Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Teritorii si rute ale drogurilor

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Rolul asistentului social in consilierea si planificarea familiala
Aspecte esentiale pentru intelegerea proceselor de grup
De ce sa ma casatoresc?
FENOMEN SOCIAL
Opinia publica - un despot modern si capricios
Dezvoltarea sociala: cateva elemente teoretice
Dinamismul economico social
REGULI SI ROSTUL LOR IN MANAGEMENTUL GRUPEI
Conceptul de politica sociala
Drumurile nebanuite ale violentei

TERMENI importanti pentru acest document



TERITORII SI RUTE ALE DROGURILOR


In ultimele doua decenii, globalizarea economica, dezvoltarea mijloacelor de comunicatie si transport, precum si noile tehnologii informatice au permis organizatiilor criminale repurtarea unor succese notabile in desfasurarea activitatilor lor la scara internationala. Strategia obisnuita a acestor grupari infractionale consta in fixarea posturilor de management si productie in zone de risc redus, in care detin controlul asupra mediului institutional, si in concentrarea cautarii pietelor de desfacere in regiuni cu o cerere mare de droguri, zone caracterizate prin puterea ridicata de cumparare a monedelor nationale si a populatiei respective.





1. America

1.1.          America de Nord

Aproape 35 de milioane de consumatori de droguri si un trafic ilicit evaluat la peste 110 miliarde de dolari anual reprezinta bilantul cu care America de Nord intra in ultimul deceniu al secolului si sfarsitului de mileniu, dar cifrele mentionate au fost de mult depasite.

Drogul cel mai frecvent consumat pe continentul nord-american este cannabisul (22,2 milioane de consumatori la sfarsitul anilor `90). Studiile intreprinse in ultimii ani de catre organismele internationale specializate nu indica o crestere a abuzului de acest stupefiant, ci a folosirii lui in combinatie cu alte substante, fapt ce s-a reflectat in multiplicarea internarilor persoanelor consumatoare de astfel de compusi. Cultivarea ilicita a cannabisului cunoaste cea mai mare amploare in Mexic, principalul furnizor al acestui drog pentru Statele Unite ale Americii.

Pretul in scadere si permanenta imbunatatire a puritatii heroinei i-au consacrat consumul prin inhalare sau fumat in defavoarea proportiei cazurilor de injectare, in special in randurile tinerilor, asa cum o arata si statisticile referitoare la administrarea, prin injectie, a supradozelor sau la principalele cauze de infectare cu HIV/SIDA si virusul hepatitei C.

Pe coasta vestica a Canadei, o mare parte a cantitatii de heroina este introdusa prin contrabanda si provine din Asia de Sud-Est. Gruparile infractionale implicate in aceste operatiuni sunt riguros organizate si intervin din ce in ce mai activ in traficul

cu cocaina, introdusa clandestin din America de Sud in Statele Unite ale Americii si apoi in Canada pe „ruta Pacificului”, folosindu-se in acest sens mici ambarcatiuni de pescuit si vedete rapide, in timp ce la Miami – unde traficul cu stupefiante este afacerea cea mai prospera, depasind cu mult turismul si exporturile de marfuri si produse – un gram de cocaina se negociaza la 90 de dolari, adica pretul unei actiuni de la „General Motors”.

Cele 7 milioane de cocainomani din America de Nord sunt aprovizionate permanent si de catre bandele jamaicane, puternic implicate in comertul cu cocaina inca de la jumatatea anilor `80, cand „gardistii” reuniti in jurul a doua partide politice din Jamaica incepusera sa emigreze in Statele Unite ale Americii pentru a se sustrage urmaririi justitiei sau pentru a evita sa fie asasinati de rivalii lor politici. Aparitia „crack-ului” – derivat al cocainei, procurat, la inceput, din Bahamas si fabricat apoi si pe continentul Americii de Nord – a facut sa explodeze abuzul de droguri prin pretul sau mai mic decat al cocainei si prin efectele mult mai puternice produse, ce se pot solda cu moartea prin supradozare.

Gruparile de traficanti isi disputa controlul pietei ilicite a ecstasy-ului fabricat local sau importat din Europa Occidentala si al carui consum s-a raspandit, dincolo de categoria participantilor la „rave parties”, in toate mediile sociale, aici incluzandu-se, spre exemplu, cadre ale armatei sau elevi de 12 ani. In Canada au fost descoperite laboratoare care produceau si alte droguri de sinteza, a caror inserare – accidentala sau voita, in scopul majorarii profitului – in comprimatele de ecstasy este considerata principala cauza a mortalitatii in randurile toxicomanilor din Statele Unite ale Americii.

Desi Mexicul ramane principalul distribuitor de metamfetamina pe pietele ilegale ale Americii de Nord, in anul 2000 au fost descoperite si dezafectate cateva mii de laboratoare producatoare ale acestui drog in Statele Unite ale Americii (care foloseau substante de provenienta canadiana) si 26 in Canada. In aprilie 2001 a fost efectuata o captura de 43 milioane de comprimate de pseudoefedrina, cantitate suficienta pentru obtinerea a 2300 de kilograme de metamfetamina, la trecerea frontierei – din Canada in Statele Unite ale Americii.

Abuzul de benzodiazepina nu a cunoscut modificari majore in ultimii 2 ani, dar foarte ingrijoratoare e cresterea consumului opiaceelor legale (hidrocodona, hidromorful si oxicodona), cu atat mai mult cu cat confiscarea in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord a unor comprimate de oxicodona provenind din Statele Unite ale Americii lasa sa se intrevada crearea unei piete ilicite mondiale.

