Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

Cite ceva despre caracteristicile Carpatilor

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Romania – corelatie intre conditiile naturale
DUNAREA DE JOS
Islanda - Forme de turism
ENERGIA, DINAMICA SI INFORMATIA IN INVELISUL GEOGRAFIC
STATIUNEA PREDEAL
TSUNAMI
Turismul | Resurse turistice si forme de turism |Marile zone turistice ale Terrei
Santiago de Chile
Berlin - capitala Germanie si cel mai mare oras al tarii
Carpatii Occidentali

Cite ceva despre caracteristicile Carpatilor

Tarii noastre, natura nu i-a harazit o clima prea aspra, iar muntilor nu le-a dat inaltimi care sa atinga zonele reci si capricioase ale atmosferei, unde zapezile vesnice sa fie atotstapinitoare. Carpatii nostri sint o gradina in care anotimpurile, indragite de oameni, se succed, aratindu-si frumusetile lor. Blinzi si primitori, cu avutii strinse rabdator in milenii, acesti munti se scutura de somn, pentru ca astazi oamenii au venit sa-i trezeasca si sa-i cunoasca.




Bogati si generosi, Carpatii daruiesc, spre feciricea stapinilor lor, bunuri materiale pentru existenta, licoare tinereasca pentru sanatate si incintare pentru suflet.

Secolul vitezei a creat si in Romania o era a turismului. A unui turism specializat si rafinat, unde o excursie fara aparat de fotografiat este de neconceput. Amatorii drumetiei de munte, ca un val nesfirsit, au pornit sa strabata Carpatii cu mers hotarit si cu privirea mereu spre alte culmi. Drumetii se opresc plini de admiratie in fata peretilor din chei, ce string in falci de cremene piraiele; ei strabat salbaticia padurilor, cutreiera plaiurile imbracate in covorul vegetal al pasunilor smaltate cu flori, ori lupta din greu cu duritatea stincilor aride, spre a ajunge sus in crestetul virfurilor, care stau insirate ca turnurile de pinda ale unei cetati uriase.

De pe culmile semete ale Carpatilor, privirea surprinde in departari dealurile descrescind spre netezisul cimpiei, peste intinsurile careia se vede uneori suvita argintie a Dunarii. Aceasta dispunere armonioasa pare a imita, dupa cum spunea un geograf, infatisarea unei flori, simbol al frumusetii si bogatiei. Ceea ce caracterizeaza insa peisajul Carpatilor romanesti, in afara de pluralitatea elementelor si perfecta lor imbinare, este mai ales marea varietate din interiorul fiecarui masiv.

Desi dispusi intr-un lant continuu, Carpatii nostri prezinta aspecte diferite, in cuprinsul celor trei mari grupe: Carpatii Rasariteni, Sudici si Apuseni, virsta geologica, roca, clima si altitudinea, au dat muntilor caractere diferite, care din punct de vedere fotografic pot constitui subiecte de studiu si realizari deosebite.

In ascensiunile noastre prin Carpati, curiozitatea ne va pune de multe ori mintea la incercare si o va imboldi sa raspunda noianului de intrebari care o napadesc cu fiecare pas facut. De aceea, inaintea unei excursii sintem datori sa dezghiocam macar citeva din tainele ascunse in aceste incremeniri de piatra. Sintem obisnuiti, iar fotografia ne invata; mereu sa descifram hatisul complicat al naturii, obiective noi, care in ansamblu sa constituie tezaurul turistic al fiecarui munte.

In functie de alcatuirea geologica, altitudine, intindere, masivele din Carpatii romanesti au particularitati specifice, fara a caror cunoastere fotograful de munte nu va putea realiza o suita de imagini care sa reprezinte cartea de vizita a masivului respectiv, ca „sa vorbeasca', atunci cind sint proiectate, expuse sau aranjate in album.

