Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


CAI DE DETERIORARE A ECOSISTEMELOR

Ecologie mediu

+ Font mai mare | - Font mai mic




Grup Scolar “Industria Sticlei Boldesti-Scaieni





CALIFICARE Tehnician Ecolog si Protectia Calitatii Mediului

CAI DE DETERIORARE A ECOSISTEMELOR

MOTTO Ecologia restaureaza demnitatea omului de a fi cetatean al biosferei, cu toate drepturile si obligatiile pe care le implica experienta acestei demnitati. ' - N. Boscaiu

CUPRINS

Argument4

I.Deteriorarea ecosistemelor prin eroziune6

I.1.Eroziunea produsa de vant7

I.2.Deflatia7

I.3.Coraziunea..7

I.4.Eroziunea produsa de apa..8

I.5.Eroziunea produsa de om. 9

II.DETERIORAREA PRIN SUPRAEXPLOATAREA RESURSELOR BIOLOGICE.10

III. DETERIORAREA PRIN INTRODUCEREA DE SPECII NOI12

III.1.DETERIORAREA PRIN CONSTRUCTII DE BARAJE SI CANALE..15

IV.DETERIORAREA ECOSISTEMELOR PRIN ANTROPIZARE.16

V. EFECTELE POLUARII APELOR.25

V.BIBLIOGRAFIE..29

ARGUMENT

Pana la aparitia omului si a unei noi forme de miscare a materiei determinata de el, respectiv societatea umana rationala, natura isi continua existenta nestingherita, dezechilibrele locale – chiar cele de tipul unor catastrofe – fiind compensate, mai devreme sau mai tarziu, prin revenirea la starea de echilibru. Procesele din ecosfera se desfasurau conform legilor interne ale sistemelor complexe care o formeaza.

Fiinta rationala, activa, omul nu s-a multumit – asemeni altor vietuitoare – cu rolul pasiv de integrare „cuminte“ in mecanismul ecosistemelor, de supunere resemnata in fata legilor implacabile ale evolutiei. El si-a manifestat inca din cele mai vechi timpuri actiunea asupra sistemelor biologice. Se poate afirma ca inca din etapa emanciparii sale din seria animala, prin dobandirea pozitiei verticale, a graiului articulat si a autonomiei mainii – capabila sa realizeze unelte – omul a scapat de sub controlul legilor naturii, legi ce reglementeaza echilibrul stabil intre mediu si vietuitoare. Jean Dorst in lucrarea „Inainte ca natura sa moara“ scria ca: „Putem … admite ca echilibrul biologic natural intre om si natura a disparut foarte curand, in orice caz din momentul in care vanatorul s-a transformat in pastor si mai ales in agricultor“. Intr-adevar, datorita modului de existenta, oamenii care traiau de pe urma vanatorii, pescuitului si culesului, au modificat prea putin mediul. Multa vreme influenta manifestata de ei asupra mediului a fost limitata pe de-o parte datorita densitatii reduse a populatiei, iar pe de alta parte datorita mijloacelor tehnice modeste de care dispuneau. Totusi, existau si unele triburi de vanatori care – aflate intr-un stadiu superior de evolutie – au produs modificari mai profunde mediului, prin utilizarea focului.

Trecerea la faza pastorala si agricola a determinat disfunctii profunde in structura mediului: padurile au fost taiate si inlocuite cu terenuri agricole, ceea ce a avut ca urmare aparitia fenomenului de eroziune, cu perturbarea regimului apelor si al climei. Datorita epuizarii rapide a substantelor nutritive din sol, acesta devenea neproductiv dupa 1-2 recolte, ceea ce ii determina pe agricultori sa defriseze noi teritorii pentru a fi utilizate ca terenuri agricole.

Pe masura ce populatia creste, agricultura se dezvolta tot mai puternic. Despaduririle se realizeaza intr-un ritm deosebit de rapid pentru a se obtine noi terenuri agricole. Totodata, incepe sa se dezvolte si cresterea animalelor, aceasta realizandu-se intr-un mod intensiv.

Tot datorita cresterii populatiei, dar si ca urmare a aparitiei industriei manufacturiere si a comertului, apare necesitatea utilizarii unei cantitati tot mai ridicate de masa lemnoasa, care era folosita ca si combustibil, material de constructie sau in economia casnica (albinarit, morarit etc.).

La scara timpului omenesc, cele mai profunde modificari si cele mai intinse si rapide distrugeri au avut loc intr-o perioada relativ scurta, de 200-300 ani. „Daca ar fi sa reducem la un an de 12 luni intreaga durata a istoriei omenirii, incepand cu epoca pietrei cioplite – scrie Jean Dorst – inceputul erei noastre ar coincide cu inceputul lunii decembrie Intreaga istorie «mecanica» a omenirii se desfasoara in ultimele doua zile si in cuprinsul acestei perioade – o fractiune de secunda la scara zoologica – omul a modificat cel mai profund fata pamantului, uneori in folosul sau real, dar si desfigurand-o adesea in modul cel mai rusinos, acumuland ruine si catastrofe, atat din punctul de vedere al naturalistilor, cat si din punctul de vedere al economistilor“.

In cursul secolului trecut si chiar in prima jumatate a secolului nostru – perioada caracterizata printr-o puternica dezvoltare industriala si explozie demografica – omul a trecut de la exploatarea extensiva a resurselor naturale la cea intensiva. Aceasta a avut ca rezultat declinul ecologic al naturii, deteriorarea realizandu-se pe mai multe planuri.

