Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  
DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


CARACTERISTICI HIDROLOGICE ALE RAULUI IALOMITA LA STATIA HIDROMETRICA SLOBOZIA

Hidrologie



+ Font mai mare | - Font mai mic



CARACTERISTICI HIDROLOGICE ALE RAULUI IALOMITA LA STATIA HIDROMETRICA SLOBOZIA

INTRODUCERE :



PARTEA INTAI

PRINCIPALELE TRASATURI ALE ELEMENTELOR CADRULUI NATURAL SI SOCIAL ECONOMIC CARE INFLUENTEAZA CARACTERISTICILE HIDROLOGICE ALE RAULUI IALOMITA:

Capitolul 1. Asezare geografica a bazinului :

Vecin cu sistemul Argesului,Oltului si Siretului,Ialomita,prin afluentii sai,inchide sirul sistemelor fluviatile sudice.Obarsia Ialomitei se gaseste la zona de contact dintre structurile tipice ale Carpatilor Meridionali si cei Orientali.

Raul Ialomita izvoraste din Carpatii Meridionali (Muntii Bucegi) si isi desfasoara albia pe o lungime de 400 km , avand o retea hidrografica codificata de 3.131 km si isi aduna apele dintr-un bazin de receptie de 9431 km situat in partea de sud a tarii, orientarea generala a raului fiind initial NV-SE, apoi V-E.

Bazinul Ialomitei superioara are o forma alungita pe directia nord-sud,incadrat pe dreapta de masivul Leaota si pe stanga de masivul Bucegi.El este marginit la est de culoarul Prahovei si valea inferioara a Cerbului,la nord de bazinul ghimbavului si platforma Branului,la vest de vaile Grohotis-poarta si valea Paduchiosul

Limita bazinului hidrografic Ialomita, in zona superioara (cumpana apelor) o constituie crestele masivelor muntoase Leota, Bucegi, Clabucet si Ciucas din Carpatii Meridionali si dealurile subcarpatice. in zona inferioara, delimitarea bazinului hidrografic Ialomita este realizata la vest si sud de inaltimile din Cimpia Vlasiei si Mostistea, iar spre nord de culmea Istritei si slabele denivelari din Cimpia Baraganului.Bazinul hidrografic al raului Ialomita este unul de rang superior,fiind totodata alfluent de ordinul I (de stanga) al Dunarii.

Reteaua hidrografica a raului Ialomita se caracterizeaza prin regimuri de scurgere variate :

permanent - caracteristic raurilor de munte ;

semipermanent sau temporar - pentru raurile din zona de campie

Bazinul hidrografic Ialomita cuprinde parti din judetele: Dambovita, Prahova, Buzau, Braila, Ialomita si Sectorul Agricol Ilfov si se invecineaza cu bazinele hidrografice de ordinul I: Olt in partea de Vest, Siret in parte de Est si Nord-Est, Arges in partea de Sud-Vest si Dunare in partea de Sud

Capitolul 2. Scurt istoric al cercetarilor

Capitolul 3 Principalele trasaturi ale cadrului natural:

3.1. Conditiile geologice:

Ceteatea de piatra a Bucegilor este alcatuita din formatiuni conglomeratice si calcaroase asezate in sinclinalul Bucegilor peste sisturile cristaline de fundament.In aceste formatiuni puternic fisurate,in parte carstificate,se observa pierderi din apele Ialomitei, care revin mai spre avale in zona de efilare,de contact din jurul Dobrestilor.In lungul cursului sau pana in acest punct,Ialomita strabate si o serie de roci calcaroase,in care raul si-a modelat epigenetic noua chei deosebit de pitoresti,cu cataracte si cascade,intre care se afla o serie de mici bazinete de eroziune.Caderea Ialomitei pana la Padina (primul bazinet din amonte) ajunge la 131 m/km,iar pana la varasarea Brateiului (bazinul Dobresti ,ultimul din serie) la 85,2 m/km.Debitul de apa acumulat de Ialomita in sectorul superior ajunge la 2,8 m/s..

In aval de Moroieni,Ialomita patrunde in zona subcarpatica,puternic cutata,cu structuri salifere si ape fosile sulfuroase cunoscute la Pietrosita,Poiana,Pucioasa, etc.Aici apar si primele semen de imbogatire cu NaCl a apelor Ialomitei, care mai spre aval se accentueaza,denaturand compozitia sa chimica din zona de obarsie,deosebit de favorabila pentru folosinte,alimentary cu apa potabila.Panta sa pe acest sector descreste pana la valori de 7-11 m/km.

