Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


SOCIOLOGIA OPINIEI PUBLICE

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
GULERE ALBE / ALBASTRE
Creativitatea in rezolvarea problemelor
DESIGNUL GRUPURILOR SI ORGANIZATIILOR - Nevoia si pericolul grupului
COMUNICAREA DE MASA
INTERACTIUNEA ATENTA SI DEZVOLTAREA MINTII COLECTIVE
Paradigme ale gandirii sociologice
NATIONALISM
DIN ISTORIA CALAMBURULUI
Familia la romani - INTERDEPENDENTA FACTORILOR INTERNI –EXTERNI IN DETERMINAREA FAMILIEI LA ROMANI
STRATIFICAREA SOCIALA


SOCIOLOGIA OPINIEI PUBLICE



OBIECTIVE

Scopul general al acestui curs este sa ofere studentilor posibilitatea dobandirii unei intelegeri critice si comprehensive a fenomenelor si proceselor sociale circumscrise opiniei publice, precum si sistemului comunicarii de masa.

Intre alte obiective generale se inscriu si cunoasterea conceptelor-cheie din domeniul sociologiei opiniei publice si a mass-media; insusirea aparatului teoretic si metodologic specific acestei discipline, intr-o maniera care sa permita studentilor utilizarea acestuia in analiza de tip jurnalistic sau sociologic a unor evenimente, procese sau fenomene

sociale; stimularea „imaginatiei sociologice” si a gandirii interpretative in abordarea fenomenelor sociale;

Obiectivele specifice ale cursului constau in:

identificarea, definirea, relationarea si utilizarea corecta a principalelor concepte specifice sociologiei opiniei publice si a mass-media;

cunoasterea si intelegerea dinamicii proceselor de formare si schimbare a opiniei publice;

cunoasterea si utilizarea principalelor metode si tehnici de cercetare a opiniei publice;

intelegerea modului de interpretare a datelor sondajelor de opinie publica, precum si a limitelor acestora in investigarea opiniei publice;

cunoasterea si intelegerea sistemului comunicarii de masa si a diferitelor modele de analiza a acestuia;

insusirea si utilizarea in analiza proceselor comunicarii de masa a principalelor modele si abordari teoretice privind functiile comunicarii de masa si efectele asupra receptorului;

intelegerea rolului receptorului in analiza procesului comunicational si a metodologiei utilizate in studiile de audienta;

cunoasterea modului si conditiilor de influentare a comportamentelor si atitudinilor prin diferite forme de comunicare: persuasiunea si propaganda.

Bibliografie – tematica de curs

fenomenul de opinie publica ( OP)

varietatea sensurilor si a abordarilor conceptului de OP

tipuri de definitii ale OP

formarea opiniei publice

masa , multime , public si opinie publica

relatia dintre opinie si atitudine

caracteristicile , structura si functiile atitudinii sociale

teorii ale schimbarii atitudinale

dinamica opiniei publice :

norma sociala

stereotipiile       in formarea opiniei publice

prejudecatile

zvonurile

10. rolul grupurilor de referinta in formarea opiniei publice

PARTEA I

Istoricul fenomenelor si conceptelor de opinie si opinie publica

Opinia –a evoluat pro si contra cu o anumita intensitate a unei probleme , eveniment , situatie.

Opinia publica = ansamblul opiniilor individuale care apar in discutiile publice referitoare la problemele sociale actuale .

Termenul de opinie publica ( opinion , e derivate de la opinali a-ti exprima o parere ) . Publicus a derivate de la populus si inseamna popor.

Opinia Publica – vocea poporului . Fenomenul de opinie publica a fost valorizat atat pozitiv cat si negative

In antichitate opinia publica era vazuta drept un tribunal iar discursul opiniei publice era comparat cu destinul . Adunarile publice din Roma si Atena erau formate din cetateni cu drepturi politice care erau obligati sa-si exprime opinia . Platon spune opinia cunoasterii autentice . Aristotel a aratat ca pentru guvernare opinia publica e foarte importanta .

In Evul Mediu – apare dictonul “ vox populi , vox dei “ ( opinia poporului , opinia lui Dumnezeu ) . Machiaveli vorbeste de manipularea opiniei publice in sens dorit de oamenii politici.

Fondatorul conceptului de Opinie Publica a fost J.J.Rousseau – in 1762 – si a afirmat ca : statul se bazeaza pe 3 tipuri de legi : legea publica , legea penala , legea civila .

Exista si o a patra lege , cea a obiceiurilor moralei , traditiei si mai presus de toate , a opiniei publice

Hegel – are cea mai semnificativa critica a opiniei publice – manifestarea libertatii , subiective formare a individului , de a avea si de a-si exprima propriile judecati . In opinia publica sunt amestecate adevarul cu minciuna , iluzia cu realitatea .

Alexis De Tourvile – vocea majoritatii ajunge sa influenteze toate deciziile publice .

Allport – in primul tratat de psihologie – sociologie – atrage atentia asupra iluziei sau a impresiei gresite pe care se bazeaza opinia publica. El numeste aceasta impresie ignoranta pluralista . Oamenii pot percepe opinia minoritatii ca fiind opinia majoritara si invers .

Cunoasterea stiintifica a opiniei publice – se datoreazalui Gabriel Tarde si lui Gustav Lebonde .

Gabriel Tarde – in cartea „ opinia si multimea „ – studii in care atrage atentia asupra impartirii societatii in publicuri ( „ Opinia e pentru public ce este sufletul pentru corp „ ) . Sursa opiniei publice – este conversatia . Lebonde publica „ opinia si credintele „ – in care opinia apare oriunde nu e posibila o demonstratie stiintifica riguroasa si sunt bazate pe elemente afective si mistice ele depinzand de reactiile individuale modificate permanent de mediu , educatie , interese .

W.Lippmann – „ Opinia Publica „ – a legat opinia publica de stereotipuri pe care le numeste imagini in mintea noastra ; ele reflecta imperfect lumea in care traim dar implica sentimentele opiniei si actiunile.

Aparitia primului institut de sondare a opiniei publice ( Gallup – Chicago ) . Opinia publica incepe sa fie privita din perspectiva masurarii ei cu ajutorul sondajui de opinie .