Astfel s-a putut „asista“ la deteriorarea ecosistemelor prin:

eroziune;

supraexploatarea resurselor biologice;

introducerea de noi specii in ecosistem;

constructii de baraje si canale;

antropizare ;

poluare.

DETERIORAREA ECOSISTEMELOR PRIN EROZIUNE

Eroziunea reprezinta o forma de degradare a solului sau a rocilor si se datoreaza datorita actiunii vantului , ploilor si omului , care , prin lucrari agricole , a distrus textura solului. Nimic in natura nu este static; schimbarea continua este legea fundamentala si daca aceasta afirmatie nu ar fi justa, este foarte putin probabil ca omul ar fi supravietuit.

Clasificarea proceselor de eroziune depinde de criteriile de clasificare adoptate.

a)    Dupa perioada de timp cand s-a produs eroziunea:

• Eroziune geologica veche ;

• Eroziunea contemporana .

Formele de eroziune geologica le intalnim pana in trecutul indepartat al planetei noastre.

Eroziunea geologica veche are urmatoarele caracteristici:

este de foarte lunga durata;

a creat reteaua hidrografica de azi prin eroziunea desfasurata de cursurile nivofluviale si glaciofluviale asupra formelor de relief aparute in urma proceselor tectonice si orogenetice.

In privinta formarii vailor de eroziune (majoritatea vailor actuale) exista doua teorii fundamentale de formare:

- teoria ciclului unic de formare ( Davis ) care admite un singur ciclu format din 5 stadii : stadiul copilariei, adolescentei, tineretii, maturitatii si batranetii, si

- teoria ciclurilor multiple de formare, fiecare ciclu fiind alcatuit din 3 stadii: stadiul eroziunii in adancime, stadiul eroziunii laterale si stadiul depunerilor.

a ajuns la un echilibru stabil in zilele noastre deci se poate considera o eroziune normala.

Eroziunea contemporana se caracterizeaza prin:

intensitate mai mica daca se desfasoara in mod natural;

se desfasoara peste formele create de eroziunea geologica veche in conditiile climatice actuale;

formeaza microrelieful actual;

este o eroziune normala dar influentata de om devine o eroziune accelerata.

b) Dupa factorul natural care contribuie la producerea eroziunii:

Eroziunea produsa de vant ;

Eroziunea produsa de apa ;

Eroziunea datorata variatiilor de temperatura si a gheturilor .

Eroziunea produsa de vant

Incalzirea inegala a scoartei terestre duce la miscarea aerului.

Ca urmare a diferentelor de temperatura apar si diferente de presiune , care sunt generatoare de vanturi. Actiunea eoliana se manifesta sub doua forme distincte denumite deflatie si coraziune.

Deflatia este procesul de spulberare a particulelor de la suprafata scoartei solide a Pamantului si cuprinde doua faze distincte :

desprinderea particulelor de suportul natural ;

transportul particulelor.

Coraziunea este procesul de erodare a rocilor de catre masele eoliene incarcate cu particule solide.

Acest proces este precedat de deflatie si este frecvent in zonele desertice (cu vanturi puternice). Ca urmare a erodarii exercitate de vant apar dunele (forme caracteristice de relief).

Pentru stabilizarea nisipurilor eoliene se cultiva o serie de specii de plante ca :

- plopii euramericani , arinul negru , plopul alb , pinul negru , salcamul , pe dune intinse , joase ;

- pinul negru , salcamul , salcioara , catina rosie , catina alba , pe dunele inalte si medii cu nisipuri mobile.

Utilizarea acestor specii se face tinand cont de aspectele particulare care caracterizeaza zona ce necesita stabilizarea nisipurilor.

Eroziunea produsa de apa

Din punct de vedere al dinamici eroziunii produse de apa se intalnesc doua tipuri :

eroziunea latenta ;

eroziunea ccelerata.

Eroziunea latenta este de intensitate redusa abia perceptibila , deoarece nu se constata o reducere a grosimii solului.

Eroziunea accelerata este de intensitate ridicata , procentul de sol dislocat fiind mult mai mare decat cel de sol format. Ea se produce de regula in timpul ploilor torentiale si topirii bruste a zapezii.

Dupa modul de actiune al proceselor de eroziune accelerata se deosbesc doua forme de terenuri degradate de apa :

v     terenuri cu eroziune de suprafata , produsa de scurgerea difuza pe versanti a apei din precipitatii sau din topirea zapezii ;

v     terenuri cu eroziune de adancime , produse de surgerea concentrata a apei provenite din ploi sau topirea zapezii. Formele de eroziune de adancime poarta diverse denumiri , in functie de adancimea lor : ogase , care au adancimi mai mici de 2 metri si ravene , care au adancimi peste 2 metri.

Pentru consolidarea si ameliorarea terenurilor erodate de apa cea mai folosita tehnica este cea de impadurire. Speciile de plante utilizate pentru diversele categorii de terenuri degradate sunt : arinul alb si negru , teiul ,jenapanul , frasinul , plopul , stejarul , catina , larita , molidul , salcamul.

Eroziunea produsa de om

Prin exploatarea exagerata a pamantului (lucrari agricole) si prin despadurire , omul contribuie la degradarea ecosistemelor prin eroziune , facilitand procesele de deflatie si coraziune . Astfel , araturile necorespunzatoare , distrugerea tufarisurilor (care , printre alte efecte benefice , actioneaza ca niste paravane care diminueaza forta vantului) , lipsa lucrarilor de intretinere a teraselor , compactarea solului si folosirea unor utilaje agricole foarte grele duc la erodarea solului.

