Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Statistica

CAPITALUL INTREPRINDERII. COSTUL DE PRODUCTIE. EFICIENTA ECONOMICA, PRODUCTIVITATEA, PROFITUL SI RENTABILITATEA

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




CAPITALUL INTREPRINDERII. COSTUL DE PRODUCTIE. EFICIENTA ECONOMICA, PRODUCTIVITATEA, PROFITUL SI RENTABILITATEA

Cuvinte cheie: capital fix, capital circulant, rotatia capitalului, eficienta




1. Conceptul de capital. Circuitul si rotatia capitalului intreprinderii

Capitalul exprima acea categorie economica a bunurilor produse si acumulate de o persoana sau de o societate, care sunt utilizate prin combinari si transformari impreuna cu ceilalti factori de productie, in scopul obtinerii altor bunuri economice destinate schimbului. Din punct de vedere juridic, capitalul desemneaza acele valori sub forma de bunuri sau bani, aflate in posesia unei persoane, care prin folosire creaza o valoare mai mare. Din punct de vedere economic, pentru o intreprindere, capitalul reprezinta ansamblul bunurilor produse prin munca si folosite pentru obtinerea altor bunuri / servicii destinate vanzarii, fiind format din elemente numite capital tehnic sau mijloace de productie, cum sunt:

- cladirile (in care se desfasoara diverse activitati, precum cele industriale, comerciale, de cercetare stiintifica);

- masini, utilaje, instalatii;

- materii prime, materiale, seminte,etc.;

- combustibili, energie, apa tehnologica;

- brevete, licente, etc.

Clasificarea principala a capitalului are drept criteriu modul in care elementele lui participa la activitatile economice, modul in care se consuma, se inlocuieste sau se recupereaza, deosebind din acest punct de vedere cele doua mari clase ale capitalului: capitalul fix si capitalul circulant.

Capitalul fix (cladiri, masini, utilaje, brevete, licente, etc.) are ca principale trasaturi urmatoarele:

participa la mai multe cicluri de productie;

este inlocuit dupa mai multi anu de folosire;

se consuma treptat, uzandu-se, drept pentru care se amortizeaza, aceasta insemnand recuperarea treptata a cheltuielilor cu achizitionarea sa, exprimate valoric, prin includerea unei parti din aceste cheltuieli in costul produselor la a caror fabricare participa.

Principalele forme de uzura a capitalului fix sunt:

- uzura fizica - reprezentata prin deprecierea treptata a caracterisiticilor lui functionale datorita folosirii si actiunii agentilor naturali;

- uzura morala - datorata progresului tehnic si dezvoltarii pietelor factorilor de productie care asigura capitaluri mai ieftine sau superioare din punctul de vedere al performantelor tehnico-economice.

Capitalul circulant materii prime, materiale, combustibili, bani, etc.) are urmatoarele trasaturi:

participa la un singur ciclu de productie;

se consuma (transforma) integral in cadrul ciclului de productie, fiind inclus in rezultatele productiei.

Din punct de vedere economico-financiar capitalul intreprinderii se studiaza sub forma capitalului permanent aflat la dispozitia intreprinderii, dat de suma dintre capitalul propriu al acesteia si capitalurile imprumutate pe termen lung.

Capitalul propriu este cel format din sursele proprii ale intreprinderii (aporturi de capital, prelevari din profit, rezerve), iar capitalurile imprumutate sunt reprezentate de sursele de finantare straine solicitate de intreprindere pentru desfasurarea activitatii.