Parasind dealurile subcarpatice ale Targovistei din stanga,Ialomita iese la Doicesti in campia aluviala,Campia Targovistei,care nu este altceva decat marele sau con de dejectie construit impreuna cu Dambovita.Aici,Ialomita se abate treptat spre est,pantele sale scad la 3-6 m/km si devine un collector submontan al raurilor ce vin din stanga,dinspre Carpati, ceea ce ii asigura sistemului sau o asimetrie puternica.Pana la varsare,din dreapta,nu mai primeste afluenti de seama.

In aval de conul de dejectie al Ialomitei,Zona piemontana se rezuma practice la fasia dealurilor si a Campiei Pitestilor si la zona de divagare larga a Campiei Bucurestene.Astfel,rolul hidrogeologic al piemontului inalt al Podisului Getic dispare spre est in aceasta zona.Formatiunile piemontane au fost scufundate la adancimi mai mari im timpul cuaternarului.In zona campiilor piemontane si de divagare,panta raului scade incontinuu,media ei pana la varsarea Prahovei fiind de 1,1 m/km.In Campia Baraganului,caderea raului devine si mai mica,pe o distanta de 220 km insumand abia 50 de m. (0,23 m/km), ceea ce duce la meandrari foarte accentuate.

3.2. Principalele caracteristici morfologice si morfometrice ale reliefului:

Particularitatile reliefului impun o varietate mare a distributiilor precipitatiilor,evaporatiei si factorilor determinanit ai scurgerii superificiale.Reteaua hidrografica este dispusa

divergent pe cursurile muntilor.

Lungimea raului Ialomita,de la izvoare pana la varsarea in Dunare este de aproximativ 400 de km,cu o suprafata de bazin hidrografic de 10.430 km.Morfologia bazinului hidrografic este caracterizata prin prezenta unei mari varietati a formelor de relief,incepand cu inaltimile Bucegilor(Varful Omu) si terminand cu Campia Romana,unde, in zona de varsare in Dunare,altitudinea este de 8 m.

La sud de Ialomita curbele de nivel descresc catre est,de la 80-70 m in vest,pana la 65-50 m la est.A doua situatie altimetrica rezulta din cea mai joasa si mai plata fasie de camp 35-40 m,plasata la est de Iezerul Mostistei si trecand peste Slobozia si Tandarei;aici su fost vechi balti ale Dunarii,la nivelul teraselor 4-2 acoperite apoi cu loess.

Terasa Ialomitei- pe stanga prin altitudinea apropiata de cea a campurilor Amara,se ataseaza morfografic acestuia si mai putin vaii.Terasa este evazata de 5-7 m,dar ajungand la 3-5 km latime.Valea Ialomitei se alatura vailor principale din Baragan (Dunarea,Buzaul si Calmatuiul), are o directie vest-est influentata atat de lasarea fundamentuli catre nord,cu falieri est-vest cat si de sedimentarea fluvio-lacustra venita mai ales din nord-vest,dar controlata mereu de miscarile de tectonica locala.Lunca Ialomitei este lata de 4-5 km,raul osciland in interiorul sau,dar cu tendinta de a roade malul drept,caci apar si intinduri meandrate sub camp si unele prabusiri de mal.Partea stanga a luncii este usor inaltata de un glacis coluvial.Ca microrelif,in lunca apar grinduri,cursuri parasite,lacuri mari si areale mlastinoase.lucrarile hidro-pedo-ameliorative sunt reflectate de potentialul agricol relative ridicat al terenurilor din jurul orasului Slobozia.Pe malul drept al raului Ialomita se afla o fasie de relief eolian.Grosimea nisipurilor- in vecinatatea arealului-este mai mare spre nord 10-15 m si se pierd catre sud.



3.3. Conditiile climatice:

3.4. Vegetatia si solurile:

Teritoriul orasului face parte din domeniul in care se manifesta zonalitatea latitudinala,fiind situat in zona de stepa,subzona de stepa graminee si dicotiledonate.Principalele specii sunt:gramineele(larg raspandite alta data),colilia si negara(Stipa sp),psunile stepice(Festuca),pirul(Agropyrum sp).Alte familii de plante cu reprezentanti in stepa sunt:compozitele prin specii de maturi(Centaurea),pelin(Artemisia),ranunculceele cu diditeii(Pulsatilla), liliaceele cu speciii de ceapa(Allium).Arbustii sunt reprezentati prin porumbar(Prunus spinosa),visin pitic(Cerasus fructicosa),maces(Rosa canina),paducel(Crataegus monogyna).Un component,inca familiar,al peisajului il constituie plantatiile de salcam(Robinia pseudoacacia),introduce in a doua jumatate a sec. al XIX-lea.

