Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Statistica

Impozitele directe

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic



Impozitele directe

Caracteristica impozitelor directe



Impozitele reale

Impozitele personale

Impozitele pe venit

Impozitele pe avere

Dubla impunere internationala

Bibliografie:

Vacarel Iu. s.a. Finante publice. Bucuresti, 2002

Filip Gh. Finante publice. Iasi, 2002

T. Manole. Finante publice. Chisinau 1998

1. Caracteristica impozitelor directe

In decursul timpului, impozitele directe au evoluat o data cu dezvoltarea economiei, ele stabilindu-se pe diferite obiecte materiale, genuri de activitati, pe venituri sau pe averi. Fiind individualizate, impozitele directe constituie cea mai veche forma de impunere.

Desi s-au practicat si in oranduirile precapitaliste, o diversificare si extindere mai mari au cunoscut abia in capitalism. In primele decenii ale secolului al XX-lea, impozitele asezate pe obiecte, materiale si genuri de activitati (adica impozitele de tip real) au fost inlocuite treptat cu impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renta) sau pe avere (mobiliara sau imobiliara), adica cu impozite de tip personal.

Incepand cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, datorita cresterii continue a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel incat s-a recurs si la impunerea indirecta.

Impozitele directe se stabilesc niminal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de venit sau averea acestora, pe baza cotelor de impunere prevazute de lege. Aceste impozite se incaseaza direct de la contribuabili la anumite termene, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decit impozitele indirecte, deoarece la acestea din urma consumatorii deferitelor marfuri si servicii, de regula, nu stiu cu anticipatie cind si mai ales cit vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte. Pentru aceste impozite este caracteristic faptul ca subiectul si suportatorul impozitului este una si aceeas persoana, cu toate ca aceste elemente uneori nu coincid. In functie de criteriile care stau la baza asezarii lor, impozitele directe se pot grupa in impozite reale si impozite personale.

2. Impozite reale

Premisele impozitelor directe au fost impozitele reale care au inceput a fi practicate odata cu recunoasterea principalelor forme ale averii. Prima forma a acestor impozite a fost impozitul funciar. Acest impozit corespunde conceptiei despre pamant ca principala forma a bogatiei presupunand ca detinatorii de pamant trebuie sa fie contribuabili principali. Introducerea acestui impozit a avut ca obiect terenurile detinute, iar ca subiect proprietarul terenurilor. Pentru a stabili si diferentia cuantumul impozitului de plata se luau criterii diverse (suprafata de teren detinuta, nivelul pretului pamantului, marimea arendei etc.).

Pentru fundamentarea mai precisa a impozitului de plata in cazul celui funciar a fost introducerea cadastrului, care reprezinta atit actiunea de descriere a bunurilor funciare ale cetatenilor unei localitati, cu mentionarea veniturilor pe care le produc, cit si registrele in care figureaza inscrisi contribuabilii cu bunurile lor, pe baza carora se stabileau impozitele directe.

Ulterior a devenit o forma importanta a averii imobiliare cladirile si s-a introdus ca impozit real impozitul pe cladiri. Obiectul impozitului il reprezinta cladirea, iar subiectul – proprietarul cladirii.

Impozitul pe activitati industriale, comerciale, bancare, profesii libere a aparut odata cu dezvoltarea activitatilor de tip industrial, comercial, bancar, profesii libere.

Obiectul acestui impozit este existenta unor intreprinderi, ateliere etc. La baza stabilirii impozitului dat au fost asezate, deasemenea, diferite criterii de ordin exterior, si anume:

suprafetele ocupate de intreprinderile respective;

numarul muncitorilor;

marimea capitalului;

marimea fortei motrice instalate si folosite de intreprindere etc.

Subiectii impozitului deveneau persoane juridice sau fizice in masura in care desfasurau activitati de natura celor mentionate.

Impozitul pe circulatia capitalurilor banesti a fost introdus odata cu dezvoltarea operatiunilor de credit.

Impozitele reale se mai numesc obiective, deoarece se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale pe baza unor criterii exterioare care nu redau puterea economica a subiectului. Din aceasta cauza, ele au caracter regresiv. Unele din aceste impozite au fost adaptate, transformate potrivit conditiilor societatii moderne, care a trecut la un alt sistem de impozite numit sistemul impozitelor personale.

3. Impozitele personale

La sfirsitul secolului XIX-lea si inceputul secolului XX-lea majoritatea tarilor lumii a trecut la sistemul impozitelor personale.