Halucinogene de tipul psilocybinei intretin atmosfera petrecerilor „rave” ale tinerilor, care obtin foarte usor – prin intermediul internet-ului – informatii despre cultivarea ciupercilor si a sporilor din care se produc aceste substante; astfel de culturi au fost descoperite in Vancouver.

Aderarea tuturor tarilor Americii de Nord la Conventia din 1961, modificata prin Protocolul din 1972, la Conventia din 1971 si la cea din 1988, eforturile cooperarii regionale (prin Memorandumul semnat de guvernele Mexicului si Statelor Unite ale Americii si actiunile CICAD – Comisia Interamericana pentru lupta impotriva abuzului de droguri), precum si initiativele antidrog la nivel national („Strategia nationala pentru controlul drogurilor” in Statele Unite, „Campania americana antidrog adresata tinerilor”, actiunile FBI – Biroul Federal de Investigatii – si ale DEA – Agentia de Control a Drogurilor –, „Programul national pentru controlul drogurilor in Mexic” si Agentia Federala de Investigatii din aceasta tara, „Programul canadian pentru controlul precursorilor” si Jandarmeria Regala a Canadei) au condus la rezultate spectaculoase sub aspectul capturarii unor cantitati de droguri si al decapitarii unor retele de traficanti, dar s-au dovedit insuficiente pentru a pune capat flagelului mortii albe.


1.2. America de Sud si America Centrala

Cu o proportie a consumatorilor de cannabis ce se cifreaza la 14,7 milioane de persoane, America de Sud si cea Centrala cunosc o larga raspandire a cultivarii acestei plante. Cannabisul cultivat in America de Sud este destinat pietelor ilicite ale tarilor producatoare si ale statelor vecine in timp ce, in Caraibe, statutul de unic drog cultivat in aceasta zona ii ofera locul I in cadrul traficului general de stupefiante. Principalul stat consumator de cannabis, Brazilia a trebuit sa faca fata in ultimii ani incercarilor unui abuz de droguri in continua crestere, cum este si cazul Argentinei si al Jamaicai, unde marihuana reprezinta o importanta sursa de venituri rezultate din exportul ilicit, mai ales catre Statele Unite.

Columbia ramane principalul producator al acestui stupefiant, intodus prin contrabanda in Europa si America de Nord, dar capturi masive au fost facute si in Brazilia si Paraguay.

Este de remarcat si actiunea serviciilor jamaicane de depistare si combatere a drogurilor, in care se depun eforturi imense pentru distrugerea manuala a culturilor de cannabis din regiunile montane greu accesibile.

Majoritatea cantitatilor de droguri provenind din America Centrala si Caraibe, introduse clandestin in Europa, sunt ascunse de catre traficanti la bordul aeronavelor care efectueaza curse de pasageri, avioanele de tip cargo fiind folosite mult mai putin. Costa Rica si Panama sunt importante puncte de tranzit din care se expediaza mici cantitati de narcotice spre Europa, iar Jamaica reprezinta sursa celei mai mari parti a hidrocloratului de cocaina, controland peste 40% din comertul cu acest stupefiant pe „filiera Caraibelor”, in care se includ si Haiti (tara aleasa de catre traficanti in virtutea instabilitatii sale politice) si Republica Dominicana, de unde drogurile pleaca spre Statele Unite ale Americii.

Relevant este si faptul ca America Centrala si „culoarul terestru mexican” sunt folosite pentru traficul a peste jumatate din transporturile de cocaina ce intra anual in Statele Unite ale Americii (aproximativ 375 de tone). In America de Sud, rezultatele obtinute in domeniul eradicarii plantatiilor de coca din Bolivia si Peru au fost, din pacate, dublate de o reinnoire a culturilor si chiar o expansiune a teritoriului alocat lor in Columbia.

Conform datelor furnizate de Interpol, in anul 2000 productia de cocaina in „zona andina” se cifra la 900 de tone, din care jumatate era destinata pietelor ilicite din America de Nord. Transporturile de cocaina provenind din Columbia, Peru si Ecuador sunt descarcate pe coasta vestica a Mexicului si conduse spre SUA si Canada pe „ruta Pacificului”.

Cel mai ridicat consum de cocaina se inregistreaza in Argentina si in Chile, iar in Brazilia dependenta de acest stupefiant se raspandeste tot mai mult in randul tinerilor din centrele urbane cu o inalta rata a criminalitatii. Astfel, in Rio de Janeiro se estimeaza ca 3000 de copii ai strazii sunt implicati in traficul de droguri.

Fabricarea cocainei s-a amplificat, incepand cu anul 1996, indeosebi in Columbia, pe teritoriul careia actioneaza numeroase bande de traficanti organizati in „carteluri”, din randul carora se distinge prin violenta cel de la Medellin – al doilea oras ca marime al Columbiei, numit in anii `70 „capitala florilor” si transformatintr-un adevarat „Beirut latino-american” in urma crizei economice, insotita de numeroase jafuri si crime. Se apreciaza ca 45 de tone de cocaina pornesc anual din Medellin spre Statele Unite ale Americii, iar alte 10 tone iau drumul Europei, justificand punctul de vedere conform caruia eliminarea acestui oras din circuitul traficului ilicit ar duce la terminarea razboiului stupefiantelor in aceasta parte a lumii. Astfel de organizatii criminale exista si in alte zone ale Columbiei : Bogota, Valea Cauca, orasul Leticia, provinciile Armenia-Pereira.

