuza sa-ti dea contraceptive poti sa-l intrebi de ce nu vrea sau sa incerci la alt medic, la o clinica de planificare familiala sau pentru tineri, cum sunt Clinicile Brook." Deci, varsta consimtamantului este prezentata ca un instrument ineficace in a le proteja pe tinere de exploatare.

Atitudinea APF fata de parinti este in conformitate cu viziunea lui Chisholm ca acestia ar inabusi natura buna a copiilor. Atat APF, cat si Centrele de Consiliere Brook, au dat recomandari Ministerului Sanatatii din Marea Britanie asupra memorandumului privind serviciile de planificare familiala publicat in 1974, care indeparta responsabilitatile parentale asupra copiilor minori. Dar chiar si mai inainte de acest memorandum, APF recomanda adolescentilor sa mearga la clinicile de consiliere, care vor "aborda problemele voastre cu intelegere si nu le va spune parintilor, daca nu doriti ca ei sa afle". APF si filialele sale isi concentreaza fortele ca sa impiedice miscarile parintilor de a-si restabili drepturile. Motivul este clar. Dna Brook, fondatoarea si apoi presedintele Centrelor de Consiliere Brook, a scris, ca raspuns la critica facuta lobby-ului pentru educatia sexuala:

"In prezent, este privilegiul Statului Parental sa ia deciziile majore - in mod obiectiv, neemotional, Statul decide care este interesul major al copilului".[45]

Capitolul 4

Educatia sexuala: un camp de lupta ideologic

Putini parinti sunt constienti de masura in care educatia sexuala din scoli a devenit un camp de bataie ideologic, razboiul ducandu-se pentru inimile si mintile copiilor. In decurs de peste o jumatate de secol, IPPF si asociatiile sale membre de planificare familiala au muncit din greu pentru a depasi inocenta fireasca a copiilor si instinctele protectoare ale parintilor, prin intermediul educatiei sexuale obligatorii in scoli, prin oferirea de servicii gratuite de control al nasterii, fara cunostinta sau consimtamantul parintilor.

Dreptul parintilor de a-si retrage copilul de la ore

Pe scena politica, una din problemele-cheie adusa in fata era: educatia sexuala din scoli trebuie oare sa fie obligatorie tuturor elevilor? Sau parintii trebuie sa aiba dreptul de a-si retrage copiii de la orele care contravin convingerilor lor religioase, cum este cazul in educatia religioasa, sau filozofice.

Aceasta dezbatere a avut loc in timpul controversei despre natura si eficacitatea educatiei sexuale in scoli din ultimii 40 de ani. Controversa a dus la aparitia unei succesiuni de amendamente la anumite legi aprobate in Parlament si la unele recomandari emise de Ministerul Educatiei. Societatea se intreba daca parintii ar trebui sa controleze educatia sexuala in scoli si in ce masura putea sa faca acest lucru. Insasi ideea ca parintii ar trebui sa se implice in stabilirea curriculei si a modului de predare a fost boicotata de catre Asociatia de Planificare Familiala, Centrele de Consiliere Brook si Campania pentru Egalitate Homosexuala.

Legea privind educatia din 1993 a permis parintilor pentru prima data sa-si retraga partial sau total copiii de la programele de educatie sexuala (dar nu si de la orele de biologie sau anatomie, in care se vorbeste despre crestere si reproducere), fara a mai fi nevoie sa ofere vreo explicatie sau sa obtina vreo permisiune de la scoala. De asemenea, legea da dreptul legal parintilor sa obtina o copie dupa politica scolii privind educatia sexuala, sumarul careia a fost inclus in prospectul de prezentare a scolii. Parintii mai au voie sa ceara o copie a programei scolare utilizate de profesori, sa vada textele si alte resurse utilizate in educatia sexuala.