Pentru o intreprindere industriala este deosebit de importanta alegerea metodelor de fabricatie, a volumului productiei sau a tipurilor de productie. Pentru ca aceasta alegere sa fie cea corecta trebuie ca intreprinderea sa analizeze cu atentie cele trei stadii ale ciclului de exploatare (sau fabricatie):

Primul stadiu este cel in care, prin intermediul capitalului banesc detinut de intreprindere se achizitioneaza capitalul real productiv necesar inceperii procesului de productie. Cu alte cuvinte, este stadiul in care se transforma capitalul banesc in capital real;



Al doilea stadiu este reprezentat de procesul productiv, in care are loc combinarea factorilor de productie precum si transformarea capitalului real productiv in marfuri (bunuri sau servicii) pentru a fi vandute pe piata;

In cel de-al treilea stadiu are loc vanzarea marfurilor si trecerea capitalului din forma de marfa in forma de capital banesc valorificat.

Continuitatea activitatii economice obliga intreprinderea la reluarea neintrerupta a circuitului capitalului (a celor trei stadii), proces cunoscut sub numele de rotatia capitalului. Timpul necesar pentru parcurgerea unui circuit complet (exprimat in zile) constituie durata unei rotatii sau viteza de rotatie a capitalului.

2. Costul de productie

Pentru producerea si desfacerea bunurilor si serviciilor agentii economici consuma  factori de productie (munca, natura si capitalul) a caror valoarea se regaseste in preturile de vanzare.

Prin cost de productie se intelege ansamblul cheltuielilor cu factorii de productie pe care agentii economici le efectueaza la producerea si desfacerea marfurilor. Fiecare dintre cei trei factori de productie se consuma diferit in cadrul procesului de productie, de aceea este important a se cunoaste modul in care acesti factori sunt exprimati fizic sau valoric. Totodata, cheltuirea (consumul) factorilor de productie poate fi evidentiata pe intregul volum al productiei obtinute sau doar pe unitate de produs, marimea acestui consum infuentand in mod direct profitul inregistrat de intreprindere, calculat ca diferenta intre veniturile obtinute din vanzarea productiei si cheltuielile ocazionate de obtinerea ei.

Se cunosc urmatoarele tipuri de costuri de productie:

I. Costuri globale – privesc intregul volum al productiei iar in cadrul lor se disting urmatoarele grupe de costuri:

costul fix (CF) – dat de totalitatea cheltuielilor care sunt independente de volumul productiei obtinute (cum sunt costurile chiriilor, cheltuielile de intretinere, administratie, amortizarile capitalurilor);

costul variabil (CV) – constituit din acele cheltuieli care-si modifica dimensiunile in functie de volumul productiei (costul materiilor prime, materialelor, combustibililor, salariile personalului direct productiv);

costul total (CT) este dat de suma celor doua tipuri de costuri CT a CF + CV

II Costuri unitare – sunt costurile unitatii de produs, corespunzator celor trei grupe de costuri din cadrul celor globale:

cost fix unitar (CFu) egal cu raportul dintre CF si volumul productiei (Q);

costul variabil unitar (CVu) egal cu raportul dintre CV si volumul productiei (Q);

costul total unitar (CTu) egal cu suma celor doua costuri unitare CTu a CFu + CVu

III. Costul marginal (Cm) arata cu cat cresc cheltuielile la cresterea productiei cu o unitate si se calculeaza ca raport intre variatia costurilor totale (dCT) si variatia volumului productiei (dQ). Prin calculul costului marginal se stabileste varianta optima a productiei viitoare (Q viitoare) astfel incat sporul productiei sa se obtina cu un efort cat mai scazut.

3. Eficienta economica, productivitatea, profitul si rentabilitatea




Din punct de vedere etimologic termenul “eficienta” provine de la latinescu “efficere” care inseamna a atinge scopul dorit. Din punct de vedere economic, definitia eficientei este mai complexa, aceasta referindu-se la ansamblul relatiilor de interdependenta intre intrarile de resurse si rezultatele obtinute intr-o economie bazata pe autoregenerare, reciclare, risc si incertitudine.

Eficienta economica este deci:

- o componenta a rationalitatii actiunilor umane;

- o forma concreta a rationalitatii, care impune in orice activitate economica (indiferent de nivelul la care se desfasoara) atingerea scopului propus, cu un efort cat mai mic posibil;

- cea care contureaza sensul in care se realizeaza echilibrul, privit ca o conditie foarte importanta pentru o economie eficienta;

- cea care exprima un raport intre efectele si eforturile realizarii unei activitati economice.