Cauzele care au determinat instituirea impozitelor personale sunt:

distribuirea mai echitabila a sarcinii fiscale (erau cazuri cind sarcina fiscala era mai mare pentru contribuabili detinatori de valori mai mici fata de contribuabili detinatori de valori mai mari).

situatia diferita a contribuabililor detinatori de bunuri ale impozitului real de aceeasi marime (numarul diferit al persoanelor intretinute in cadrul familiei nu era luat in considerare).

dezvoltarea activitatilor producatoare de venituri a evidentiat faptul ca o buna parte a populatiei care nu detinea valori reprezentand obiecte ale impozitelor puteau obtine venituri prin valorificarea fortei de munca proprie; deci masa de salariati au devenit contribuabili.

Impozitele personale se mai numesc si subiective deoarece se tine cont, in primul rind, de situatia personala a subiectului impozitului. Ele sunt intalnite sub forma impozitelor pe venit si pe avere.

Impozitul personal pe venit poate fi:

- impozitul pe venitul persoanelor fizice;

- impozitul pe venitul persoanelor juridice.

In practica financiara impozitul personal pe avere poate fi:

impozite asupra averii propriu-zise;

impozite pe circulatia averii;

impozite asupra cresterii valorii averii.

3.1. Impozitul pe venit

Impozitul pe venitul persoanelor fizice. Subiectii impozitului sunt persoanele fizice rezidente sau nerezidente ale unui stat, care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acestui stat. Obiectul impozitului – veniturile obtinute de catre subiecti din toate domeniile activitatii umane (industrie, comert, agricoltura, educatie, medicina, arta, sport, profesii libere etc.). Veniturile persoanelor fizice imbraca diverse forme – beneficiu, salariu, renta, dividende, dobinda, premii etc.

De regula, impozitul pe venit este o impunere individuala, fiind asezat pe fiecare persoana care a realizat venituri. Exista si situatii cand veniturile se obtin in comun de mai multe persoane si nu pot fi individualizate (cum ar fi de exemplu impozitul agricol). In aceste situatii, impozitul de exemplu se stabileste fie cu luarea in considerare a unor factori sociali (starea civila a platitorului de impozit, varsta, numarul persoanelor aflate in intretinerea sa etc.) fie fara sa se tina cont de acestia. In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice, si anume:

sistemul impunerii separate care presupune fie o impunere diferentiata pentru fiecare categorie de venit in functie de natura acestuia, fie instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa;

sistemul impunerii globale care presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta si supunerea venitului cumulat unui singur impozit.

Impunerea globala a veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai des intalnita, ea utilizandu-se in tari ca: SUA, Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea Britanie, Ungaria, Romania s.a. Pentru stabilirea impozitului pe veniturile persoanelor fizice se utilizeaza cote proportionale sau progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe de venit. Aplicarea de cote procentuale progresive, consta in aceea ca odata cu cresterea obiectului impozabil creste si cota impozitului.

In Republica Moldova conform prevederilor Codului fiscal, pentru anul 2006, cotele impozitului pentru persoanele fizice sun urmatoarele:

8% din venitul anual impozabil ce nu depaseste suma de16200 lei;

13% din venitul anual impozabil ce depasesete suma de 16200 lei si nu depasesete suma de 21000 lei;

20% din venitul anual impozabil ce depaseste suma de 21000 lei.

Conform prevederilor Codului fiscal al RM, pentru anul 2006, persoanele fizice au dreptul la urmatoarele tipuri de scutiri:

scutire personala, de care poate beneficia orice contribuabil (persoana fizica rezidenta), in marime de 4500 de lei anual;

scutire personala majora, care constituie 10000 de lei anual si se acorda persoanelor care imdeplinesc anumite conditii stabilite de Codul fiscal al RM;

scutire pentru sot (sotie) sau scutire matrimoniala, in marime de 4500 de lei anual (este o scutire suplimentara, la care are dreptul lucratorul aflat in relatii de casatorie, cu conditia ca sotul (sotia) este rezident al Republicii Moldova si nu beneficiaza de scutire personala);

scutire pentru persoanele intretinute, care constituie 840 de lei anual pentru fiecare persoana intretinuta, cu exceptia invalizilor din copilarie pentru care scutirea constituie 4500 de lei anual.

Pentru a beneficia de scutirile stipulate mai sus este necesar de a prezenta anumite documente justificative.

