Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

Prezentarea generala a spatiului hidrografic Dobrogea-Litoral

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
MINEREURILE NEFEROSE SI METALURGIA NEFEROASA
DEZASTRE DE NATURA GEOLOGICA
Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda
Climatele ASIEI
DEZASTRELE DE NATURA COSMICA
Norvegia
BUZIAS
HAZARDE BIOLOGICE - Epidemiile si invaziile de insecte
PREZENTAREA PARCULUI NATURAL PIATRA CRAIULUI
GEOGRAFIA ROMANIEI (ASEZAREA ROMANIEI, Relieful)


Prezentarea generala a spatiului hidrografic Dobrogea-Litoral

Hidrografia




In spatiul hidrografic Dobrogea Litoral, vaile aferente Dunarii au orientare de la est la vest sau de la sud la nord. Vaile sunt in general scurte cu exceptia celor ce provin din Republica Bulgaria si mai ales valea Urluia.

Pe sectorul Dobrogei de nord vaile sunt largi, cu profil transversal in forma de V rezultate din spalarea materialului local de catre ape. In aceasta categorie intra vaile orientate spre Dunare din zona Muntilor Macin (culmea Pricopanului, prispa Isaccea - Tulcea si culmea Tulcei).

Fig. 1.1 Regiunea Dobrogea (www.restromania.ro)

In Podisul Casimcea, vaile se largesc mult in cursul inferior, aducandu-si albiile in depozitele teraselor de abraziune. In cursul superior din aceasta zona au caracter de defileuri (Vaile Topolog -Pecineaga).

In Dobrogea de sud, vaile sunt in cea mai mare parte simetrice. In cursul superior vaile sunt larg evazate, iar spre confluenta sunt adanci, cu versanti verticali si meandre adancite, unele avand caracterul unor mici canioane (ex. Valea Urluia si Canaraua Fetei).

Majoritatea vailor au un caracter de scurgere temporara.

Vaile Dobrogei tributare Marii Negre au orientare generala V-E. O caracteristica principala a cursurilor de apa o reprezinta lungimea, dimensiunea acestora scazand de la nord la sud. Cele mai importante rauri sunt Taita, Telita, Casimcea, Hamangia, Slava.

Majoritatea raurilor au un pronuntat caracter de torentialitate datorita caracteristicilor bazinale si climatice.( Pisota,1992)

Din punct de vedere al caracteristicii vailor tributare Marii Negre, se constata prezenta unui profil transversal larg in forma de U, cu patul albiilor si al luncilor rezultate din spalarea materialului terigen adiacent, caracteristic Dobrogei de nord (ex.. valea raurilor Taita,Telita si afluentii lor). In sectorul Podisului Casimcea, vaile se largesc exceptional de mult in cursul inferior, adancindu-si albiile in depozitele teraselor de abraziune. In cursul superior, vaile din aceasta zona au caracter de defileu, acolo unde ele taie transversal zonele anticlinale (ex. Valea Casimcea), sau aspect de chei (Valea Casimcea in apropierea satului Cheia). In sectorul sudic al bazinului hidrografic, vaile sunt in cea mai mare parte simetrice pe cursul superior, fiind larg evazate, iar spre confluenta sunt adanci cu versanti verticali si intortocheati, cu meandre adancite (ex. Valea Techirghiol, Valea Mangaliei si Valea Tatlageac). Majoritatea vailor au o scurgere nepermananta.

Prezenta calcarelor in Dobrogea de sud si a unui relief fragmentat in Dobrogea de nord a permis formarea de depresiuni lacustre. Pentru sectorul de Dunare limitrof zonei Dobrogea s-au dezvoltat depresiuni lacustre de tip limanuri fluviatile.

Limanurile fluviatile sunt unitati lacustre situate pe vai secundare, aluvionate in zona de confluenta de catre raul colector prin ridicarea nivelului de baza in perioada postglaciara. Versantii cuvetei sunt inalti datorita abraziunii lacustre, avand numeroase izvoare ce apar pe plaja lacustra dar nu fara depozite coluviale de baza.

Limanurile se intalnesc pe malul drept al Dunarii de la Ostrov pana la Tulcea. Cel mai compact grup il formeaza limanurile din partea de SV a Dobrogei, dintre Ostrov si Cernavoda:Bugeac, Oltina, Marleanu, Vederoasa, Baciu, Cochirleni. Spre NE se intalnesc limanurile Seimenii Mari, Seimenii Mici, Ghiolul Hazarlac.

Reteaua hidrografica afluenta, avand un regim de scurgere temporar, a impus o variatie de nivel a apei in lacuri in functie de cel al Dunarii. De asemenea trebuie mentionat faptul ca la o serie de lacuri din aceasta zona exista o alimentare puternica din izvoare (ex. lacul Vederoasa cu 360 de izvoare ).