Si in ceea ce priveste heroina Columbia ocupa un loc de frunte; in iunie 2001 o operatiune antidrog la scara regionala s-a soldat cu confiscarea a 67 de kilograme de heroina (cea mai mare captura de pana acum in aceasta tara) si cu descoperirea unui nou traseu de traficare a respectivului drog intre Columbia si SUA, trecand prin America Centrala.

Pe piata Statelor Unite, heroina sud-americana prezinta fata de cea sosita din Asia avantajele unei mai mari puritati si ale pretului mai scazut ca urmare a proximitatii surselor de aprovizionare. Totodata, cocaina sud-americana patrunde in Europa si este schimbata, in regim „barter”, contra comprimatelor de ecstasy, la randul lor introduse clandestin in America de Sud.

Deoarece masurile de interceptare a transporturilor de droguri, pentru Columbia, sunt prevazute de un plan national („Planul pentru pacea, prosperitatea si consolidarea statului” – Planul Columbia) care i-ar putea face pe traficanti sa-si deplaseze activitatile spre tarile vecine, a fost prezentata o initiativa regionala menita a largi campul de aplicare al acestui plan, dispunandu-se actiuni similare si in alte state (Bolivia, Brazilia, Ecuador, Venezuela, Peru si Panama) si beneficiind de sprijin financiar si tehnic din partea Statelor Unite ale Americii.

In 1982 se incheia un „Tratat de extradare a traficantilor de droguri ilicite” intre Columbia si SUA, iar in 1984 statul columbian interzicea total fabricarea cocainei. Columbia participa activ la operatiunea „Purple” – alaturi de Peru, Brazilia, Ecuador, Uruguay si Venezuela – care are ca obiectiv impiedicarea utilizarii permanganatului de potasiu in fabricarea ilicita a cocainei si la operatiunea „Topaz” – alaturi de Brazilia si Argentina –, menita sa combata folosirea anhidridei acetice in producerea heroinei.

In aprilie 1986, Peru se alatura celorlalte state din Pactul Andin si semneaza primul tratat pentru o mai buna cooperare in vederea opririi comertului cu narcotice, declansand – in colaborare cu SUA – operatiunea „Condor” de reprimare a traficului ilicit de droguri. Recent, Brazilia a lansat operatiunea „Cobra”, de consolidare a supravegherii si a combaterii traficului de narcotice de-a lungul frontierei sale cu Columbia.

Toate statele Americii de Sud au aderat, cu exceptia Guyanei, la Conventiile din 1961, 1971 si 1988; in America Centrala si Caraibe, Conventia din 1988 a fost ratificata de toate tarile din zona.

Superior serviciilor specializate in lupta antidrog la nivel national (din punctul de vedere al dotarii tehnice, al experientei, al rezultatelor obtinute si al gradului de dezvoltare a mecanismelor de evaluare a datelor), CICAD-ul – Comisia Interamericana pentru lupta impotriva abuzului de droguri – din cadrul OAS (Organizatia Statelor Americane) reprezinta principalul factor de coordonare a actiunilor tuturor tarilor de pe continentul american in domeniul combaterii traficului ilicit de droguri, colaborand insa si cu organisme internationale si state din afara Americilor pentru a contracara evolutia acestui fenomen pe plan transnational.


2. Africa

Ierarhia consumului de droguri in Africa este urmatoarea : cannabis (27,2 milioane de consumatori), amfetamina (2,5 milioane de dependenti), cocaina (1,3 milioane de cocainomani), opiacee (altele decat heroina – 0,63 milioane de persoane consumatoare), heroina (0,57 milioane de heroinomani) si ecstasy (100 de mii de consumatori). Aceste cifre prezinta o relativa relevanta, avand in vedere ca o persoana poate consuma mai multe tipuri de droguri in acelasi timp.

Principalele tari africane de unde provine cannabisul introdus prin contrabanda in Europa sunt Africa de Sud si Marocul si, intr-o mai mica masura, Ghana, Nigeria si Senegal. Plantatii de cannabis, ascunse printre cele de porumb, au fost descoperite si la granita kenyano-ugandeza si in Tanzania, in timp ce in Egipt continua sa fie cultivat macul opiaceu.

Coasta de Fildes, Ghana si Nigeria sunt principalele puncte de tranzit ale traficului heroinei ce provine din Asia, trecand prin posturile de control ale organizatiilor criminale din India, Pakistan, Thailanda si Africa de Vest cu destinatia Europa si America de Nord.

Cocaina sud-americana este importata pe cale aeriana sau in containere incarcate la bordul navelor maritime, avand ca puncte de tranzit Ghana, Lesotho, Africa de Sud, Coasta de Fildes si Swaziland. Cocaina braziliana expediata in Angola este trimisa, prin Namibia, spre Africa de Sud, iar Marocul tinde sa devina o tara de tranzit pentru cocaina din America Latina ce are ca destinatie Europa.