Daca Ceahlaul este considerat rege al muntilor Moldovei, Retezatului i se poate acorda atributul pentru intregul lant al Carpatilor romanesti. Pentru a ajunge insa in imparatia haoticului bastion al frumosului, acolo unde capra neagra stapineste stincile, iar ursul cel ursuz padurile, drumetul va trebui sa grabeasca pasul, pentru ca umbra inserarii sa-l prinda in preajma putinelor cabane din zona, sau daca nu, sa-si petreaca noaptea la adapostul vreunui „bord', ori sub pinza cortului. Vast si maret, salbatic insa nu infricosator, haotic la prima vedere, plin de poezie cind isi oglindeste virfurile in apele limpezi ale lacurilor, exuberant cind isi arata lumea florilor, zgircit cu zilele senine, exigent ba chiar respingator pentru cei care vor sa-i calce aria neantrenati si fara echipament, batrin dar nu ursuz ci sfatos, Retezatul este si va fi intotdeauna masivul capabil sa creeze fotografilor de munte, dar nu numai lor, sentimente de inspiratie deosebite.

Privind naruiturile crestelor si imensitatea caldarilor glaciare, stapinite de tristetea lacurilor, intelegem de ce foarte multi oameni care au minuit condeiul, au comparat Retezatul cu o cetate parasita de invinsi si invingatori, pentru ca din inclestarea bataliei lor nu le-a mai ramas nimic bun. Drumetilor le-a mai ramas insa acea lume peisagistica, cu totul particulara, care confera Retezatului, fara drept de contestatie, calificativul de munte frumos.

Fiind batrin, Retezatul are in zona inalta multa vegetatie (ierburi, jnepeni, ienuperi, muschi etc.) care absorb multa lumina, ingreunind realizarea unor fotografii bune. De aceea recomandam masurarea foarte atenta a luminii pentru zonele cu fond verde sau peretii cu fond brun si folosirea, dupa caz, a filtrelor.

O imagine color realizata pe faleza unui lac alpin din Retezat, la ora cind virfurile imbracate in culorile asfintitului se oglindesc, insingerindu-le apele, o marmota ridicata din bolovanisul haotic sa ne fluiere, sau daca ne-am procurat autorizatia de la Comisia Monumentelor Naturii, Bucuresti, o suita de flori, realizate in Parcul National Retezat, vor schita in mare caracterele acestui masiv.

Paringul, ca aspect turistic, pare un Retezat mai domol. Creasta lui nu are aspectul de custura, este rotunjita, caldarile, in majoritate, nu sint sitrabatute de poteci marcate, lacurile, in schimb, se apropie de frumusetea celor din Retezat, mai ales cele statornicite in zonele Rosiile si Cilcescu. Si aici, datorita vegetatiei dominante, vom intilni frecvent culorile inchise. In ciuda faptului ca este strabatut de trei sosele, Paringul, ale carui cabane sint tot periferice, ramine masivul ce poate fi abordat mai bine de drumetii care in deplasare si-au propus sa aiba pentru innoptare cortul personal.

Reteaua de marcaje din cuprinsul muntilor Capatinii si Buila-Vinturarita usureaza cunoasterea acestora.

Muntii Capatinii au in general dominanta verdelui. Catre Valea Lotrului pantele sint abrupte, iar potecile de coborire, nemarcate, nu pot fi parcurse la intimplare, unele dintre ele raminind „agatate' undeva deasupra unui pripor.



Dintre muntii care ii alcatuiesc familia, prin aspectul lui ruiniform, cu pereti, creste si grohotisuri multe, muntele Tirnovul este cel mai fotogenic. Marcajele turistice pornite din Valea Latoritei sint cele mai avantajoase pentru a ajunge la el. In cuprinsul muntilor Capatinii exista o singura cabana — Petrimanu, aflata pe malul lacului de baraj cu acelasi nume.

Buila-Vinturarita, multumita calcarelor, are o infatisare fotogenica deosebita. Peretii, valorificati de alpinisti prin stabilirea unor trasee de prestigiu, cheile de un salbatec rar intilnit si citeva pesteri, alcatuiesc zestrea acestui masiv. Dominanta, cind fotografiem peretii, este culoarea alba sau vinata a calcarelor care ne insala la expunere si ne produce suparari, contrastind cu verdele vegetatiei.

Surianu, Cibinu si Lotru adapostesc in cuprinsuri multe zone, al caror peisaj merita sa fie fotografiat. Din pacate ele — peisajele — sint „insule' izolate care comporta deplasari lungi de la una la alta. Acesti munti, in general, sint acoperiti pe linia crestei de pasuni. Fiind prin aceasta o zona pastorala prin excelenta, fotograful are posibilitatea aici ca nici unde sa surprinda toata viata arhaica din stine care, prin inedit, a permis multor fotografi sa participe si sa se afirme cu lucrarile lor la diferite expozitii de fotografii.

