Activitati umane cu impact asupra peisajului ariilor protejate

Activitati umane cu impact asupra peisajului ariilor protejate

CONTINUTUL TEMEI

1. agricultura

2. silvicultura

3. turismul

4. transporturile

5. industria

OBIECTIVE

Identificarea vectorilor de impact al activitatilor umane asupra componentelor naturale din perimetrul si proximitatile ariilor protejate

2. Silvicultura. In intreaga Europa, doar fragmente izolate din adevaratele paduri naturale supravietuiesc, majoritatea fiind localizate in Europa de Nord si Europa de Sud-Est. Aproape toate padurile au fost modificate prin interventia umana in cursul a sute sau chiar mii de ani. Asemenea alterari pot reduce sau creste biodiversitatea, dar intotdeauna schimba structura padurii.
Acolo unde exista paduri virgine, ele ar trebui conservate urgent, in marea majoritate prin arii protejate. Oricum, in general conservarea padurilor in Europa se refera mai mult la asigurarea faptului ca administrarea tuturor padurilor este durabila si mai putin la conservarea padurilor originale. Padurile naturale si seminaturale continua sa fie transformate in forme mai intensive de paduri (cu arbori mai tineri, mai putine specii, mai putina biomasa si o fragmentare mai mare a padurii).
Ca activitate agricola, pasunatul poate devasta padurile; de asemenea, poluarea aerului nu respecta nici o granita; chiar si ca fenomen declansat in mod natural, focul poate deveni devastator in padurile modificate, in special daca este urmat de pasunat intensiv.
Politicile nationale pentru o silvicultura durabila cer:
-stabilirea unei paduri permanente garantate legal;
-pregatirea in ecologie silvica si in management;
- standarde pentru taieri anuale permise, cicluri de taiere, tehnici de recoltare si infrastructura, metode de salvare a mediului;
- controlul tuturor aspectelor recoltarii si tratamentului padurii pentru protectia mediului;
- politici economice si financiare care nu cer mai mult de la paduri decat poate fi sustinut;
- politici de folosinta multipla, pentru a fi siguri ca societatea primeste intregul beneficiu (cherestea, locuri de munca, servicii ecologice, recreere etc.) de la toate padurile;
- politici ecologice care protejeaza serviciile ecologice, diversitatea biologica si baza de resurse pentru toti cei care folosesc padurile;
-standarde pentru compozitia speciilor care favorizeaza arborii nativi;
-monitorizarea efectiva a tuturor celor de mai sus.
          (Adaptat dupa "Caring for the Earth'-1991)
Operatorii silvici comerciali - de stat si privati - ar trebui sa permita unei parti a proprietatii lor sa evolueze natural, fara taieri sau plantari (de ex. luminisuri cu arbori batrani de-a lungul cursurilor de apa si pe marginea drumurilor; in cateva cazuri, managementul de conservare activ poate fi necesar, de exemplu reducerea numarului cerbilor in numeroase regiuni din Europa). Aceste abordari ar trebui sa constituie o parte a managementului care cauta sa mareasca valoarea intregii paduri pentru mediul inconjurator. In ariile protejate din categoriile I-III, nu ar trebui sa existe nici o operatiune silvica. Exploatarea cherestelei ar trebui permisa doar in categoria a IV-a, daca aceasta slujeste obiectivelor de conservare. Padurile din categoria a V-a ar trebui administrate astfel incat sa se mentina sau sa se mareasca valoarea lor de conservare.