Nigeria si alte tari ale Africii de Vest sunt mari consumatoare de stimulente de tipul amfetaminei si benzodiazepinelor. Spre exemplu, in Ghana, autoritatile au interzis fabricarea si folosirea efedrinei. In partea estica a Africii, substantele ce includ sedative si siropuri pe baza de codeina, utilizate pentru contracararea efectelor „Khat”-ului, sunt vandute pe strada, iar Diazepamul si Fenobarbitalul sunt consumate in combinatie cu alti produsi pentru a spori efectele alcoolului fabricat local. Metaqualon-ul – importat initial din Asia, Franta, Germania si Marea Britanie – a inceput sa fie produs si in Africa de Sud, Mozambic si Tanzania, dar continua sa vina din India tranzitand Kenya, Mozambicul, Tanzania si Swaziland-ul, iar ecstasy-ul consumat cu preponderenta in Africa de Sud provine din Europa; „Khat-ul”, substanta ce nu este supusa controlului international, se cultiva si se consuma in estul Africii,exportandu-se si in Europa si America de Nord, in timp ce in Nigeria creste planta salbatica „zakami”, traficata, ca si cannabisul, in cutii de cafea, bidoane de ulei de palmier, tuburi catodice, statuete, incarcaturi de banane sau sub forma placilor „chira”, a tigarilor „kampe”, a amestecului cu pasta de curmale si a micilor bucati de sugativa impregnate cu substanta respectiva.

Doar Djibouti si Republica Centrafricana au ratificat toate cele trei conventii internationale, Tanzania aderand la Conventia din 1971 in decembrie 2000 si Mauritius la Conventia din 1988 in iunie 2001.

In ciuda relatiilor de cooperare regionala intretinute de institutiile cu atributii in controlul si combaterea drogurilor (in care un rol important il are OUA – Organizatia Unitatii Africane -, care coordoneaza strategiile nationale si zonale, precum „Protocolul asupra luptei contra traficului de droguri in Comunitatea Africii de Est” semnat in ianuarie 2001 de Kenya, Tanzania si Uganda ori „Protocolul referitor la lupta impotriva traficului ilicit de droguri in regiunea Comunitatii pentru dezvoltarea Africii australe”), razboiul „continentului negru” de represiune a traficantilor de stupefiante este departe de a fi eficient.


3. Australia

Mafia autohtona isi are centrul in oraselul Griffith, unde cea mai mare parte a populatiei este formata din imigranti de origine italiana – calabrezi, vestiti pentru apartenenta la una din cele mai violente organizatii criminale, implicata si in traficul cu droguri.

Cannabisul consumat pe continentul australian se cultiva local, sub acoperire, sau este importat din Papua – Noua Guinee, Fidji si Tonga, facand obiectul schimbului ilicit cu arme de foc usoare.

Importante cantitati de heroina provenind din Asia tranziteaza Noua Zeelanda, insulele Fidji si Vanuatu, patrunzand in Australia prin portul Sidney, adevarata placa turnanta a distributiei acestui stupefiant, un traseu similar ce trece prin insulele Pacificului fiind urmat si de cocaina de provenienta sud–americana.

Mai multe laboratoare producatoare de stimulente de tipul amfetaminei au fost descoperite in Australia in cursul anului 2001 si au fost facute numeroase capturi de ecstasy, importat din Europa Occidentala sau fabricat local. In martie 2001, guvernul australian a lansat o campanie nationala impotriva drogurilor ilicite, elaborand si o strategie internationala care sa-i completeze cadrul legislativ in aceasta materie.


4. Asia

4.1. Asia de Est si Sud – Est . „Triunghiul de aur”

Principalele tari in care se cultiva cannabisul sunt Laos, Filipine, Thailanda, Indonezia – mai ales in insulele Java si Sumatra – si Cambodgia (de unde mari cantitati de marihuana au fost exportate in Australia, Europa si Statele Unite ale Americii).

„Triunghiul de aur” – zona muntoasa aproape inaccesibila in lipsa unor drumuri si mijloace de comunicatie, acoperita cu o vegetatie luxurianta specifica junglei si situata geografic la nordul frontierei dintre Laos, Thailanda si Birmania – reprezinta paradisul plantatiilor de mac opiaceu, cultivat fervent pe terenul rezultat in urma arderii padurilor de catre o populatie saraca a carei singura sansa de supravetuire consta in veniturile reduse, dar constante, aduse de vanzarea materiilor prime pentru fabricarea drogurilor catre laboratoarele clandestine ale traficantilor care profita de instabilitatea politica a regiunii pentru a-si exercita, prin coruptie, controlul asupra autoritatilor locale, paralizand orice incercare de combatere a culturilor si a comertului ilicit de droguri. Desi productia de opiu a „triunghiului de aur” se ridica la 750 de tone anual, doar 130 de tone sunt transformate in heroina – circa 13 tone – exportata in Europa, Statele Unite ale Americii, Canada si Australia pe trasee ce traverseaza provincia chineza Yunnan (si puncte de control situate pe litoralul Chinei) ori Laos-ul, ajungand pe tarmurile Cambodgiei si Vietnamului. Anhidrida acetica necesara obtinerii heroinei este introdusa in Birmania din China si India.

Opiul care nu este consumat local sau transformat in heroina pleaca spre Hong Kong si Bangkok in camioane ce transporta legume si fructe; totodata, acest drog este introdus din Thailanda in Birmania, de pe al carei tarm vestic este incarcat in vase – pirat si transportat spre frontiera dintre Thailanda si Malaysia, unde opiul va fi prelucrat pentru producerea heroinei, trimisa la Kuala Lumpur. Birmania, Thailanda si Indonezia au urmat exemplul legislativ al Malaysiei si al statului Singapore de a institui pedeapsa cu moartea prin spanzurare pentru orice persoana care detine asupra sa mai mult de 15 grame de heroina sau 30 de grame de morfina.