MULTIME, MASA, PUBLIC SI OPINIE PUBLICA

Publicul in acceptiunea sa sociologica – este legat de contextul democratic iluminist si detransfer social de la sf.sec XIX – inceputul sec XX .( industrializarea , urbanizarea , cresterea mobilitatii sociale , cresterea rolului politic in viata publica ) .

Multimile – la inceputul sec XX a aparut o noua stiinta „ psihologia multimii „ , ( parte din psihologia sociala ) care a dezvoltat explicatii in legatura cu modul in care indivizii pot fi prinsi in comportamente colective si transformatii .

Gustave le Bonde – la sf sec XIX ( 1895 ) „ Psihologia multimilor „Editura Anima, Bucuresti, 1990.

Gustave Le Bon, cercetatorul cel mai proeminent al psihologiei multimii, afirma ca multimea si comportamentul ei specific sunt rezultatul catorva factori principali :

anonimatul membrilor, avand drept efecte perceperea unei invincibilitati a gruparii in ansamblu si lipsa oricarei raspunderi personale;

contagiunea de idei si sentimente in randul multimii, producand schimbari rapide de comportament;

sugestibilitate, impingand oamenii sa adopte idei si comportamente

pe care nu le-ar adopta in alte conditii.

Multimea este definita in mod fundamental de unitate de experienta emotionala .

Herbert Blumer distinge 4 tipuri mari de multimi :

- multimea ocazionala – trasaturi : multimea temporara , slab organizata , lipsita de unitate , cu slabe relatii

de asociere si caracterizat prin inexistenta actiunii comune .

- multimea artificiala – sau conventionala – comportamentul acestei multimi e asemanatoare cu al multimii ocazionale cu deosebirea ca indivizii se manifesta in forme prestabilite si avand o anumita regularitate

- multimea expresiva ( multimi dansante ) – caracterizate prinrealizarea anumitor miscari , gesturi , dans pur , expresive , neavand alt scop decat eliberarea de tensiune socio-psihologica fara urmarirea unui obiectiv

- multimea activa – legat de un eveniment care starneste interesul oamenilor. Oamenii devin dominati de acest eveniment , isi pierd autocontrolul si intra intr-o stare de tensiune emotionala care-i predispun la o actiune comuna . Intre indivizi are loc un proces de fuziune ( contagiune mantala ) , proces avand la baza o interactiune stransa intre indivizi . Indivizii sunt dispusi sa actioneze ca o unitate colectiva . Specific acestei multimi e emergenta unui obiectiv , scop al actiunii , acest obiectiv poate fi chiar evenimentul care a provocat reunirea multimii , dar poate fi si o imagine – simbol care apare in procesul coagularii multimii . Acest grup are o natura spontana si psihologica , e lipsit de constiinta , identitate si actioneaza mai degraba pe baza impulsurilor .E un grup non-moral , in sensul ca actiunile lui sunt imprevizibile si pot sa varieze de la manifestari sublime pana la manifestari grotesti si extrem de violente.

Individul isi pierde spiritul critic , fiind dominat de sugestie si imitatie . Comportamentul e genul raspunsului direct si nu interpretativ la gesturile celorlalti .

Grupul este stapanit de un sentiment de invincibilitate , iar legitimitatea conditiei fiecarui individ e data de impartasirea acelorasi impulsuri cu ceilalti . Elementele principale sunt fuziunea si centrarea pe acea imagine simbol . Ca tehnici de control al multimii , activitatea procesului de defocalizare ( distragerea atentiei oamenilor de la imaginea simbol care focalizeaza actiunile multimii si dispersarea atentiei spre mai multe obiective ) . Calea cea mai simpla e suscitarea discutiei dintre indivizi si producerea de panica in randul multimii .

Masa se defineste in mod fundamental prin izolarea interpersonala a indivizilor ce o compun.Herbert Blomer spunea : masa e compusa din indivizi , anonimi , separati , indepartati unii de altii , intre care nu exista interactiune sau comunicare decat intr-o foarte mica masura . Masa e o grupare foarte eterogena , inclusiv indivizii din toate straturile societatii si cu moduri de viata foarte diferite .

Masele nu sunt organizate , nu actioneaza concertat ca incazul multimii , sunt simple agregari de indivizi care au in comun conectarea la mijloacele de comunicare de masa si raspunsuri standard la publicitate , reclama si alte forme de comunicare persuasiva.

Membrii mai au in comun si cautari personale de raspunsuri pentru satisfacerea unor nevoi personale .

Oamenii care compun masa sunt caracterizati de o anumita convergenta a actiunilor sau alegerilor .

Acest omportament de masa e provocat de 3 factori principali :

migratiile si mobilitatea crescuta

cresterea rolului mass – media – ofera indivizilor aflati in cautare , unele elemente mai mult sau mai putin consistente de rezolvare a problemelor lor identitare .

publicitatea si reclama adresate indivizilor anonimi si separati care ajung la o omogenitate a raspunsurilor date acestor forme de comunicare persuasiva.

Scoala critica a descris masele prin alienare , dominare si manipulare , iar pe de alta parte prin pseudo-

omogenizare si standardizare comportamentala punand starea de masa mai ales pe seama industriilor culturale si comunicarea de masa a rationalizarii externe tehnice si economice din societatea contemporana

Publicul se defineste in mod fundamental prin faptul ca el este organizat ca raspuns la o problema de actualitate si de larg interes . Elementul definitoriu este capacitatea membrilor de a gandi critic si de a rezona unii cu ceilalti .

Esenta activitatii publicului este discursul de tip controversa . Daca multimea se formeaza prin fuziune si unanimitate publicul se defineste ca interactiune caracterizata prin dispute divizare si conflicte de opinie.

Publicurile sunt reuniuni de natura intelectuala si rationala .

Sunt formate din indivizi separati neomogeni dupa apartenenta caracterizata prin urmatoarele elemente :

sunt confruntati cu teme sau probleme controversate;

sunt divizati in abordarea acestor teme;

sunt angajati in discutii pe marginea acestor teme;

Charl Mills – spune ca o diferenta intre public si masa esteaceea ca in public indivizii sunt capabili atat sa receptioneze opinii cat si sa emita opinii publice spre deosebire de masa in care indivizii nu pot decat sa recepteze pasiv opinii .

Un individ poate face parte din mai multe publicuri.