In anul 1991 , la nivelul intregii Europe , 4% din suprafetele agricole erau afectate de eroziunea produsa de vant si 12% din acestea de eroziunea produsa de apa.

c) Dupa intensitatea cu care se manifesta :

Ø      eroziune normala ;

Ø      eroziune accelerata .

d) Dupa formele urmarilor produse de eroziune:

Ø      eroziunea de suprafata ;

Ø      eroziunea in adancime .

Alte cauze ale eroziunii sunt:

Ø      poluarea cu pesticide;

Ø      poluarea cu ingrasaminte chimice;

Ø      ploile acide;

Ø      defrisarile masive.



2. DETERIORAREA PRIN SUPRAEXPLOATAREA RESURSELOR BIOLOGICE.

Notiunea de resursa biologica este atribuita de obicei speciilor de plante sau animale care sunt importante din punct de vedere economic si care sunt exploatate de specia umana.

Supraexploatarea resurselor biologice poate avea urmatoarele efecte :

scaderea numarului de indivizi apartinand speciei exploatate pana la un anumit nivel    critic , cand refacerea se mai poate realiza nu in conditii dificile (in functie de regimul de exploatare) ;

disparitia speciilor exploatate cand refacerea devine imposibila si duce la reducerea sau disparitia in lant si a altor specii.

De obicei nu stim aproape nimic despre implicatiile disparitiei speciei decat atunci cand aceasta afecteaza in mod evident interesele noastre. Ce putem spune cu certitudine este doar ca aceste implicatii exista.

Supraexploatarea resurselor biologice se produce prin :

a)    suprapasunat ;

b) defrisarea ;

c) supraexploatarea faunei terestre

Suprapasunatul – covorul vegetal dintr-un ecosistem este distrus ca urmare a pasunarii intensive de catre animalele erbivore. Animalele domestice, tinute pe suprafete limitate, prin calcarea solului produc tasarea acestuia si strivirea invelisului vegetal. Vegetatia dispare – treptat, treptat – de pe anumite suprafete care, apoi sunt supuse eroziunii si degradarii.

Efectele suprapasunatului sunt extrem de grave si ele sunt cu atat mai importante cu cat se asociaza si cu alti factori de mediu.

De exemplu , intregul desert al Saharei , cel mai mare din lume , isi datoreaza existenta suprapasunatului si secetei. Documentele paleontologice arata ca in locul unde astazi se intinde Sahara exista o bogata vegetatie formata din pasuni si paduri , ape si o fauna abundenta. Pana acum 2000 de ani existau inca paduri in interiorul teritoriului actual al destertului.

Defrisarea padurilor contribuie la:

degradarea solurilor;

cresterea ariditatii climatului;

intensificarea vitezei vantului;

aparitia inundatiilor;

alunecari de teren s.a.

Suprafata padurilor ecuatoriale umede s-a redus de la 1600 milioane de hectare la 900 milioane. In Indonezia , Malaezia ,Filipine , in Vestul Africii si in America de Sud se taie anual padurile de pe o suprafata de 6-9 milioane de hectare.

Cateva sute de milioane de oameni din aceste zone practic asa-numita agricultura itineranta : se defriseaza padurea (adesea prin foc) , terenul este cultivat cativa ani , dupa care este parasit ca urmare a scaderii recoltei si este defrisata alta portiune.

In Romania , suprafata acoperita cu vegetatie forestiera inregistreaza o scadere , tara noastra neincadrandu-se in performantele tarilor europene , al caror patrimoniu forestier este in crestere.

Supraexploatarea faunei terestre. Omul actioneaza asupra componentelor biosferei atat in mod direct prin vanatoare, pescuit, combaterea unor daunatori si paraziti, cat si indirect, producand dezechilibre ecologice, cu efecte intarziate asupra florei si faunei. Prin actiunile sale necontrolate, abuzive asupra naturii, omul a reusit trista „performanta“ de reducere a potentialului genetic al biosferei, ceea ce a avut drept consecinta disparitia unor specii de animale, precum si reducerea numarului de indivizi la unele specii. In ultimii 300 de ani, omul a distrus prin vanatoare aproximativ 300 de specii de vertebrate, alte 1000 de specii fiind pe cale de disparitie.

Alaturi de vanatul intensiv, alte cauze ale disparitiei speciilor de animale sunt:

defrisarea masiva a terenurilor impadurite;

pasunatul intensiv in zonele de stepa;

dezvoltarea cailor de comunicatii;

urbanizarea;

industrializarea.

Pescuitul pradalnic , necontrolat , a dus la supraexploatarea unor specii de pesti care reprezentau baza pescuitului mondial.

De exemplu, Marea Neagra a fost in mod traditional o zona de pescuit foarte bogata. Peste 2 milioane de oameni depinedeau de aceasta resursa. Datorita supradimensionarii flotelor de pescuit ale tarilor riverane , cantitatea anuala de peste a scazut aproximativ 10 ori. Printre speciile cele mai afectate de suprapescuit se numara sturionii. Cele trei specii de delfini din Marea Neagra au fost si ele vanate, astfel ca numarul lor a scazut drastic.

DETERIORAREA PRIN INTRODUCEREA DE SPECII NOI

Orice specie are o anumita capacitate de raspandire geografica si ecologica (patrundere in ecosisteme diferite) . Acest proces s-a desfasurat in tot cursul istoriei vietii pe Pamant si se desfasoara si in prezent.

In acest fel , speciile ajung sa populeze insulele cele mai indepartate dintr-o regiune geografica in alta , patrund in retele hidrografice ale uscatului , izvoare , pesteri , panza freatica etc.