Cozia ramine muntele florilor. Primavara, drumetii gasesc aici o lume floristica deosebita. Datorita unui drum forestier, accesul pina la cabana (l 600 m) se poate face si cu automobilul. Stincile si vegetatia imprima peisajului fotografiat tonuri dominate mult de cenusiu si vinat.

Dar varietatea reliefului carpatin este atit de mare incit ne imbie sa-i prindem conturul la fiecare pas. Dorinta de a cunoaste, ne indeamna sa urcam si in Fagaras.

Zamislit in funduri de mare, reintinerit prin ridicare cu 800 m de nemasuratele forte ale pamintului si transformat in milenii de etapele reci, glaciare, masivul Fagaras, prin intinderea si masivitatea lui, prin inaltimile cele mai mari din tara pe care le cuprinde si prin grandioasa desfasurare a unui infinit numar de forme, reprezinta una dintre cele mai impresionante regiuni alpine din Romania.

Gerurile si eroziunile ghetarilor au realizat un inimaginabil univers de forme ce se dezvaluie astazi drumetului-fotograf acolo sus, inmarmurindu-l de admiratie: piscuri, ace, custuri, strungi, zanoage, vai si praguri glaciare, culuare de avalanse, riuri de grohotis, roci modelate in cele mai diferite forme. In ansamblu formele amintite alcatuiesc, alaturi de covorul vegetal care-l imbraca vara, de oglinda lacurilor pierdute prin funduri de caldari, de suvitele argintii ale piraielor aruncate in cascade, atractia spre muntele luminii, spre Alpii Transilvaniei, care si-au insirat pe creste sase din cele zece virfuri ale Carpatilor romanesti mai inalte de 2 500 m: Negoiu, Caltunu, Vinatoarea lui Buteanu, Vistea Mare, Moldoveanu si Dara.

Marile diferente de nivel existente intre virfurile de creasta si culmile laterale, adevarate custuri pornite mai ales catre nord, intrunesc atributele reliefului glaciar la superlativ. Cu putina dexteritate, fotograful se poate deplasa usor in lungul unor pinteni si atunci va realiza zigzagul unei creste de proportii uriase, marginite de prapastii si vagauni pe al caror fund, inecat in naruituri, sclipesc uneori apele firave ale cite unui lac, ori se despletesc inspumate piraie care mai jos se numesc: Breaza, Lisa, Simbata, Vistisoara, Bilea, Negoiu sau Moasa Sebesului.

In salbatecele caldari de pe versantul sudic stau ascunse chiar si astazi lacuri care inca nu au nume. Din prea-plinul lor pornesc piraiele cu unde de argint care pina la cimpie isi incearca puterea cu muntii, daltuind in coastele lor albii adinci, horind cu pastravii in bulboane umbrite de frunza codrului verde. Bogatia formelor intinerite de ape si vegetatie da Fagarasului un aspect himalaian. Iarna cel putin, comparatia este de necontestat. Si totusi vara, datorita vegetatiei scunde si ierburilor ce-l imbraca pina in crestet ori peretilor cu roca cernita, ramine un masiv ce va imprima pe pelicula o suparatoare dominanta de negru. De aceea este bine sa-l fotografiem la inceputul verii — sfirsitul lui iunie — cind mai este tarcat cu suvitele zapezii prin vai si vagauni si cind covoarele de smirdar ii aprind cu rosul ca de jar versantii, sau toamna cind vegetatia ingalbenita ia culoarea blanii de leu, atenuind tonurile greoaie ale negrului.

Masivul lezer-Papusa, impresionant prin maretie si salbatec, ramine, datorita intinselor pasuni ce-i ocupa crestele si padurilor ce-i invesminteaza poalele, un munte turistic fara atractii fotografice deosebite. In apropierea marilor inaltimi, pe marginea lacului Iezer, s-a construit un refugiu (60 de locuri capacitatea), de unde se pot intreprinde deplasari pe diferite trasee marcate.