Dreptul de a prezenta declaratia cu privire la impozitul pe venit il au toti contribuabilii. Sunt obligati sa prezinte declaratia cu privire la impozitul pe venit:

persoanele fizice rezidente si nerezidente care au obligatii privind achitarea impozitului;

persoanele fizice rezidente care nu au obligatii privind achitarea impozitului, dar:

obtin venit din surse altele decit salariul, care depaseste suma scutirii personale de 4500 lei pe an;

obtin venit impozabil sub forma de salariu, care depaseste suma totala de 21000 lei pe an, cu exceptia persoanelor fizice care obtin venit sub forma de salariu la un singur loc de munca;

obtin venituri impozabile atit sub forma de salariu, cit si din orice alte surse, a caror suma totala depaseste 21000 lei pe an.

Declaratia impozitului cu privire la venit se prezinta Serviciul Fiscal de Stat nu mai tirziu de 31 martie a anului urmator anului fiscal de gestiune. Contribuabilul care este obligat sa prezinte declaratia cu privire la impozitul pe venit, achita impozitul pe venit nu mai tirziu de termenul stabilit pentru prezentarea declaratiei. Modul, forma si locul achitarii impozitului sunt reglementate de Serviciul Fiscal de Stat prin regulamente, ordine si instructiuni. Fiecare patron care plateste lucratorului salariu este obligat sa calculeze, sa retina impozitul din salariu si sa–l achite pentru salariat.

Impozitul pe venitul persoanelor juridice. Subiectul impozitului il constituie intreprinderea, organizatia, asociatia sau societatea de capital.

Obiectul acestui impozit reprezinta venitul efectiv realizat ca diferenta dintre totalul veniturilor brute incasate din activitatea desfasurata si cheltuielile deductibile din acestea si anume se scad cheltuielile de productie, dobinzile platite pentru creditele platite, prelevarile la fondul de rezerva si la alte fonduri spaciale, pierderile din activitatea anului curent, pierderile provocate de calamitati naturale etc. Conditiile si limitele in care pot fi facute aceste scazaminte difera de la tara la tara si sint prevazute prin lege.

Impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinata de organizarea acestora ca societati de persoane sau ca societati de capital. In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent ca in cazul impunerii veniturilor persoanelor fizice, deoarece este greu de realizat o demarcatie precisa intre averea fiecareia din persoanele asociate si patrimoniul societatii respective.

In cazul societatilor de capital se poate efectua o demarcatie precisa intre averea personala a actionarilor si patrimoniul societatii, iar actionarii raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin.

Deoarece profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atat actionarilor (sub forma de dividende) cat si la dispozitia societatii (pentru constituirea unor fonduri), putem vorbi de:

profitul societatii inainte de repartizare;

profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende;



profitul ramas la dispozitia societatii.

Aceasta repartizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor modalitati de impunere a veniturilor realizate de societatile de capital, si anume:

prima modalitate consta in impunerea initiala a profitului total obtinut si apoi, separat, profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende (acest sistem, considerat clasic, se practica in: SUA, Olanda, Belgia, Luxemburg, Elvetia, Suedia);

a doua modalitate consta in aceea ca se impun numai dividendele, in timp ce partea de profit lasata la dispozitia societatii de capital este scutita de impozit;

a treia modalitate presupune numai impunerea partii din profit care ramane la dispozitia societatii de capital, dividendele repartizate actionarilor nefiind impozitate;

a patra modalitate presupune impunerea separata mai intai a dividendelor repartizate actionarilor si apoi a partii din profit ramase la dispozitia societatii de capital.

Pentru stabilirea venitului impozabil din venitul brut se scad:

cheltuielile de productie;

dobanzile platite;

prelevarile la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale permise de lege etc.

Practica fiscala internationala permite evidentierea urmatoarelor situatii, in ceea ce priveste cotele impozitului pe venitul persoanelor juridice:

diferentierea cotelor de impunere in functie de proprietarul capitalului statutar (in Bulgaria – profitul intreprinderilor de stat de interes national sau local, profitul societatilor private si societatilor cu capital strain);

diferentierea cotelor de impunere in functie de natura activitatilor din care se obtine profitul (aceasta situatie se intalneste in Franta, Germania, Ucraina, Bulgaria si Romania);

stabilirea nivelului cotelor de impunere in functie de cifra de afaceri a societatilor comerciale (in Marea Britanie);

utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un venit al bugetului de stat (federal) sau al bugetelor locale (aceasta situatie se intalneste in Rusia, Norvegia, Portugalia, Finlanda etc.);

utilizarea unei singure cote de impunere (de exemplu in Polonia si Ungaria – 40%, Australia si Belgia – 39%, Danemarca – 38%, Italia – 36%, Spania si Olanda – 35%, etc.).