In acest proces , multe incercari se soldeaza cu un esec: fie biotopul nepotrivit , fie biocenoza noua se dovedeste atat de complexa incat nu permite instalarea intrusului. Cand acest lucru reuseste , el determina o transformare atat a speciei patrunse , cat si a biocenozei in care a reusit sa se instaleze.

Patrunderea unei specii in mod natural intr-un ecosistem duce la o serie de schimbari , care se desfasoara de obicei lent , treptat , in timp indelungat , fara perturbari violente , desi in final pot afecta profund speciile implicate.

Un exemplu este cel al starcului de cireada african , care recent (dupa cel de-al doilea Razboi Mondial ) a ajuns in America de Sud , adus de furtuna si care sa extins in partea sudica a Statelor Unite fara sa fi produs modificari importante .

Fig.1 Starcul de cireada

Introducerile de specii noi datorate activitatilor umane pot fi :

A. Accidentale

Principalele cai de introducere accidentala sunt datorate :

utilizarii pe scara tot mai larga a containerelor in transportul de marfa ;

utilizarii apei ca balast pe vapoare ;

traficul aerian.

Un exemplu de introducere accidentala se refera la gandacul de Colorado (leptinotarsa decemlineata) , daunator al cartofului. Cartoful (Solanum tuberosum) este de origine americana si a fost introdus in Europa prin secolele XVI-XVII. Dupa ce in Europa a fost obtinut soiul de cultura , acesta a fost exportat in America. Gandacul de Colorado exista din zona de Est a Muntilor Stancosi din Colorado pana in Mexic , hranindu-se cu o ruda a cartofului. El a trecut pe cartoful cultivat cand acesta a fost adus din Europa in America. Din acel moment insecta a inceput sa inainteze spre rasarit si in 1874 a ajuns la Coasta Atlantica a S.U.A. Intre 1920-1925 traverseaza Oceanu si se raspandeste in toata Franta si de aici in toata Europa. In tara noastra patrunde in 1950. pana in prezent , nici o metoda de combatere nu a reusit sa distruga acest daunator.

Prin anii 1950 a fost semnalata prima data aparitia in apele Marii Negre a gasteropodului Rapana thomasiana , ajuns aici dina apele Japoniei , transportat in apele de balast ale navelor. Este un carnivor vorace , hranindu-se cu alte moluste , carora le gaureste cochiliile consumandu-le partile moi ale corpului. Aceasta specie s-a inmultit rapid , neavand dusmani naturali in Marea Neagra.

Fig. 2. Gandacul de Colorado

B. Deliberate

Introducerile deliberate se refera la specii cu valoare economica (in special plante agricole si silvice) , cinegetica , piscicola sau estetica(inclusiv comertul cu animale de casa) , fie la specii de paraziti si pradatori introduse pentru controlul biologic al unor daunatori. Scopul acestor introduceri urmareste beneficii imediate si de obicei nu tine cont efectele pe termen lung si de posibilele efecte negative.

Un astfel de exemplu cu efecte catastrofale este cel al introducerii iepurelui de vizuina european (oryctolagus cuniculus) in Australia. In 1859 au fost aduse in Australia 24 de exemplare. S-au inmultit extraordinar , neavand dusmani naturalisi au devenit un adevarat flagel. Astefel , s-au introdus vulpi din Europa , dusmanii naturali ai iepurelui. Vulpile au preferat sa consume miei si fauna locala , mai accesibila. Momelile otravite folosite contra vulpilor au dus la nimicirea unui numar mare de animale autohtone.

Fig. 3 . Iepurele de vizuina

Consecintele unor asemenea introduceri duc deseori la ceea ce numim’’ explozii ecologice ’’ , cresteri neobisnuite ale numarului de indivizi ai speciei , care pot avea drept consecinta adevarate catastrofe ecologice si economice.

Spre deosebire de alte cai de deteriorare care sunt reversibile , fie putin atenuate , majoritatea introducerilor reusite sunt ireversibile.

DETERIORAREA PRIN CONSTRUCTII DE BARAJE SI CANALE.

Pt asigurarea de apa potabila, irigatii, cai de comunicatii, producerea de energie electrica, omul a intervenit in ecosistemele acvatice prin constructia de canale si baraje.

Aceste constructii duc la inundarea unor terenuri aluvionare si schimba componenta cantitativa si calitativa a florei si faunei locale. In unele cazuri, noile lacuri costituie surse de boli, prin dezvoltarea numerosilor paraziti. Astfel dezvoltarea vegetatiei acvatice in canalele de irigatie, alimentate de la barajul de la Assuan din Egipt, a dus la instalarea gasteropodelor gazdei intermediare ale agentilor bilhariozei, exemplu trematodele Schistosoma hematobium si S. Mansoni. Aici apar si vectorii malariei ca si onchicercozei care provoaca orbirea

DETERIORAREA ECOSISTEMELOR PRIN ANTROPIZARE

Desi specia umana , Homo sapiens sapiens , este una din multele milioane de alte specii de pe aceasta planeta , rezultata in urma unui proces de evolutie guvernata de legi naturale , totusi ea se deosebeste de celelalte specii :

specia umana este singura , din istoria Pamantului , care are o extraordinara capacitate de a schimba mediul si de a domina alte specii ;

capacitatea ei intelectuala si mijloacele tehnice au ajutato sa se cunoasca pe sine , dar sa si cunoasca si sa schimbe lumea

Cei peste 6 miliarde de indivizi ai speciei umane sunt raspanditi pe toate continentele si insulele ; omul a patruns sub apele oceanului , zboara in atmosfera si in spatiul cosmic. Iata ca nici o parte a Terrei nu a scapat de influenta omului.

