Institutii de credit specializate

Institutii de credit specializate

Ca intermediari in cadrul operatiunilor de transfer al disponibilitatilor banesti, ca forma specifica a circulatiei capitalurilor, aceste institutii constituie principalii participanti la piata creditului pe termen mijlociu si lung.

In operatiunile de mobilizare a resurselor de creditare si plasamentul acestora, institutiile de credit specializate se afirma in doua directii :

unele sunt specializate in mobilizarea disponibilitatilor din economie, ca sursa importanta de constituire si sporire a capitalurilor banesti;

altele, au in vedere distribuirea in ramuri si sectoare in care s-au specializat, prin aceasta urmarindu-se tocmai cresterea profitabilitatii operatiunilor de intermediere si valorificare a capitalurilor.

Bancile si celelalte institutii de credit sunt specializate, fie in finantarea unor ramuri care nu prezinta interes pentru bancile comerciale, fie in creditarea unor obiective speciale, grupandu-se, cel mai adesea, in urmatoarele categorii: banci ipotecare, banci agricole, companii sau trusturi de investitii, banci de comert exterior, societati financiare.

Bancile ipotecare sunt acele banci specializate care isi mobilizeaza resursele prin emiterea unor hartii de valoare specifice, numite inscrisuri funciare, garantia acestora reprezentand-o valorile imobiliare ipotecate.

Bancile ipotecare pot fi de tip urban, daca garantia o reprezinta cladirile, sau de tip rural, atunci cand pamantul se constituie ca obiect al ipotecii.

Caracteristic bancilor de credit ipotecar rural este faptul ca acorda, de regula, credite neproductive sau de consum proprietarilor funciari.

Fermierii apeleaza si ei la bancile de credit ipotecar rural dar cel mai frecvent se adreseaza bancilor agricole. Creditele acordate de catre bancile agricole au ca destinatie efectuarea unor cheltuieli cu inventarul agricol, cu amenajarea de irigatii, cumpararea de animale, ingrasaminte etc, principala trasatura a acestor credite fiind faptul ca au un caracter productiv.

Companiile sau trusturile de investitii sunt organisme de credit care mobilizeaza capitaluri prin emisiunea titlurilor de valori mobiliare proprii (actiuni, obligatiuni) pe care le investesc in sectoare productive, precum: industrie, constructii, transporturi etc. Functia principala a acestora este aceea de a acumula capitalurile rentierilor si economiile populatiei in vederea efectuarii de plasamente pe termen mediu si lung in sfera investitiilor.

Bancile de comert exterior s-au afirmat in sfera bancara inca de la inceputul secolului al XX, ca urmare a expansiunii activitatii de export si a implicarii din ce in ce mai mult a statului in activitatea bancara.

Activitatea bancilor de comert exterior este marcata de continutul principalelor categorii de operatiuni pe care le realizeaza.

Bancile de comert exterior nu monopolizeaza intreaga activitate bancara specifica relatiilor externe, ci coopereaza in acest scop si cu celelalte banci. In unele tari, in conditiile inexistentei bancilor de comert exterior, statul promoveaza direct politici de sustinere a acestei activitati prin intermediul unui grup de banci independente, care in comun isi asuma obligatia de a efectua operatiuni specializate de comert exterior angajand in acest sens si o parte a resurselor proprii.

Societatile financiare ca societati de credit, prezinta o importanta aparte in cadrul sistemelor bancare din tarile occidentale. Acestea sunt institutii de credit care desfasoara o activitate specifica, stabilita prin lege sau conventie. Principalele operatiuni pe care le efectueaza societatile financiare sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea si garantarea de credite pe termen mijlociu si lung pentru intreprinderi, creditarea marfurilor cu plata in rate, garantarea locuintelor pe baza de ipoteca, gestiunea mijloacelor de plata etc.

In majoritatea tarilor, statul reglementeaza si supravegheaza activitatea de economisire prin garantarea depozitelor formate la aceste institutii, protejandu-i astfel pe cei ce economisesc. Pentru a stimula preferinta de a economisi, casele de economii si cooperativele de credit practica instrumente si scheme de economisire (certificate de economii, obligatiuni cu premii, contracte de tipul "economiseste pe masura veniturilor" etc) care sa raspunda celor mai diverse optiuni si care sa atraga, in special, pe cei care economisesc in mod regulat.