Relatia dintre planificare financiara si politica financiara

Relatia dintre planificare financiara si politica financiara

Planificarea financiara este un proces prin care se introduc si dezvolta strategii coordonate in vederea realizarii scopurilor si politicii administratiei publice locale. Aceste strategii sunt dezvoltate ca raspuns la proiectiile situatiei in diferite perioade viitoare.

Strategia poate fi definita in acest context ca "o alegere de criterii de decizie numite strategice pentru ca ele vizeaza sa orienteze de o maniera determinanta si de termen lung activitatile si structurile organizatiei" (Tabatoni, 1975).

Conceptul de planificare strategica apare ca fiind indisociabil de notiunile de marja,de manevra si forte concurentiale. Existenta unei marje de manevra exploatabile de catre manageri, reprezinta o conditie prealabila a demersului strategic; nu putem vorbi de o adevarata strategie in cazul unei organizatii in care perimetrul de activitate este cu totul limitat sau in care "produsele" sunt definite de lege. De asemenea se considera, ca o organizatie trebuie sa procedeze la punerea in practica a unor strategii, pentru a obtine cat mai multe avantaje dintr-un mediu marcat de prezenta fortelor concurentiale ce risca sa ii puna in discutie supravietuirea. Astfel definit, demersul strategic poate parea, in cazul sectorului public, prea putin pertinent, avand in vedere absenta, teoretica, a marjelor de manevra strategica si caracterul ilegitim al concurentei.

Administratiile publice locale evalueaza posibilitatea ca proiectiile de viitor sa devina realitate si pregatesc un raspuns (un plan financiar) pentru a atenua consecintele financiare nefavorabile.

Autoritatile locale sunt, intr-un fel dezavantajate, in comparatie cu guvernul si chiar cu firmele private. Spre deosebire de guvern, care controleaza masa monetara si creditele, autoritatile locale nu-si pot mari beneficiile in mod direct prin cresterea economica. Mai mult, spre deosebire de firmele private, autoriatile locale nu pot sa se lipseasca de activitatile ale caror costuri devin neatractive. Astfel, presiunile la care este supus bugetul local, tind mai degraba sa il dezechilibreze, decat sa produca surplusuri.

Prin prognozele bugetelor locale, trebuie gasit raspunsul la intrebari realiste cum ar fi: "ce greseli ar putea sa apara?" si " ce poate fi facut cu resursele disponibile pentru a preveni toate aceste greseli?".

Foarte importanta este evaluarea conservatoare a veniturilor si cheltuielilor. Aceasta inseamna ca in cadrul previzionarii veniturilor, cele mai bune evaluari sunt cele care evita cresterile de impozite si taxe. In acelasi fel, sumele alocate ar trebui stabilite anual pe baza unor foarte detailate analize ale efortului disponibil, performantei serviciilor si ale tarifelor.