Existenta lacurilor din estul spatiului hidrologic Dobrogea Litoral, este legata de prezenta Marii Negre care prin oscilatiile de nivel ale apei, au provocat inundarea retelei fluviatile a platformei Dobrogene in cursurile inferioare.

Lacurile litorale sunt limanuri de tip fluvio - marin si lagunar-marin.

Se intalnesc limanurile de tip fluvio-marin, pe de o parte, ce s-au format din imbinarea proceselor de eroziune fluviatila, cu procesul de eroziune si acumulare marina, sub influenta miscarilor epirogenice negative sau eustatice pozitive (ex.toate vaile afluente complexului Razelm: Agighiol, Taita, Telita - Lacul Babadag- si Slava); iar pe de alta parte, limane lagunare de tip marin care s-au format in conditii asemanatoare, ca si limanurile fluvio-marine, generate de actiunea valurilor si a curentilor asupra tarmului, respectiv prin innisiparea gurilor raurilor de catre curentii litorali, unele pastrand inca legatura cu marea (ex. lacul Siutghiol, lacul Tatlageac, lacul Mangalia si lacul Techirghiol).

Spatiul hidrografic Dobrogea Litoral este foarte sarac in resurse proprii de suprafata. Practic, acestea sunt formate din cele cateva rauri de suprafata mai importante (pana in prezent nu exista nici o folosinta pe rauri, datorita debitelor mici de apa cu caracter permanent) si din lacurile litorale si cele aferente Dunarii .

Lacurile naturale insumeaza un volum de apa de 395 mil.mc. Cele mai importante sunt lacurile Tasaul (V= 57 mil.mc),Siutghiol(V=88mil.mc), Tatlageac (V=14 mil.mc), Techirghiol (V=42mil.mc),Corbu (V=25mil.mc),Oltina(V=60mil.mc),Dunareni(V=52mil.mc).

Apele acestor lacuri corespund proprietatilor necesare pentru a fi folosite in scop potabil. Principalele folosinte care pot beneficia de apa acestor lacuri sunt piscicultura, irigatiile, agrementul nautic si pescuitul sportiv.

Lacul Techirghiol are proprietati curative atat prin continutul specific bogat in saruri a apei, cat si prin namolurile terapeutice de pe fundul lor. (Breier, 1976)

Delimitare administrativa–populatia



Spatiul hidrografic Dobrogea Litoral este delimitat la vest de fluviul Dunarea, la nord de fluviul Dunarea si de Delta Dunarii, la sud de granita cu Bulgaria, si la est de Marea Neagra.

Spatiul hidrografic administrat de Directia Apelor Dobrogea – Litoral este impartit pe doua judete: judetul Constanta (fig.1.2.1.) si judetul Tulcea (fig1.2.2.)

Fig.1.2.1.Harta judetului Constanta (www.hartaconstanta.ro)

Fig.1.2.2. Harta judetului Tulcea(www.hartatulcea.ro )

Relieful

Relieful Spatiului hidrografic Dobrogea Litoral Dunare este influentat de structura tectonica a zonei, astfel ca se delimiteaza doua mari unitati de relief: Masivul Dobrogei de nord si Podisul Dobrogei de sud.

Masivul Dobrogei de nord este un rest al unor vechi munti cutati in faza hercinica in nord si intr-o faza mai veche (caledonian -baikaliana) mai la sud in bazinul Casimcei. Desi alcatuiti din roci tari, (granite, calcare, sisturi verzi) supusi unei indelungate eroziuni si fragmentari tectonice, fostii munti au acum inaltimea unor dealuri. Chiar partea de nord-vest, grupa Macinului, cea mai inalta, care pastreaza aspecte montane, abia atinge 467 m in culmea Pricopan. Catre Dunare dealurile Macinului coboara brusc.

Spre latura dunareana, culmea Pricopanului are aspect de masive izolate, (Turcoaia, Piatra Rosie, Priopcea, Piatra Raioasa, etc.) alcatuite, in cea mai mare parte,din granite. Culmile Muntilor Macinului au orientare generala NV – SE. De la localitatea Jijila ele se prelungesc ca un pinten ascutit pana la malul Dunarii, in fata Galatiului.