Aceasta lege a fost urmata de recomandarea Ministerului Educatiei in care se spunea:

Oferirea de consiliere individuala (privind contraceptia) unui elev, fara consimtamantul sau cunostinta parintilor este o exercitare inadecvata a responsabilitatilor de profesor.[46]

In anul urmator, guvernul britanic a fost aspru criticat de catre Comisia ONU privind drepturile copilului, care vedea in dreptul parintilor de a-si retrage copilul de la orele de educatie sexuala o incalcare a dreptului copilului de a-si exprima opinia.[47]

Reprezentantii Centrului legal al copiilor, infiintat in 1981, dupa Anul international al copilului din 1981, au considerat ca este "iresponsabil" sa se dea parintilor libertatea de a-si retrage copiii de la orele de educatie sexuala si se aratau "consternati" ca parintii ar dori sa-i priveze pe copiii lor de acest tip de educatie din motive de imoralitate.[48]

Unitatea pentru Dezvoltare a Drepturilor Copiilor a fost de asemenea "deranjata" de ideea ca parintii sa poata controla si interzice educatia sexuala primita de copii in scoala. In articolul Agenda pentru copii a Regatului Unit, se afirma ca informatia elementara despre dezvoltarea si reproducerea umana este insuficienta. Copiii au nevoie de educatie de planificare familiala, "chiar de la cele mai fragede varste". Pentru a se conforma Conventiei ONU privind drepturile copilului, in articol se insista pe ideea ca:

Educatia sexuala din scoli, legata de curricula nationala, ar trebui sa fie disponibila tuturor copiilor si tinerilor si sa fie predata la o varsta, cand le va fi de folos, si de o maniera sensibila pentru nevoile lor. Guvernantii ar trebui sa decida daca o scoala trebuie sa ofere educatie sexuala sau nu. Ar trebui sa existe instruire speciala pentru personalul implicat, iar parintii nu ar trebui sa aiba dreptul de a-si retrage copiii de la aceste ore. Daca dreptul parintilor de retragere a copilului de la orele de educatie sexuala exista, atunci, cel putin sa se realizeze monitorizarea motivelor si cazurilor pentru care aceasta retragere s-a facut, cu ideea de a revizui prevederea.[49]

Cu toate acestea, indiferent de presiunea intensa facuta de activistii pentru drepturile copiilor si a organismelor internationale de monitorizare, dreptul parintilor de a-si retrage copiii de la orele de educatie sexuala a ramas in vigoare si a fost reafirmat in Legea educatiei pe 1996. Legea cere de asemenea organismelor de conducere a scolilor sa elaboreze fiecare o politica a scolii privind educatia relatiilor si educatia sexuala, in scris, care sa fie pusa la dispozitia parintilor. Aceasta politica trebuie sa includa informatii despre modul in care se va preda educatia sexuala si a relatiilor in scoala, cine va fi cel care va preda aceasta materie, impreuna cu detalii despre cum este evaluata si monitorizata predarea.

Curricula nationala cere ca:

Scolile secundare sa ofere educatie sexuala pentru elevii lor. Ea trebuie sa includa informatii despre HIV/SIDA si alte infectii cu transmitere sexuala, informatii care sa fie oferite de o asemenea maniera incat sa incurajeze elevii sa aiba consideratii morale si sa pretuiasca viata de familie. Continutul detaliat si natura educatiei sexuale tine de decizia scolilor. Parintii pot alege sa-si retraga copiii total sau partial de la orele de educatie sexuala.

Organismele de conducere a scolilor primare, totusi, sunt libere sa decida daca sa includa sau nu orele de educatie sexuala sau de relatii in curricula scolii lor (cu exceptia aspectelor reproducerii invatate la orele de anatomie). Referitor la decizia luata de scoala, trebuie pastrata in registru o nota scrisa si daca opteaza sa ofere educatie sexuala, scolile sunt responsabile sa stabileasca cum sa le organizeze.

