Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


NATIONALISM

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
OBEDIENTA
Aparitia sociologiei ca stiinta
INSTITUTIILE SI ORGANIZATIILE SOCIALE - Scoala si integrarea profesionala
Viata in societate
SIMBOL
Canicula se trateaza si cu stranduri si bazine de inot
SINELE CA „ORGANIZATIE” DE CUNOASTERE
MASS-MEDIA SI OPINIE PUBLICA
SOCIOMETRIE
CONTROLUL SOCIAL SI DEVIANTA - forme si stiluri de manifestare



nationalism

Complex de idei si sentimente orientate spre afirmarea de sine a unei natiuni sau grupari etnice. Axioma n. consta in faptul ca omenirea subzista prin entitati mai mult sau mai putin discrete numite „etnii' (in stadiul de implinire politica: „natiuni'), de rase, virste istorice si dimensiuni diferite, dar, din punct de vedere moral, cu drepturi egale in fata istoriei. Unii autori exclud din n. sentimentele, dar e indoielnic ca se poate reduce o asemenea miscare sociala la statulul de pura ideologie. Tensiunile si conflictele interetnice exprima, dincolo de cauze, tocmai supraincarcarea afectiva a grupurilor umane aflate in disputa, ceea ce genereaza un dezechilibru intre ratiune si afectivitate si obnubileaza calea solutiilor adecvate.





Spectrul de aspiratii al n. include o mare varietate de motive, unele cu efecte faste, altele cu efecte nefaste; idealul de fraternitate, suveranitate in fata altor natiuni (de regula mai mari si mai puternice), afirmarea identitatii specifice, cautarea „radacinilor', nevoia de vatra, continuitatea in timp, constiinta misionara in istorie, puritate etnica, faurirea „omului nou', „civilizarea' altor popoare etc. Tocmai de aceea, este dificil de realizat o tipologie a miscarilor nationaliste; unele preced starea de independenta si o rivnesc, altele ii succed, unele au un tel secesionist, altele revendica doar drepturi civile, inca altele au un caracter expansionist. Mai importante insa decit tipologia se arata a fi evaluarile. Prin sine insusi, n. nu cade sub incidenta eticii - el nu este nici bun nici rau inainte de a se preciza concret despre ce miscare sau manifestare nationalista este vorba. Pangermanismul si panslavismul, de pilda, se inscriu in rindul miscarilor nationaliste, dar tot sub imboldul n. se petrec si desprinderile din conglomeratele imperiale; n. face imperiile si tot el le desface. N. a insotit rasismul, fascismul, comunismul, sau miscarile mesianice, dar el a insotit asijderea formarea statelor nationale moderne (cu Franta si Anglia drept modele), destramarea unor imperii contemporane (ce pareau la un moment dat a sfida timpul), sau planetarizarea istoriei (proces consfintit prin infiintarea Ligii Natiunilor, apoi a Organizatiei Natiunilor Unite).

Contrar evidentei istorice, factori extra-stiintifici (unii politicieni si jurnalisti in primul rind) au tesut pe seama n. o imagine eminamente patologica, pentru care insa exista termeni deja fixati, precum „sovinism', sau „xenofobie'. La raspindirea acestei imagini a contribuit in ultima vreme si declansarea unor violente conflicte interetnice, pe fondul destramarii unor state multinationale (Uniunea Sovietica, Iugoslavia). Cauzele tensiunilor respective trebuie cautate indeosebi in strategiile imperiale sau federale, care, prevalindu-se de mobilitatea societatii moderne, au incercat sa eterogenizeze in chip fortat mari colectivitati umane si sa traseze granite geopolitice arbitrare intre diverse grupuri etnice. Alte tensiuni se cer evaluate in functie de contextul social-istoric in care survin. Altminteri, n. poate insufleti si proiecte constructive, precum acea obsedanta convingere nutrita si pusa in act de elita intelectualitatii romanesti interbelice, cum ca dupa intregirea politica de la 1918 toate natiunile Pamintului asteptau sa vada ce vrem sa fim si ce loc vrem sa ocupam in cadrul istoriei universale.