Eroziunea diferentiata a indepartat rocile mai putin rezistente decat cele vulcanice, creand in jurul acestei subunitati mici depresiuni interioare numite prispe, ca cele de la Greci, Isarcea si Niculitel. (*,1972)

La est de muntii Macin, se intinde zona Tulcei, cu aspect deluros, cu cote cuprinse intre 40 -100 m., ce coboara catre complexul lacustru Razelm. Se pot deosebi in cadrul acestei zone cateva subunitati morfologice distincte: platforma Niculitel, situata intre cursul superior al raului Telita si cursul superior al raului Taita, cu inaltimi sub 300 m. Relieful este putin fragmentat si are forma unui platou intins. Culmea Tulcea, este situata in nord estul zonei, iar relieful se rasfira sub forma unor culmi prelungi orientate V-E in lungul Dunarii, cu inaltimi sub 200 m. Podisul Uzum - Bair, cuprins intre culmea Tulcei, depresiunea Nalbant si prispa Hagighiol, se caracterizeaza prin dominarea reliefului de tip depresionar, cu dealuri izolate ce ating inaltimi de 220 m. Depresiunea Nalbant se desfasoara intre cursul mijlociu si cursul inferior al vailor Telita si Taita, cu aspectul unei zone depresionare inconjurata de inaltimi deluroase cu altitudini cuprinse intre 150 - 200m. Podisul Babadag, se desfasoara intre vaile Acpunar, Taita si lacul Babadag la nord si nord-est si vaile Ormanului, Fantana Lupului, Baspunar si Slava la sud si sud-vest, cu inaltimi cuprinse intre 100 si 200 m, ce scad catre est, cu un relief sub forma de creste si suprafete netede.

Catre sud, relieful se continua cu Podisul Casimcea, al carui relief coboara in trepte de la inaltimi de 300 -350 m la ordinul metrilor catre lacul Tasaul .

Eroziunea podisului Casimcea, a creat un relief tipic depresionar pe care se afla dealuri izolate asemanator cu zona Tulcea.

De asemenea spre sud se dezvolta morfologic vestul Podisului Casimcea, cu topografia cea mai ridicata a zonei reprezentata de dealul Sacar- Bair, cu inaltimi de 300 - 350 m, constituind nodul orografic de unde apele se rasfira spre SV, S si SE, iar relieful cade in trepte din ce in ce mai coborate pe aceleasi directii. In cadrul unitatii principale a podisului Casimcea se diferentiaza, spre Dunare, prispa Harsovei , a Daienilor, etc., ce pun in evidenta vai cu directie SV, cu interfluvii largi din care rar se detaseaza inaltimi mai mari de 200 m.(*,1972)

Dobrogea de sud are aspectul unui podis, cu straturi usor inclinate fata de pozitia orizontala, reprezentand un peneplen tipic.

Altitudinile in Dobrogea de sud sunt cuprinse intre 60 m si 200 m asa incat se poate spune ca are structura de podis si altitudine de campie. Pe sectorul Dobrogei de sud se delimiteaza ca unitate morfologica semnificativa, Podisul Tortomanului care ocupa o fasie lata de cca. 30 km, delimitata la vest de culoarul Dunarii iar la est de Marea Neagra. Inaltimile sunt cuprinse intre 200 m in nord-vest si 9 - 10 m la statia Palas. Morfologic, Podisul Tortomanului este fragmentat destul de puternic de vai largi cu profil asimetric, spatiile dintre vai avand forma unor dealuri larg ondulate, ce coboara spre axa vaii Carasu.

Sectorul vestic al Dobrogei de sud are aspectul unui podis cu straturi usor inclinate fata de pozitia orizontala, cu aspect de peneplen tipic. Desi uniforma din punct de vedere al formatiunilor geologice, datorita morfologiei de amanunt, sectorul vestic al Dobrogei de sud se poate compartimenta in cateva subunitati morfologice distincte dupa cum urmeaza:

Podisul Topraisar situat la sud de Constanta pana la granita cu Republica Bulgaria se inscrie morfologic in relief printr-o denivelare de 20 - 40 m fata de Podisul Cobadin.



Altitudinea medie a podisului este de 60 - 70 m si creste catre sud.

Podisul Topraisar este foarte putin fragmentat de vai cu spatii interfluviale netede pe care nu se inscriu in relief nici un fel de forme pozitive si este defapt o campie suspendata deasupra nivelului marii.

Podisul Cobadin ocupa partea centrala a Dobrogei de sud, ce prezinta cote cuprinse intre 150 -170 m cu inclinare spre est si sud. In cuprinsul Podisului Cobadin se dezvolta forme carstice specifice (poljii), iar in jurul localitatilor Amzacea se dezvolta zone depresionare endoreice.(*,1972)

1.4 Utilizarea terenului

Cea mai mare parte a Dobrogei este utilizata in scop arabil. In partea de nord a Dobrogei in zona muntilor Macin, terenul arabil este inlocuit cu suprafete ocupate de paduri. Terenul adiacent principalelor cursuri de apa: fluviul Dunare, Canalul Dunare -Marea Neagra si Canalul Poarta Alba – Midia – Navodari este folosit pentru cultivarea vitei-de-vie. Partea estica a Dobrogei de Sud este mai dezvoltata din punct de vedere turistic, industrial si economic, decat restul Dobrogei.(**, 1971)

1.5 Geologie

Structura Dobrogei este dominata de faliile Capidava - Ovidiu si Pecineaga - Camena, care impart zona in trei blocuri structurale importante: Dobrogea de sud, Dobrogea centrala si Dobrogea de nord.