Frumusetea Pietrei Craiului nu poate fi redata pe calea scrisului. Un album sau o colectie de diapozitive fara acest masiv, va fi pentru fotograf o gradina fara flori. Oochetind ca fetele frumoase, Piatra Craiului isi selectioneaza drumetii, lasindu-i sa-i priveasca fata de aproape numai pe aceia obisnuiti cu drumurile grele. Pantele ei, pravalite din creasta cu aspect de pereti, lipsa unor pinteni prelungiti mult ca sa poata oferi catre abrupt un unghi de poza potrivit, lumina, care prin orientarea masivului, nu cade intotdeauna bine, diferenta tonurilor dintre calcare si vegetatie sint inconveniente greu de invins si tocmai de aceea o imagine buna din Piatra Craiului este o carte de vizita care arata competenta si posibilitatile fizice de deplasare a celui care a realizat-o. Datorita bogatiei formelor de relief si tineretii, Piatra Cariului este prin excelenta un masiv fotogenic.



Postavarul ramine muntele cautat de fotograf iarna. El, ca si Piatra Mare si muntii din jurul Predealului, se bucura in anotimpul alb de precipitatii linistite si tocmai de aceea padurile poarta pe crengi multa vreme povara hainelor de nea, uneori inflorate cu filigranul fin al acelor de chiciura.

Situati in apropierea marilor centre industriale si nu departe de capitala, Bucegii se numara printre masivele cu cea mai intensa circulatie turistica. Constituiti din conglomerate, ei par, vazuti dinspre Valea Prahovei ori din Cimpia Birsei, fie in zilele insorite, fie atunci cind nori se valatucesc, mingiindu-le peretii, o cetate invincibila, locuita de voinici nazdravani. Pe sub zidurile lor impresionante s-a catarat, fara a le putea atinge virfurile, padurea. Catre aceasta lume fantastica, asemuita cu o nesfirsita buza de prapastie, conduc poteci turistice marcate. Ajunsi in inima acestui colos de piatra, unde natura, privind modelarea, a fost extrem de activa, avem datoria sa chibzuim bine inainte de a fotografia, alegind frumosul din frumos. Maretia Bucegilor trebuie prinsa printr-o incadrare atenta. Sa nu uitam niciodata ca in primul rind acest masiv trebuie sa apara in fotografie inalt. Sa ne ferim de monotonia platoului sau de vaile de origine glaciala care, dupa cum stim, fara un prim-plan bine ales, nu spun in imagini mai nimic.

Calcarele din zona vaii Ialomita se alatura frumusetilor sculpturale din zona conglomeratelor si impreuna „pozeaza' fotografului, oferindu-i alaturi de peisaj, din primavara pina in toamna, din fundul vailor si pina in piscurile bintuite de viscoliri solare, cea mai completa familie florala.

In Bucegi trasatura esentiala a peisajului rezida in tranzitia brusca de la formele impunatoare ale abrupturilor stincoase, care alcatuiesc in general versantii sai exteriori, la intinderile pe alocuri monotone ale marilor poduri din crestetul culmii principale.

Pe intinsul acestui pod, la rascruce de drumuri si vinturi, intilnim pietre cioplite cu dalti de fulger, ape ori vint, oare au devenit cu vremea subiecte de legende si povesti. Si intr-adevar, pasiunea descoperirii si interpretarea ei au stimulat fantezia, fantezie a carei amplificare revine in mare masura imaginilor fotografice. Sfinxul, Babale, Siamezele, Apasul, Amfora etc. sint descoperiri ale fgotografilor, care, hoinarind pe intinsurile muntilor Babele si Cocora, au reusit sa imbogateasca patrimoniul Bucegilor si cu aceste curiozitati ale naturii.

Nu departe de hotarul rasaritean al Carpatilor Meridionali, se inalta, mai semeti ca vecinii ce-i inconjura, muntii Ciucas. Daca in acest masiv senzatiile tari traite sub pravalisurile Bucegilor lipsesc, in schimb gasim ambianta calda a padurii care ne insoteste pina la cabana Ciucas, construita ila limita inferioara a golului alpin. Dincolo de ea, incep sa apara tisniri de piatra sau prabusiri de stinci care modifica decorul, amplificindu-i frumusetea. Urmind poteca ce incinge impietritele povirnisuri ale masivului, trecem in revista covirsitoarea daltuire a peretilor sau ingeminarea unor turnuri cu forme ciudate si intelegem atractia drumetilor spre izolata colonie a frumosului inscrisa in rindul masivelor fotogenice cu numele de Ciucas.