Cocaina cunoaste un consum redus in Asia de Est si Sud Est iar traficantii folosesc Filipinele si alte insule din Pacific pe post de puncte de tranzit ale transportului acestui drog spre pietele de desfacere din Australia.

Capturile recente ale unor mari cantitati de efedrina, utilizata pentru fabricarea stimulentelor de tipul amfetaminelor, dovedesc preponderenta consumului acestor substante in Japonia, Coreea de Sud, Filipine si Thailanda. Metamfetamina este fabricata in „triunghiul de aur” dar se si importa in Thailanda pe cale terestra,



fluviala si maritima, dupa tranzitarea Cambodgiei si a Vietnamului, in timp ce clorhidratul de metamfetamina produs in laboratoarele din China si Filipine este distribuit in Coreea de Sud si cea de Nord, in Japonia, Brunei, Australia si SUA.

Ecstasy-ul consumat de persoanele care frecventeaza discotecile din Japonia si Hong Kong este adus din tari ale Europei Occidentale, dupa cum o demonstreaza capturile de droguri si arestarile celor care tranzitau aceasta substanta prin China, Indonezia, Malaysia si Singapore.

Noua din cele 15 state ale Asiei de Est si Sud Est sunt membre ale tuturor tratatelor internationale privind controlul drogurilor; Laos-ul, Mongolia si Thailanda nu au aderat la Conventia din 1988, iar Coreea de Nord si Cambodgia nu au ratificat nici una din conventiile internationale. Guvernul birmanez a lansat in 1999 un plan pe 15 ani ce vizeaza eradicarea drogurilor ilicite, colaborand si cu Thailanda si China, iar intre Cambodgia si Thailanda s-a incheiat in iunie 2001 un acord privind lupta impotriva anumitor activitati ilegale, printre care si traficul de droguri.

Principalele mecanisme ale cooperarii multilaterale in domeniul controlului drogurilor raman , insa, Asociatia Natiunilor din Asia de Sud Est (A.S.E.A.N.) si Memorandumul din 1993 incheiat intre tarile din bazinul Mekong-ului (Cambodgia, China, Birmania, Laos, Thailanda si Vietnam) si P.N.U.C.I.D.– Programul Natiunilor Unite pentru controlul international al drogurilor.


4.2. Asia de Sud. „Filiera indiana”

Drogul cel mai consumat in Asia de Sud este cannabisul care, in toate tarile acestei regiuni – cu exceptia Bhutan-ului si a Maldivelor -, creste in stare salbatica sau este cultivat in mod ilicit. Timp de multi ani Nepalul a fost o sursa importanta a frunzelor si a rezinei de cannabis vandute local sau exportate in India si Europa Occidentala. Cannabisul creste in mod natural in zonele muntoase din centrul si vestul Nepalului, unde eradicarea culturilor ilicite este dificila si costisitoare din cauza gradului mic de accesibilitate a terenului accidentat, ca si in Bangladesh si Sri Lanka.

Recentele capturari ale expedierilor de droguri, continand fiecare cateva tone de rezina de cannabis provenind din Nepal si avand ca destinatie o alta tara decat India, ii dovedesc acesteia din urma vocatia de stat de tranzit, pozitie dobandita in urma specularii de catre traficanti a imposibilitatii autoritatilor de a efectua un control eficient asupra intinselor frontiere terestre si maritime. Treptat, India a devenit si o tara consumatoare de cocaina, utilizata intr-un grad mult mai scazut in alte state ale Asiei sudice.

Administrarea heroinei imbraca forma injectarii in Bangladesh, India si Nepal si pe cea a fumatului sau inhalarii in Maldive si Sri Lanka. Cea mai mare parte a heroinei care patrunde clandestin in India si Nepal, adresandu-se exportului in Europa Occidentala si Statele Unite, provine din sudul Asiei de Vest. Orasul New Delhi si porturile din sudul Indiei au devenit importante puncte de tranzit pentru heroina care fie ca iese direct din aceasta tara,fie ca este transportata pe cale maritima spre Sri Lanka si Maldive, pentru a fi trimisa mai departe.

Traficantii folosesc aceleasi cai pentru a scoate drogurile din India si pentru a introduce aici bancnote false, arme si munitii, explozivi.

Mici cantitati de heroina de productie birmaneza sunt introduse in nord–estul Indiei si in Bangladesh, pentru a fi consumate local, insa drogul mentionat este fabricat si in laboratoarele clandestine din statele indiene care produc opiul conform legislatiei in materie.

Distrugerea unor instalatii de fabricare ilicita a metaqualon-ului in India a avut un impact puternic asupra cantitatilor de droguri ajunse in Africa. Unul dintre principalele state producatoare – in conditii legale – ale opiului si important fabricant de produse farmaceutice incluzand in compozitia lor substante psihotrope, India a reusit sa elaboreze un sistem eficient de control al comertului international cu acesti compusi; totusi, au existat cazuri de deturnare a acestor substante in scopul folosirii lor la obtinerea ilicita a drogurilor, un alt fenomen negativ constituindu-l consumul substantelor psihotrope in amestec cu stupefiante si alcool.