Granitele dintre public sunt curentele de opinie. Astfel Blumer spune ca publicurile sunt formate din 2 categorii de indivizi :

cercuri largi de actori sociali mai mult sau mai putin interesati de tema respectiva .

minoritara – grupuri de interese care suscita confruntarea de opinii care anima dezbaterea publica , care adeseori lucreaza dupa scheme ale manipularii si propagandei pentru ca vor sa solutioneze temele de dezbateri in propriul interes . Calitatea opiniei publice depinde de calitatea dezbaterii publice .

DEFINITIILE OPINIEI PUBLICE

Se pot distinge cinci categorii de definitii date opiniei publice, categorii ce nu sunt exclusive reciproc.

Opinia publica se constituie prin agregarea opiniilor individuale. - Aceasta este cea mai

comuna definitie si serveste drept argument pentru utilizarea sondajelor de opinie in descrierea opiniei publice.

Opinia publica este o reflectare a ceea ce crede majoritatea.- Conform acestei abordari, opinia



publica trebuie gandita ca fiind echivalenta normelor sociale: adevaratul fundament al opiniei publice ar fi valorile si credintele majoritatii cetatenilor. O teorie care sprijina aceasta abordare este „spirala tacerii”( pentru ca ajunge la concluzia ca indivizii nu-si exprima opiniile atunci cand ei constata ca acestea nu corespund opiniei celor din jur ), apartinand cercetatoarei Elisabeth Noelle- Neumann. Conform acestei teorii, opinia publica se defineste cel mai bine ca ansamblul „opiniilor asupra unor chestiuni controversate, pe care cineva le poate exprima in public fara teama de a fi izolat”. Elisabeth Noelle- Neumann – trage concluzia din cercetarile ei ca : fiecare cetatean in fiacare moment realizeaza o supraveghere a mediului , o monitorizare a climatului , incercand sa inteleaga care sunt opiniile majoritare a celor din jur pe o anumita tema . rezultatul acestei supravegheri , oamenii spune ea decid daca sa-si exprime propriile opinii sau sa pastreze tacerea . sursa cea mai frecventa este mass-media . Ea spune ca sursa era conversatia . ( Elisabeth Noelle-Neumann, The Spiral of Silence: Public Opinion- Our Social Skin, University of Chicago Press, 1984.)

Opinia publica se formeaza din confruntarea grupurilor de interese. Multi cercetatori

considera ca Opinia publica nu este o functie a ceea ce cred indivizii, ci mai degraba o reflectare a modului in care opiniile lor sunt cultivate, cristalizate si, eventual, comunicate de catre grupurile de interese.( partide politice , companii , organizatii neguvernamentale ) .In realitatea politica grupurile organizate sunt acelea care fac lobii pentru legislatie , care au purtatori de cuvant ce pot influenta jurnalistii , care mobilizeaza voturile in campaniile electorale . Grupurile organizate ar actiona intr-o maniera eficienta in formarea opiniei publice decat indivizii singuri .

Unul dintre cele mai faimoase atacuri la adresa sondajelor de opinie a fost lansat de Herbert Blumer, chiar de pe aceste pozitii teoretice. El argumenta ca sondajele sunt instrumente artificiale pentru ca datele de sondaj nu ne spun nimic despre cine sunt subiectii si ce grupuri de interese sustin ei . Sondajele de opinie dau valoare egala fiecareia dintre opiniile individuale si ea este o abordare nerealista spune Blumer , pentru ca nu toti cetatenii sunt egali : „ unii sunt mai influenti in cercul lor social, sustin activ anumite cauze, prin urmare opiniile individuale nu au contributii egale in formarea opiniei publice „

Opinia publica este opinia jurnalistilor si a elitei. Aceasta abordare, conform careia opinia publica este o creatie a liderilor (jurnalisti, politicieni, „sondatori” de opinie si alte „elite”), este de asemenea foarte raspandita.

W. Lippmann ( jurnalis filozof ) argumenta ca, data fiind imposibilitatea cetatenilor de rand de a fi

permanent informati asupra problemelor publice, este putin probabil ca acestia sa poata produce opinii

inteligente si consistente asupra acestor probleme este foarte mica . Ca rezultat conceptul de opinie publica poate fi descris ca un termen simbolic utilizat de oratori pentru asi construi propriile argumente si asi duce proprii batalii . „ Opinia publica este frunza in vant „ spune el .

Opinia publica este o fictiune Teoreticienii care sustin aceasta abordare argumenteaza ca opinia publica este o fantoma, o constructie retorica utilizata atat de liber de mass – media cat si de teoreticieni , incat ea nu poate avea vre-un sens . Ei demostreaza ca aproape orice organizatie care dispune de un departament de realtii publice poate sa confectioneze „ opinie publica „

Criticii din aceasta categorie utilizeaza si argumente din domeniul psihologiei lingvistice si cognitive pentru a demonstra „confectionarea” opiniei publice: de exemplu, cetatenii de rand „gandesc” politicul in cu

totul alte cuvinte decat politicienii sau „sondatorii” de opinie.

Cercetatorii demonstreaza ca oamenii politici , jurnalistii , sondatorii de opinie , cetatenii de rand dau alte sensuri cuvintelor .inteleg lucruri diferite din aceleasi cuvinte utilizate in discursuri publice , sondaje de opinie .

DIMENSIUNILE OPINIEI PUBLICE

Procesele de exprimare si masurare a opiniei publice comporta mai multe aspecte aflate in interdependenta:

Directia (de la „pro” sau „contra” la modele mai complexe de raspuns);

Intensitatea (cat de puternic este sustinuta opinia);. Atunci cand exista opinii intense de ambele parti acesata poate indica o divizare sociala adanca .Atunci cand o minoritate intensa se opune unei majoritati apatice opinia publica majoritara poate fi ignorata de catre decidentii care vor raspunde mai degraba minoritatii intense

( vocale , galagioase ) .Daca nici majoritatea nici minoritatea nu au opinii intense . Politicienii apreciaza climatul ca fiind unul permisiv si iau masurile care le sunt in propriul avantaj .

Stabilitatea (pastrarea in timp a opiniei publice ) – se refera la consistenta in timp a opiniilor . Atunci cand o opinie este stabila probabilitatea ca ea sa fie luata in considerare este mult mai mare . Ea poate fii influentata de intensitate , insa stabilitatea este influentata decisiv de continutul informational al opiniei

Continutul informational (cat de mult stiu efectiv oamenii in legatura cu chestiunea in discutie).