Impactul economiei umane este direct si foarte mare pe aproximativ 12% din suprafata uscatului (orase , suburbii , terenuri agricole) ; impactul se manifesta insa pe suprafete mult mai mari datorita animalelor crescute de om , care pasc pasunile , datorita exploatarii padurilor si datorita depozitarii de deseuri toxice.

4.2. DETERIORAREA ECOSISTEMELOR PRIN POLUARE

Poluarea reprezinta alterarea mai mult sau mai putin profunda a mediului inconjurator datorita introducerii in mediu a unui factor nedorit (o substanta, un miros, zgomot etc.).

In functie de natura poluantului, poluarea poate fi

1. fizica produsa de:

zgomote, vibratii (poluare sonora);

substante radioactive (poluare radioactiva);

apa calda (poluare termica);

praf, particule de carbune

2. chimica – produsa de:

compusi chimici din industrie;

pesticide;

detergenti;

ionii unor metale grele etc

3. biologica – rezultata in urma infestarii mediului cu agenti patogeni si germeni proveniti din fermentatii, eutrofizarea apelor etc.

Dupa mediul in care actioneaza poluantii, poluarea poate fi:

poluarea solului;

poluarea aerului;

poluarea apei.

Poluarea solului

Solul este locul de intalnire a poluantilor: pulberile din aer si gazele toxice dizolvate de ploaie in atmosfera se intorc in sol. Apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-l spre adancime, raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate, aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau numai aruncate la intamplare pe sol.
De la mucul de tigara sau biletul de tramvai pana la automobilul abandonat, la picatura de ulei scursa din tractorul care circula pe camp, toate sunt poluari directe ale solului.
Solul reprezinta stratul superficial cu grosimea de 20-30 cm de la suprafata scoartei terestre (stratul fertil) care impreuna cu atmosfera invecinata, constituie mediul de viata al plantelor.

Importanta ecologica a solului rezulta din faptul ca:
Se afla in stransa legatura cu clima unei regiuni prin configuratia, structura si natura lui;
a) Influenteaza calitatea surselor de apa subterana si de suprafata;
b) Raspunde direct de cresterea si dezvoltarea vegetatiei aferente si indirect de poluarea alimentatiei omului;
c) Este un factor important in dezvoltarea socio-economica a asezarilor umane Un kilogram de sol contine:

- 0,78 kg de substante minerale;
- 0,04 kg aer;
- 0,18 kg apa (substante dizolvate);

Substantele minerale din sol contin:

- 1 % piatra;
- 99 % pamant macinat ( huma, argila cu nisip fin), nisip( cuart, mica, feldspat, carbonati, oxizi de fier);
Substantele organice din sol contin:

- 81%humus;
- 10% radacini din plante;
- 9% flora si fauna caracteristicile pamantului;
Formarea stratului de humus reprezinta un proces foarte lent si de durata care presupune mai multe etape. Humusul este un component important al solului reprezentat de resturile vegetale si animale putrezite sintetizat de bacterii si ciuperci.
Degradarea solului reprezinta indepartarea stratului de humus sau/si
modificarea acestuia.
Datorita caldurii si ploilor abundente, la tropice roca este rapid descompusa si astfel poate forma o baza cu grosimea de chiar si 50 de metri. in regiunile moderate solul fertil este rar mai adanc de un metru. Exceptie sunt malurile Fluviului Mississippi, unde depunerile pot atinge si adancimea de 30 de metri. Indiferent de adancime, la majoritatea solurilor stratul cel mai apropiat de suprafata este cel mai fertil, acesta fiind cel mai afectat de eroziune.

Ø      Procesul de degradare este rezultatul a doua fenomene principale:
- cresterea suprafetei agricole si a suprafetei pentru constructii;
- despadurirea, datorita cresterii continue a suprafetei arabile, precum si a cererii de lemn de foc, de constructii( mobila), pentru industria celulozei;
Eroziunea solului are loc datorita actiunii vantului si a apei. O picatura de ploaie cazuta pe sol poate imprastia pamantul in toate directiile. Ca rezultat al acestui fenomen, in caz de ploi abundente, solul este impins spre vai. Vantul produce mai rar eroziune si chiar si atunci numai in regiunile uscate. Efectul acestuia este insa mult mai ingrijorator, deoarece intr-o singura ora vantul poate deplasa o cantitate de pamant ce ar putea fi miscata de apa numai in cativa ani.
in ultima era glaciala, datorita vantului, solul din America de Nord si Asia a fost distrus.
Mai multe milioane de tone de pamant au fost deplasate de vanturi. Chiar si astazi, un strat mai inalt de 150 de metri de pamant este purtat de vanturi. La tropice solul este deplasat de ploi asemanatoare potopului, fapt ce poate perturba considerabil echilibrul ecologic. Daca arborii padurilor tropicale din regiunile montane sunt defrisati, ploile vor spala stratul superior de pamant aflat de-a lungul vailor si astfel vor fi inundate pasunile, satele si drumurile.
Canalele de irigatii infiintate in tarile in curs de dezvoltare se umplu rapid cu mal si devin de neutilizat.
Sursa principala de poluare a solului o constituie reziduurile.
Dupa provenienta:



Ø      reziduurile industriale    

Ø      materii prime, reziduurile solide sau semisolide rezultate din industria de prelucrare a petrolului, industria cauciucului, a ingrasamintelor sintetice, reziduurile chimice

Ø      reziduuri menajere - rezultatul activitatii zilnice a omului in locuinte, locuri publice si piete alimentare

Ø      reziduuri agrozootehnice ;

- substante organice putrescibile, substante chimice, biostimulatori, insecticide, erbicide, fungicide;
- reziduuri radioactive

- diversi izotopi radioactivi utilizati in industrie, agricultura, zootehnie, medicina, cercetare stiintifica.