Exporturile ilicite se manifesta si in ceea ce priveste efedrina din India, trimisa in Birmania pentru a fi utilizata in prepararea metamfetaminei, ce va reface traseul, pana in India, demonstrand ca aceasta tara nu beneficiaza inca de un sistem adecvat de colectare a informatiilor necesare luptei antidrog, iar coordonarea intre organismele guvernamentale de resort este insuficienta.

Toate statele din Asia de Sud au ratificat Conventia din 1988, dar doar 5 dintre ele au aderat la Conventia din 1961 si 4 la Conventia din 1971. Bhutan-ul nu a aderat nici la Conventia din 1961 si nici la cea din 1971, neratificata nici de Nepal.

In cadrul cooperarii regionale pentru combaterea drogurilor au fost semnate mai multe acorduri bilaterale, dintre care se remarca „Acordul vizand luarea unor masuri de lupta impotriva traficului de stupefiante, substante psihotrope si precursori”, incheiat intre Bangladesh si Birmania, precum si „Acordul privind reducerea cererii ilicite si prevenirea traficului de stupefiante, substante psihotrope si precursori”, incheiat intre India si Tadjikistan. In aceeasi directie se inscrie si activitatea „Asociatiei sud–asiatice de cooperare regionala –ASACR.


4.3. Asia Occidentala. „Semiluna de aur”. „Filiera libaneza”

Binecunoscut teritoriu aflat sub stapanirea traficantilor de droguri, ca si „Triunghiul de aur” , „Semiluna de aur” cuprinde Afganistanul, Iranul si Pakistanul.

Aceasta zona este marcata de un precar echilibru geopolitic, de saracirea tot mai pregnanta a unei populatii seminomade care isi castiga existenta prin contrabanda cu stupefiante si de dificultatea realizarii unui control sever asupra tinuturilor muntoase, greu accesibile, impanzite de grupari criminale inarmate.

Instaurarea regimului Ayatollah in Iran, razboiul declansat in 1979 intre URSS si Afganistan, unificarea in 1989 in Afganistan a organizatiilor paramilitare in cadrul Partidului Unitatii Islamice, crearea in 1994 a gruparii talibanilor –studenti teologi de etnie pastuna – si recentele operatiuni de reprimare a teroristilor vinovati de savarsirea, sub conducerea lui Ossama Bin Laden, a atentatului din 11 septembrie 2001 din SUA, evenimente ce au determinat instabilitatea politica si militara in zona, precum si fenomenul coruptiei generalizate au contribuit la mentinerea si proliferarea flagelului stupefiantelor in „Semiluna de aur”, unde contrabanda cu opiacee este tot mai bine organizata, mai rentabila si mai generatoare de violenta. Surprinzator insa, talibanii au interzis in iulie 2000 cultivarea macului opiaceu, ducand la eradicarea plantatiilor din zonele aflate sub controlul lor si la distrugerea a 25 de laboratoare in care era produsa clandestin heroina, ai carei precursori patrund in Afganistan prin punctele de tranzit din Asia Centrala. Totodata, masurile luate de talibani au determinat scaderea cantitatilor de opiacee exportate in Iran si Pakistan si a puritatii heroinei, dar aceasta doar pentru un an, deoarece din septembrie 2001 se fac resimtite anumite tendinte in sens invers.

Principalele produse chimice folosite la obtinerea heroinei si a metamfetaminei sunt fabricate in Asia occidentala, dar aceste substante sosesc si prin importul din China, India si Europa, tranzitand Arabia Saudita, Israelul, Iranul si Siria. Acest intinerar este urmat de anhidrida acetica, spre exemplu, dar depozite de droguri au fost descoperite si in Kirghistan, de-a lungul unei rute ce leaga Afganistanul de Rusia.

O mare parte a opiaceelor produse in Asia de Vest se adreseaza desfacerii pe pietele ilicite din Europa, Africa, Extremul Orient si Asia de Sud, fara a neglija, insa, cantitatile necesare consumului local, dupa cum o arata si numarul tot mai mare al toxicomanilor din Pakistan si Iran.

Cannabisul continua sa fie cel mai frecvent consumat drog in Asia occidentala, fiind cultivat ilicit pe vaste suprafete din Afganistan si Kazahstan si, intr-o mai mica masura, in Pakistan. Rezina de cannabis este traficata spre Europa si unele tari din Asia de Vest.

Iranul si Pakistanul au inceput sa se confrunte in ultimii ani cu problema pietei paralele a preparatelor farmaceutice vandute clandestin si a consumului de benzodiazepine in asociere cu opiul si heroina.

Peste 50% din heroina capturata in SUA si 75% din totalul heroinei de pe piata occidentala se produc ilicit in Orientul Mijlociu si Apropiat.

Macul si cannabisul se cultiva in aproape toate tarile Asiei de Vest; in Liban se presupune ca aceste plantatii au fost eradicate din 1990.

La 23 iunie 1953 a fost incheiat la New York un protocol, intrat in vigoare in 1963, prin care Turcia devenea una dintre cele 7 tari autorizate sa produca opiul pentru export. Din acest moment, culturile de mac opiaceu au inceput sa se raspandeasca pe tot teritoriul tarii, in special pe platourile Podisului Anatoliei. Majoritatea plantatiilor erau insa ilicite si au dat nastere unui infloritor comert cu droguri, impunand substituirea lor cu alte culturi de plante. Chiar si la momentul actual, in Turcia, se practica deturnarea culturilor legale de mac opiaceu de la scopul lor medicinal la extragerea alcaloizilor. Desi Turcia este semnalata mai ales ca tara de tranzit, cetatenii sai sunt intalniti pretutindeni in retelele de traficanti si intermediari.