Aceste dimensiuni interactioneaza intens unele cu altele .

Perspectiva psiho-sociologica care influenteaza exprimarea opiniilor publice

Apartenenta la grup si identitatea de grup e unul din cele mai importante aspecte in formarea si exprimarea opiniei publice . Apartenenta dar si neapartenenta la grup influenteaza opiniile pe care ni le formam . Dink ( venit dublu si lipsa copiilor )

TEORIA ATRIBUIRII - subliniaza ca oamenii fac deductii in legatura cu motivele care stau in spatele comportamentelor si atitudinilor altora , aceste deductii influenteaza propriile atitudini in raport cu comportamentele celorlalti .Daryl Bem oamenii fac generalizari si deductii privind atitudinea celorlalti prin simpla observare a comportamentului celorlalti astfel incat atunci cand exista un motiv aparte al unui comportament , exista o mare probabilitate ca un observator , exterior sa atribuie acel comportament unei cauze aparente . Atitudinea in raport cu problemele sau cu un mesaj vor fi pozitive in masura in care exista o speranta de adevar in mesajul sau comportamentul respectiv.

Distorsiuni in modul in care atribuim propriul comportament si comportamentul altora , avem tendinta de a atribui propriul comportament negativ unor cauze care tin de situatia obiectiva in care ne aflam si de a atribui comportamentul negativ al celorlalti unor elemente care tin de personalitatea acestora . Atunci cand acest mod distorsionat de atribuire se extinde asupra grupului din care facem parte vom avea atitudini diferente in raport cu comportamentul negativ al grupului de apartenenta decat vom avea fata de comporetamentul grupurilor exterioare noua .

STEREOTIPURILE

Stereotipurile sunt generalizari despre oameni, „avand la baza apartenenta acestora la anumite categorii” . Sunt cerinte potrivit carora toti membri unui grup impartasesc aceleasi calitati sau caracteristici. Grupul privit din exterior e perfect omogen . Stereotipiile sunt seturi socialmente impartasite de credinte potrivit carora membrilor unui grup le e asociat un set de caracteristici principale . Tind sa fie impartasite de segmente largi dintr-o societate . Stereotipurile devin un aspect problematic atunci cand produc efecte in plan functional .

Prejudecata , stereotipul si discriminarea sunt paliere diferite ale aceluiasi fenomen ; prejudecata e componenta afectiva a acestui fenomen , stereotipia e componenta cognitiva , discriminarea e componenta comportamentala .

De obicei , conceptul de stereotipie invoca o imagine negativa , insa stereotipiile sunt complexe din punct de vedere cognitiv , ele contin atat aspecte negative cat sipozitive . Walter Lippmann spune : stereotipiile sunt o

conditie necesara a functionarii in aceasta lume ; sunt o consolidare cognitiva a modului in care functioneaza lumea . Alternativ la utilizarea stereotipurilor e sa tratam fiecare individ ca o persoana unica , neavand nimic in comun cu ceilalti . Stereotipiile sunt necesare daca vrem sa facem generaqlizari despre oamnei . Fara stereotipe nu putem discuta despre cultura , pentru ca aceasta este o reflectare a caracteristicilor pe care un grup le are in comun . Cultura reflecta anumite aspecte reale ale stereotipiei , iar stereotipia reflecta anumite aspecte ale culturii . Lippmann numeste stereotipiile moduri de codificare a informatiei , care nu sunt rele in sine , ele ne ajuta sa facem economie de timp si de energie , ele devin problematice atunci cand prin utilizarea lor dezavantajam sau ranim alte persoane . Tindem sa stereotipizam grupurile carora le partinem in moduri in care au ca efecte evaluari pozitive si tindem sa tereotipizam in mod negativ .

Aceste stereotipii tind sa dezvolte si sa fie elaborate conform unui principiu pe care H.Tajfel il numea principiul accentuarii . El argumenteaza ca oamenii tind sa se angajeje intr-un proces de accentuare perceptiva care-i face constienti in mod special de similaritatile din institutiile grupurilor si de diferentele dintre grupuri .

Adesea nu doar percepem anumite trasaturi sptereotipice ale altora dar ne si comportam ca si cand ele ar fi reale . Cercetatorii au descoperit ca stereotipiile functioneaza ca profetii autorealizatoare implicite , printr-un proces numit confirmare comportamentala. Rajeck – confirma . comportamentul apare atunci cand un detinator al unui stereotip se comporta consistent cu stereotipul respectiv si produce comportamentul asteptat din partea individului stereotipizat , fie ca acel individ avea o dispozitie personala de a se comporta astfel , fie ca nu o avea .

Functiile stereotipurilor pentru individ si pentru societate, intr-o prezentare schematica, sunt urmatoarele:

Functiile pentru individ:

Cognitiva, de accentuare a anumitor aspecte ale lumii inconjuratoare;

Evaluativa, prin contrastarea atributelor in-grupului cu ale outgrupurilor;

Functiile sociale:

Cauzalitatea sociala, incercarea de a intelege evenimente majore, negative, incercare avand ca urmare gasirea de „tapi ispasitori” in randul out-grupurilor;

Justificarea sociala, utilizarea anumitor stereotipuri in raport cu un grup, pentru a justifica actiunile impotriva acelui grup;

Diferentierea sociala, tendinta etnocentrista, in special in conditiile in care unicitatea si identitatea in-grupului par a se eroda.

Functiile stereotipiilor

Functiile individuale :

a.      functia cognitiva – se refera la rolul stereotipiilor de a accentua anumite trasaturi maracnte ale

categoriilor supuse stereotipului si a le aduce in atentia celorlalti in mod deosebit .

b.      functia evaluativa sau valorica – se refera la rolul stereotipiilor de a influenta sistemul de valori si

perceptiile oamenilor . Stereotipiile indeplinesc aceste functii prin punerea in opozitie a atributelor in-grup , cu atributele outgrupurilor . Ne referim la functia evaluativa a stereotipiilor si atunci cand acestea au rolul de a conserva superioritatea in-grupului si de a mentine exclusivitatea asupra membrilor autgrup.

Functiile sociale

a.      cauzalitate sociala - potrivit lui Tajfel – intelegerea de intelegere a unor evenimente sociale

provocatoare de dezastre si dezechilibre la scara larga , incercare avand ca rezultat gasirea de „ tapi ispasitori „ .