Vegetatia halofila- vegetatia intrazonala se gaseste in jurul lacurilor Amara,Fundata,Iezer este constituita din saricica,branca,ghirin,dispusa in benzi concentrice de la verde plin pana la rosu grena. In unitatile lacustre mentionate vegetatia acvatica este reprezentata de plutica,ciulinul de balta,iarba broastelor,lintita,broscarita,otratel.In lacurile Amara si Fundata se dezvolta vegetatia algologica halofila.In arealele silvice din vestul si estul municipiului vegeteaza stejarul brumariu(Quercus pedunculiflora) si artar tataresc(Acer tataricum).Tot in vegetatie azonala- in lunca Ialomitei,se incadreaza si zavoile de salcie si plop,sleaurile de lunca,plantatiile de plop euramerican,ce se intercaleaza intre pajistile de lunca si vegetatia acvaticaa baltilor si lacurilor.Ca plante ocrotite in arealul studiat,apar exemplare de stanjenel(Iris graminea) si bujor romanesc(Peonia peregrina var romanica).Multe din speciile arbustive si ierboase prezinta interes medicinal,mugurii,frunzele,florile si fructele acestora recoltandu-se pentru prepararea unor ceaiuri si in tratamente medicamentoase.Recoltarea speciilor ca :lumanarica(Verbascun pholmoides),meces(Rosa canina),porumbarul(Prunus spinosa),nu se constituie doar in simplul pretext de a petrece cateva ore in mijlocul naturii de catre slobozeni.

Antropizarea puternica a peisajului geographic al judetlui nu numai a municipiului Slobozia,impune ocrotirea si conservarea acelor locuri unde se mai pastreaza unicate floristice sau faunistice sau ecosisteme slab modificate.Sunt ocrotite in lunca Ialomitei,in padurea peri,stejarul pufos(Quercus pubescens),in mod deosebit dintre plante:bujorul romanesc(Peonia peregrine var romanica) si stanjenelul (Iris graminea),iar dintre pasari dropia(Otis tarda) si sparcaciul(Otis tetrax).

In cadrul teritoriului administrative si in sfera de influenta a orasului(hinterland),solurile apartinclaselor molisoluri,halomorfe,soluri neevoluate,soluri antropice.

Clasa solurilor molice cuprinde soluri care in judetul Ialomita au cea mai mare pondere,fiind totodata si cele mai fertile soluri.Pe campul interfluvial,la sud de raul Ialomita,se dezvolta un complex de cernoziomuri tipice si cernoziomuri cambice,pe depozite loessoide si eoliene.Din loc in loc,pe langa arii depresionare,cu panta mica,apar cernoziomuricambice(levigate);pe aceste soluri s-au obtinut cele mai mari productii agricole din judet.

Clasa solurilor hidromorfe are ca reprezentant tipul de sol - lacovistea.Pe areale foarte mici(de fapt pe intreg judetul nu depasesc 6000 ha),avand ca material parentak depozite fine(luto-argiloase),prin aplicarea de masuir hidroameliorative,se pot obtine productii agricole relative bune in conditiile fundamentarii pedologice si mai ales bonitarii terenurilor,conditionarea ramane valabila si in cazul solurilor halomorfe.Solonceacurile apar in jurul lacurilor Amara si Fundata.

Clasa solurilor neevoluate cuprinde:regosoluri - ce insotesc aproape peste tot parcursul malului drept al raului Ialomita,soluri aluviale,aluviuni(protosoluri) sau soluri coluviale.Gradul de gleizare si procesul de salinizare "claseaza" solurile aluviale in subtipurile cel mai des intalnite: gleizat,salinizat,cu varietatile de sol de la slab gleizat pana la puternic gleizat sau salinizat.Aplicandu-se lucrari agro-pedo-ameliorative,acolo unde este cazul,si pe aceste soluri se pot obtine productii agricole amri.In ultimii ani si conditiile naturale au permis aparitia gradinilor de legume,a viilor chiar,nu numai in jurul municipiului,dar chiar si in intravilan.

