Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Interculturalitatea in Transilvania

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Interculturalitatea in Transilvania



Voi prezenta in paginile urmatoare o sinteza factuala a multi– si interculturalitatii in Transilvania, dintr-o perspectiva istorico-demografica impletita cu unele consideratii sociologice, spre deosebire de alt studiu prezent in acest volum in care accentul l-am pus pe analiza conditiilor care au facut posibila constituirea sociologiei romanesti ca stiinta si directiile principale de cunoastere ce s-au dezvoltat in acest cadru.

Dorim sa precizam de la inceput faptul ca, aceasta comunitate transilvana (aceste comunitati transilvane) pe care o/le avem noi astazi in vedere si-a/si-au produs caracterul comunitar si constiinta propriei identitatii pe parcursul propriei istorii. Cu alte cuvinte si in spiritul conceptiei lui N. Luhmann (1984): Transilvania este un sistem social autoreferential si autopoietic, adica se refera mereu la sine si se construiest si reconstruieste pe sine din elementele din care se compune. Aceste elemente nu au existat de la “inceputul” istoriei pe teritoriul actual al Transilvaniei asa cum sunt ele observabile acum, sau interpretate si interpretabile in maniera romantico-nationalista tipica istoriografiei secolului al XIX-lea. Constituirea sistemului social transilvan este un proces de lunga durata, conditionat de relatiile acestui sistem, aflat el insusi in constituire, cu mediul. Nu trebuie sa uitam nici apartenenta politico-statala diferita a Transilvaniei de-a lungul istoriei. Transilvania, ca sistem social, a avut drept mediu sistemul coroanei maghiare, imperiul otoman, voivodatul Transilvaniei, imperiul austro-ungar, Romania. De fiecare data provocarile mediului au necesitat generarea unor mecanisme de raspuns specifice sistemelor sociale si diferitelor societati din aceasta zona pentru a-si mentine stabilitatea si echilibrul.