Outgrupurile sunt vazute de obicei drept cauze ale dezechilibrelor aparute iar stereotipiile au functia de a infatisa „ tapii ispasitori „ pentru cest tip de evenimente cu efecte negative

b.      functia de justificare sociala – rolul stereotipiilor de a justifica actiunile impotriva autgrupurilor . Tajfel descrie modul in care puterile coloniale au construit stereotipiile derogatorii la adresa raselor

exploatati aceste stereotipii serveau la dezumarea grupului respectiv , la randul ei , aceasta dezumanizare avea rolul de a face sa para exploatarea grupului respectiv justificata , naturala si neproblamatica in ochii indivizilor care detineau stereotipurile .

c.       functia de diferentiere sociala – e definit de Tajfel ca tendinta catre etnocentrism ce apare prin

intermediul stereotipiilor . Diferentierea sociala tinde sa se accentueze in conditiile in care unicitatea si distinctivitatea unui grup par sa se erodeze in conditiile in care e amenintat statutul de superioritate al grupului respectiv .

Rolul normelor sociale in formarea si exprimarea Opiniei Publice

Norma – este un principiu al actiunii „ corecte „ cultivat in randul membrilor unui grup si avand rolul de a ghida controla si reglementa comportamentul „ accesibil „ in interiorul grupului . Ca si stereotipurile normele sociale au un impact puternic asupra schimbarii Opiniei publice . Normele pot fi definite ca perceptii , credinte si moduri de comportament . Normele pot fi definite ca perceptii , credinte si moduri de comportament , stereotipe asociate unui grup . interesul pentru cercetarea normelor sociale in acord cu opinia publica s-a dezvoltat la inceputul secolului XX , cand cercetarile au incercat sa masoare forta pe care obiceiurile si traditia le au asupra opiniei publice . Musafer Sherif spune ca normele indeplinesc o functie de ordonare , simplificare si reglementarea interactiunilor dintr-un grup si ca odata create ele influenteaza interactiunea de grup si dupa ce membrii originari ai grupului au parasit acest grup

Dezvoltarea normelor de grup : de cele mai multe ori normele grupurilor din care apartinem ne sunt atat de bine cultivate ca nu realizam ca ne supunem lor . Normele in care devenim constienti de existenta lor e acela in care incercam sa le incalcam . O norma de grup e produsul interactiunii sociale din grupul respectiv . Realitatea unei norme isi are radacinile in perceptii ale lumii fizice si sociale si in experienta membrilor in cadrul grupului . O norma e specifica mai degraba unui grup decat indivizilor din grup , areo existenta supraindividuala

O norma produce conformitate asupra celor care se alatura grupului.

Normele sociale sunt foarte persistente , asta nu inseamna ca ele nu se pot schimba odata cu evenimente externe sau cu miscarile de inovare voluntara sau involuntara a grupului . Atunci cand normele se afla in tranzitie individul se simte inconfortabil pentru ca nu le e cla daca ar trebui sa se supuna normelor vechi sau noilor norme .

MECANISMELE SOCIALE SI OPINIA PUBLICA

Exista 2 perspective teoretice majore :

consensuala – Normele cuprind moduri de actiune socialmente acceptate in atingerea

scopurilor sociale . Potrivit perspectivei consensuale normele sunt responsabile de unificarea comportamentelor sociale . Ele apar pentru a asigura predictibilitatea interactiunii sociale si functionarea societatii ca o entitate coeziva si stabila . Ele elimina conflictele prin furnizarea consensului si a acordului asupra unui modus operandum acceptabil pentru viata sociala . Cele mai multe dintre norme sunt indivizibile .

conflictuala – Vede societatea ca pe o colectie eterogena de grupuri diferite de marimi diferite

care se opun in relatii de opozitie din punct de vedere al puterii si al statului . Normele devin in aceasta situatie seturi de asteptari privind atat credinte comportamentale ale grupurilor particulare . Potrivit acestei teorii normele descriu si evalueaza comportamentul tipic al unui membru tipic , grup sau categorie soiala.



Normele prescriu – ce ar trebui sa faca indivizii si grupurile , cum ar trebui sa se comporte in anumite circumstante

Normele creeaza o perspectiva comuna asupra problemelor sociale . Ele sunt un fel de grila de analiza care-i ajuta pe oameni sa identifice comportamentul acceotat si asteptat in diferite situatii si contexte . Emile Durkeim numeste aceasta perspectiva comuna creata de normele sociale ( reprezentari colective ) . Serge Moscovici – numeste aceasta perspectiva comuna ( reprezentari sociale ) . Moscovici argumenteaza ca numai o mica parte din cunostiintele si informatiile noastre provin din interactiunea dintre noi si lume . Cea mai mare parte ne sunt furnizate de comunicarea care afecteaza modul nostru de a gandi si creeaza noi continuturi prin intermediul reprezentarilor sociale .

Moscivici defineste reprezentarea sociala ca : „ idei , ganduri , imagini si cunostiinte impartasite de membrii unei colectivitati „ . Moscovici ne mai spune ca prin intermediul acestor reprezentari membrii societatii construiesc realitatea sociala subsumeaza stereotipuri credinte normative subliniind rolul normelor de a furniza explicatii pentru evenimente si experientele din viata noastra sociala .

Alti teoreticieni adopta o viziune si mai conflictuala atunci cand explica modul in care normele influenteaza interactiunea de grup .

Tajfel – introduce notiunea de „ categorizare sociala „ – incercand sa explice modul in care oamenii se clasifica pe ei insisi si pe ceilalti ca membrii ai unor categorii distincte si grupuri de referinta .

Cercetarile au aratat ca simplul act de a clasifica pe altii in categorii sociale este suficient pentru a provoca discriminarea intre in si out grupuri.

Aceasta clasificare poate avea ca efecte pe langa comportamentul discriminat de grup intarirea coeziunii intra grup dar si perceptii de natura etnocentrista .

Atunci cand indivizii practica aceasta categorizare apar efecte perceptive : polarizarea ( perceptia unor diferente crescute importante intre grupuri ) si omogenizare ( scaderea perceptiei diferentelor in interiorul grupurilor ) . Aceste fenomene pot avea ca efecte standardizarea oponiei publice in cadrul grupurilor si exagerarea diferentelor intre grupuri .

Polarizarea de grup – conformitatea ca o norma polarizata care defineste propriul grup in contrast cu celelalte grupuri intr-un context social specific .