Clasa solurilor antropice cuprinde soluri desfundate,cu profil total deranjat sau puternic transformat prin cultivare,sunt soluri pe care se afla livezi,vii,pepiniere silvicde.Fertilitatea ridicata a solurilor(cernoziomuri si soluri aluviale),relieful de campie precums I caracterul predominant cerealier al zonei au determinat folosirea pe scara larga a solurilor.Exploatarea intensive a fondului funciar mentine in actualitate unele probleme de ordin agrotehnic,printer care indiguirea luncii nu a eliminate si problemele de desecare,irigarea solurilor de pe interfluvii si lunca sa fie asociata cu o retea de desecare-drenaj care sa asigure o circulatie eficienta a apei si a sarurilor precum si un complex de masuri agrotehnice si agrochimice bazate pe bonitarea terenurilor.pe malul drept al Ialomitei se impune combatarea eroziunii solului.Se impune,de asemenea, oprirea taierii perdelelor de salcam cu rol in combaterea eroziunii eoliene,dar mai ales masuri de combatere a poluarii solului a carei aparitie nu s-a lasat prea mult asteptata.

Capitolul 4. Principalele trasaturi economico-geografice ale bazinului:

Populatia municipiului Slobozia era la 1 iulie de 52.576 locuitori, din care 27.234 femei, adica aproximativ 18 % din populatia judetului Ialomita. Trebuie remarcat faptul ca in ultimii 75 de ani populatia orasului a crescut de la 7.591 de locuitori in la 56.218 locuitori in dupa care a fost inregistrata o scadere a populatiei datorata desfiintarii sau restructurarii activitatii unor agenti economici importanti si implicit migrarii populatiei catre zona periurbana si in favoarea marilor orase in special in favoarea municipiului Bucuresti.Din analiza datelor se poate constata ca dupa o perioada in care populatia municipiului Slobozia a scazut cu circa 5 %, in numai un an populatia s-a stabilizat. In conditiile reducerii populatiei stabile se pastreaza un spor pozitiv al populatiei, spre deosebire de regiunea Sud Muntenia in care sporul natural este negativ, numarul noilor nascuti fiind acelasi in perioada - (in medie 435 nou nascuti/an), chiar daca in respectiva perioada populatia scade cu 2.868 de locuitori. Se poate remarca si faptul ca ritmul de plecari cu domiciliul din localitate se mentine la circa 1000 de locuitori anual, in timp ce ritmul stabilirilor domiciliului in Slobozia este stabilit la aproximativ 700 persoane anual. Structura pe sexe a populatiei este apropiata de structura nationala (49 % barbati si 51 % femei).
Sporul migratoriu a luat valori negative pentru prima data in 1995, cu o valoare maxima (426) in anul 2000.

Evolutia demografica la recensaminte Densitatea populatiei in ultimii 30 de ani

Anii

Populatia

Suprafata (Km)

Locuitori pe Km



1970



Deoarece cursul raului Ialomita de la izvorare pana la varsare se desfasoara pe aproximativ 414 km,acesta a format un cadru natural propice infiintarii asezarilor omenesti si implicit dezvoltarii economice.In acest sens raul Ialomita intersecteaza in calea sa un numar relative mare de localitati cum ar fi: Moroieni,Pietrosita,Fieni,Targoviste,Alexeni,SLOBOZIA,Tandarei.

PARTEA A DOUA

CARACTERIZAREA HIDROLOGICA A RAULUI IALOMITA

Capitolul 5. Date privind bazinul hidrografic si reteaua hidrografica

5.1. Date privind bazinul hidrografic

Raul Ialomita izvoraste din Carpatii Meridionali (Muntii Bucegi) si isi desfasoara albia pe o lungime de 400 km , avand o retea hidrografica codificata de 3.131 km si isi aduna apele dintr-un bazin de receptie de 9431 km situat in partea de sud a tarii, orientarea generala a raului fiind initial NV-SE, apoi V-E.

Bazinul Ialomitei superioara are o forma alungita pe directia nord-sud,incadrat pe dreapta de masivul Leaota si pe stanga de masivul Bucegi.El este marginit la est de culoarul Prahovei si valea inferioara a Cerbului,la nord de bazinul ghimbavului si platforma Branului,la vest de vaile Grohotis-poarta si valea Paduchiosul.

Raul Ialomita,izvorand din Coltii Obarsiei,curge aproape dupa directia nord-sud.Pana la intrarea in Cheile Tatarului,ca afluenti pe dreapta primeste Padina,Coltii,iar pe stanga Laptici,Blana.In acumularea Bolboci intra pe dreapta:Tatarului,Mircil,Bolboci (Furdales).In aval,Oboarele,Dichiu,Spate Izvoare,Scropoasa (pe stanga),Bratiei,Ratelului si Raciu (pe dreapta),completeaza reteaua hidrografica pana la Moroieni.

In zona inalta,scurgerea medie anuala este de 700-800 mm,predominand scurgerea de primavara (38-48%),cu viiturile caracteristice in luna mai.Mentionam pentru perioada de vara realizarae a 30-35 % din totalul scurgerii superficiale,in timp ce toamna si iarna acestea raman reduse (10-15%).