3. Turismul, ca activitate economica, poate cauza pagube mari ariilor protejate, in special daca nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce si mari beneficii. Presiunile din partea turismului cresc rapid. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel incat ariile naturale valoroase devin din ce in ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durata, vizite de o zi si chiar sport. In cateva arii protejate exista pur si simplu atat de multi vizitatori in anumite parti, sau la anumite momente, incat natura - si calitatea experientei vizitatorilor - sufera;in altele, vizitatorii pot patrunde in cele mai indepartate zone. Facilitatile turistice intra deseori in conflict cu telurile de conservare si strica peisajele naturale; presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilitati sunt deosebit de puternice in fostul bloc al tarilor est-europene, in timp ce, in unele arii protejate, turismul pur si simplu nu are loc.
Dar, daca este planificat si administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forta foarte pozitiva, aducand beneficii atat ariilor protejate cat si comunitatilor locale. Turismul va fi binevenit in perimetrul sau in proximitatea ariilor protejate, daca respecta caracterul special al ariei, astfel incat, pagubele si poluarea sa fie minime. Principalele forme de turism agreat in cadrul ariilor protejate sunt:

- turismul bazat pe aprecierea naturii

- turismul cultural si educational

- activitatea turistica a grupurilor mici, linistite

- ecoturismul, in general

Turismul poate ajuta la justificarea infiintarii ariilor protejate in regiunile marginale, si poate duce la o inviorare a comunitatilor locale din punct de vedere economic si al culturilor traditionale.
Tehnicile de administrare a vizitatorilor in medii sensibile nu sunt in general bine cunoscute. Desi ele costa deseori timp si bani, venitul pe care il genereaza poate ajuta la acoperirea costurilor. De asemenea, dezvoltarea ecoturismului poate fi legata de industria manufacturiera si de locurile de munca alternative la ferme, pentru a produce elementele necesare unei economii rurale durabile.
Din ce in ce mai multi tur operatori devin constienti de faptul ca un mediu sanatos si atragator este esential pentru supravietuirea pe termen lung a comertului lor. Acest lucru este recunoscut in liniile directoare pentru turism adoptate in 1982 de World Travel and Tourism Council (WTTC). In prezent, unele companii turistice europene incearca  sa actioneze in moduri durabile si sa lucreze cu organismele de conservare, pentru a investi in conservare; de asemenea, tot mai multi turisti cauta vacante care nu pagubesc mediul inconjurator si nu ofenseaza cultura locala.
Federatia Europeana a Parcurilor Nationale si Naturale (FNNPE) a trecut recent in revista turismul in si in jurul ariilor protejate si a concluzionat ca turismul si conservarea pot fi deseori compatibile, reciproc avantajoase, dar numai daca este practicat intr-un mod durabil, in ariile potrivite (raportul FNNPE, Loving them to Death - turismul durabil in parcurile nationale si naturale din Europa, 1993).
Guvernele nationale ar trebui sa implice administratorii ariilor protejate si industria turismului in dezvoltarea si implementarea planurilor pentru turismul durabil. Acestea ar trebui sa fie parte din strategiile nationale de dezvoltare durabila si ar trebui incluse in planurile individuale de management ale ariilor protejate.

Din punct de vedere al utilizarii turistice, masurile de care beneficiaza ariile protejate includ:
a) transformarea dezvoltarii existente nondurabile in forme mai durabile;
b) stabilirea standardelor durabile pentru noile dezvoltari, in special in mediile sensibile;
c) desemnarea unor zone pentru diferite grade de turism, bazate pe capacitatea portanta a ariilor protejate, incluzand sanctuare si zone linistite, ca si zone potrivite pentru diferite niveluri de folosinta turistica si de dezvoltare;
d) reducerea poluarii si descongestionarea traficului de vacanta;
e) evitarea turismului si a recrearii excesive in ariile protejate;
f) asigurarea ca din turism beneficiaza si comunitatile locale;
g) asigurarea de ajutoare si resurse pentru aplicarea din timp a planurilor;
h) pregatirea managerilor ariilor protejate in turismul durabil.

In acelasi timp, ar trebui sa se revizuiasca si, daca este nevoie, sa se imbunatateasca legislatia referitoare la turism, si in special:
a) sa se dea managerilor ariilor protejate puterea de a controla dezvoltarea turismului;
b) sa se ceara evaluarea completa din punct de vedere ecologic a propunerilor care privesc ariile protejate;
c) sa se conlucreze cu industria turismului, sa se ceara ca pagubele ecologice create de turismul din trecut sa fie reparate si sa se adopte tehnici manageriale pentru a face viitoarea utilizare durabila.