Normele indeplinesc 2 functii :

disjunctive – caracterizeaza ceea ce se face in mod comun ( perceptia privind modul de actiune pe care le adopta cei mai multi dintre oameni .

injunctive caracterizeaza perceptia privind ceea ce majoritatea oamenilor aproba sau dezaproba .

Normele :

descriptive – au o valoare informativa

injunctive – au functia de sanctionare

Alti cercetatori ne spun ca normele dijunctive sunt regulile morale ale grupului . Normele injunctive

afecteaza opinia publica printr-un fenomen numit deziderabilitate sociala. Normele injuctive ajuta oamenii sa identifice daca este corect sau gresit sa-si exprime ceea ce cred cu adevarat .

Raspunsurile exagereaza conformitatea lor cu normele socialmente acceptate.

Normele descriptive tind sa influenteze formarea opiniei publice pe cand normele injunctive

Fenomenul de conformitate de grup

Conformismul este mecanismul prin care normele afesteaza opinia publica .

Solomon Asch – el ajunge la cateva concluzii si descrie cele 4 cazuri de complianta – acceptare :

O mare parte dintre cercetatori conduc la concluzia ca ar putea exista un „ sindrom conformist „ sau

„ personalitate conformista „ .

Atribute :

stima de sine redusa

nevoie crescuta de aprobare sociala

coeficient IQ scazut

anxietate crescuta

insecuritate

Alte cercetari ajung la concluzia ca omul mediu tinde sa se conformeze autoritatii atunci cand este plasat

in situatii in care autoritatea pare relevanta .

Cele 4 posibilitati de complianta – acceptare :

conversiunea – are loc conformarea publica si privata . Individul este convins ca norma de grup este cea corecta si isi schimba propria atitudine in sensul acordului cu grupul .

complianta – confirmarea publica dar nu si privata. Individul afirma public opinia conforma grupului fara asi schimba propria atitudine in mod autentic .

anticomplianta – are loc conformarea publica dar nu si privata .

independenta – neconformarea atat publica cat si privata . Individul nu-i psa ce cred ceilalti si isi afirma propria opinie chiar daca ea contrazice norma de grup .

Atitudinile sociale

Opinia – expresie verbala a atitudinii sociale . Pentru a ajunge la studiul atitudinilor care sunt inabordabile in mod firesc s-.a trecut prin studiul opiniilor . Studiul atitudinilor a devenit important pe de o parte pentru intelegerea structurii de personalitate , pe de alta parte pentru intelegerea functionalitatii particulare a afectivitatii si a memoriei ( percepem si memoram mai usor date concordante cu atitudinile noastre ) memoria are o functionalitate diferentiata in raport cu atitudinile sociale .

Studinile au oferit premise pentru foarte multe dintre paradigmele comunicarii de masa mai ales pentru teoriile privind influentele mass-media asupra receptorilor . Multa vreme teoria atitudiniilor latente a stat la baza teoriilor despre perceptia selectiva a mesajelor media si ateoriilor despre efectele limitate ale mass-media .

Idea efectelor limitate ( P.Lazarsfeld ) – principalul efect al mass-media este efectul de confirmare a atitudinilor pe care receptorul le are anterior repetarii mesajului .

Dimensiuni:

caracteristicile atitudinilor sociale :

atitudinile sunt dispozitii interne latente ale structurii de personalitate .

ele au un caracter general , conditioneaza reactii si pozitii si integreaza comportamentul uman .

ele indica polaritate ( aprobare sau respingere )

au un caracter de stabilitate ( relativ durabile )

implica angajarea personala a individului fata de obiectul atitudinii , astfel ca intensitatea atitudinii sociale determina intensitatea opiniilor

atitudinile comporta orientare , intensitate si centralitate . Orientarea se refera la polaritate , iar intensitatea se refera la intensitate , centralitatea locul pe care il ocupa unele fata de celelalte . Cu cat atitudinile sunt mai centrale unele fata de celelalte cu atat ele sunt mai stabile .

Definitiile atitudinilor :

Ele sunt :

sociologiste – determinarile sociale in formarea atitudinilor . Atitudinile sunt raspunsuri anticipative si mediatizante fata de stimuli care au o anumita semnificatie sociala .

psihologiste – atitudinea in raport cu factorii psihologici , mai ales de natura biologica si neurologica . Ele nu iau in considerare atitudinile influentele sociale asupra atitudinilor . Nu iau in cosiderare determinarile sociale asupra atitudinilor . „ atitudinile sunt organizari durabile ale proceselor de motivatie de emotie , percepere si recunoastere referitoare la diferite aspecte ale universului individual .”

mixte – imbina latura dispozitionala individuala cu continutul socio-cultural al atitudinii .

Toate aceste definitii ne arata ca atitudinile sunt un fel de cauze conditii , structuri latente , responsabile de

manifestarile aparente si evidente ale individului . Din observarea acestor manifestari aparente ( opinii si comportamente ) putem face deductii cu privire la starile latente care sunt atitudinile si invers . „ Atitudinea defineste totalitatea aparitiei unui comportament definit intr-o situatie definita .

Functiile atitudinilor

Una dintre primele de definire a functiilor atitudinilor raporta atitudinile la adaptarea individului la societate .

Atitudinile au 3 functii :

de evaluare a obiectelor si fenomenelor din lumea inconjuratoare

de adaptare sociala

Daniel Katz acum un deceniu completa functiile astfel :

Functia de orientare – ajuta oamenii sa se orienteze pe obiectele care conduc la recompense si sa evite obiectele asociate sanctiunilor negative .

Functia de aparare a eul si protejarea imaginii de sine

Functia de exteriorizare – el completeaza aducand in discutie valorile – atitudinile ajuta indivizii sa-si exprime propriile valori orientandu-i in acelasi timp in structurarea stimulilor din ambianta .

Se accepta unanim ca atitudinile ne ajuta sa selectam din lumea inconjuratoare obiectele asociate cu

recompensele si sa le evitam pe cele nesemnificative asociate cu sanctiunile negative , ele conduc la structurarea mediului nostru inconjurator si ne ajuta sa ne orientam in societate si ne mai ajuta sa ne protejam imaginea de sine promovand comportamente gratificate social

Structura interna a atitudinilor – Este unanim acceptat modelul tripartitiv .Conform acestui model in structura interna a atitudinilor exista relatii de interdependenta trei componente :

afectiva ( emotii sentimente reactiile ce le insotesc )

cognitiva ( cunostiinte , informatii privind caracteristicile obiectului atitudinal )

comportamentala ( intentionalitatea actiunii ) .