In Republica Moldova, in conformitate cu articolul 15 al Codului fiscal cota impozitului pe venitul persoanelor juridice, pentru anul 2006, este de 15% din venitul impozabil.

In venitul brut se include urmatoarele sursele de venit impozabile:

venitul provenit din activitatea de intreprinzator, din activitatea profesionala sau din alte activitati similare;

venitul de la activitatea societatilor obtinut de catre membrii societatilor si venitul obtinut de catre actionarii fondurilor de investitii;

venitul din chirie;

cresterea de capital (conform art. 37 al Codului Fiscal);

venitul obtinut sub forma de dobinda, donatiile de stat, primele si premiile ce nu sunt specificate ca neimpozabile;

alte venituri.

Lista surselor de venit neimpozabil se modifica permanent. In venitul brut nu se include urmatoarele tipuri de venit:

sumele si despagubirile de asigurare;

despagubirile primite pentru repararea daunelor in caz de vatamare a sanatatii, inclusiv in caz de invaliditate;

platile, precum si alte forme de compensatii acordate in caz de boala, traumatisme sau in alte cazuri de incapacitate temporara de munca;

bursele elevilor, studentilor de la institutiile de invatamint de stat si particular in conformitate cu legislatia cu privire la invatamint;

pensiile alimentare si indemnizatiile pentru copii;

averea primita ca donatie sau mostenire;

dividendele cu exceptia celor primite de la agentii economici nerezidenti;

ajutoarele primite din partea organizatiilor filantropice;

sumele pe care le primesc donatorii de sange de la institutiile medicale de stat ect.

In cazul impozitului pe venit persoanele juridice si fizice au dreptul conform Codului Fiscal sa efectueze deducerea anumitor cheltuieli din venitul brut, obtinindu-se venitul impozabil:

q       cheltuielilor ordinare si necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv in cadrul activitatii de antreprenor;

q       cheltuielilor de delegatii, de reprezentanta, de asigurare a persoanelor juridice se permite in limitele stabilite de Guvern.

Se permite deducerea dobinzelor, deducerea uzurii calculate, deducerea amortizarii proprietatii ne materiale, deducerea cheltuielilor legate de extractia resurselor naturale irecuperabile – toate conform unor reguli speciale. Regula generala spune ca nu se permite deducerea cheltuielilor personale si familiale. Nu se permite deducerea cheltuielilor daca contribuabilul nu poate confirma documentar ca aceste cheltuieli au fost suportate intr – un anumit cuantum si in modul stabilit de Guvern.

3.2. Impozitele pe avere

Instituirea impozitelor pe avere a fost facuta in strinsa legatura cu dreptul de proprietate al diferitor persoane asupra unor bunuri mobile sau imobile. Impozitele pe avere cunosc urmatoarele forme: impozitele asupra averii propriu-zise, impozitele pe circulatia averii si impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.

Impozitul asupra averii propriu-zise sunt de doua tipuri:

a.   impozite stabilite asupra averii si platite din veniturile obtinute din exploatarea averii respective;

b.  impozite instituite pe substanta averii si platite nemijlocit din aceasta avere.

Aceste din urma conduc la micsorarea obiectului impozabil, motiv pentru care se intilnesc foarte rar ca impozite permanente, fiind introduse, de regula, ca impozite exceptionale care se percep o singura data (de exemplu, in timpul sau dupa terminarea unui rozboi, pentru rectificarea anumitor procese economice si sociale etc.)

Ca impozite asupra averii propriu-zise ce se intalnesc mai frecvent, pot fi nominalizate impozitele pe proprietati imobiliare si impozitele asupra activului net.

Impozitele pe proprietati imobiliare se intalnesc adesea sub forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca baza de impunere valoarea bunurilor respective sau veniturile generate de ele. Cotele de impunere sint relativ mici.

Recurgerea la impozitele pe terenuri si cladiri se face atit din considerente de ordin financiar, cit si din alte motive, preponderent economice. Impozitul funciar este conceput ca un instrument de influentare a modului de folosire a fondului funciar. In acest sens, cotele impozitului sunt diferentiate in functie de bonitatea solului, destinatia terenului, amplasamentul lui etc.