Padurile si poienile, vestmint dominant al Carpatilor de curbura, reprezinta un peisaj pretentios pentru drumetul-fotograf. El, prin dominanta verdelui, poate fi indragit numai de acei care au intuit armonia marelui laborator al naturii, unde pamintul si soarele lucreaza pentru viata covorului vegetal, covor ce trebuie sa devina sursa inspiratiilor fotografice.

Hoinarind pe cararile Carpatilor de curbura, putem folosi cu multa eficienta aparatura si accesoriile fotografice cerute subiectelor sub un metru. Luminile padurii, radacinile sau crengile copacilor, dar mai ales fructele de padure, gizele vazduhului, fauna, poienile inflorite, verdele crud al vegetatiei primavara sau ruginiul ei toamna, alcatuiesc familia subiectelor ce pot intruni in colectia fotografului de munte acel capitol caruia i-am putea spune „padurea, poienile si viata lor'.

Cind pasii ne duc pe plaiurile moldovene, un drum prin Cheile Bicazului este obligatoriu. Vestite prin dinamismul inedit al peretilor, cheile, alaturi de Lacul Rosu si celelalte fenomene carstice, risipite pe un spatiu restrins, alcatuiesc „zestrea fotogenica' a masivului Hasmas, nevalorificata pina in prezent, dar capabila cind o descoperim, sa ne copleseasca simtirea. Trecerea piraielor prin zone calcaroase a prilejuit modelarea altor chei impresionante, nu prin monumentalitate ci prin salbatec. Piraiele Hasmasului nu erup prin guri napraznice, facind muntii sa vuiasca. Fotograful mergind in lungul lor, gaseste acel peisaj montan, menit prin interpretare sa redea psihic.linistea odihnitoare. Dincolo de gituirea cheilor, vaile isi deschid malurile, devenind adevarate gradini. Verdele gras, smaltat cu mozaicul floral, se opreste in lunca ingusta a vaii. Aici este refugiul cerbilor, gradina fructelor de padure, raiul pasarilor, domeniul ocrotit pentru pastravii punctati cu bobite aurii spre a fi mai fotogeni. Prin sanctuarul linistit al Hasmasului, teleobiectivul, tehnica, motivul artistic si rabdarea ajuta la surprinderea unor intimitati cinegetice ce depasesc inchipuirea.



Inconjurind „marea de la Bicaz', dupa cum i se spune lacului de baraj Izvorul Muntelui, ajungem la capatul de sus al lui, parcurgind distanta cu vaporul sau cu masina. In felul acesta patrundem spre domeniile celui mai rasfatat masiv al Carpatilor romanesti, Ceahlaul.

Prin infatisarea lui monumentala Ceahlaul, inca din timpuri stravechi, a fost „muntele care cheama'. De la Dimitrie Cantemir si poate mai inainte si pina in zilele noastre, minuitorii slovelor l-au vizitat si i-au prezentat frumosul intr-atit, incit astazi aproape toate stincile, prin numele lor invaluit in haina de legenda, sint scrise pe toate hartile turistice. Coloana Dorica, Turnul lui Budu, Claia lui Miron, Detunata, Piatra Lacrimata, Panaghia, Dorobantul sau Cusma Dorobantului alcatuiesc numai o parte din faimoasele personaje fotogenice din familia Ceahlaului.

Drumetul care a parcurs cararile Bucegilor ramine surprins de asemanarea peisajelor intilnite acolo si cele din Ceahlau, fapt datorat structurii petrografice analoage celor doua masive. Prezenta conglomeratelor, a gresiilor si calcarelor a creat aici, in zona interioara a flisului, ca si in Bucegi, acel decor sculptural, fotogenic, imbracat, datorita altitudinii mai reduse, cu o lume vegetala extrem de fecunda.