In iulie 2000, Ministerul Educatiei al Marii Britanii a emis noi recomandari privind educatia de relatii si sexuala, inlocuind Circulara 5/94, luand in considerare curicula nationala revizuita.[50] Documentul afiseaza atitudini ambivalente fata de casatorie. In timp ce in recomandare se spune ca "elevii trebuie invatati despre natura si importanta casatoriei pentru viata de familie si cresterea copiilor", noul document accentueaza ca din moment ce "exista relatii puternice si reciproce in afara casatoriei, elevii ar trebui sa invete importanta mariajului si a relatiilor stabile ca fiind structuri cheie ale comunitatii si societatii". In continuare, se adauga: "Trebuie sa se aiba grija sa nu se stigmatizeze copiii in legatura cu circumstantele lor de acasa". In tot acest document se subliniaza necesitatea de a-i implica pe parinti in dezvoltarea si revizuirea politicii scolii si se recomanda prudenta privind tipurile de materiale utilizate.

In timp ce legea a continuat sa insiste asupra faptului ca scolile "au responsabilitate fata de consideratiile morale si valoarea vietii de familie" in predarea educatiei sexuale, nu sunt definite nici "consideratiile morale", nici "viata de familie", iar modul in care acestea sunt interpretate devine tot mai elastic, o data cu trecerea timpului. Conform unui ghid APF, cadrul moral pentru educatia sexuala nu ar trebui "constituit dintr-un singur set de valori prescriptive", care ar "exclude elevii care nu reusesc sa adere la aceste valori sau care aleg sa nu se conformeze lor".

Mai degraba profesorii si guvernantii sunt incurajati sa dezvolte "un set de valori fundamentale care sa-i includa atat pe tinerii cat si pe adultii care lucreaza cu acestia". E greu sa concepi un mod mai eficient de a goli de sens notiunea de "consideratii morale".

La fel ca in cazul atitudinii Ministerului Educatiei fata de casatorie, ceea ce APF se pare ca da cu o mana, ia cu cealalta. In timp ce sustine "respectarea identitatilor culturale si religioase" in educatia sexuala, promoveaza cu entuziasm "refuzul de a tolera prejudecatile", "invatarea respectului fata de diversitate" si "recunoasterea, respectarea si celebrarea diversitatii asa incat nimeni sa nu fie exclus" , ignorand aparent faptul ca un angajament anterior unei abordari inclusiviste va submina inevitabil pozitia morala a multor grupuri de credinciosi.

Desi legislatia si normele presupun o discretie considerabila a scolii in ceea ce priveste continutul educatiei sexuale, in practica, scolile sunt bombardate cu materiale de educatie sexuala din partea unor organizatii a caror intelegere fata de viata de familie si consideratii morale este mult prea departe de cea a majoritatii parintilor. Desi scolile sunt incurajate sa implice parintii in dezvoltarea de politici de educatie sexuala, se cere o vigilenta constanta si o opozitie considerabila fata de resursele curriculare pregatite sau promovate de organisme finantate din banii publici.

Sectiunea 28

Pe parcursul anilor '80, au fost exprimate ingrijorari fata de modul in care multe autoritati locale promovau viguros homosexualitatea prin mijloacele de politici de oportunitati egale, prin sponsorizarea de evenimente destinate homosexualilor si prin sprijinirea cursurilor despre "provocarile heterosexismului". Cartile ce dezbateau tema homosexualismului si lesbianismului erau promovate in librariile publice, iar autoritatile locale din domeniul educatiei, in special din zona Londrei, incepusera sa incurajeze predarea homosexualitatii in scoli. De exemplu, directorii de scoli din Haringey au fost sfatuiti ca politica consiliului de educatie era "sa promoveze imaginile lesbienelor si homosexualilor - incepand cu gradinita si terminand cu invatamantul superior". In mod similar, Consiliul Ealing a fost de acord sa "promoveze atitudini pozitive fata de homosexualitate, cu eliminarea oricaror materiale si practici sexiste sau heterosexuale" .