Impozitul pe cladiri nu stimuleaza cresterea averii si nu este suficient de elastic, dar deficientele asietei – evidenta stricta si evaluarea exacta a materiei impozabile – imprima acestui impozit un caracter regresiv.

Impozitul asupra activului net are ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe care o detine contribuabilul. La plata acestui impozit in unele tari sunt supuse atit persoanele fizice, cit si cele juridice (Germania, Suedia, Austria etc.), iar in altele fie numai persoanele fizice (Olanda, Danemarca etc.), fie numai societatile de capital (Canada). Sub incidenta acestui impozit, de regula, cade patrimoniul agricol si cel forestier, fondul funciar, bunurile mobile si imobile utilizate pentru desfasurarea de activitati comerciale, profesii libere etc. din care sau dedus datoriile care le greveaza. Pentru calcularea cuantumului impozitului pe activul net se folosesc fie cote proportionale (in Germania, Olanda, Austria etc.) fie cote progresive (in Danemarca, Suedia, Elvetia etc.).

Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la alta. In categoria impozitelor pe circulatia averii, intalnim: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatii, impozitul pe actele de vinzare-cumparare a unor bunuri mobile sau imobile, impozitul pe hirtii de valoare ect. Cele mai des intalnite sint impozitele pe donatii si succesiuni.

In cazul impozitului pe succesiuni, obiectul impunerii il constituie averea primita drept mostenire de o persoana fizica. Impozitul poate fi stabilit fie global pentru toata averea lasata mostenire, fie separat pentru partea din avere ce revine fiecarui mostenitor. Calcularea impozitului se face pe baza unor cote progresive, iar nivelul acestora este diferentiat, atit in functie de valoarea averii care constituie obiectul succesiunii, cit si in functie de gradul de rudenie existent intre decujus (persoana decedata) si mostenitorii acestuia.

Impozitul pe donatii a fost introdus pentru a preveni eludarea impozitului pe succesiuni, prin efectuarea de donatii de avere in timpul vietii. Obiectul impozitului pe donatii il constituie averea primita drept donatie de catre o persoana. Impozitul cade in sarcina persoanei care primeste donatia si care se numeste donatar si se calculeaza pe baza unor cote progresive. Nivelul lor este influentat de valoarea averii donate, de gradul de rudenie intre donator si donatar, de scopul si momentul donatiei. Potrivit ultimului aspect, se intilnesc donatii intre vii, donatii in vederea mortii, donatii pe patul mortii, donatii care produc efecte dupa moarte.

Impozitele asupra cresterii valorii averii au ca obiect sporul de valoare pe care l-au inregistrat unele bunuri in cursul unei perioade de timp. Catre acest gen de impozite se refera impozitul pe plusul de valoare imobiliara si impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi.

Impozitul pe plusul de valoare imobiliara a fost introdus pentru impunerea sporului de valoare inregistrat de anumite bunuri imobiliare (terenuri, cladiri) in intervalul de timp de la cumparare si pina la vinzare, fara ca proprietarul sa fi efectuat o cheltuiala in acest scop. Subiectul acestui impozit este vanzatorul bunurilor imobiliare, iar obiectul supus impunerii este diferenta intre pretul de vinzare si pretul de cumparare al bunului respectiv (de regula, la acest din urma se adauga eventualele cheltuieli facute de proprietar pentru modernizarea imobilului respectiv in perioada de la cumpararea imobilului pina la vinzarea lui). Valoarea unei averi imobiliare poate sa creasca in diferite imprejurari, cum sunt: constituirea unor cai de comunicare in imediata apropiere a acesteia; extinderea perimetrului orasului, astfel incit un teren sa fie scos din circuitul agricol si sa fie utilizat pentru constructia de locuinte; executarea unor lucrari de edilitare (canalizare, electrificare etc.).

Impozitul pe sporul de avere dobindit in timp de razboi are ca obiect averea dobindita in timpul razboiului sau ca urmare nemijlocita a razboiului. In unele tari (in Germania si Italia dupa primul razboi mondial, iar in Franta, Italia, Marea Britanie si S.U.A. dupa cel de-al doilea razboi mondial) a fost introdus impozitul pe supraprofitul de razboi. Impozitul se calcula asupra profitului care depasea nivelul perioadei luate ca baza (de exemplu, profitul mediu obtinut in ultimii trei ani dinaintea razboiului) sau asupra supraprofitului care depasea o anumita rata considerata normala. Cu toate ca impozitul se calcula in cote progresive, datorita multiplelor cai de sustragere a materiei impozabile de la impunere si ratei intilnite a inflaaiei, el nu a avut un randament sporit.