Daca solul este supus agresiunii unui poluant, intotdeauna va fi investigat si stratul acvifer subteran, care risca sa fie contaminat prin transferul poluantului de la suprafata solului spre adancime. insa si contaminarea unui acvifer cu o substanta toxica, care patrunde in profunzime poate produce contaminarea solului prin vaporizarea si ascensiunea capilara a apei poluate.
La nivelul solului, hidrocarburile sufoca vegetatia, polueaza atmosfera prin vaporizare si prezinta un potenttial risc de explozie si incendiu. Dupa principiile tehnice generale, pentru depoluarea solului se disting:
Metode fizice :

- bazate pe imobilizarea fizica a poluantilor in mediul contaminat, fie prin izolare(etansare, blocare hidraulica), stabilizare;
- bazate prin extractia fizica a poluantilor din mediul contaminat, prin excavare, pompare, spalare, flotatie, injectie cu aer sub presiune, etc.

Metode chimice -se aplica pentru separarea, distrugerea sau transformarea poluantilor in forme mai putin nocive ( extractia chimica, oxidarea, reducerea, declorurarea si precipitarea).
Metode termice -distrug, extrag sau imobilizeaza poluantii prin supunerea materialului contaminat la temperaturi ridicate (incinerarea, desorbtia termica si vitrificarea).
Metode biologice -consta in biodegradarea poluantilor sub actiunea microorganismelor(bioreactorul, biodegradarea in vrac, biodegradarea in situ, bioventring-ul, biosparging-ul), metode de biolixiviere si bioacumulare a poluantilor;
Privim solul ca pe un cadou al naturii , desi aceasta valoare inestimabila dispare cu o viteza alarmanta. Acest fenomen poarta numele de eroziune a solului. si animalele pot eroda solul deplasand solul fara intentie si astfel isi ameninta propriul habitat. in trecut, pe Insulele Farne traia o populatie de foci si una de alce (Alca torda), pasarile au smuls iarba pentru a-si construi cuiburi, iar focile se rostogoleau in mal si astfel au distrus stratul superior al solului. Focile au fost alungate in mod voit si astfel s-a reusit alungarea lor de pe insula si salvarea coloniei de pasari. si animalele erbivore contribuie la eroziunea solului, in special in regiunile in care sunt tinute pe pasuni mici, ingradite.

In combaterea poluarii este important aspectul organizatoric. In acest sens sunt de preferat solutii de ansamblu edilitare in problema salubritatii urbane sau tehnologice in cazul reziduurilor industriale. Sistematizarea si coordonarea adecvata a unor actiuni de detaliu poate preveni situatii grave, economisand totodata mijloace importante. Un exemplu il prezinta poluarea din exploatarile petroliere care prin dispozitive simple si masuri locale consecvent aplicate, se poate practic inlatura, realizandu-se astfel si protectia calitatii apelor. si cea mai mica crestere a temperaturii planetei noastre poate conduce la extreme meteorologice mai grave, decat ne putem imagina noi astazi, caz in care datorita topirii maselor polare de gheata pot determina inundatii severe. Ar trebui sa intelegem ca tot ce aruncam nu dispare pur si simplu, fie ca e vorba despre gunoiul dispersat in mare sau despre gazele emise in atmosfera. Consecintele schimbarilor intreprinse in mediul nostru trebuie suportate si de plante si de animale pe care le predispunem la inevitabila disparitie.
Daca vrem sa ne oprim din acest drum spre pierzanie, trebuie sa ne schimbam radical atitudinea fata de mediul inconjurator si fata de ceilalti oameni.

Poluarea aerului

Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera ,amestecul de gaze ce acopera globul pamantesc.Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza de razele daunatoare ale Soarelui.
Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite ,in mare parte azot (78%) ,si oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon ,dioxid de carbon ,heliu si neon.Toate acestea sunt gaze neutre ,adica nu intra in reactie cu alte substante.Mai exista urme de dioxid de sulf ,amoniac, monoxid de carbon si ozon (O3) precum si gaze nocive ,fum ,sare,praf si cenusa vulcanica.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani ,este amenintat acum de activitatea omului.Aceste pericole ar fi efectul de sera ,incalzirea globala ,poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide.
In ultimii 200 ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze ,mai ales dupa sfarsitul secolului trecut a aparut automobilul.Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot in atmosfera.