Particularitatile reliefului impun o varietate mare a distributiilor precipitatiilor,evaporatiei si factorilor determinanit ai scurgerii superificiale.Reteaua hidrografica este dispusa divergent pe cursurile muntilor.

. Date privind reteaua hidrografica

Ialomita este afluent de ordinul I (de stanga) al Dunarii.Afluentii principali ai Ialomitei sunt: Prahova (176 km/3150 km ), Cricovul Sarat (80 km/609 km) si Cricovul Dulce (69 km/579 km).

Prahova (S=3735 km2;L=169 km) este cel mai mare afluent al Ialomitei, mai mare ca dimensiuni chiar decat recipientul sau, in amonte de confluenta.

Prahova "se naste" in culoareul folosit din timpuri stravechi ca legatura intre Transilvania si Muntenia,dintre Masivul Bucegi si Garbova,in Pasul Predealului(1020 m altitudine).Din directia ambilor versanti primeste afluenti cu izvoarele situate la altitudini mult mai mari,care-i imprima o scurgere apropiata de regimul carpatic alpin.In zona muntoasa are o retea de forma dendritica,destul de simetrica,primind din stanga pe Azuga,iar din dreapta dinspre Bucegi pe Valea Cerbului,Pelesul si Izvorul.Panta raului pe acest sector este in jur de 14m/km.In lungul cursului sau s-au dezvoltat pe locurile stravechilor hanuri statiuni climaterice in acelasi timp si centre industriale precum:Predeal,Azuga,Busteni,Poiana Tapului si Sinaia.

Raul intra in sectorul sub-carpatic in amonte de Posada.Din zona subcarpatica transporta o mare cantitate de aluviuni tarate cu dimensiuni de ordinal bolovanilor.In aval de Campina unde se produc puternice sedimentary,se contureaza o adevarata zona de divagare in care raul isi schimba cursul in mod frecvent dupa viituri.In sectorul sau sub-carpatic Prhova primeste cativa afluenti mici cel mai important fiind Doftana ce isi are obarsia in inima muntilor Ciucas la 1450 m altitudine.Pe acest rau exista si barajul si lacul de acumulare Paltinu folosit pentru alimentarea cu apa a orasului Campina.

In zona conului de dejectie al Ploiestilor,Prahova nu primeste afluenti de seama,in schimb la limita sud-estica conflueaza cu afluentul sau cel mai important,Teleajanul(S=1486 km2;L=100.8 km)izvorat chiar de sub poalele nordice ale Ciucasului de la altitudinea de 1600 m.

In aval Prahova primeste din stanga inca doua sisteme:Vitmanul si Cricovul Sarat care patrunde cu izvoare sale in depresiune subcarpatica a Sangerului.

Prahova conflueaza cu Ialomita in Campia Gherghitei o campie aluviala in care se mai varsa in Ialomita si raul Sarata.

Sarata ( S = 1 388 km2 L = 75 km) s+a organizat in hiatusul fluviatil sudic creat de Masivul Isriei,spre yona de campie,in conditiile subsidentei din fata curburii carpatice.Absenta cursurilor transversale dinspre Carpati,cu directia de scurgere sudica,a dus la lipsa unor formatiuni piemontane mai extinse.prin urmare sistemul Saratei a ramas foarte anemic,cu pante mici atat ale reliefuliui cat si ale cursurilor,el drenand ape freatice aproape stangnante si apropiate de suprafaat terenului( adancime sub 5 m.).

Sarata izvoraste din partea estica a Istritei de la altitudinea de circa 380 m in apropierea localitatii Sarata Monteoru(yona diapirica).Dupa cativa kilometri, cu pante cuprinse intre 5 si 10 m/km,la Gura Saratii iesi in glacisurilor si a campiilor piemontane inguste care inconjoara dealurile subcarpatice,incepandu-si apoi drumul serpuitor spre sud,cu pante in general sub 1 m/km.

Cricovul Sarat care patrunde cu iyvoarele sale in depresiunea subcarpatica a Sangerului.Izvoraste din masivul Fintanei de la 640 m altitudine,din imediata apropiere a cursului Buzaului.Valea sa in cursul usperior se adapteaza perfect ulucului sinclinal al Sangerului,care este strajuit in sud de Masivul Istritei..

Capitolul 7. Prezentarea statiei hidrometrice analizate

Capitolul 8 Caracteristici hidrologice generale ale raului Ialomita la statia hidrometrica Slobozia





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5215
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved