Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


MOTIVATIE

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




motivatie

Ansamblu de factori sau imbolduri care declanseaza, energizeaza, mentin (sau intrerup) si directioneaza actiunile sau comportamentele unei persoane. Diferentele in abordarea teoretica a m. isi au originea in conceptia despre om si mediul sau, in accentul pus pe importanta relativa a factorilor biologici (cum ar fi dispozitiile bioereditare), a factorilor intrinseci (interese, aspiratii, asteptari etc.) sau a celor extrinseci (punitivi sau recompensatori), precum si pe interactiunea lor. Teoriile despre m. tind sa se bazeze pe presupozitia ca viata individuala este animata de doua categorii de forte opuse care interactioneaza si motiveaza actiunile sau comportamentele. Una grupeaza fortele generatoare de echilibru (homeostazie, stabilitate, consistenta, balansare), iar cealalta fortele care provoaca schimbarea si dezechilibrul (incertitudine, incongruenta, inconsistenta). Multe teorii tind sa se concentreze asupra ultimei categorii de forte, pe care le considera innascute (S. Freud, R.R. White), de natura fiziologica (D.E. Berlyne, R. Pribram) sau dobindite (H.A. Murray). Mediul poate provoca o stare de incertitudine, de dezechilibru sau indispozitie personala, ce nu poate fi tolerata intrucit ar produce tulburari accentuate. Omul ar deveni astfel motivat sa actioneze pentru restabilirea echilibrului sau inlaturarea tensiunii interne. Varietatea fortelor motivatorii este foarte mare: nevoi sau trebuinte, atractii, interese, convingeri, aspiratii, intentii, tendinte, scopuri, idealuri etc.




♦ Nevoile sau trebuintele sint stari interne de necesitate care se manifesta prin aparitia unui dezechilibru in sistemul organic sau de personalitate ce se cere inlaturat prin initierea de actiuni adecvate. Nevoile sint fiziologice, psihologice, sociale, culturale etc. A. Maslow Ie-a ordonat ierarhic in cinci clase (nevoi fiziologice, de securitate fizica si sociala, de dragoste si apartenenta, de recunoastere si afirmare sociala, de autoactualiza-re, de realizare si afirmare libera si independenta a sinelui) si a demonstrat ca numai dupa ce au fost satisfacute nevoile dintr-o clasa inferioara intra in actiune mecanismele declansatoare ale nevoilor din clasa ierarhic superioara.

Dinamica manifestarii nevoilor se caracterizeaza prin variatii personale, dar mai ales depinde de contextul specific mediului social, economic si cultural care instituie anumite praguri „legitime' de satisfacere a nevoilor. De asemenea, intervin relatiile dintre nevoi si dintre persoane, putindu-se identifica stari de involutie reciproca sau de coevolutie (C. Mamali) a actiunilor sau pragurilor de satisfacere a nevoilor persoanelor aflate in relatie. Cercetarile in domeniul calitatii vietii si de analiza a sistemelor sociale actuale au urmarit sa catalogheze, in functie de nivelul si perspectivele dezvoltarii sociale si in vederea unei repartizari cit mai echitabile a bunurilor si oportunitatilor sociale, aria de cuprindere a nevoilor de baza sau fundamentale, repartizate pe sectoare si care interfereaza in mod hotaritor cu realizarea unei vieti individuale si sociale normale si demne. Principalele sectoare ar fi: alimentatia, locuintele, educatia, cultura, serviciile si bunurile de consum, mediul so-cio-politic al relatiilor, participarii si realizarii personale. Chiar daca pot fi adaugate si alte sectoare, problema nu este de a fi exhaustiv in vederea specificarii cantitative a nevoilor fundamentale, ci de a stabili criteriile pe baza carora se stabileste legitimitatea nevoilor intr-o societate.

♦ In aria m. sint incluse pe linga nevoi sau trebuinte si alte motive (aspiratii, atitudini, asteptari, interese, scopuri, orientari etc.). Acestea sint specifice atit pentru fiecare tip de activitate, distingindu-se intre m. muncii, a invatarii, a creatiei etc., cit si pentru fiecare persoana. Cea mai importanta caracteristica a motivelor este intensitatea, rezultata din combinarea fortelor pozitive si negative, interne si externe. Pentru a o pune in evidenta, se considera ca orice motiv are trei dimensiuni corelate: valenta (valorizarea afectiva pozitiva, negativa sau neutrala a insusirilor unei actiuni sau relatii), expectanta (anticiparea succesului sau insuccesului actiunii si a consecintelor asociate) si instrumentalitatea (interinfluentarea rezultatelor). Atunci cind cele trei dimensiuni sint pozitiv orientate, convergente si intense, motivul insusi are o puternica forta de declansare si energizare a activitatii personale.

Totusi, activitatile complexe de munca sau interactiune sociala rareori sint declansate si intretinute energetic de un singur motiv, ci de o constelatie de motive diverse care se combina si se schimba in timp, in functie de: starea subiectiva personala, natura solicitarilor exterioare, interventia unei constiinte reflexive si selective care instituie ea insasi asa-zisele metamotive (derivate dintr-o constelatie de motive deja cunoscuta si testata practic in activitate).



Diversitatea motivelor poate fi cuprinsa intr-o tipologie elaborata in functie de raporturile lor cu activitatea. Se distinge astfel intre: m. intrinseca (interioara), care izvoraste din natura activitatii insasi, privita ca scop, valoare si cadru de realizare personala, si m. extrinseca (exterioara), care ia forma unei tensiuni subiective generate de factori din afara activitatii si se manifesta prin trairi emotionale negative (aversiune fata de sanctiuni, critica sau penalizari, teama de esec, de pierdere a prestigiului etc.) sau pozitive (dobindirea de beneficii sau utilitati cum ar fi premii, promovare, influenta, prestigiu etc.). M. intrinseca este mai rezistenta in timp si la factori cu actiune contrara, isi creeaza propria baza generativa, are o puternica forta de declansare si mentinere a activitatii, duce la performante mai mari. M. extrinseca actioneaza pe termen scurt si solicita o permanenta improspatare pentru a compensa efectele de autoerodare. M. intrinseca si cea extrinseca nu se exclud, ci se completeaza reciproc.

M. nu este sinonima cu motivarea. In loc de a realiza o asociatie simpla si directa intre motive si actiuni, sociologia se intereseaza de procesul continuu de motivare in care intervin diferite conditii sociale care faciliteaza cristalizarea si actiunea motivelor. Aceste conditii sint, pe de o parte, generale, referindu-se fie la nivelul dezvoltarii personale, la conceptia despre sine sau la nivelul si orientarea autoevaluarii, fie ia contextul social in care este integrata o persoana, la cadrul structural in care se desfasoara activitatea vizata sau la cultura relatiilor si constiinta valorilor dominante intr-o comunitate sau intr-un grup. Pe de alta parte, conditiile sint specifice si situationaie, referindu-se la solicitarile si finalitatile concrete ale unei activitati sau actiuni. Aceste conditii intervin in diferite etape ale motivarii, intarind sau diminuind intensitatea m., operind o selectie si o consacrare a anumitor motive.

Desi m. se constituie individual, ea este contextualizata cultural si cristalizata social. Rolul m. nu este numai acela de a declansa, intretine si stimula participarea la o activitate, ci si de a conduce la anumite performante. Relatia dintre cantitatea si calitatea performantelor si intensitatea m. nu este direct proportionala. Cresterea intensitatii m. (supramotivarea) conduce la accentuarea anxietatii si la o ingustare a cimpului cognitiv (centrarea exclusiva pe elementele legate de realizarea scopului). Submotivarea diminueaza angajarea in activitate si reduce nivelul performantelor. Intre supramotivare si submotivare se situeaza optimul motivational. Acesta este specific fiecarei activitati si personal constituit. Intensitatea m. se afla in raport invers proportional cu gradul de dificultate a sarcinilor (R. Yerkes, J. Dodson). In provocarea si mentinerea optimului motivational, trebuie avute in vedere nu numai intensitatea m., ci si tipurile de motive si relatiile dintre ele pe traiectul motivarii. Sociologia se intereseaza de m. nu numai pentru a intelege cauzele interne ale comportamentelor sau actiunilor, ci si pentru a analiza participarea si angajarea sociala, a explica diferentierea performantelor unor colectivitati sociale, a specifica modul in care intervin diferite conditii sociale in procesul de motivare personala sau colectiva.  M.V.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 490
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site