Efectul de sera
Gazele deja existente in atmosfera trebuie sa retina caldura produsa de razele soarelui reflectate pe suprafata Pamantului.Fara aceasta Pamantul ar fi atat de rece inat ar ingheta oceanele iar oamenii ,animalele si plantele ar muri.
Insa atunci cand din cauza poluarii creste proportia gazelor numite gaze de sera atunci este retinuta prea multa caldura si intregul pamant devine mai cald.Din acest motiv in secolul nostru temperatura medie globala a crescut cu o jumatate de grad.
Oamenii de stiinta sunt de parere ca aceasta crestere de temperatura va continua ,si dupa toate asteptarile ,pana la mijlocul secolului urmator va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C.
Dupa unele estimari ,in zilele noastre peste un miliard de oameni inspira aer foarte poluat ,in special cu monoxid de carbon si dioxid de sulf ,rezultate din procesele industriale.Din aceasta cauza ,numarul celor care de afectiuni toracice-pulmonare ,in special in randul copiilor si al batranilor ,este in continua crestere. La fel si frecventa cazurilor de cancer de piele este in crestere.Motivul este stratul de ozon deteriorat ,care nu mai retine radiatiile ultraviolete nocive.
Gauri in stratul de ozon Stratul de ozon din stratosfera ne protejeaza retinand razele ultraviolete ale soarelui.Deoarece in zilele noastre a crescut foarte mult folosiria hidrocarburilor clorinate ,fluorinate in flacoane cu aerosoli ,frigidere ,detergenti si polistiroli ,aceste gaze au ajuns in aer in cantitati mai mari decat cele care ar putea fi suportate de atmosfera.Pe masura ce se ridica ,se descompun ,formandu-se cloridioni ,care ataca si distrug stratul de ozon.
Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima oarea in anul 1985 de catre oamenii de stiinta care lucrau in Antarctica ,in momentul in care au observat formarea unei gauri in stratul de ozon. Cercetatorii au fost ingrijorati de faptul ca stratul de ozon s-ar putea rarefia si in alte parti ale Globului ,crescand nivelul radiatiilor nocive.Din nefericire in anul 1995 s-a observat ca si in zona Arcticii si a Europei de N s-au format gauri in stratul de ozon
.
Ploi acide Ploaia acida se formeaza atunci cand dioxidul de sulf sau oxizii de azot ,ambele rezultate ale poluarii industriale ,se amesteca in atmosfera cu aburii de apa. Ploaia acida distruge plantele si animalele.Paduri intregi au disparut din cauza ploilor acide.Mai rau este daca aceste ploi acide ajung in lacuri sau rauri care le duc la distanta ,omorand si cele mai mici organisme.Dupa estimarea oamenilor de stiinta pana in anul 2001 vor fi doar in Statele Unite si in Canda 50.000 lacuri moarte biologic.
Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decat sa dauneze Pamantului.
Din cauza incalzirii globale ,va creste nivelul marilor ,regiunile situate mai jos fiind inghitite de apa.
Este de asteptat ca apa sa inghita orasele Londra sau New York. Poluarea resurselor de apa poate atrage dupa sine izbucnirea unor epidemii ,aparitia unor boli grave si moartea.Sunt modificate si raporturile repartizarii precipitatiilor:regiuni intregi pot fi secate complet ,ducand la foamete si la pierderea multor vieti omenesti.
In 1995 in Marea Britanie dintre copii sub 18 ani ,fiecare al saptelea a suferit de astm.Inflamatia alveolelor pulmonare produce dificultati respiratorii si senzatii de sufocare.
Inca nu este dovedit faptul ca aceasta afectiune ar fi produsa de poluarea aerului ,dar un lucru este sigur:poluarea agraveaza simptomele.Principalii vinovati sunt gazele de esapament si gazele formate sub efectul radiatiilor solare din produsele arderii combustibililor.
Siropurile si inhalatiile curative amelioreaza accesele ,medicatia preventiva ,este eficienta ,dar cercetarile continua in directia stoparii acestor afectiuni ,care a luat proportii ingrijoratoare.
In zilele noastre atentia este orientata din ce in ce mai mult spre problemele de mediu; multe dintre guverne iau in considerare subiectele “verzi”.In intreaga lume pastrarea resurselor energetice este o problema acuta.
In intreaga lume sunt pornite campanii care incearca sa convinga guvernele sa renunte la distrugerea padurilor ecuatoriale.Populatia contribuie la aceste campanii ,prin faptul ca nu mai cumpara produse fabricate din lemn tropical ,reducand oarecum cererea pentru acesta.Sunt tari care ajuta la restabilirea echilibrului ;prin plantarea de arbori tineri.
Un lucru e sigur : in zilele noastre nu mai putem sa respiram aer curat.
Freonii au fost scosi din procesele industriale si au fost inlocuiti cu alte substante.
Atmosfera este insa un pericol ,ca urmare este in pericol intregul mediu de viata.Este nevoie de un control riguros si de masuri radicale pentru ca viitorul atmosferei sa fie
sigur.

Poluarea apei.

Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii organice fermentescibile) duce la o contaminare puternica, bacteriologica a apei, care are drept urmare raspandirea unor afectiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoida. La aceasta categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane pot participa in mare masura industriile alimentare, industria hartiei. Se considera, de exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni mijlocii echivaleaza, in ceea ce priveste poluarea, cu un oras de de locuitori. Nu mai putin periculoase, sunt apele uzate provenite de la cresterea animalelor in marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a animalelor pe spatii inchise, foarte restranse. 14189vsy43cio8h

Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca : nitrati, fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si deseuri provenite din industrie sau din activitati care contin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitrati si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai ales in tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa cu concentratie mare de nitrati poate duce la 'boala albastra' a copiilor - methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o constituie hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizatiei moderne.

Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal, detergentilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 % proportia de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de detergenti. La fel de mare este si gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult in industria materialelor plastice sau care apar datorita intrebuintarii in orezarii a octoclordifenilului. Pe langa aceste substante, mai participa nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale.

Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea termica este cauzata de deversarile apelor de racire care provin din industrie si de la unele centrale termice si nucleare . Insa, ridicarea temperaturii apei ,ca urmare a acestor deversari, poate duce la modificari intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana ; animalele acvatice sufera pentru ca temperaturile superioare maresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determina asa-numita 'poluare termica'.

O problema speciala o reprezinta poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara in urma unor caderi de materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la cercetarile nucleare.

EFECTELE POLUARII APELOR

Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si 'moartea lacurilor', ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare



Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diiferit, dupa natura agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici, pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor si a reziduurilor toxice

Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lantul trofic. Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat comportamentului iresponsabil al civilizatiei industriale cu privire la calitatea apei.

