problema sociala

V. criminalitate

Caracteristica, situatie aparuta in dinamica unui sistem social, care afecteaza negativ functionarea sa si necesita interventia pentru corectarea (modificarea) eliminarea sa. Unul dintre subiectele clasice ale sociologiei. La originea multor lucrari de sociologie ale secolului al XlX-lea stau p.s. tipice epocii respective: saracie, criminalitate, cresterea demografica, revolte muncitoresti, morbiditatea infantila etc. Totusi, la un moment dat, p.s. pareau a fi abandonate ca tema de cercetare, deoarece aparuse tendinta de a-i considera pe sociologi preocupati numai de p.s., ca adversari ai "establishment'-ului. (L. Horowitz, Professing Sociology, Studies in the Life Cycle of Social Sciences, 1972).

Definirea p.s. depinde de un numar mare de conditii teoretice si metodologice. Astfel, R.K. Merton defineste p.s. ca o discrepanta semnificativa intre normele sociale si realitatea sociala de fapt (R.K. Merton, R.A. Nisbet, Contemporary Social Problems, 1961). Alti autori separa p.s. pozitive de p.s. negative. Acestea din urma sint dis-functii ale sistemelor sociale. P.s. pozitive reprezinta stari, caracteristici dezirabile pentru a caror realizare sistemul face un efort, rezultatul fiind perfectionarea, dezvoltarea. Ex., de p.s. pozitive: industrializarea unei regiuni, informatizarea invatamintului, dezvoltarea si modernizarea culturala s.a.

♦ Exista mai multe tipuri de cauze ale p.s.

1. Ele deriva in principal din procesele de dezorganizare sociala, criza, schimbare sau dezvoltare;
2. p.s. care deriva din devianta personala, fiind generate de proportia "normala' de indivizi devianti prezenta intr-o anumita societate;
3. p.s. sint procese, situatii, structuri sociale pentru care nu exista in societate mijloace eficiente de control sau care depasesc aceste mijloace (de exemplu, o rata a omuciderilor de 1/100.000 anual este considerata controlabila si inevitabila, dar o rata de 1/1000 anual este o p.s. (H.A. Hornstein, B. Bunker, Social Intervention, 1971);
4. p.s. apar ca urmare a existentei valorilor conflictuale in societatile contemporane, valori imanente si in ultima instanta dezirabile, si care, in anumite conditii, obtin adeziunea unor mase mari de oameni creindu-se astfel o p.s., prima faza a unui eventual conflict social direct (R. Dynes, A. Clark, S. Dinitz, I. Ishino, Social Problems, Dissensus and Deviation in an Industrial Society, 1964).

Printre p.s. clasice se enumera: criminalitatea, devianta juvenila, tulburarile psihice de masa, drogurile, sinuciderile, prostitutia, cresterea demografica excesiva, tensiuni interetnice, dezorganizarea familiei, conflicte de munca, p.s. generate de prezenta armatei si politiei in viata cotidiana, dezorganizarea comunitara, traficul urban, criza de locuinte si alte p. metropolitane, dezastrele naturale sau economice. In ultimele doua decenii, s-au adaugat alte p.s.: poluarea, SIDA, marile migratii internationale, inegalitatea economica si sociala intre marile regiuni ale globului, alimentatia, energia si formele noi de violenta (civila, organizata, terorismul).

Nu toate p.s. sint si p. sociologice. Odata constientizata si transmisa spre cercetare sociologilor, deci transformata in p. sociologica, o p.s. ridica trei grupuri mari de dificultati:

1. cauzele aparitiei si raspindirii p.s.;
2. anvergura p.s. si costurile sociale (totale si sectoriale) provocate de prezenta sa;
3. costurile si duratele preliminate pentru rezolvarea p.s.

In cazul p.s. "traditionale' (saracia, alcoolismul, drogurile etc.) exista un sistem institutional de prevenire, combatere, control si masurare a nivelelor si costurilor sociale respective. In rezolvarea p.s., in societatile contemporane, se apeleaza din ce in ce mai frecvent la actiuni combinate - institutionale si particulare, preventive si/sau punitive. Astfel, in cazul unui dezastru natural (inundatie, cutremur) se dezvolta un sistem institutional si unul informai de ajutoare a persoanelor afectate, adeseori cu participare internationala.

Din punct de vedere genetic p.s. pot fi:

1. functionale - p.s. care apar in virtutea functionarii evolutive a unui sistem social: industrializarea genereaza exod care produce supraaglomerare urbana, ceea ce duce la o p.s. a locuintelor;
2. structurale -p.s. care apar ca urmare a declinului unei structuri, forme, configuratii sociale determinate: declinul modelului familial de fertilitate inalta (cu multi copii) este ireversibil, dar scaderea populatiei poate fi contracarata prin scaderea mortalitatii sau prin cresterea imigratiei;
3. accidentale - p.s. care apar ca urmare a unor dezastre economice (somajul in perioadele de criza) sau naturale (epidemiile, foametea, poluarea etc.).

In evolutia unei p.s. se pot pune in evidenta urmatoarele faze:

1.  faza de incubatie;
2. faza de constientizare;
3. faza de conflict si incercare de solutionare;
4. declinul p.s. respective.

Cele mai multe fenomene care la un moment dat devin p.s. nu dispar (declinul fertilitatii poate fi aminat, dar nu oprit; criminalitatea poate fi redusa, dar nu eliminata etc.), ci se transforma - in anumite conditii - in probleme controlate.  A.T.