Este important de remarcat ca si autorii care abordeaza relatiile interetnice cu o distantare proprie stiintelor sociale (politologi), esueaza in tentativa lor de a da o imagine si o analiza adecvata problematicii (cel putin comparabila cu teoriile si conceptele actuale ale literaturii de specialitate din occident) datorita unor carente gnoseologice sau lipsei spiritului critic, dar mai cu seama datorita neangajarii intr-o incercare de deconstructie si reconstructie conceptual-teoretica a intregii problematici.
Strategia politica de baza adoptata de catre organizatia politica a maghiarilor din Romania este - si probabil ca va ramine mult timp de acum inainte - una de mentinere a competitiei etnice – non-violente, purtata cu mijloace politice democratice. Sa accentuam aici inca odata faptul ca, competitia etnica conduce la conflicte interetnice doar in masura in care este perceputa, de o parte sau alta, ca fiind structural inegala, neavind resursele necesare mentinerii unui cadru in care aceasta se poate desfasura. Politica aceasta este conforma cu cerintele populatiei apartinind acestui grup etnic, din motive ce tin de statutul grupului si anume, pe de-o parte, de integrarea (si nu asimilarea) in structurile societatii romanesti, iar pe de alta parte de mentinerea diferentelor, prin intarirea „granitelor etnice” si culturale.
Integrarea economica, sociala si participarea politica este baza mentinerii competitiei etnice, a producerii si reproducerii capitalurilor si structurilor care sustin din punct de vedere economic si politic conditiile competitiei – dar si posibilitatea caracterului de fair play al acesteia. Proiectele de politici publice si cerintele formulate de elita politica a minoritatii maghiare promoveaza in forta ideea de egalitate, in speranta sustinerii starii competitive (ca scut impotriva asimilarii) pe plan economic: retrocedare, autonomie economica, piete concurentiale, in general o politica economica liberala, cu unele masuri de discriminare pozitiva pentru dezvoltarea zonala favorabila minoritatii; pe planul politicilor culturale masuri de folosire a limbii, promovarea unor institutii culturale si educationale proprii; etc.
Mentinerea si intarirea „granitelor etnice” raspunde cerintelor de mentinere/ dezvoltare a identitatii etnice (cu referire la relatiile cu natiunea maghiara, ca intreg cultural), a diferentei (luat chiar in sensul excelentei, a etnocentrismului evident al maghiarimii comparabil – statistic vorbind – cu intensitatea etnocentrismului romanilor (vezi: Csepeli et al.). Aceasta latura a problemei este avuta in vedere de literatura de specialitate in analizele recente. Asa cum Barth a accentuat intr-o lucrare devenita clasica (Barth, 1969), nu atit continutul etnografic, cat mai ales procesul de creare, re-creare, a acelor hotare - in primul rind simbolice, dar si sociale - care despart etniile si care reglementeaza relatiile dintre ele, ne arata dinamica sociala a grupurilor etnice in general. Aceste procese sunt legate puternic si de activitatea intelectualitatii, in genere a “antreprenorilor politici” (F.Barth, 1996, 5) din randul unor etnii, care au ca scop mentinerea si/sau intarirea hotarelor etnice (ethnic boundaries). Interesele elitei maghiare din Romania sunt strans legate de posibilitatile oferite de situatia etniei maghiare in interiorul si in afara granitelor, folosind o tehnica efectiva de utilizare a relatiilor cu Ungaria si cu Occidentul.
Minoritatea maghiara din Transilvania s-a dovedit a fii „unmaltible minority”, in sensul ca nu si-a pierdut identitatea in ciuda stresurilor si scopurilor asimilationiste din ultimele opt decenii. Persistenta identitatii este data nu de caracterul presupus „imperial” al constiintei acestei minoritati, ci mai degraba de imposibilitatea funciara a noului stat roman de a integra aceasta comunitate pe baza fortarii asimilarii (cu diferite faze istorice pe care nu este timpul sa le analizam aici) si/sau reusita elitelor minoritare de-a pastra traditiile culturale. Asadar, politica „etnic-nationala” imbratisata de elita politica maghiara din Romania este si reflectarea pe plan politic a „dublei loialitati”, a dublei constiinte de grup a populatiei apartinind acestei minoritati. Incercind sa ocolim prapastia teoretica care se creeaza intre conceptul de nationalism monadic (esentialism), constructivismul exagerat, vom considera valabila acceptiunea lui Geertz si in cazul maghiarilor din Transilvania (la care insusi autorul face referire). Pentru a intelege ambiguitatile constiintei maghiarilor din Transilvania vom introduce conceptele dezvoltate de Clifford Geertz, despre dubla identitate. Autorul distinge intre 1) loialitati primare (primer loyalties) si 2) entitati existente (standing entities).
Primul desemneaza –actori etnici (cu o limba particulara, diferit background familial, cultural, etc) in a caror identitate este puternic incorporata traditia diferentei si comuniunii cu un in-group propriu, fata de un out-group diferit. Aici este evident ca la nivelul identitatii de baza (basic identity) maghiarii din Transilvania apartin natiunii maghiare.
Al doilea concept trimite la o „harta absoluta” a lumii, internalizata de subiecti ca harta politica simbolica. Comunitatile au tendinta de a inventa traditii legate de starea actuala a lucrurilor pentru a da o dimensiune mentala si istorica status quo-ului actual. Bunaoara identitatea maghiara din Romania este puternic imbibata de o identitate transilvaneana si prin aceasta de o loialitate de cetatean al acestei tari. La primul nivel loialitatea de baza, sau identitatea de baza a comunitatii maghiare este legata de istoria si traditia culturala maghiara, pe baza carora s-a dezvoltat insasi natiunea maghiara, un rol important avand insa si constiinta transilvaneitatii (si nicidecum a imperialismului!), a doua loialitate trimite la o puternica constiinta cetateneasca, a apartenentei la statul actual romanesc. In opinia noastra competitivatea relatiilor dintre romani si maghiari de la noi este intarita – printre altele - de dinamica, de alternantele celor doua tipuri de loialitati, reflectate in constiinta maghiarilor din Transilvania.



Trebuie observat ca oricate dispute ar exista in jurul hotarelor statelor nationale, avem o 'harta absoluta', in sensul ca granitele sunt schimbatoare, dar lumea se compune din ‘state’ care sunt locuite de ‘popoare’ care se identifica cu statele respective acestea fiind in fapt ‘state nationale’' (Geertz, ). Acest lucru este insa de data recenta; 'Imperii imprastiate, regiuni culturale, societati comerciale, orase-stat, condomenii, colonii, protectorate, porturi libere, teritorii neexploatate, dinastii fara granite, mandate si colonii semi-independente, coloreaza toate atlasele istorice (Transilvania, Indiile de Est, Turchestan, Congo, Tanger). Ele au disparut numai foarte recent'. Lumea moderna este imaginata si perceputa in forma de locuri 'teritorizate' printr-un discurs unificant, natiuni, nationalitati, state nationale, concepte politice care anima imaginatia noastra in legatura cu 'harta absoluta' a lumii in care traim. Oricat de importante ar fii schimbarile intervenite odata cu globalizarea pietelor, a comunicatiei, a transporturilor, etc. lumea noastra este inca dominata de discursul institutionalizarii teritoriale; harta lumii este o harta a natiunilor .

In mod particular loialitatea primordiala a majoritatii comunitatii maghiare din Transilvania este 'inca' legata de natiunea (nu numai 'culturala') maghiara ('sange, limba, istorie', - afinitati esentiale) si nu doreste sa interiorizeze la nivelul constiintei colective, mai precis a identitatii etnico-culturale, 'situatia existenta' --cea de apartenenta la noul stat, subordonat majoritatii romanesti. Identitatea maghiara din Transilvania nu a fost organic legat de 'entitatea existenta' - statul Roman actual - cu toate ca astfel de incercari interioare au existat (vezi bunaoara transilvanismul interbelic, dar si mai recenta incercare de redefinire a 'nationalitatii' ca ceva mai consistent si specific decat un grup etnic, sau minoritate nationala) si practic exista si in prezent, asa cum vom incerca s-o demonstram. Specific in acest caz este faptul ca loialitatea primordiala nu este mediata de catre nici un stat, o organizatie statala existenta, ci prin referire la o stare anterioara de lucruri (Transilvania autonoma, si nicidecum - asa cum incearca sa acrediteze ideea Patapievici - o legatura premoderna cu imperiul dual, sau Ungaria-Mare). O cale care insa nu este neaparat invechita, imposibila sau pre-moderna. Acest lucru este demonstrat inainte de toate prin argumente istorice care ne arata reticenta, chiar dusmania profunda a maghiarilor transilvaneni (in mod special este vorba, nu-i asa, de comunitatea secuiasca!) fata de 'aservirea lor' nu numai fata de imperii (Habsburgic sau Otoman), dar si statului ungar. Acest lucru subliniaza si existenta si dezvoltarea unor identitati locale, regionale care se bazeaza si pe o ordine a lucrurilor prin care comunitatea maghiara se defineste 'printre' si/sau in legatura stransa (chiar daca de multe ori contradictorie prin non-afinitate) cu celelalte entitati etnice din Transilvania, romani, germani, evrei, tigani, etc. Mozaicul socio-cultural si confesional din Transilvania are un impact aparte asupra etniilor de aici (marturisit sau, din contra, negat din considerente diferite in situati diferite), are o influenta esentiala virtual comparabila cu izvorul unor loialitati primordiale pentru cei care au trait sau traiesc aici. Dar avem si un argument mai recent si mult mai sociologic (sau cel putin posibilitatea de a o depista prin demersuri de tip sociologic). Iar aceasta se poate rezuma in urmatoarea constatare: maghiari din Transilvania resimt conditia de minoritate nationala in doua sensuri:
a) fata de comunitatea romaneasca majoritara. In aceasta relatie intervin in primul rind statul perceput ca etnocratic/paternalist, centralizant si omogenizant (sceptrul asimilarii fortate), dar si incapabil sa rezolve problemele curente ale economiei, politicii, societatii, etc. Prin formulari de tip 'maghiarii sunt doar o minoritate numerica', dar nu sunt dominati cultural sau in alt sensuri posibile, sau ideea de 'co-natiune', 'natiune-partner in formarea statului', izvorasc in primul rand din acest complex de inferioritate, chiar neputinta fata de statul central 'romanesc', etc
b) fata de natiunea maghiara, de patria-mama, resimt comuniunea esentiala (o natiune culturala), dar nefiind cetatenii Ungariei nu profita de reusitele economice, culturale, sociale ale statulul Ungar si din acest motiv devin 'minoritari fata de cei din Ungaria', in sensul ca sunt dezavantajati economic, etc. Exista (cum a existat intotdeauna!) o competitie intre maghiarii din Transilvania si cei din Campia Panonica, o competitie care a ajuns inegala dupa Trianon. Si aici intervine din nou- in perceptia maghiarilor transilvaneni - rolul nefast al statelor la care maghiari au fost alipiti. Pe scurt, rationamentul este urmatorul: 'daca am fii ramas in cadru statal comun cu unguri de dincolo de hotar, sau daca Transilvania ar fii ramas autonoma, am fii la fel de bogati, dezvoltati, europeni, etc. ca si cei de dincolo; din contra am fii si mai buni'. Aceasta constiinta existenta si importanta se manifesta nu numai in cazul in care se cere cetatenie dubla, sau nu numai in cazul celor care isi vand forta de munca in piata Moscova din Budapesta la un pret umilitor, sau la cei ce fac micul comert 'gri' din alte piete budapestane sau aiurea din Ungaria, ci in mod cert si in randul intelectualilor maghiari din Transilvania. Este insa - poate - mai greu de remarcat, fiindca se accentueaza si in acest caz rolul negativ al statului roman (daca nu al intregii natiuni romane), destul de des din considerente 'tactice', invocand lipsa de interes in acest sens (!). Din cercetarile/analizele noastre se pare ca situatia de minoritate, constiinta minoritara sau intr-un fel complexul minoritar sunt resimtite primordial in aceasta a doua ipostaza.