Muntii Caliman prezinta pentru fotograf un interes deosebit in zona cuprinsa intre virfurile Lucaciu si Tamau. Aici au ramas din joaca zeului vulcan o ingramadire himerica de monoliti cu forme apocaliptice, cele mai multe grupate in rezervatia geologica „12 Apostoli'. Cercetind „Cetatile de piatra ale Calimanului', putem fotografia: „Dragonii, Caciula, Mosu, Camila, Portile Hirlei si multe alte personalitati impietrite, care dupa regula vulcanilor poarta, cind se racesc, haine indoliate spre a produce fotografilor greutati.

Catre nord-est, ca o compensatie, Carpatii au ridicat din zabranicul padurii citeva stinci mai zvelte, spre a scoate din anonimat Raraul. Si se pare ca au reusit, pentruca Tiharaile, Popii Raraului, dar mai ales Pietrele Doamnei sint astazi formatiuni de calcar celebre care, prin infatisare, confera masivului calificativul de munte frumos si fotogenic. Pornind spre locurile pe unde au trecut primii descalecatori de tara, Dragos si Bogdan, ajungem la Pasul Prislop, cumpana de ape pentru Maramures si Moldova si inceput de drum catre cele mai inalte piscuri ale Carpatilor Orientali, insirate de-a lungul crestei Muntilor Rodnei. Aspectul general al acestui masiv se apropie de cel al muntilor Fagaras. Muntii Rodnei, prin culoarea rocilor si a pasunilor ce-l acopera pina in crestet, nu-s prea fotogenici. Drumetului fotograf i se cere un plus de efort pentru a descoperi frumusetile acestor munti. Piraiele, pornite cu luciri de aur din caldarile glaciare, impartasesc din frumusetile oglindite in unde, numai daca le urmarim cursul. Lacurile, putine la numar, nu au maretia si marimea celor din Retezat, iar cabanele lipsesc din zona inalta. Metaforic vorbind, muntii Rodnei sint „muntii linistei'. Linistea instalata mai ales in zona apuseana a masivului, unde peste toate caldarile, virfurile si tarnitele, spiritul ocrotitor al omului a desavirsit-o, infiintind Rezervatia Naturala Pietrosu Mare, rezervatie complexa (geologica, geomorfologica si faunistica), intinsa pe 2 700 ha. Muntii din bazinul superior al Bistritei — Carpatii Padurosi — sint plini de cerbi, ursi, de cocosi de munte si de ierunci. Ei nu-s recomandati decit fotografilor care vor ca prin „vinatul' lor sa confirme o data in plus faima cinegetica romaneasca. Sa nu uitam ca aici, in padurile inchegate din culmi si pina in vale, dar mai ales in cele tinere, presarate cu poieni, avem ocazia sa prindem in imagine cerbi care, boncanind, isi cheama suratele sa asiste la disputele lor pentru suprematie si intiietate in dragoste.

Muntii Apuseni sint „gradina unchiului de la tara'. Pe suprafata celor 18 000 km2 ocupati, drumetul-fotograf gaseste tot ce-si doreste. Ne-ar fi greu sa enumeram ce este mai frumos, mai interesant sau mai senzational. Credem ca abordarea Apusenilor pe mai multe zile si etape trebuie planificata pentru perioada concediului. Distantele mari intre cabane, supraglomerarea lor vara si necesitatea unei independente totale, cer organizarea excursiilor cu innoptarea la cort.

O trecere in revista a obiectivelor fotogenice din Apuseni ar depasi tematica lucrarii noastre, iar o mentionare a obiectivelor celor mai importante ne-ar obliga sa dam curs preferintelor noastre, pentru unii subiective sau necorespunzatoare. De aceea ne abtinem, recomandind gindurile de specialitate si mai ales monografiile diferitelor masive unde autorii au inserat avenele, pesterile, izbucurile mai importante, cascadele, taurile, cheile, diferitelor fenomene geologice, punctele de priveliste, elementele istorice si de folclor etc. Daca vizitarea acestora o corelam cu diferitele „tirguri de fete', „nedei' ori alte evenimente folclorice, sigur albumul sau colectia de diapozitive realizata in Apuseni va fi cea mai voluminoasa.

Incheiem aici periplul fotogenic al Carpatilor nostri cu speranta ca cele aratate vor ajuta fotografului sa-si faca o parere generala asupra masivului pe care intentioneaza sa-l abordeze.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 802
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site