Asocierea cu alte ideologii nu poate servi ca test adecvat de validare sau invalidare a n.; un astfel de test pot in schimb alcatui principiile democratiei. La el raspundea Nicolae lorga (Doctrina nationalista, 1922), in numele unui „n. democratic': „cu oameni neliberi nu se intemeiaza o tara, cu oameni neliberi nu se apara o tara si cu oameni neliberi nu progreseaza o tara'. Afirmind acestea, istoricul roman avea in vedere si minoritatile etnice. Prin Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului, Revolutia Franceza venise ca o promisiune de regenerare a societatii, intre altele si prin asezarea acesteia pe baze deopotriva nationale si democratice. Astazi, statul national, consacrat de Revolutia Franceza si organizat de atunci dupa principiile unei democratii moderne in continua perfectionare, este confruntat cu solicitarile minoritatilor etnice. S-a observat ca, paradoxal, cu cit un regim e mai democratic, cu atit revendicarile minoritatilor devin mai intense si cu atit mai serios ele trebuie luate in seama de puterea care guverneaza (Anthony D. Smith: Nationalism in the Twentieth Century, 1979), Altfel spus, in regim de normala functionare, democratia genereaza n., iar n. genereaza democratie.



♦ Conceptiile despre natura si destinul n. sint marcate, in chip firesc, de conceptiile despre natiune. S-au conturat in aceasta privinta doua pozitii diferite. Pe de o parte, viziunea asa-zisa „modernista', cu antropologul britanic Ernest Gellner ca reprezentant principal (Nations and Nationalism, 1983), infatiseaza natiunea drept un produs al epocii moderne, generat de capitalism, birocratie si utilitarism. Conform acestei opinii, cultivata si de marxism, natiunea nu este coextensiva esentei umane, iar daca astazi ea coloreaza viata istorica a intregii planete, faptul se datoreaza capacitatii n. de a raspunde unor situatii si probleme ale contemporaneitatii. In aceasta alternativa, natiunea si n. au aparut la sfirsitul sec. al XVIII-lea, persistenta lor fiind pusa sub semnul intrebarii odata cu integrarea vietii sociale in cadre transnationale si chiar la scara planetara.

Pe de alta parte, s-a cristalizat si opinia ca legaturile de limba, religie, etnicitate si teritoriu sint primordiale, de o vechime urcind pina in neolitic, si ca, deci, comunitatile etnice sint entitati naturale si sedii perene ale experientei umane. Principalele probleme referitoare la natiune se regasesc astfel in problematica etnicitatii. Intre etnie si natiune exista o continuitate, diferentiata, desigur, de etapele istorice parcurse. Aceasta viziune s-a numit „primordialista' si are drept principal purtator de cuvint pe Anthony D. Smith, profesor la „London School of Economics and Political Science1 (Theories of Nationalism, 1971; Nationalism in the Twentieth Century, 1979: The Ethnic Origins of Nations, 1986). Primordialistii recunosc tendinta de estompare a n. prin amploarea crescinda a organizatiilor transnationale in industrie, comert, finante, comunicatii, sau in planul aliantelor politice si militare, dar ei releva in acelasi timp o tendinta paralela de adincire in idiomatic, mai ales in creatia culturala (literatura, arta, muzica), dependenta de limba si de sufletul etnic.

N. se profileaza, astfel, deopotriva ca un „stil de imaginatie politica' si un „stil de productie culturala' (Jonathan Spencer), cu mari disponibilitati adaptative la situatii istorice din cele mai diverse si, prin urmare, cu un viitor deschis. Cum incercarile de generala condamnare a lui n-au facut decit sa-l reactiveze in forme nocive, mai curind recomandabila e incercarea de a-l cistiga de partea ratiunii. Gh.G.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 468
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site