Consistenta celor trei componente : cum influenteaza o componenta schimbarea celorlalte componente

Distinctia dintre atitudini si opinii – subiect din grila de examen

Atitudinile - sunt dispozitii latente , relativ permanente

Opiniile – sunt comportamente momentane ce se pot constitui ca reactii la diferite aspecte concrete ale contextelor sociale

Atitudinile comporta o componenta afectiva importanta

Opiniile au un caracter mai intelectual

Atutudinea implica dispozitia de actiona intr-o directie sau alta

Opiniile nu o implica in mod necesar – pentru ca ele pot sa fie si temporare momentale ale unor situatii diferite

Schimbarea atitudinala

Teoriile schimbarile atitudinale

Exista un numar urias de teorii partiale care eplica unele aspecte .

Unele teorii pun accentul pe : - sursa

- mesaj

- cel care recepteaza : - sursa

- emitator

- comunicator – cel care initiaza comunicarea

- canalul – mijlocul de comunicare de masa

1. Teoria stimul raspuns – pune accentul pe calitatea stimulilor cu producerea schimbarii atitudinale



- schimbarea atitudinala - schimbarea efectiva ( conversiune ) de la o atitudine la

alta .

- schimbarile atitudinale – sunt prezente in : - intarirea atitudinala

- persuasiune

- convingere

Comportamentul social poate fi inteles prin intermediul analizei caracteristicilor stimulilor ; analiza raspunsurilor la acesti stimuli , analiza recompenselor asociate anumitor raspunsuri comportamentale .

Aceste teorii au fost contestate ( fiinta umana ca o masina de raspunsuri )

Principiul de baza – este ca – atitudinile se schimba numai daca stimulul pentru un nou raspuns este mai puternic decat stimulul pentru vechiul raspuns .

In timp aceasta teorie a fost nuantata si a devenit acceptata – a inclus si factorul – personalitate - iar pe de alta parte – experienta de viata a persoanei

Studiile privind schimbarea atitudinala – 1950 Carl Hofland – s-a bazat pe teoria stimul – raspuns – principiul invatarii – sunt cele care se aplica proceselor de schimbare atituidinala .

Modelul a fost imbunatatit Hofland – jamis – keny – conform acestor trei autori – in invatarea noilor atitudini au importanta 3 variabile : - atentia – intelegerea , acceptarea ( stimulii de natura mass-media sau stimulii

pentru comunicarea directa prin mesaj verbal sau nonverbal )

- invatarea noilor atitudini captarea atentiei , intelegerea mesajului , acceptarea

- raspunsul atitudinal schimbarea atitudinala

1. faza de captare a atentiei , receptorul atractivitatea sursei msajelor reprezinta atractia resimtita de receptor fata de o sursa de informatie . Este de natura emotionala si implica o judecata de valoare .

Variabile : - prezenta fizica ( frumusete )

- similaritatea cu receptorul ( ca varsta , sex , profesie , rasa , opinii , valori)

- familiaritatea sursei

Cele 3 variabile actioneaza conjugat generand simpatie . sursele de informare percepute ca simpatice , contribuie intr-o masura mare la captarea atentiei receptorului si la schimbarea atitudinii acestuia .

Unele cercetari au nuantat rolul atractivitatii au pus in relatie actractivitatea sursei cu continutul mesajului infatisarea celui care comunica influenteaza mai puternic schimbarea atitudinilor in cazul mesajelor neplacute ( nepopulare ) . Mesajele dezirabile au aceeasi putere persuasiva indiferent de prezenta fizica a celui care le comunica . Cu cat atractivitatea sursei este mai mare cu atat mai mare va fi captarea atentiei receptorului .

2. Atragerea si mentinerea atentiei - este cel mai des raportata la factorii sursei desi trebuie avute in vedere interactiunea acestoir factori cu factorii receptorului , factorii mesajului si cu factorii canalului de comunicare .

Atentia este marita daca persoana care vorbeste este prezenta fizic si se adreseaza direct celor pe care intentioneaza sa-i influenteze . Acest enunt isi pierde valoarea de adevar daca mesajul este banal sau daca publicul se afla intr-o stare temporara de nereceptivitate.

Sursa personalizata este mai eficace decat cea anonima . Transmiterea mesajului de catre o persoana cunoscuta comparativ cu una necunoscuta este mai eficace . Desi rolul sursei in captarea atentiei receptorului este important nu trebuie absolutizat .

Factorii mesajului influenteaza si ei atentia pentru intelegerea mesajului.

Factorii receptorului afecteaza atentia acordata mesajului ne referim aici la starile si dispozitiile temporare ale receptorului dar si la contextul efectiv al receptarii mesajului . S-a studiat in mod deosebit importanta prevenirii si avertizarii receptorului ca va fi expus unui mesaj de tip persuasiv scade nasura in care se produce schimbarea atitudinala.

Cercetari derulate de Leon Festinger – au relevat ca distragerea receptorului prin diferite procedee au ca acceptare mai usoara a concluziilor mesajului transmis . Ulterior a aparut o nuantare a efectului distragerii efectul este favorabil schimbarii daca impiedica receptorul sa elaboreze contraargumente insa el devine favorabil schimbarii atunci cand diminuand atentia fata de mesaj , impiedica intelegerea acestuia . Cand mesajul este usor de inteles , efectul distragerii conduce la acceptarea mesajului ; cand mesajul este complex , distrugerea receptorului impiedica intelegerea mesajului , se opune procesului de schimbare atitudinala

3. Intelegerea mesajului – procedurile pentru identificarea factorilor care influenteaza intelegerea mesajului a venit initial din partea jurnalistilor , lingvisticior , apoi a psihosociologilor . Au fost legate de studiul vizibilitatii mesajelor – gradul de dificultate l care este supus un cititor pentru a intelege un text .

Desi ea se refera la mesajele scrise a fost extinsa si pentru alte tipuri de comunicare ( radio , Tv , face to face ) .