Ca raspuns la ingrijorarile publice din jurul acestor evenimente, Legea guvernarii locale din 1988 includea Sectiunea 28, care cerea ca o autoritate locala sa nu

a)    promoveze in mod intentionat homosexualitatea sau sa publice materiale care au intentia de a promova homosexualitatea;

b)   promoveze predarea in vreo scoala sustinuta de autoritatile locale a acceptabilitatii homosexualitatii ca o pretinsa relatie de familie.

In timp ce Sectiunea 28 a facut ca unele autoritati locale sa-si revada politicile de educatie, Asociatia Autoritatilor Londoneze si a Consiliului National pentru Libertati Civice a elaborat un punct de vedere legal, prin care se arata cum pot autoritatile locale sa promoveze homosexualitatea in limitele legii. Punctul de vedere legal stipula ca Sectiunea 28 interzice doar recomandarea directa ca indivizii sa se angajeze in activitati homosexuale. Cativa ani mai tarziu, Ministerul Educatiei si Muncii din Marea Britanie a emis recomandari in care se facea observatia ca in timp ce Sectiunea 28 se aplica autoritatilor locale din educatie, ea nu se aplica direct scolilor, presupunand ca atata timp cat autoritatile locale de educatie nu sunt implicate, scolile erau libere sa promoveze homosexualitatea.

Opozitia la aceasta clauza a continuat neincetat. Promotorii campaniilor "pentru drepturile copiilor" si-au unit fortele cu activistii homosexuali si cu "institutia educatiei sexuale", cerand abrogarea Sectiunii 28, pe motiv ca incalca "dreptul copilului de a cunoaste" diferite forme de exprimare sexuala si le refuza copiilor "dreptul de a-si exprima propria lor homosexualitate". In scrisoarea catre Comisia pentru drepturile copilului a ONU, Unitatea pentru dezvoltarea drepturilor copilului se plangea ca:

Natura restrictiva a acestei legislatii si negarea explicita a valabilitatii relatiilor homosexuale ar putea insemna ca copiilor li se refuza posibilitatea de a intelege si a invata despre diferite forme de exprimare a sexualitatii. Acestora li se poate nega efectiv dreptul de a-si exprima propria lor homosexualitate si a o discuta cu adultii intelegatori, care ar putea sa-i ajute sa se impace cu alegerea disponibila lor si sa-si afirme legitimitatea sexualitatii lor.[55]

Avand in vedere faptul ca varsta consimtamantului pentru homosexuali era de 21 de ani in Marea Britanie, cand a fost scrisa plangerea, si dat fiind ca subiectii la care faceau referire reprezentantii Unitatii pentru dezvoltarea drepturilor copilului aveau sub 16 ani, se pare ca exista o agenda mai larga de lucru a acestor organisme, decat pur si simplu promovarea imaginii pozitive a homosexualitatii.

Desi Sectiunea 28 a avut, fara indoiala, un efect de restrangere a continutului educatiei sexuale in scoli, in multe regiuni ale Angliei si Tarii Galilor, ea nu a eliminat complet utilizarea materialelor care prezinta in imagini pozitive activitatea homosexuala. Exista in prezent temeri justificate ca, in absenta unei legislatii restrictive sau a garantiilor alternative, abrogarea Sectiunii 28 din Legea guvernarii locale din 2003 va trimite un semnal instructorilor de educatie sexuala ca este permisa promovarea homosexualitatii in scoli.