Principalele forme ale eficientei economice :

Productivitatea – masoara gradul de atingere a unor obiective, sau rezultatele obtinute intr-un anumit interval de timp. Pentru o intreprindere, important este sa se cunoasca productivitatea factorilor de productie folositi in procesele de munca, cum ar fi de exemplu productivitatea muncii. Aceasta masoara eficienta cu care este cheltuita munca omeneasca, prin intermediul ei apreciindu-se gradul de utilizare a resurselor umane, economia de munca sociala si progresul economic al unei natiuni. Se calculeaza ca raport intre volumul productiei obtinute (Q) si cheltuiala de munca necesara la obtinerea acelui volum (N). tinand cont de unitatea de masura a timpului de munca se poate determina productivitatea orara, zilnica, lunara, trimestriala, anuala, cea mai frecventa unitate de masura a productivitatii muncii fiind “numarul de produse obtinute/ om-ora”. La nivelul economiei nationale se poate calcula productivitatea muncii sociale prin raportarea productiei anuale nationale (PIB, PNB, PNN) la populatia ocupata.

Economicitatea – reprezinta capacitatea unei actiuni de a se solda cu economisirea resurselor rare (in special cu economii de costuri), calculata in forma sa absoluta ca diferenta intre rezultate si intrari, sau in forma relativa, sub forma coeficientului de economicitate (economii brute /cheltuieli) sau a ratei economicitatii (economii nete / cheltuieli suplimentare pentru obtinerea lor);

Rentabilitatea – se refera la insusirea unui produs sau a unei resurse de a aduce profit. Prin profit se intelege: o expresie baneasca a unei parti din pretul de vanzare a unui bun sau serviciu; o forma de venit rezultata din excedentul veniturilor asupra cheltuielilor unei perioade de timp; un indicator de rezultate, analiza, decizie si orientare. In cadrul economiei de piata profitul este cel care da rentabilitatea activitatilor economice desfasurate, rationalitatea economico-sociala fiind determinata de marimea si dinamica profitului, iar agentul economic urmarind maximizarea sa la nivel de produs / intreprindere, ca un criteriu fundamental de rentabilitate si eficienta. Acesta se calculeaza practic cu ajutorul a doi indicatori: masa profitului, egala cu suma totala, pozitiva, rezultata din diferenta intre veniturile realizate si cheltuielile aferente efectuate de firma, intr-o perioada de timp si prin rata profitului, data de raportul dintre masa profitului * 100 si costurile efectuate de o intreprindere intr-o perioada de timp, sau masa profitului * 100 / capitalul avansat, sau masa profitului  * 100 / cifra de afaceri. La nivelul unei intreprinderi analiza rentabilitatii se face prin 3 indicatori: Rata rentabilitatii economice Rre a Profit brut * 100 / capital permanent; Rata rentabilitatii de exploatare Rr ex a Rezultat financiar brut * 100 / Activ total al intreprinderii; Rata rentabilitatii financiare Rrf a Profit net * 100 / Capital propriu

Eficienta economica reala - este cea masurata in conditii efective de consum al resurselor si obtinere a rezultatelor;

Eficienta economica potentiala - cea care s-ar obtine in conditiile in care activitatile se soldeaza cu efecte pozitive, obtinute in momentul consumarii resurselor si corespunzatoare volumului si structurii cererii sociale.

Teste de evaluare a cunostintelor:

1) Definiti capitalul si arartati care sunt principalele sale componente si care este modul lor de recompensare;

2) Precizati factorii care influenteaza nivelul costului fix unitar, costului variabil unitar si a costului total unitar;

3) Mentionati cateva cai de reducere a costurilor de productie;

4) Care sunt principalele cai de crestere a eficientei economice?



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2466
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site