Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Schimbari de sens ale termenului de Terorism

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ESECUL SOCIALIZARII – DEVIANTA SCOLARA SI DELINCVENTA JUVENILA
ORIGINILE SI EVOLUTIA ISTORIEI SOCIALE
Psihosexologia
Tehnicile de scalare
Aparitia ideilor conflictologice
TENDINTE SI MUTATII IN FAMILIA MODERNA
DINAMICA FUNCTIONALA A RELATIEI CONJUGALE
INTERACTIUNILE CA SUBSTRAT MATERIAL AL MINTII COLECTIVE
PSIHODRAMA
Mormonismul dupa cea de-a doua jumatate a secolului XIX


Schimbari de sens ale termenului de Terorism

Ramane intrebarea de ce este atat de dificil sa definim terorismul. Motivul cel mai plauzibil ar fi acela ca sensul termenului s-a modificat de nenumarate ori in ultimii 200 de ani.

Prima utilizare a cuvantului dateaza din timpul Revolutiei Franceze, pe atunci fiind insa conotat pozitiv. Ironia face ca terorismul, in acceptiunea lui initiala, sa fie asociat cu idealuri de virtute si democratie. Revolutionarul Maximilien Robespierre proclama ca: Teroarea inseamna dreptate; ea este prompta, severa si inflexibila, prin urmare ea deriva din virtute.




In ciuda diferentei de sens care va aparea mai tarziu, ”terorismul” din vremea Revolutiei Franceze avea cel putin doua puncte in comun cu varianta de astazi. Primul ar fi ca regimul terorii nu era nici intamplator si nici discriminatoriu, ci era organizat, deliberat si sistematic. Al doilea ar fi faptul ca atat scopul cat si justificarea, la fel ca in cazul terorismului contemporan, erau de a inlocui un sistem politic cu o societate “ noua si mai buna” .

Dupa Revolutia Franceza, termenul a devenit un termen asociat cu abuzul de putere si functie, cu implicatii “criminale” clare. Termenul a devenit cunoscut si in limba engleza datorita lui Edmund Burke intr-un celebru pamflet impotriva Revolutiei, acesta ii descria pe cei o mie de caini ai iadului numiti teroristi…care s-au napustit asupra poporului.

Aparitia nationalismului si a notiunilor de statalitate si cetatenie bazata pe identitatea comuna a unui popor, crearea unor state-natiuni noi precum Germania si Italia, revolutia industriala si ideologiile “universaliste” noi, precum comunismul sau marxismul, au dus la circumstante in care a aparut o noua era a terorismului , conceptul dobandind o mare parte din conotatiile revolutionare si antistatale contemporane. Parintele ideii se pare ca a fost un extremist republican italian, pe numele Carlo Pisacane. Pisacane a promovat teoria “propagandei prin fapte”, pe care se spune ca a lansat-o si care a exercitat o influenta covarsitoare asupra rebelilor si teroristilor. Propaganda unei idei este doar o himera, scria el. Ideile rezulta din fapte, nu invers. Astfel, oamenii nu se vor elibera prin educatie, ci se vor educa daca sunt liberi. In viziunea sa, violenta este necesara nu doar pentru a atrage atentia unei cauze, ci pentru a informa, a educa si ,in final, a strange masele in jurul revolutiei .

In pragul primului Razboi Mondial inca se mai pastra conotatia revolutionara a terorismului, insa pana in anii ’30, sensul termenului “terorism” s-a schimbat din nou. De data aceasta, descria mai degraba practici de reprimare in masa folosite de state totalitare si de conducatorii lor dictatoriali impotriva propriilor cetateni sau ai altor state.

Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, sensul termenului a recapatat conotatii revolutionare cu care este cel mai adesea asociat in zilele noastre. In acea vreme, era folosit mai ales in legatura cu revoltele violente derulate apoi de diverse grupari interne nationaliste/anticolonialiste care au aparut in Asia, Africa si Orientul Mijlociu la sfarsitul anilor ’40 si inceputul anilor ’50, ca impotrivire la continua dominatie europeana. Tari foarte diferite, precum Israelul, Kenya, Ciprul si Algeria, isi datoreaza cel putin in parte independenta unor miscari politice nationaliste care utilizau terorismul impotriva puterilor coloniale .

La sfarsitul anilor ’60 si ’70, terorismul a continuat sa fie privit in context revolutionar. Cu toate acestea, acceptiunea s-a largit, incluzand si gruparile etnice separatiste din afara cadrului colonial sau necolonial, precum si organizatiile complet motivate ideologic.

Desi acceptiunea de astazi a termenului continua sa fie impregnata de exemple revolutionaro-etno-nationaliste/separatiste si ideologice, in ultimii ani “terorismul” a fost folosit pentru a desemna fenomene mai largi si mai putin distincte. De exemplu, pe la inceputul anilor ’80, terorismul era considerat ca o metoda calculata de destabilizare a Occidentului ca parte a unei vaste conspiratii mondiale orchestrate de Kremlin si pusa in aplicare de statele membre ale Pactului de la Varsovia, cu scopul de a distruge lumea libera . In cele din urma, terorismul a fost asociat cu un razboi mascat prin care state mai slabe puteau sa infrunte rivali mai mari si mai puternici fara sa riste represalii.

La inceputul anilor ’90, sensul si utilizarea termenului au mai suferit o modificare prin aparitia altor doua notiuni care nu faceau decat sa complice lucrurile: narcotismul si fenomenul zonei gri . Fenomenul descrie violenta care afecteaza largi regiuni sau zone urbane, unde controlul a trecut de la guverne legitime la puteri noi, pe jumatate politice, pe jumatate criminale , sau grupeaza intr-o singura categorie conflicte de diverse tipuri din lume, care nu se mai conformeaza cu notiunea acceptata in mod traditional de “razboi” ca lupta intre fortele armate a doua sau mai multe state, ci implica trupe neregulate pe post de combatanti.



Odata cu atacurile ce au avut loc in Statele Unite, din 11 septembrie 2001 asupra World Trade Center si Pentagon, noul mileniu sta sub semnul “noului terorism”, actele de terorism apartinand exclusiv gruparilor transnationale bazate pe fundamentalism islamic. Terorismul a incetat sa mai fie un fenomen individual de violenta la nivel subnational, devenind o componenta a conflictului nonstatal.



Indrumator I. N. Sava, op.cit., p.16

Jean Servier, op.cit., p.15

Indrumator I. N. Sava, op.cit., p.14

Gheorghe Aradavoaice, Gabriel Naghi, Dan Nita, Sfarsitul Terorismului?, Editura Antet, Bucuresti, 2002, p.55

Claire Sterling , The Terror Network, Henry Holt & Co, New York, 1981, p.112

Narcotismul reprezenta utilizarea traficului de droguri pentru propagarea obiectivelor anumitor guverne si organizatii teroriste – indentificate ca “regimurile Marxist-leniniste” ale Uniunii Sovietice, Cubei, Bulgariei si Nicaraguei, printre altele

Fenomenul zonei gri a ajuns sa desemneze amenintarile impotriva stabilitatii statelor-natiuni ale unor factori nestatali precum si ale unor organizatii nonguvernamentale

Indrumator I. N. Sava, op.cit., p.26






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 727
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site