Schemele de pionierat in turismul durabil ar trebui sa se incurajeze, de exemplu prin:
a) imprumuturi, subventii sau taxe de concesiune pentru fermieri si comunitatile locale, pentru infiintarea de mici intreprinderi care sa foloseasca ariile protejate intr-un mod adecvat;
b) proiecte administrative, pentru a arata abordarea inovatoare a turismului, adecvate economiilor locale;
c) folosirea fondurilor PHARE si a celor nationale pentru turism, cu scopul de a incuraja turismul durabil in blocul tarilor est - europene.

FNNPE a definit turismul durabil ca "toate formele de dezvoltari turistice, management si activitati turistice care mentin integritatea ecologica, sociala si economica si bunastarea resurselor naturale si culturale, construite in mod perpetuu".
Turismul durabil in interiorul si in afara ariilor protejate cere:
- cooperare stransa cu autoritatile ariilor protejate;
- operatorii turistici si ghizii care lucreaza in ariile protejate sa aiba inalte cunostinte ecologice;
- contributii practice si financiare ale operatorilor turistici pentru conservarea ariilor protejate;
- reguli pentru promovarea si marketingul vacantelor bazate pe ariile protejate;
- linii directoare pentru implicarea comunitatilor locale;
- standarde pentru proiectarea si operarea facilitatilor de turism durabil si a afacerilor.

4. Transportul, in special cel rutier, are un impact crescand asupra ariilor protejate: prin poluarea aerului, congestie, zgomot si intruziune vizuala si prin insasi construirea drumurilor. Infiintarea unei retele de arii protejate de-a lungul Europei, cu coridoare ecologice, este impiedicata de faptul ca Europa este fragmentata de o retea si mai densa de cai de comunicatii.
Drumurile noi si "imbunatatite" ameninta numeroase arii protejate; cateva proiecte vizeaza drumurile europene strategice, sprijinite de finantari internationale.

De asemenea, canalizarea raurilor poate pune in pericol tinuturile umede riverane, iar traseele alese pentru caile ferate de mare viteza pot afecta habitate valoroase. Si transportul pe mare, al unor marfuri adesea periculoase, poate afecta zonele costiere.
Deseori, pagubele produse ariilor protejate sunt ignorate sau subestimate in planificarea infrastructurii transporturilor. Dificultatile de reconciliere a marilor programe de construire a drumurilor cu cerintele ariilor protejate sunt in mod special acute, acolo unde arii protejate mari se intind pe drumurile dintre centre majore de populatie.
Si totusi, exista alternative, cel putin pentru transportul local. Unele arii protejate au indicatoare pentru incurajarea (sau constrangerea) oamenilor de a-si lasa masinile langa marginea perimetrului protejat si sa foloseasca mijloace alternative de transport (autobuzele, bicicletele sau barcile) sau sa mearga pe jos. Unii incurajeaza chiar locuitorii oraselor sa faca intreaga calatorie cu mijloacele de transport in comun.
Ca si masurile locale, sunt de dorit si masuri nationale, prin adoptarea de catre tari a politicilor durabile in sectorul transporturilor. Acestea sunt necesare urgent din motive ecologice mai largi - in special reducerea gazelor cu efect de sera si poluarea cu noxe - dar ar fi necesare si ariilor protejate. Progresul nu va fi usor, intrucat politicile de transport afecteaza in mod direct stilul de viata a milioane de oameni si durabilitatea va cere reevaluarea relatiei societatii umane contemporane cu cea mai indragita proprietate dupa locuinta - masina personala.
Principalele elemente ale unei politici pentru durabilitate in transport urmaresc:
- sa asigure faptul ca politica de transport tine cont pe deplin de costurile sociale si ecologice ale fiecarei forme de transport;
- sa revizuiasca balanta curenta de cheltuieli intre constructia drumurilor si imbunatatirile in domeniul feroviar si alte forme de investitii in transport;
- sa foloseasca instrumente economice, cum ar fi amenzi si taxe, pentru a promova folosirea eficienta a transporturilor si a tehnologiilor mai curate;
- sa lege planificarea in transporturi cu planificarea folosirii terenurilor, astfel incat sa se reduca nevoia pentru calatorii, in special cu mijloace de transport privat;
- sa extinda mult cercetarile in domeniul vehiculelor nepoluante si curate si a transportului public eficient.