De fapt, nocivitatea poluarii apei se rasfrange direct sau indirect asupra omului si de aceea este necesar sa se cunoasca mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitatile mici de substante chimice din sursele de apa. Desi se poate afirma ca exista tehnologii pentru a mentine calitatea bacteriologica buna a apei si pentru a indeparta multe din substantele chimice periculoase din apa potabila, din pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga, potrivit cerintelor.

Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e usor de masurat. In primul rand, este in joc sanatatea omului. Dupa aceea, sunt amenintate un sir de activitati economice. In sfarsit, degradarea vietii acvatice este plina de consecinte, deoarece ea tinde sa reduca resursele alimentare obtinute din mari tocmai intr-un moment in care se are in vedere ulizarea mai larga a acestora.

Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de inteles : rari sunt aceia care nu au intalnit inca o plaja murdara. Si faptul ca ea poate sa fie fatala culturilor de stridii se intelege de la sine. Tot asfel, este usor de inteles ca sanatatea noastra poate fi grav afectata : se stie ca anumite uleiuri deversate in mare contin produse cancerigene.

Opinia publica trebuie sa se convinga de gravitatea situatiei actuale. Masa substantelor poluante pe care le deversam in ape creste cu fiecare zi, ceea ce inseamna ca, daca nu luam masuri pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic in comparatie cu poluarea de maine.

Cele dintai victime ale panzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin imprastierea hidrocarburilor sunt pasarile care au obiceiul sa se aseze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca pesti. Se stie ca in mod normal apa nu poate sa patrunda prin penajul lor, ceea ce le permite sa plonjeze si sa ramana scufundate in ape foarte reci, deoarece perna de aer retinuta de penaj indeplineste rolul de regulator termic si permite, in acelasi timp, zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi, penajul pierde aceste insusiri si pasarea moare de frig, fara a se putea smulge din mediul lichid.

Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu in porturi,se constata o saracire generala a florei, care in anumite cazuri poate merge pana la disparitia oricarei forme de viata vegetala. Flora marina este amenintata deoarece pelicula uleioasa formeaza un ecran si impiedica oxidarea apei. Se intelege de la sine ca flora din zona de coasta este cea dintai atinsa, dar aceasta nu inseamna ca flora de pe fundul marii este in afara pericolului, deoarece uleiurile, rascolite si iar rascolite de mare, se aglomereaza impreuna cu microorganismele si formeaza sedimente care inabusa fundul marii.

Poluarea perturba, totodata, activitatile economice din zonele litorale. Se intelege de la sine ca petrolul este dusmanul crescatorilor de stridii si al pescarilor, deoarece el poate face ca pestii si testaceele sa devina necomestibile. Aceste maree negre aduc, fireste, un prejudiciu considerabil si activitatilor turistice. In toate cazurile curatarea tarmurilor este foarte costisitoare.

Trebuie sa ne convingem ca o lupta impotriva poluarii nu poate fi opera unei tari sau a unei generatii, ci totul trebuie gandit la nivel universal. Este o mare satisfactie sa constatam la tinerii din lumea intreaga o atractie si uneori chiar un entuziasm pentru aceasta batalie, menita sa protejeze mediul nostru.

Reintoarcerea la o viata simpla si naturala, care se manifesta prin aceste uriase reuniuni in aer liber, o anumita simplificare in atitudine si in vestimentatie, un entuziasm pentru a continua lupta, foarte vizibile in unele tari, sunt indicii incurajatoare.

Ar fi bine ca macar acum, in ceasul al doisprezecelea, pana nu vom ramane, dupa cum spunea academicianul Stefan Milcu, „singuri pe o planeta pustiita“ sa ne trezim la realitate, sa renuntam la ideea „omul stapanul naturii“ si sa incercam, acolo unde se mai poate, sa refacem (chiar daca nu va mai fi exact ca inainte) ceea ce am distrus, uneori cu buna stiinta! Fiecare dintre noi ar trebui sa ne gandim la cei ce vor veni dupa noi, sa ne intrebam oare vrem ca despre planta X sau animalul Y sa stie doar din poze, din carti sau documentare mai vechi, sau vrem ca ei sa le si vada, in realitate?

Ar trebui ca inainte de a actiona asupra naturii, sa stam si sa ne intrebam care vor fi oare consecintele actiunilor noastre asupra naturii? Nu cumva vom provoca distrugeri? Iar intrebarea cu raspunsul cel mai dureros este: In ce masura, actiunile speciei umane indreptate impotriva naturii, nu se vor intoarce in cele din urma impotriva speciei umane?

BIBLIOGRAFIE

1. Titus Neamtu - Ecologie, eroziune si agrotehnica antierozionala
Editura Ceres – 1996

Gh. Mohan, A. Ardelean Ecologie si Protectia Mediului, Editura Scaiul, Bucuresti , 1993

3. V. Rojanschi, F. Bran,    Protectia si Ingineria Mediului , Editura Economica 1997 . Gh. Diaconu

4. L.I. Ciplea, Al. Ciplea    Poluarea Mediului Ambiant, Editura Tehnica Bucuresti, 1978.

5.Gh. Zamfir Poluarea Mediului Ambiant, Editura Junimea, 1974.

6. C. Rauta, S. Carstea Poluarea si Protectia Mediului Inconjurator,

Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979.

7. M. Negulescu, S. Ianculescu,    Protectia Mediului Inconjurator, Editura Tehnica,

Bucuresti, 1981

L. Vaicum, G. Vonciu,

C. Patru, O. Patru   







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4087
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site