Redutabila si dificil de stopat in aceasta parte a lumii este „filiera libaneza”, ce inglobeaza Valea Bekaa, fasie de teren lunga de 100 de mile si lata de 10 mile, situata intre Siria si centrul Libanului si izolata de restul lumii de munti acoperiti de zapada. Se apreciaza ca profitul realizat in aceasta zona din comertul ilicit cu droguri se ridica la aproximativ 50% din veniturile intregii economii libaneze. Productia anuala de hasis   se cifra, la jumatatea anilor `80, la 4000 de tone. Uleiul de cannabis aduce un profit de 10 ori mai mare decat hasisul solid dar, din cauza mirosului sau puternic, nu poate fi transportat la distante mari, fiind usor de depistat. Cantitatile de ordinul tonelor de hasis traficat ilicit spre Europa Occidentala impun tranzitarea porturilor mari. Traseul marihuanei este, de obicei, urmatorul : Beirut sau Tripoli – Cipru – Europa de Vest; documentele de transport sunt schimbate cu altele false in Cipru, determinand patrunderea neproblematica a drogurilor in porturile europene.

Turcia, Israelul si Libanul au un mare numar de consumatori de cocaina, importata in Valea Bekaa din America de Sud, sub forma cocainei baza ce va fi rafinata in laboratoarele clandestine si trimisa apoi in Europa si in tarile Golfului Persic. Astfel, Franta a avut cel mai mult de suferit de pe urma „filierei libaneze” in care era implicata comunitatea celor peste 150 de mii de libanezi din portul Marsilia, iar in Arabia Saudita pretul unui gram de cocaina se triplase fata de pretul occidental.

In Iordania, Turcia si Siria au fost realizate capturi de stimulente fabricate in Europa de Sud si Est, marcate cu numele „CAPTAGON”, iar in Israel si Turcia apar

si comprimatele de ecstasy. In ciuda eforturilor de coordonare regionala a luptei antidrog de la nivelul fiecarui stat vest–asiatic, fenomenul traficului si consumului ilicit de stupefiante isi continua existenta, tinzand sa creasca in amploare.

Se remarca, insa, activitatea indreptata spre controlul si combaterea drogurilor a unor institutii precum : Consiliul de cooperare al statelor arabe din Golful Persic (CCG); Grupul ‚,Sase plus doi (alcatuit din tari ale CSI – Comunitatea Statelor Independente , China, Federatia Rusa si SUA); Liga Statelor Arabe (LAS); „Academia internationala de lupta contra drogurilor si a criminalitatii organizate”, creata in iunie 2000, in Turcia.


5. Europa

Continentul european, important consumator de droguri la nivel mondial, nu a reusit sa stopeze dezastrul produs de stupefiante nici prin actiunile guvernelor, nici prin intarirea fortelor de politie si nici prin cooperarea internationala, dupa cum o arata cresterea continua a numarului consumatorilor, a numarului deceselor datorate supradozarii si a cantitatilor de droguri capturate.

Se estimeaza ca in Europa sunt 22,1 milioane de consumatori de cannabis, 2,3 milioane de cocainomani, 1,51 milioane de heroinomani, 2,7 milioane de consumatori de opiacee (altele decat heroina), 4,1 milioane de de consumatori de amfetamina si 2,6 milioane de persoane care practica abuzul de ecstasy.

Cannabisul este drogul ale carui consum si trafic sunt cele mai raspandite in Europa. O mare parte a acestui stupefiant se cultiva local sub acoperire, fenomen favorizat de vanzarea libera a semintelor de cannabis in magazine specializate sau prin intermediul internet-ului. Albania este una din principalele surse de frunze de cannabis. Politica adoptata de Olanda in anii 1970, de tolerare a vanzarii si a consumului produselor pe baza de cannabis in „coffee–shops”, a devenit mai restrictiva in ultimii ani, asa cum o dovedesc inasprirea sanctiunilor aplicabile cultivarii plantei respective si scaderea numarului „cafenelelor”, dar este incompatibila cu tratatele internationale in materie; nici legile din Luxemburg si Portugalia – intrate in vigoare in 2001 si vizand nepedepsirea penala, ci sanctionarea administrativa a faptelor de consum si detinere de droguri in vederea consumului personal – nu se conformeaza obiectivelor fixate de Adunarea Generala a ONU, la cea de a XX-a sa sesiune extraordinara, in ceea ce priveste reducerea abuzului de droguri din prezent si pana in 2008; la fel, legile Spaniei si Italiei.

Din ce in ce mai multe opiacee provenind din Asia sunt oferite pe piata europeana, aparand chiar locuri publice pentru consumul drogurilor. Majoritatea

tarilor Europei Centrale si de Est, care serveau ca puncte de tranzit, se confrunta astazi cu problemele grave ale abuzului de heroina si ale cresterii numarului cazurilor de infectare cu HIV si virusul hepatitei C in randurile toxicomanilor care isi injecteaza drogurile. Culturi de mac opiaceu au fost descoperite in Albania, pentru prima data in 2001 , si in alte tari ale Europei Centrale si de Est, dar la o scara mult mai mica. La inceputul anilor 90, majoritatea toxicomanilor din tarile membre ale CSI consumau substante fabricate artizanal pornind de la paiele de mac („compot” sau „heroina lichida”), trecand apoi, ca si toxicomanii din Republicile Baltice, la droguri mai puternice, in special la heroina, care devenise mai usor de procurat, dupa cum o atesta capturile mari de „zapada” provenind din Afganistan, realizate in Federatia Rusa, unde doar in perioada 1989-1990 vamesii au confiscat peste 10 tone de droguri.