Capitolul 5

Strategia sarcinii la adolescente

Infiintarea Unitatii privind Excluderea Sociala (UES) s-a numarat printre primele initiative luate de Tony Blair, dupa venirea sa la putere, in 1997. Scopul unitatii era sa ajute la imbunatatirea activitatii guvernului in ceea ce priveste reducerea excluderii sociale in Anglia, creand "solutii mixte la probleme mixte". Pe fondul cresterii ingrijorarilor fata de rata crescuta a sarcinilor la adolescente, fapt ce situa Marea Britanie pe o pozitie de varf in Europa, UES a fost insarcinata sa intreprinda un studiu major al motivelor cresterii acestei rate si sa "dezvolte o strategie integratoare pentru a aduce rata mamelor adolescente, in special rata mamelor minore, la media europeana si sa propuna solutii mai bune pentru combaterea riscului excluderii sociale in cazul parintilor adolescenti vulnerabili si al copiii acestora."[56]

Raportul privind sarcina la adolescente
Raportul care a urmat, Sarcina la adolescente, publicat in 1999, a confirmat amploarea problemei si consecintele sale sociale. In introducerea sa, primul ministru scria:

Mamele adolescente au mai putine sanse de a-si termina studiile, mai putine sanse de a-si gasi o slujba si mai multe sanse de a sfarsi ca familii monoparentale, crescandu-si copiii in saracie. Copiii lor se confrunta cu un risc si mai mare al unei sanatati precare, iar fetele au o sansa mai mare de a deveni mame adolescente la randul lor. Esecul nostru de a aborda aceasta problema ne-a costat scump pe toti: pe adolescenti, pe copiii lor si pe intreaga tara.

Raportul a angajat guvernul in indeplinirea a doua scopuri:

Reducerea ratei conceptiilor la adolescente, cu scopul precis de a injumatati rata conceptiilor printre adolescentele sub 18 ani, pana in 2010;

Includerea mai multor adolescente-parinti in sistemul educational, instruindu-le sau angajandu-le, pentru a reduce riscul de excludere sociala a lor pe termen lung.

A fost propus un plan de actiune, cu accent pe o "educatie mai buna", combinata cu disponibilitatea contraceptiei pentru tineri, pentru atingerea primei tinte, si "un sprijin mai bun" pentru mamele adolescente, pentru atingerea celui de-al doilea scop.

Acest raport nu accepta deloc posibilitatea ca cele doua scopuri ar putea sa se excluda reciproc prin faptul ca folosirea unor resurse pentru oferirea de locuinte imbunatatite, posibilitati de educatie, instruire in vederea angajarii si acces la ingrijirea copiilor ar putea incuraja maternitatea adolescentina, inclusiv a tinerelor prinse in "cercul disperarii", la care se referea primul ministru.[57]

Raportul, de asemenea, nu recunoaste ca, in urma cu exact 7 ani, in 1992, un raport similar, o carte alba a guvernului, intitulata: Sanatatea Natiunii: O strategie pentru sanatate in Anglia, isi propunea un scop asemanator:

reducerea ratei conceptiilor in randul tinerelor sub 16 ani cu cel putin 50%, pana in anul 2000 (de la 9,5 la 1.000 de fete cu varsta de 13-15 ani, in 1989, pana la 4,8).

Avand in vedere ca guvernul a esuat lamentabil in atingerea acestei tinte, rata conceptiei la tinerele sub 16 ani fiind de 8,3, in 2000, era de asteptat ca acea prima strategie sa fie cat de cat analizata si sa se discute posibilele cauze ale esuarii ei. De fapt, nu era pentru prima data cand o abordare bazata pe educatie sexuala si contraceptie nu a dat rezultate. In 1976, Asociatia pentru Planificarea Familiala din Marea Britanie si-a propus scopul de a injumatati numarul sarcinilor nedorite pana in 1986. Tinta a fost subliniata in rapoartele anuale ale asociatiei pana in 1981/1982, dupa care, ea a fost data uitarii in mod convenabil. Niciodata pregatita sa se dea batuta, APF arata in raportul anual pe 1987/1988:

In ultimii ani, s-a vorbit foarte mult in interiorul si in afara APF despre atingerea scopurilor organizatiei si nevoia pentru altele noi.

Cu toate acestea, raportul Sarcina la adolescente persista cu incapatanare in sustinerea educatiei sexuale si a serviciilor de contraceptive pentru a reduce rata sarcinilor la adolescente.

Unitatea privind Sarcinile la Adolescente

Ca parte a strategiei actuale privind sarcina la adolescente, guvernul a infiintat Uitatea privind Sarcina la Adolescente, ca o unitate interguvernamentala, initial cu sediul la Ministerul Sanatatii, iar in prezent, aflata la Ministerul Educatiei si Aptitudinilor, sub supravegherea ministrului pentru copii. Unitatea privind Sarcina la Adolescente a fost insarcinata cu implementarea strategiei, asistata de Grupul Independent pentru Consiliere in Sarcina la Adolescente, al carui rol era sa consilieze guvernul si sa monitorizeze reusita strategiei. Alison Hadley, managerul de program de la Unitatea privind Sarcinile la Adolescente a venit sa lucreze aici, dupa ce a fost angajata timp de 13 ani la Centrele Brook, unde era director de politici nationale. In rolul ei actual, domnia sa este responsabila de politica privind "serviciile de contraceptie si consiliere pentru tineri, inclusiv confidentialitate, contraceptia de urgenta si avort" si este indrumator de politici pentru "parintii aflati in asistenta". Prin urmare, nu este suprinzator sa aflam din pagina de web a Unitatii privind Sarcina la Adolescente ca adolescentele, tinerele si parintii acestora sunt directionati catre site-ul organizatiei Brook "pentru consiliere privind problemele de sarcina si sanatate sexuala."

Grupul Independent de Consiliere privind Sarcina la Adolescente este de asemenea format din oameni dedicati unei metodologii perdante. De exemplu, Gill Frances (care semneaza de asemenea si cu numele de Gill Lenderyou), director adjunct al Grupului Independent de Consiliere, a scris cartea Primary School Workbook (Manual pentru scoala primara) (vezi Cap.3), pe cand era consilier pe probleme de instruire si dezvoltare la Asociatia de Planificare Familiala si presedinte al Centrelor de Consiliere Brook din Londra. In prezent, este director pentru dezvoltarea copiilor la Biroul National al Copiilor, lucrat anterior ca sef la Forumul de Educatie Sexuala, adapostit in aceeasi cladire. Legatura stransa dintre oamenii Grupului Independent de Consiliere privind Sarcina la Adolescente, care reprezinta un spectru ingust al opiniei publice ridica intrebari asupra adevaratei "independente" a Grupului.[59] Grupul nu include reprezentanti ai organizatiilor ce sustin familia traditionala, bazata pe casatorie, si nici din reprezentanti ai organizatiilor ce promoveaza abstinenta, ca mijloc de reducere a sarcinii la adolescente. Unitatea privind Sarcinile la Adolescente nici nu a solicitat vreodata contributia acestor organizatii. Chiar si la nivel local exista dovezi ca erau consultati numai oamenii care se aratau deschisi la abordarea adoptata de ei, iar cei care aveau un punct de vedere diferit erau exclusi din procesul de consultare.

In ciuda performantelor proaste de a reduce ratele sarcinilor la adolescente cu ajutorul educatiei sexuale si a accesului mai usor la contraceptive, promotorii acestor campanii, merg inainte din inertie, acum avand si acordul Unitatii privind Sarcinile la Adolescente, pe cel al Grupului Independent de Consiliere si al institutiei de planificare familiala si educatie sexuala, care are in spate corporatii interesate. In recomandarile Ministerului Educatiei privind educatia relatiilor sexuale, publicate in 2000, se subliniaza, corespunzator, prioritatea educatiei contraceptive in scoli:

Personalul instruit din scolile secundare ar trebui sa fie capabil sa ofere tinerilor elevi informatii complete despre diverse tipuri de contraceptie, inclusiv contraceptie de urgenta si eficacitatea acestora Profesorii instruiti ar putea oferi, de asemenea, elevilor - individual, dar si in clasa - informatii suplimentare si indrumari privind locul unde ar putea obtine recomandari si consiliere confidentiala si, acolo unde este necesar, tratament.[61]