5. Industria Patru sectoare ale industriei au impact deosebit asupra ariilor protejate:
- industria energetica;
-industria manufacturiera;
-industria extractiva;
-industria mestesugareasca la scara mica.
Generarea energiei poate afecta ariile protejate in fiecare etapa a procesului tehnologic: extragerea combustibililor, transportul combustibililor, procesul de generare a curentului electric si transmiterea curentului electric catre consumatori. Mai mult decat atat, poluarea cu petrol din mare ameninta multe habitate costiere si marine; centralele hidroelectrice, barajele si rezervoarele au adus pagube unei parti importante a parcurilor nationale, iar liniile electrice desfigureaza multe peisaje protejate.
Chiar si schimbarea catre energii refolosibile, care ar trebui sa aduca beneficii ecologice generale, poate crea in acelasi timp probleme unor arii protejate. Hidroenergia a adus multe pagube prin crearea de rezervoare, deseori in parcuri nationale sau naturale. Energia mareelor poate afecta estuarele biologic productive. Desi nepoluanta, energia eoliana poate afecta estetica peisajelor costiere sau muntoase.
Industria manufacturiera poate avea impact asupra ariilor protejate din apropiere, in principal prin efectele poluarii si generarii de trafic greu.
Industria extractiva pune probleme speciale. Numeroase arii protejate se suprapun unor areale potentiale de aprovizionare cu roci si chiar zacaminte de subsol, necesare pentru industria prelucratoare. Depozitele de nisip si pietris sunt deseori descoperite in zonele umede, iar depozitele alternative scoase din mare cauzeaza probleme ecologice. Exploatarea acestor surse este deseori in conflict direct cu scopurile unei arii protejate.
Daca toate aceste sectoare produc dificultati ariilor protejate, pot exista si beneficii. Fostele zone miniere adanci si fostele cariere ofera sansa refacerii unei paduri. Carierele abandonate pot fi folosite pentru crearea de noi habitate. Acestea pot sa nu recompenseze ceea ce s-a pierdut, ci sa demonstreze ca exista oportunitati ca ariile protejate sa fie gasite in cele mai necompromitatoare circumstante, cu conditia sa fie urmate de politici durabile.
Industria mestesugareasca la scara mica, de obicei este benefica pentru ariile protejate. Ea are rareori un impact major asupra mediului, dar venitul pe care il genereaza (din prepararea mancarii pe plan local, din confectionarea de produse artizanale bazate pe resursele locale, precum cheresteaua sau lana etc.), ajuta la sustinerea populatiei rurale; pe langa abilitatile lor traditionale de administrare a terenurilor, locuitorii ariilor protejate pot contribui la mentinerea unui peisaj protejat sau pot genera un venit partial pentru personalul parcurilor nationale si al familiilor lor. Mai mult, asemenea industrii artizanale beneficiaza deseori de formele adecvate de turism,  contribuind in acelasi timp la sustinerea acestora.

TEME DE AUTOCONTROL

1. modelati sub forma unei organigrame impactul urmatoarelor activitati: agricole, turistice, de transport si industriale asupra componentelor peisajului si interrelatiilor dintre acestea in cadrul ariilor protejate

REZUMAT

TEME DE CONTROL

Realizati un studiu de caz referitor la impactul activitatilor umane asupra ecosistemelor naturale si antropizate din perimetrul unei arii protejate din Romania, cu privire speciala asupra practicilor turistice.