Italia detine primul loc in randul statelor vest–europene in ceea ce priveste numarul heroinomanilor, estimat in aceasta tara la 500 de mii de persoane, in majoritate tineri; principalul vinovat de actuala stare de fapt este Mafia siciliana (mult mai periculoasa decat vechea „Cosa Nostra”, care avea reguli stricte, interzicand activitati de genul prostitutiei sau narcoticelor) ce a profitat de dezmembrarea retelei de traficanti „filiera franceza”. Colaborarea initiala a acestor doua organizatii infractionale consta in recrutarea traficantilor marunti din Marsilia, care cumparau morfina din Turcia si o transportau prin Grecia si Iugoslavia in Italia, unde era transformata in heroina ce urma a fi distribuita pe pietele europeana si americana.

Actiunea comuna a autoritatilor italiene, franceze si americane a condus la destramarea acestei retele. De fapt, prima „filiera franceza” aparuse in anii `70 si trafica opiul din Turcia prin Marsilia – unde era transformat in heroina –, pe cale maritima pana in SUA, sub patronajul „Uniunii Corsicane”. Intinerariul cel mai frecvent folosit pentru introducerea heroinei in Europa este „ruta balcanica” Turcia – Bulgaria – Romania – Serbia – Bosnia–Hertegovina – Croatia – state ale Europei Occidentale, traseu ce nu este decat o prelungire a „rutei afro–asiatice” Egipt – Irak – Iran – Turcia. „Ruta balcanica” serveste si traficului de cannabis, cocaina si stupefiante sintetice.

In toate cele 15 state membre ale Uniunii Europene, peste 300 de mii de heroinomani urmeaza un tratament cu droguri de substitutie, prescris de medici, centre curative si centre de distributie a metadonei.

Cea mai mare parte a cocainei ce patrunde in Europa trece prin tarile de tranzit situate in America de Sud si zona Caraibelor. Principalele puncte de intrare in Europa a transporturilor de cocaina sunt Spania, Olanda si Portugalia. Organizatiile traficantilor folosesc si statele central si est–europene pentru a trimite cocaina in Europa Occidentala, dar consumul acestui drog este limitat din cauza pretului relativ ridicat, desi Europa reprezinta a doua piata ilicita de pe mapamond pentru cocaina, dupa America de Nord.Europa este o importanta sursa de stupefiante sintetice, destinate consumului local – in special de catre tineri – sau exportului. In ultimii ani au fost realizate capturi importante de ecstasy in Franta, Marea Britanie si Germania, consumul acestei substante crescand considerabil si in Romania, Bulgaria, Republica Ceha, Ucraina, Federatia Rusa si Estonia. Majoritatea comprimatelor de ecstasy exportate in lume sunt fabricate ilicit in Europa Occidentala.Amfetamina este produsa mai ales in Olanda, laboratoare clandestine functionand insa si in Europa de Est, spre exemplu in Polonia.

In anul 2000 au fost descoperite si distruse in Cehia 14 laboratoare ce fabricau metamfetamina pentru piata locala sau pentru exportul in Germania; un singur astfel de laborator a fost descoperit in Bulgaria, iar in Elvetia a fost distrusa in august 2001 o importanta retea a traficantilor de metamfetamina provenind din Asia de Sud – Est.

Dintre toate cele 44 de state europene, 43 au aderat la Conventia din 1961, 42 la Conventia din 1971 si 41 la Conventia din 1988, neratificata de Elvetia, Liechtenstein si Vatican.

In ceea ce priveste cooperarea regionala, in cadrul procesului de integrare in Uniunea Europeana, mai multe tari central- si est – europene beneficiaza de asistenta institutiilor Uniunii, concretizata – spre exemplu – in ajutorul oferit prin programele PHARE de dezvoltare a capacitatilor serviciilor de depistare si combatere a criminalitatii legate de droguri si a crimei organizate transnationale.

Importanta este si activitatea Centrului de lupta impotriva criminalitatii transfrontaliere – creat la Bucuresti in cadrul „Initiativei de cooperare pentru Europa de Sud –Est ” – care coordoneaza schimburile de informatii intre tarile din aceasta zona cu privire la traficul de droguri, in special.

Grupul Pompidou reprezinta o retea de cooperare regionala ce s-a extins si asupra statelor din centrul si estul Europei, cu scopul de a facilita dezvoltarea sistemelor de informatii privind drogurile in regiune, prin asocierea crearii unei retele de experti cu adoptarea unor metode eficiente de colectare a datelor.La toate acestea se adauga numeroase acorduri bi - sau multilaterale incheiate intre diferite tari europene.

Actiunile luptei impotriva consumului si traficului ilicit de stupefiante intreprinse la nivel national si regional se subordoneaza ierarhic, din punctul de vedere al importantei si eficientei lor, „Planului de actiune antidrog al Uniunii Europene” (2000 - 2004) – ce se constituie intr-un ansamblu de principii directoare ale activitatilor Uniunii Europene in materia controlului drogurilor – si obiectivelor Organizatiei Natiunilor Unite in acest domeniu.







Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 85
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site