Spre deosebire de identitatea maghiarilor, identitatea romanilor din Transilvania se bazeaza pe loialitati primordiale mediate de statul roman existent. Constiinta identitara romana se formeaza si capata dimensiuni moderne pe baza interventiei statului unitar de dupa primul razboi mondial. Sau formulat in categoriile folosite de Geertz: loialitatile primordiale sunt brodate pe fundalul unei 'situati existente', adica pe institutia statului roman existent (este interesant de vazut ce au insemnat sau inseamna schimbarile aparute in structura acestuia in ultimii 80 de ani -Romania-Mare, Romania fara Transilvania de Nord, Romania de astazi, restructurarea teritoria-administrativa, desfiintarea autonomiilor teritoriale maghiare, etc.). Este foarte important de vazut cum aceasta loialitate primordiala sau constiinta nationala este legata de un 'anumit tip de statalitate', in speta cel centralizat, unitar, indivizibil, national (vezi Constitutia). Constitutia defineste inca in mod implicit natiunea romana ca pe una 'neterminata', una care are nevoie de interventia omogenizatoare, centralizatoare a statului providential. Acesta are datoria si puterea de a realiza un deziderat national major: formarea si inchegarea 'finala', 'inventarea' si sustinerea paternalista a natiunii romane de parca aceasta ar fii inca intr-o faza incipienta. In acest sens natiunea romana este definita de fapt ca un permanent 'program politic', (cu toate ca o astfel de interpretare pare, la prima vedere, ciudata. Sensul dominant dat de maghiari si, prin ricoseu, intarit de mediile politice romanesti este unul foarte diferit !) Nationalismul pare a fi de secol trecut (progresist, emancipator, dar si anacronic acum!), asa cum este el definit de catre Hobsbawm. De aici vine insa conceptia despre 'binele comun' a raison d'etre a statului, ca interes national. Lupta impotriva statului-natiune a ascuns pina in prezent adevaratul sens al primului articol din Constitutie care, in opinia noastra, este legat de reintregirea unei idei nationale oarecum anacronice, cea de natiune-stat si nu invers, pentru ca constiinta nationala romaneasca ramane ancorata de stat nu numai ca 'stare existenta', dar si ca 'loialitate primordiala'. Prima grija a acestui stat este - in mod natural as spune desi anacronic in acelasi timp! - realizarea natiunii definite in termeni de secol trecut; a veghea la aceasta ctitorie este 'bunul comun' pe care statul-natiune este menit sa il realizeze. Numai astfel devine eligibil si baza politicii statale actuale in care orice amenintare la adresa acestei politici nationale, fie simbolica: proiecte de autonomii culturale, drepturi etnice, discriminare pozitiva, multiculturalitate, invatamintul multilingvistic, insemne alternative, etc. sau practica: descentralizare, privatizare, demilitarizare, etc. Orice ameninta (macar simbolic sau potential) opera si prima datorie a statului - de a infaptui natiunea romana - este privita cu dusmanie, orice reprezentant al acestuia este privit ca dusman. A fi 'roman' – dupa cum reiese si din ancheta sociologica intitulata Proiectul Carpatin (Culic-Horváth,-Lazar-Magyari, 1998) - inseamna a fii loial statului, a contribui prin aceasta la constructia noii natiuni. Asadar un astfel de rol nu poate sa fie neutru sau 'ne-nationalist', in sensul repudierii 'nationalismului' mai sus definit. Problema lipsei de forta a societatii civile, dar si al constiintei civice, de cetatean, vor suferi prin prisma acestui concept central de 'natiune-stat'. Argumente in acest sens ne sunt furnizate pe de o parte de istoriografia postcomunista si aici cred ca ne putem referi in mod sigur la citiva autori recenti, istorici ca Lucian Boia (Boia, 1997), Sorin Mitu (Mitu, 1997), Irina Livezeanu (Livezeanu, 1998). Alte argumente vin din partea sociologilor, politologilor. Ei demonstreaza ca prin proiectarea permanenta a constiintei romanesti pe 'harta absoluta', asa cum este perceputa actuala harta a Romaniei, face ca constiinta nationala sa fie incarcata cu sensuri nationalist-xenofobe de secol XIX.