Dobrogea de Sud prezinta o structura cu trasaturi specifice de platforma, avand un soclu cristalin, acoperit cu o cuvertura groasa de sedimente necutate:

- soclul este alcatuit din gnaise granitice, peste care stau sisturile cristaline mezometamorfice;

- cuvertura sedimentara este reprezentata prin ciclul de sedimentare paleozoic de varsta siluriana si devoniana, alcatuita litologic din argile negre cu intercalatii calcaroase, gresii cuartoase, marne si marno-calcare;

- ciclul de sedimentare jurasic – cretacic - in acest ciclu se dezvolta un complex litofacial predominant carbonatic, reprezentat prin calcare si dolomite;

- ciclul de sedimentare paleogen - miocen superior - reprezentat prin nisipuri verzi glauconitice peste care stau calcare organogene.

In perioada cuaternara platforma sud Dobrogeana a fost acoperita cu depozite eoliene de tip loessuri, care acopera aceasta arie ca o patura aproape continua.

Dobrogea centrala, are fundamentul alcatuit din seria sisturilor verzi peste care s-au depus depozite jurasice si cretacice de calcare (aliniament sudic), gresii, conglomerate si marne peste care s-a asezat o cuvertura de loessuri cuaternare.

Dobrogea de nord constituie o unitate tectonica, ce prezinta o structura mai complexa formata din unitatile: Muntii Macin, zona triasica a Tulcei si bazinul Babadagului.

- unitatea Muntilor Macin este alcatuita din depozite paleozoice strans cutate, partial metamorfozate, afectate de intruziuni granitice prezentand urmatoarea succesiune stratigrafica: seria sisturilor cristaline mezozonale, seria filito - cuartitica, cambrian - ordoviciana, seria sisturilor argiloase si a calcarelor siluriene, seria calcaroasa devonian inferioara, formatiunea de Carapelit, carbonifer inferior.

Zona triasica a Tulcei, este alcatuita din formatiuni mezozoice (calcare triasice) de geosinclinal, de sub care apar in cateva puncte formatiuni paleozoice afectate de eroziuni magmatice si vulcanism. Peste toate aceste depozite, in cuaternar s-au depus formatiuni loessoide . Bazinul Babadagului este alcatuit dintr-un pachet de calcare conglomerate si calcare grezoase peste care stau marnocalcare . Peste depozitele carbonatice se afla o cuvertura cuaternara de loessuri.(**,1971)

Precipitatii

Data fiind pozitia geografica a spatiului hidrografic, situat intre Marea Neagra si Dunare, precipitatiile sunt influentate de aceste doua mari bazine acvatoriale si a gradului de impadurire. Precipitatiile au valori cuprinse intre 350 - 400 mm/an, in zonele nordice ale bazinului, scazand la aprox. 200 mm/an in sectorul sudic. In ultimii ani s-a observat o reducere accentuata a prezentei precipitatiilor, mai ales in lunile iulie si august si o tendinta de compensare a lor in perioada rece a anului.(*, 1972)

1.7 Temperatura

In spatiul hidrografic Dobrogea Litoral climatul este temperat continental pe alocuri excesiv , astfel ca media temperaturii anuale este in jurul valorii de +10,0 grade, cu variatii extreme vara de pana la +36,0 de grade celsius, iar iarna de pana la -18,0, - 20,0 grade Celsius. In ultima perioada exista tendinta de incalzire treptata si de trecere brusca de la un anotimp arid, de vara, la un climat rece .(*,1972)

1.8 Scurgerea medie anuala

In spatiul hidrografic Dobrogea Litoral regimul hidrologic este conditionat de factorii fizico-geografici si in principal de conditiile termice.

Astfel vaile tributare Dunarii se remarca printr-un grad de fragmentare ridicat si pante cu valori mari ale versantilor. Acest lucru are urmari asupra circulatiei apelor freatice. Vaile raurilor din acest bazin au aspectul unor canioane in miniatura (mai ales in partea Dobrogei Centrale si Sudice).

Fara a avea un caracter zonal, un rol deosebit asupra scurgerii raurilor din Dobrogea si in special asupra arealului din partea Centrala si Sudica il au calcarele. In arealul acestor formatiuni carbonatate, scurgerea superficiala este complet dezorganizata, in favoarea unei scurgeri subterane. Dintre vaile tributare Dunarii se monitorizeaza bazinele cursurilor de apa Topolog, Valea Dunarea si Valea Mare.(*, 1972)






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 6167
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site