Debutul studiilor despre vizibilitate se plaseaza in spatiul anglo-saxon 1920 – 1930 cuantificareaacestui concept

( operationalizarea lui )i s-au propus formule de calcul care includ variabile precum : - facilitatea lecturii

- lungimea frazelor

- lungimea cuvintelor

- numarul de neologisme

- complexitatea topicii

Aceste variabile au fost ponderate in functie de specificul fiecarei limbi .

Din perspectiva psihosociologica se mentioneaza urmatori factori :

argumentatia unilaterala / bilaterala

concluzii explicite sau implicite

efectul de ordine .

apelul de frica

marimea divergentei atitudinale dintre sursa si receptor ( factorii privind continutul mesajului )

Acestia sunt factori legati de forma mesajului

CONCLUZII !

Unilateral – expunerea argumentelor convingerii

Bilaterala – expunerea argumentului pentru cat si contra

Variabila – nivel de instructie – conditioneaza efectul mesajelor

Mesajele bilaterale - au un impact mai mare asupra persoanelor cu nivel de instructie ridicat

Mesajele unilaterale – au un impact mai mare asupra celor cu nivel de instructie scazut

Prezentand      - mesajele unilaterale – sursa isi pierde din credibilitate si obiectivitate

- mesajele bilaterale – inhiba reactanta receptorului ( capacitatea de producere a contraargumentelor )

Acceptarea mesajului – depinde de un numar complex de factori – cei mai importanti sunt legati de continutul

mesajului . S-a studiat in ce masura mesajele discrepante , mesajele in care se sustine o pozitie diferita de cea a receptorului – influenteaza acceptarea mesajului si deci schimbarea atitudinala .

S-a ajuns la concluzia ca pana la un punct cu cat mesajele sunt mai discrepante cu atat schimbarea atitudinala este mai puternica , insa pentru a fi acceptate mesajele puternic discrepante trebuie sa provina de la o sursa cu mare credibilitate . Mesajele puternic discrepante provenite de la surse cu credibilitate scaute au ca efecte persuasive slabe .

Factorul credibilitate a sursei este determninat in acceptarea mesajului . Cercetarile lui Hofland au evidentiat „ efectul de adormire „ – disocierea de timp intre sursa si mesaj face ca schimbarea produsa de mesajele provenite de la surse credibile sa fie aproximativ egala cu cea produsa de mesajele provenite de la surse mai putin credibile .

Acesta este efectul de adormire datorat unei perioade lungi de timp scurse intre afirmarea credibilitatii sursei si receptarea mesajului .

Un mesaj provenit de la o sursa putin credibila va produce in timp scaderea atitudinala intr-o masura mai mare decat un mesaj provenit de la o sursa credibila care insa nu-si mai reafirma in mod repetat cerdibilitatea .

2. Teoria judecatii sociale – a fost elaborata de Nusafer Sherife si Cary Hofland . Ea a fost revizuita ulterior in 1970 si este inclusa in abordarile transorientationale .

In cadrul acestei teorii partea care abordeaza schimbarea atitudinala este cuprinsa in abordare , asimilare , inscriere , contrast . Aceasta abordare ilustreaza valoarea judecatii sociale in explicarea si intelegerea schimbarii atitudinale .

Concepte.

scala de referinta

punct de referinta

contrast

asimilare

latitudine de acceptare

latitudine de respingere

Inivizii in situatii cotidiene de viata iti formeaza 1. scale de referinta , spontan cu care ordoneaza , obiectele dupa

satisfacerea anumitor trebuinte si ordoneaza indivizii dupa cum corespund anumitor preferinte . Aceste scale pot fi uni / multi dimensionale

Fiecare criteriu da nastere unei scale unidimensionale . Se impune luarea in considerare si a celorlalte scale . Aprecierea facuta dupa mai multe criterii da nastere unei scale de referinta multidimensionala .

Punctele luate in considerare a punctelor de referinta de pe aceste scale ne ajuta sa ajutam oamenii sa elaboreze asa numitele judecati sociale.

2. In procesul de schimbare atitudinala atitudinea receptorului este considerata punct de referinta interior iar mesajul persuasiv punct de referinta exterior .

3. Contrastul – desemneaza indepartarea judecatii de punctul de referinta iar asimilarea desemneaza miscarea inversa de apropiere a atitudinii de punctul de referinta.

Elementul de noutate al acestei abordari consta in interpretarea discrepantei dintre sursa si receptor ca dezacord intre atitudinea celui care comunica si latitudinea de acceptare a persoanelor care recepteaza mesajul . Atitudinea unei persoane trebuie reprezentata nu ca un punct pe un continum de la intens ( + ) la intens ( -) ci ca o marja a pozitiilor acceptabile . Fiecare persoana in raport cu un obiect atitudinal are o anumita latitudine de acceptare , o zona a pozitiilor considerate acceptabile , iar pe de alta parte are si un set de enunturi pe care le considera inacceptabile ( aceste enunturi acoperind o zona numita latitudine de respingere . Extinderea zonelor de acceptare si de respingere depinde de gradul de implicare a persoanei si de intensitatea atitudinii acesteia . Cu cat persoana este mai implicata in problema respectiva cu atat marja va fi mai mica ( restransa ) iar latitudinea de respingere mai larga ( extinsa ) . Persoanele mai implicate acorda o atentie mai mare mesajelor persuasive care vin din zona de interes , manifestand totodata o tendinta de eliminare din mesaj a elementelor discrepante .

I cadrul unui mesaj persuasiv – au fost identificate 3 zone cu care acesta poate sa fie plasat :

1. zona de acceptare din jurul atitudinii receptorului fata de problema pusa in discutie ( latitudinea de acceptare )

2. zona de neangajare – este o categorie reziduala in care intra enunturile destul de indepartate de atitudinea receptorului dar care nu sunt respinse

3. zona de respingere – in care se plaseaza enunturile ce exprima o atitudine de neacceptare pentru persoana tinta.

In predictia schimbarii atitudinale avem la latitudinea de acceptare un fenomen de respingere care a condus la urmatoarele situatii ( concluzii ) .

1. cand o persoana este supusa unui mesaj persuasiv prima reactie este de a judeca in mod spontan daca atitudinea pentru care sursa pledeaza se afla in latitudinea sa de acceptare . Daca da probabilitatea producerii schimbarii creste foarte mult ia fiind determinata si in conjunctie cu alti factori precum credibilitatea sursei , forma mesajului sau contextul receptarii .






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1371
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site