Temperarea etnocentrismului exagerat trebuie sa porneasca de la ideea ca fiecare grup etnic, presupune – macar la nivelul perceptiei de sine individuale si de grup - auto-evaluari si stima fata de noi insine (Self-esteem) pozitive, de ambele parti. Dupa cum remarca György Csepeli intr-o discutie importanta din acest punct de vedere: „este foarte dificil sa comunicam pe baza faptului ca unii au o perceptie foarte proasta despre sine, iar altii sunt de acord cu ea” (Csepeli, 2000, p 161). Cu alte cuvinte: deconstructia reciproca a stereotipiilor si prejudecatilor datorate etnocentrismelor exagerate trebuie sa inceapa cu schimbarea perceptiei de sine, negative in cazul romilor (dupa cum putem observa lesne, maghiarii din Romania neavind de a face cu o subapreciere de sine, eventual cu o negativa hetero-perceptie a majoritatii, care insa ramine oarecum echilibrata in momentul de fata), ceea ce ne conduce la ideea ca este nevoie de o „politica a recunoasterii” propusa de Charles Taylor.
Taylor porneste de la ideea ca, la temelia majoritatii miscarilor minoritare (si feministe) contemporane sta ideea afirmarii demnitatii si autenticitatii acestor grupuri in cadrul unei societati democratice. Politicile de afirmare a acestei identitati pozitive, a demnitatii proprii, in numele unei universalitati a drepturilor egale, joaca un rol esential in integrarea minoritatilor, in definirea a ceea ce este denumit ca societate multiculturala (Taylor, 1994). Integrarea minoritatilor prin politici publice in favoarea acestora contribuie la recunoasterea lor, ca diferiti dar egali. Construirea unei societati a non-discriminarii, sau a societatii „color blind”, ramane una dintre prioritatile cele mai importante ale procesului de tranzitie din Romania.



Bibliografie

Barth, Fredrik 1969: Ethnic Groups and Boundaries, The Social Organization of Culture Difference, Little, Brown and Co., Boston
Barth, Fredrik 1996: Régi és új problémák az etnicitás elemzésében, (Old and new problems in analysing ethnicity) In: REGIO, 1, 3-26 pp.
Blumer, B.1998, Race Prejudice as a Sense of Group Position, In: M.W.Hughey (ed.) New Tribalism The Resurgence of Race and Ethnicity, New York University Pres, pp. 31-41
Blumer, Herbert 1998, Race Prejudice as a Sense of Group Position, In: Hughey, W. Michael (ed.) 1998, New Tribalisms (The Resurgence of Race and Ethnicity), New York University Pres, pp.31-41
Bobo-L.V.Hutching, 1996 Perception of racial Group Competition: Extending Blumer’s Theory of Group Position to a Multicultural Social Context, In: American Sociological Review, Volume 61, No 6 December, pp. 951-973
Boia, Lucian 1997 Istorie si mit in constiinta romaneasca, Humanitas, Buc. 310 p.
Bonacich, Edna 1991, Class Approach to Ethnicity and Race, In: Norman R.Yetman (Ed., Fifth Edition) Majority and Minority, The Dynamics of Race and Ethnicity in American Life, 59-76 pp
Csepeli, 2000, p 161
Feagin, J.R.-Feagin, C.B. 1999, Theoretical Perspectives in Race and Ethnic Relations, In: Pincus, F.L.-.Ehrlich, H.J (eds.), 1999, Race and Ethnic Conflicts, (Second Edition), Westview Press, pp.41-59,
Geertz, Clifford, 199.
Gordon, Milton M. (1999) Models of Pluralism (The New American Dilemma), In: Pincus, F.L.-.Ehrlich, H.J (eds.), 1999, Race and Ethnic Conflicts, (Second Edition), Westview Press, pp.239-247
György Csepeli, Antal Örkény, Mária Székelyi, 2000: Reprezentari ale coexistentei etnice in Transilvania, In: L. Nastase - L. Salat (editori) Relatii interetnice in Romania postcomunista, CRDE, pp.133-161
Jenkins, R. 1994, Rethinking ethnicity: identity, categorization and power, In: Ethnic and Racial Studies, Vol 17, No 2 (April), pp.197-220
Livezeanu, Irina 1998 Cultura si nationalism in Romania Mare, Humanitas, Buc.390 p.
Magyari N.L. 2000, Politicile minoritare in “tranzitie”, In: Studia Universitatis Babes-Bolyai, XLII-XLII, pp.97-121
Magyari Nándor L 2000, Politicile minoritare in “tranzitie”, In: Studia Universitatis Babes-Bolyai, XLII-XLIII, pp.97-121
Magyari Nándor L. - Eniko Magyari-Vincze 2001, Note introductive la ancheta sociologica realizata despre conditia femeilor si barbatilor, In: Eniko Magyari-Vincze (Ed.) Femei si barbati in clujul multietnic vol I, 31-63 pp.
Mitu, Sorin 1997 Geneza identitatii nationale la romanii ardeleni, Humanitas, Buc.435 p.
Park, 1950, 150
Skrentny J.David , 2000 Color Lines, Affirmative Action, Immigration, and Civil Rights Options for America, The University of Chicago Press
Smelsner, J.Nelson 1999,
Taylor, 1994








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 565
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site