In Republica Moldova din categoria impozitelor pe avere mentionam impozitul pe bunuri imobiliare.

Conform Titlului al 6 – lea al Codului Fiscal al Republicii Moldova, impozitul pe bunurile imobiliare reprezinta un impozit local care este o plata obligatorie la buget de la valoarea bunurilor imobiliare. In categoria bunurilor imobiliare se include terenurile si / sau imbunatatirile pe ele – cladiri, constructii, apartamente si alte incaperi izolate a caror stramutate este imposibila fara cauzarea de  prejudicii destinatiei lor.

Baza impozabila a bunurilor imobiliare constituie o parte a valorii estimate (50%) a bunurilor imobiliare, luata de catre autoritatile fiscale ca baza la calcularea impozitului.

Subiectii impunerii sint proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova si detinatorii drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova, ce se afla in proprietatea publica a statului sau proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale, inclusiv arendasii ei, care arendeaza un obiect al impunerii proprietate privata, daca contractul de arenda nu prevede altfel.

Obiectele impunerii sunt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile (terenurile cu destinatie agricola, terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicatiilor si terenurile cu alte destinatii speciale) din intravalan sau din extravalan si / sau imbunatatirile de pe ele- cladiri, constructii, apartamente si alte incaperi izolate inclusiv imbunatatirile aflate la o etapa de finisare a constructiei de 80% si mai mult, ramase nefinisate timp de 5 ani dupa inceputul lucrarilor de constructie. .

Cotele, modul de calculare si termenele de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare. Cota maxima a impozitului constituie 0.5% din baza imobiliara a bunurilor imobiliare. Cota concreta a impozitului pe bunurile imobiliare se stabileste anual de catre autoritatea reprezentativa a administratiei publice locale si nu poate fi mai joasa de 50% din cota maxima.

Suma impozitului pe bunurile imobiliare se calculeaza anual pentru fiecare obiect al impunerii, pornindu-se de la baza impozabila a bunurilor imobiliare, calculata conform situatiei de la 1 ianuarie a anului fiscal.

Inlesniri la plata impozitului pe bunurile imobiliare De impozitul pe bunurile imobiliare sint scutiti:



autoritatile publice si institutiile finantate de la bugetele de toate nivelele;

Societatea Orbilor, Societatea Surzilor, Societatea Invalizilor ect.;

intreprinderile penitenciarilor;

obiectele de protectie civila;

organizatiile religioase – pentru bunurile imobiliare destinate riturilor de cult;

misiunile diplomatice si alte misiuni asimilate acestora

persoane de varsta pensionara, invalizi de gradul I si II, invalizi din copilarie etc.,

familiile participantilor cazuti in actiunile de lupta pentru apararea integritatii teritoriale si independentei Republicii Moldova si familiile persoanelor decedate in urma unor boli cauzate de participarea lor la lucrarile de lichidare a consecintelor avariei de la CAE Cernobil;

familiile ce au copii invalizi in virsta de pina la 18 ani etc.

De impozitul pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pamint) sint scutiti proprietarii si beneficiarii ai caror terenuri si loturi de pamint sint ocupate de rezervatii, parcuri dendrologice, gradini botanice, sint destinate fondului silvic si fondului apelor, apartin gospodariilor piscicole, sint folosite de organizatiile stiintifice, de cultura, arta, de invatamint, de ocrotire a sanatatii, complexe sportive, monumente istorice si ale naturii a caror finantare se face de la bugetul de stat sau a sindicatelor, terenuri ce se atribuie permanent cailor ferate, drumurilor auto publice, porturilor fluviale si pistelor de decolare.

4. Dubla impunere internationala

Dubla impunere internationala reprezinta supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si pentru aceiasi perioada de timp de catre doua autoritati fiscale din tari diferite. Dubla impunere poate aparea in cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor venituri pe teritoriul altor state.

Dubla impunere poate aparea doar in cazul impozitelor directe; respectiv al impozitelor pe venit si al celor pe avere. In cazul impozitelor indirecte nu se pune problema dublei impunere, deoarece cetatenii unui stat, atunci cand se afla pe teritoriul altui stat, suporta, in calitate de cumparatori, acelasi impozite cuprinse in preturile marfurilor cumparate sau in tarifele serviciilor ca si cetatenii statului respectiv.

Aparitia dublei impuneri trebuie privit in stransa legatura cu particularitatile politicii fiscale si ale sistemelor de impozitare existente intr-o tara sau alta.

In practica fiscala internationala se folosesc mai multe criterii (criteriul rezidentei, criteriul originii veniturilor, criteriul nationalitatii), care stau la baza impunerii veniturilor sau averii, ceea ce duce la aparitia dublei impunerii.

Conform criteriului rezidentei, impunerea veniturilor se efectueaza de autoritatea fiscala din tara careia apartine rezidentul, indiferent de locul provenientei veniturilor sau averii.

In cazul criteriului originii veniturilor impunerea se efectueaza de catre organele fiscale din tara pe teritoriul careia s-a realizat acest venit sau se afla averea, facindu-se abstractie de rezidenta sau nationalitatea beneficiarilor de venituri.

Criteriul nationalitatii are in vedere ca un stat impune rezidentii sai, care realizeaza venituri sau poseda avere din/in statul respectiv, indiferent daca ei locuiesc sau nu in tara lor.

Daca intr-o tara impunerea se bazeaza pe criteriul rezidentei (domiciliul fiscal), iar in alta pe criteriul originii veniturilor, atunci o persoana din prima tara, obtinand venituri in cea de-a doua tara va plati impozit in ambele state, ceea ce, de fapt, inseamna impunere dubla.

Consecintele negative pe care le are dubla impunere asupra dezvoltarii relatiilor economice dintre diferite tari au condus la cautarea solutiilor de evitare a ei. Dubla impunere poate fi evitata prin incheierea acordurilor respective, bilaterale sau multilaterale, intre state sau unilateral, prin modificarea propriei legislatii fiscale in vederea aplicarii anumitor procedee tehnice de scutire de la impunere.

Cea mai potrivita solutie pentru evitarea dublei impuneri internationale este incheierea de conventii bilaterale sau multilaterale intre state. Ele se aplica impozitelor pe venit si pe avere instituite de fiecare din statele contractante si de catre subdiviziunile lor administrativ-teritoriale. Sub incidenta conventiei respective intra persoanele care sunt rezidente ale unui stat sau ale fiecarui dintre cele doua state, referindu-se atit la persoanele juridice, cit si la cele fizice.

Conform conventiilor incheiate intre diferite state, au fost gasite mai multe modalitati de impunere a veniturilor provenite din diferite surse:

veniturile realizate din bunurile imobile sunt impuse in statul contractant in care sunt situate bunurile respective;

beneficiile obtinute de intreprinderile unui stat contractant sunt impuse de organele fiscale ale acestui stat;

beneficiile unei intreprinderi, obtinute in cadrul mai multor sedii aflate in ambele state semnatare a conventiei, se impune proportional de fiecare stat;

beneficiile rezultate din exploatarea navelor sau aeronavelor in trafic international se impun in statul contractant in care este situata conducerea efectiva a intreprinderii etc;

veniturile din salarii si alte remuneratii similare se impun in statul in care se desfasoara activitatea respectiva etc.

Averea formata din bunurile imobile se impune statul in care se afla bunurile respective.

Pentru evitarea dublei impuneri, practica internationala propune aplicarea urmatoarelor metode:

scutirea totala – venitul obtinut de rezidentul unei tari in alta tara contractanta, unde acest venit a fost impus, se deduce in intregime din venitul total impozabil in statul de rezidenta;

scutirea progresiva – venitul obtinut de rezidentul unui stat in strainatate se adauga la veniturile realizate de acesta in statul de rezidenta, urmarind apoi ca la venitul total astfel obtinut sa se stabileasca cota progresiva corespunzatoare, insa se aplica numai asupra venitului obtinut in statul de rezidenta; prin urmare, insumarea venitului realizat in strainatate cu cel obtinut in statul de rezidenta are drept scop numai stabilirea cotei progresive cu care va fi impus venitul intern;

„creditarea” ordinara – impozitul platit statului strain pentru venitul realizat pe teritoriul acestuia de rezidentul unui alt stat se deduce direct din impozitul datorat statului de rezidenta, insa numai pina la limita impozitului intern care revine la un venit egal cu venitul obtinut in strainatate;

„creditarea” totala a impozitului – impozitul platit in strainatate pentru venitul realizat se deduce integral din impozitele datorate in statul de rezidenta; deducerea integrala se face inclusiv in situatiile in care impozitul platit in strainatate este mai mare decit impozitul aferent aceluiasi venit in statul de rezidenta.

Metodele de calculare a impozitului in tara de resedinta expuse mai sus, admit recunoasterea impozitelor platite in strainatate si permit diminuarea cuantumului impozitului datorat statului de rezident.

Intrebari de autocontrol:

Ce reprezinta impozitele directe?

Cum pot fi clasificate impozitele directe?

Cum se definesc impozitele reale?

Cum se definesc impozitele personale?

Care sunt dezavantajele impozitelor reale?

Cum au evoluat impozitele personale?

Care sunt elementele impozitului pe venitul persoanelor fizice?

Care sunt elementele impozitului pe avere?

Care sunt formele impozitului pe avere?

Caracterizati sistemul impozitelor directe din Republica Moldova.

Care sunt, conform Codului fiscal al Republicii Moldova, subiectii impunerii si obiectul impunerii in cazul impozitului pe venit?

Ce reprezinta sistemul impunerii separate?

Formulati esenta sistemului impunerii globale.

Explicati sistemul inlesnirilor fiscale in cazul impozitului pe venitul persoanelor fizice.

Formulati problemele care pot fi solutionate de impozitele directe.

Comentati evolutia veniturilor bugetare in Republica Moldova provenite din impozite directe.

Numiti baza impozabila in cazul impozitului pe bunurile imobiliare, conform Codului Fiscal al Republicii Moldova.

Test

Inlocuiti punctele cu cuvintele necesare:

Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice si juridice, in functie de . acestora si pe baza cotelor de impozit prevazute de lege.

In functie de criteriile care stau la baza asezarii lor, impozitele directe se pot grupa in:

a)     impozite reale;

b)    monopoluri fiscale;

c)     taxe de consumatie;

d)    impozite personale;

e)     taxe vamale;

f)      accizele;

g)     TVA.

Alegeti variantele corecte.

Alegeti variantele care reprezinta caracteristicile impozitelor reale:

a)     se stabilesc asupra veniturilor si averii;

b)    se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale;



c)     se percep cu ocazia vinzarii unor bunuri si a prestarii unor servicii;

d)    in acest caz, calitatea de subiect al impozitului se atribuie altei persoane decit suportatorului acestuia.

Impozitele directe au ca obiect al impunerii:

a)     venitul persoanelor fizice;

b)    venitul persoanelor juridice;

c)     valoarea tranzactiilor comerciale cu ridicata;

d)    cladirile;

e)     pamintul;

f)      toate variantele sunt corecte.

Alegeti variantele corecte.

Analizati venitul impozabil anual, completind tabelul. 

Cotele de impozitare pe anul 2005-2006

Venitul impozabil pentru anul

Cota de impozitare

2005

2006

Anual

Lunar

Anual

Lunar

Pina la____lei

inclusiv

Pina la____lei

inclusiv

Pina la____lei

inclusiv

Pina la____lei

inclusiv

De la_____lei

Pina la____lei

inclusiv

De la_____lei

Pina la____lei

inclusiv

De la_____lei

Pina la____lei

inclusiv

De la_____lei

Pina la____lei

inclusiv

Mai mult de_______lei

Mai mult de_______lei

Mai mult de_______lei

Mai mult de_______lei

Indicati daca sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

a)     In cazul impozitelor directe, de regula, subiectul nu coincide cu suportatorul impozitului;  da / nu

b)    Dubla impunere internationala poate aparea numai in cazul impozitelor directe;  da / nu

c)     Impozitele personale tin cont, in promul rind, de situatia personala a platitorului.  da / nu

Alegeti notiunile care formeaza clasificarea impozitelor pe venit:

a)     monopoluri fiscale;

b)    accizele;

c)     impozitele pe venitul persoanelor fizice;

d)    taxe vamale;

e)     impozitele pe venitul persoanelor juridice;

f)      TVA;

g)     impozitele reale.

Alegeti varianta care reprezinta, conform prevederilor Codului fiscal al Republicii Moldova, cota impozitului pe venitul persoanelor juridice, pentru anul 2006:

a)    

b)   

c)    

d)   

e)    

f)     

g)    

h)    

i)      

Argumentati evolutia si rolul impozitelor directe la formarea veniturilor bugetare in Republica Moldova.

10) Alegeti variantele care reprezinta scutirile de la impozitul pe venit pentru persoanele fizice, conform prevederilor Codului fiscal al RM, pentru anul 2006:

a) 3960 lei;

b) 4500 lei;

c) 10000 lei;

d) 840 lei;

e) 3600 lei;

f) 820 lei.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2240
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site