Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Mormonismul dupa cea de-a doua jumatate a secolului XIX

Sociologie



+ Font mai mare | - Font mai mic



Mormonismul dupa cea de-a doua jumatate a secolului XIX

Mormonii nu erau singurii care faceau lucrari de pionierat in tinuturile nelocuite ale Americii, desi au ajuns pana la Valea Lacului de Sare. Liderul lor spiritual, Brigham Young, avea doar treizeci de ani, si ocupase vremelnic postul de guvernator al teritoriului Utah si de superintendent in afacerile cu indienii. Locul definitiv al comunitatii era Valea Utah, dar erau prezenti si in regiunile numite azi Idaho, Wyoming, Colorado, Arizona, Nevada, New Mexico si California. Mai tarziu, oprozelitismul mormon s-a indreptat spre Canada si spre Mexic.



In anul 1869, vocea mormonilor a prins o conotatie transcontinentala. Prin intermediul emigrantilor mormonismul a depasit granitele Statelor Unite. In Franta, s-a incercat o misiune prin intermediul unui jurnalist socialist: Louis Bertrand, care primeste botezul in Utah, si care avea sa publice - pentru prima oara in Europa - un material intitulat Memoriile unui mormon. Guvernul lui Napoleon a luat atitudine critica impotriva noii ideologii religioase. In Germania, Italia si Europa Centrala, misiunea a fost fara succes. Comunitati mai putin numeroase s-au constituit, totusi, in Anglia si Peninsula Scandinava.

Convertirile aveau loc in urma contactului dintre emigrantii veniti din America si populatia autohtona. In plus, pentru sustinerea misiunilor era nevoie de capital financiar. Pentru atragerea a cat mai multi europeni, comunitatea americana din Utah a creat un Fond permanent de emigrare, fond banesc din care viitorii emigranti europeni se putea imprumuta, urmand ca la sosirea in America sa devina membrii ai comunitatilor de mormoni cu obligatia returnarii esalonate a imprumutului.

Poligamia

A fost practicata de insusi initiatorul miscarii inca din anul 1830, anul de inceput al mormonismului. Generalizarea poligamiei s-a facut incepand cu 1852.

Poligamia, pe care mormonii preferau sa o numeasca mariaj plural, a fost instituita - zic ei - de insusi Joseph Smith pe baza unei revelatii care urmarea schimbarea tuturor lucrurilor, si deci si a casatoriei monogame, dupa modelul patriarhului Avraam care a avut doua sotii si doua roabe. Nici aspectele demografice ale vremii, recensaminte si situatii exacte, nu scot la iveala sustinerea tezei mariajului pluralist (urmasul lui Joseph Smith, Brigham Young a avut copii cu cincisprezece sotii). Majoritatea mormonilor din acea perioada nu-si permiteau decat casatorie bigama. Poligamia mormonilor a facut ca procentul sectei, la sfarsitul secolului XIX, sa fie undeva la 10-20% din totala populatie a Satelor Unite - o crestere aproape in progresie geometrica. In Statele unite, in vremea aceea, mariajul era o problema rezolvata in mod diferit in statele americane. Referitor la poligamie, mormonii din Utah aveau urmatorul avantaj: localitatea nu era considerat stat, ci apartinea direct de guvernul federal. Intre anii 1860-1880, Curtea suprema de Justitie a elaborat o lege prin care interzicea poligamia, iar mormonii erau calificati drept prizonieri pentru motiv de constiinta.

Incepand cu anul 1890, apar diferite reactii contra poligamiei mormone. S-a scris o adevarata literatura. Numerosii poligami mormoni erau privati de drepturile civile pentru ca apartineau unei comunitati care accepta un comportament contrar legii. In nenumarate cazuri bunurile materiale erau confiscate pe acest motiv. Chiar presedintele american Wilford Woodruff a publicat un manifest, votat in octombrie 1890, prin care avea sa puna capat poligamiei de orice orientare religioasa era ea. Poligamia s-a mentinut pe cai ilegale: sotiile nu puteau sa-si abandoneze proprii copii in urma unui manifest-lege. Anul 1904 avea sa puna definitiv capat poligamiei mormone, iar azi intrebarea: cate femei aveti? creeaza in randul mormonilor ridiculitate.

Unele aspecte doctrinare

Teologia mormona pretinde ca are fundament biblic. Intr-unul din cele 13 articole de credinta redactate de Joseph Smith se spune: noi credem ca Biblia este cuvantul lui Dumnezeu si ca ea a fost tradusa corect.

Mormonii interpreteaza Biblia literar si cred ca apostolii lor sunt adevarate organe ale revelatiei divine, revelatii implinite prin Joseph Smith care invata ca numarul de 66 de carti canonice (sfinte si inspirate) este un numar arbitrar si ca pot fi adaugate si alte scrieri sfinte la acestea.

Cele 13 articole de credinta

a.              Credem in Dumnezeu, Tatal vesnic, in Fiul Iisus Hristos, si in Duhul Sfant;

b.             Credem ca oamenii vor fi pedepsiti pentru pacatele proprii si nu dupa mostenirea pacatului stramosesc;

c.              Credem ca prin sacrificiul expiatoriu al lui Hristos, tot neamul omenesc poarte fi mantuit supus fiind Legii (Vechiului Testament) si poruncilor Evangheliei;

d.             Credem ca primele principii si porunci biblice sunt: credinta in Domnul Iisus Hristos; cainta; botezul prin afundare spre iertarea pacatelor; punerea mainilor pentru a primi darul duhului Sfant;

e.              Credem ca omul trebuie sa fie chemat de Dumnezeu prin profetie si prin punerea mainilor, prin acela care detine autoritate (apostol), spre a vesti Evanghelia si pentru a face cunoscute poruncile;

f.               Credem in acea organizare care a existat in Biserica Primara: apostoli, profeti, pastori, instructori, evanghelisti, etc.;

g.              Credem in darul limbilor, a profetiilor, a revelatiei, a viziunii, a tamaduirii, a talcuirii limbilor;

h.             Credem ca Biblia este cuvantul lui Dumnezeu in masura in care ea este tradusa corect; credem de asemenea ca si Cartea Mormonilor este cuvantul lui Dumnezeu;

i.                Credem in tot ceea ce Dumnezeu a descoperit, in tot ceea ce El descopera acum, si credem ca El ne va mai descoperi alte lucruri mari si importante referitoare la Imparatia Sa;

j.                Credem in adunarea concreta (literal) al lui Israel si in restaurarea celor 12 triburi. Noi credem ca Sionul (Noul Sion) va fi construit pe continentul acesta (America); ca Iisus - in persoana - va domni pe pamant, ca pamantul va fi reinnoit si va reprimi slava sa paradisiaca;

k.              Revendicam privilegiul de a-L adora pe Dumnezeu cel Atotputernic dupa inspiratiile propriei noastre constiinte, si consideram ca toti oamenii au privilegiul de a-L adora cum vor ei sau unde vor;

l.                Credem ca trebuie sa ne supunem regilor, presedintilor (de state), guvernelor si magistratilor; puterii sau legii, ii onoram si ii sustinem;

m.           Credem ca trebuie sa fim onesti, fideli, in feciorie, binevoitori si virtuosi, si ca trebuie sa facem binele tuturor oamenilor; intr-adevar sa putem spune ca urmam indemnului lui Pavel: credem totul, speram totul, avem de indurat multe lucruri si speram sa fim capabili de a indura toate lucrurile. Aspiram prin tot ceea ce este virtuos, iubitor, de buna reputatie sau vrednic de lauda.

Comentariu la Articolele de credinta

Articolul 1. Conform marturisirii de credinta, mormonii sunt crestini, cred in Iisus Hristos si in Treime, dar nu cunosc, nici nu definesc clar raporturile intratrinitare care au implicatii fundamentale in viziunea iconomica despre lume si soteriologie. Tatal, Fiul si Duhul Sfant apar ca trei persoane individualizate, separate si distincte, unite doar in viziunea psihic umana.

Articolul 5. In ceea ce priveste administrarea sacramentelor, cel care le savarseste trebuie sa primeasca o autoritate de la Dumnezeu, in mod concret, e nevoie de o astfel de recunoastere a autoritatii chiar in sanul comunitatii, la o persoana care deja o poseda si o poate transmite prin punerea mainilor. Sacramentele savarsite fara aceasta autoritate sunt nule. Sub acest aspect, mormonii se apropie mai mult de catolici decat de protestanti

Articolul 6. Mormonismul constituie o Biserica restaurata, din punctul lor de vedere, reinnoita nu e rezultatul unei reforme intr-o organizatie deja existenta.

Articolul 8. Cuvantul lui Dumnezeu nu este limitat de Biblie. Si alte scrieri sunt in mod egal acceptate. Cartea Mormonilor este mentionata aici. Revelatiile ulterioare, de care s-a impartasit si Joseph Smith, sunt publicate ulterior sub numele de Doctrina si unitate. Alte revelatii (de origine veche sau primara) au fost reunite intr-un quatriem recunoscut ca scripturistic si intitulat Perla marelui pret. Mormonii cred ca toate aceste scripturi se acorda si se completeaza in mod admirabil.

Articolul 9. Dumnezeu este un Dumnezeu care se reveleaza, comunica cu copiii sai. Toti cei care sunt sinceri, care se invrednicesc de inspiratie o pot si obtine. Dumnezeu conduce Biserica, o indruma prin profetii sai.

Articolul 10. Mormonii sunt milenaristi, ei asteapta cea de a doua venire a lui Hristos, aceasta rezulta din apelativul de sfintii ultimelor zile. Ei nu pretind ca stiu momentul venirii, nimeni nu il stie decat Dumnezeu Tatal (Mt. 24, 36).

Mormonii nu recunosc autoritatea Crezului niceo-constantinopolitan, aici se deosebesc de catolici si protestantii in mediul carora au aparut.

Cartea lui Mormon

Pentru mormoni Cartea lui Mormon reprezinta ceea ce e Coranul pentru musulmani. Ea are origine supranaturala. Un inger i-a aparut lui Joseph Smith si i-a vorbit despre niste placi de metal ingropate intr-o colina de la spatele casei sale.

Alte aspecte doctrinare

1. Biblia ne invata ca exista doar un singur Dumnezeu Viu si Adevarat si ca in afara de El nu mai exista altul (Deut.6,4; Isaia 43,10,11; 44,6,8; 45,21,22; 46,9; Marcu 12,29-34).

In contrast, Biserica Mormona sustine ca exista mai multi dumnezei (Cartea lui Avraam 4,3.) si ca noi, la randul nostru, putem deveni dumnezei si dumnezeite, intr-o imparatie celesta ("Dobandirea unei casatorii celeste", pag.130, "Doctrina Mormona", pag.321). De asemenea, mormonii mai invata ca cei ce ating dumnezeirea vor avea copii spirituali, care se vor ruga si inchina acestora, asa cum ne rugam si ne inchinam noi lui Dumnezeu Tatal ("Principii Evanghelice", pag.302).

2. Biblia ne invata ca Dumnezeu este un Duh (vezi Ioan 4,24; 1Tim.6,15,16), ca El nu este un om (Numeri 23,19; Osea 11,9; Rom.1,22,23) si ca a existat din totdeauna (din vesnicii) ca Dumnezeu - omnipotent, omniprezent si atotstiutor (Psalmul 90,2: 139,7-10; Apoc.19,6; Maleahi 3.6).

In contrast, Biserica Mormona invata ca Dumnezeu Tatal a fost odata un om ca si noi, care a progresat, ajungand Dumnezeu, avand acum un trup de carne si oase ("Doctrina si Legamintele" 130,22: "Dumnezeu insusi a fost odata asa cum suntem noi acum si este un om inaltat, ce sade pe tronul din indepartatele ceruri!", din "Invataturile Profetului Joseph Smith", pag.345-347; "Principii Evanghelice", pag.9; "Articolele Credintei", pag.430; "Doctrina Mormona", pag.321). Intr-adevar, Biserica Mormona invata ca Insusi Dumnezeu are un Tata si un strabunic, si tot asa pana la infinit ("Invataturile Profetului Joseph Smith", pag.373; "Doctrina Mormona", pag.577).

3. Biblia ne invata ca Iisus este singurul Fiu al lui Dumnezeu, ca a existat totdeauna si ca este etern ca si Tatal si egal cu Acesta (vezi Ioan 1,1,14; 10,30; Col. 2.9). La un moment dat, El a lasat deoparte gloria pe care o impartea cu Tatal (vezi Ioan 17, 4,5 si Filipeni 2,6-11) si s-a facut trup pentru mantuirea noastra. Intruparea Lui a avut loc prin conceperea Sa supranaturala de catre Duhul Sfant si nasterea dintr-o Fecioara (vezi Mat.1,18-23; Luca 1,34,25).

Biserica Mormona invata ca Iisus Hristos este fratele nostru mai mare, care a ajuns progresiv la dumnezeire, dupa ce a fost mai intai procreat ca copil spiritual de catre Tatal Ceresc si o mama cereasca si apoi conceput fizic (deci, trupeste) de catre Tatal Ceresc si o mama pamanteasca ("Dobandirea unei casatorii celeste", pag.129; "Doctrina Mormona", pag.546-547; 742). Doctrina mormona afirma ca Iisus si Lucifer sunt frati ("Principii Evanghelice", pag.17-18; "Doctrina Mormona", pag.192).

4. Biblia ne invata ca Duhul Sfant este Dumnezeu si ca El este omniprezent (vezi 1Imparati 8,27; Ps.139,7-10; Ieremia 23,34; Fapte 5,3,4).

In contrast, Biserica Mormona invata ca Sfantul Duh este un duh sub forma (infatisarea) unui om si ca doar influenta Lui se poate spune ca este prezenta pretutindeni ("Principii Evanghelice", pag.37; "Doctrinele Mantuirii", vol.1, pag.38, 49-50).

5.Biblia ne invata ca, Tatal Fiul si Duhul Sfant nu sunt dumnezei diferiti, separati, sau niste fiinte separate, despartite, ci doar Persoane distincte ce se afla in Dumnezeirea Trinitara. In tot Noul Testament Fiul, Duhul Sfant, cat si Tatal sunt identificati, actionand ca Dumnezeu (Fiul: Marcu 2,5-12; Ioan 20,28; Filip.2,10,11; Duhul Sfant : Fapte 5,3,4; 2Cor.3,17,18; 13,14), si totusi Biblia ne invata ca acestia trei sunt in acelasi timp un singur Dumnezeu (vezi punctul 1).

Dimpotriva, Biserica Mormona invata ca Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt trei dumnezei diferiti ("Invataturile Profetului Joseph Smith", pag.370; "Doctrina Mormona", pag.576-577), Fiul si Sfantul Duh fiind odrasla literara a Tatalui Ceresc si a unei sotii celeste ("Encyclopedia of Mormonism" de Joseph Fielding McConkie, vol.2, pag.649).

6. Biblia ne invata ca omul a cazut in pacat si ca aceasta cadere a fost un mare rau, prin care pacatul a patruns in lume, aducand condamnare si moarte tuturor oamenilor. Astfel, noi ne nastem acum avand o natura pacatoasa si vom fi judecati pentru pacatele pe care le comitem ca indivizi (Ezechiel 18,1-20; Rom.5.12-21).

In contrast, Biserica Mormona invata ca pacatul lui Adam a fost "un pas necesar in planul vietii si o mare binecuvantare pentru noi toti" ("Principii Evanghelice", pag.33, "Cartea lui Mormon" - 2 Nephi 2,25; "Doctrinele Mantuirii", vol.1, pag.114-115).

7. Biblia ne invata ca jertfa de ispasire a lui Hristos este in primul si-n primul rand, solutia pentru pacatul omenirii. Luand pacatele personale ale tuturora, din trecut, prezent sau viitor, asupra Lui in trupul Sau, pe cruce (vezi 1Petru 2,24), ca un Miel fara prihana al lui Dumnezeu, pentru ca toti cei ce-L primesc pe El prin credinta sa fie iertati si mantuiti (2Cor.5,21).

In contrast, Biserica Mormona invata ca scopul ispasirii a fost de a obtine, pentru toti oamenii, invierea si nemurirea, indiferent daca-l primesc prin credinta pe Hristos sau nu ("Doctrina Mormona", pag.669; "Articole ale Credintei", pag.87, 89-91; "Doctrinele Mantuirii", vol.2, pag.47).

8. Biblia ne invata ca adevarata Biserica a fost intemeiata de catre Domnul Iisus si ca niciodata nu a disparut si nu va disparea de pe Pamant (Mat.16,18; Ioan 17,11; 1Cor.3,11).

Biserica Mormona invata ca a existat o apostazie totala si completa a Bisericii de la modelul intemeiat de Iisus. Aceasta stare de apostazie "inca predo-mina, dar cu exceptia acelora care au ajuns la cunostinta evangheliei restaurate" a Bisericii Mormone ("Doctrina Mormona", pag. 44; "Principii Evanghelice", pag.105-106; "Doctrinele Mantuirii", vol.3, pag.265-271).



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 964
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved