Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


ARHIVE, BIBLIOTECI, MUZEE – TRADITIE SI MODERNIZARE*

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Alexander Gough si Alice Driver
EPIGRAFIA
UFO
Razboiul bio-psihologic
Adolf Schicklgruber si Organizatia Thule
Religia Mesopotamiana - CULTUL RELIGIOS
REVOLUTIA INDUSTRIALA IN MAREA BRITANIE
Thomas Bennet
ELITE SI STRATEGII POLITICE IN MISCAREA NATIONALA ROMANEASCA DIN TRANSILVANIA (1869-1894). STUDIU DE CAZ: DISPUTA ACTIVISM-PASIVISM
POPOARELE DIN ORIENTUL ANTIC


Arhive, biblioteci, muzee – traditie si modernizare*

,,Arhiva unui stat este o avere publica” afirma la mijlocul veacului trecut unul din directorii acestei institutii, poetul Vasile Alecsandri. Afirmatia este astazi mai exacta si mai actuala ca atunci.




Arhivele Nationale sunt marile depozitare ale memoriei colective, sunt locul unde se pastreaza, pentru prezent si pentru viitorime, zestrea spirituala a unei natiuni, zestre consemnata in documente, in izvoare pe baza carora se pot reconstitui procesele istorice, sociale si culturale ale unui popor.

Ele sunt tezaure ale trecutului, dar participa si la faurirea viitorului, fiind acele institutii care acumuleaza experienta umana. Arhivele sunt ,,suporturi de reflectii”, sunt stimulatoare de idei noi si generatoare de cultura. Ele sunt totodata ,,o carte de invatatura”, dezvaluind marele cuceriri dar si marile erori ale societatii, ajutand astfel la alegerea celei mai bune cai.

Documentele pe care le detin arhivele contin in ele viata trecuta comprimata, oferind o baza serioasa de gandire pentru societatea prezenta.

Asadar, arhivele, in zilele noastre, nu reprezinta morminte ale trecutului, ci sunt ogoare rodnice care cuprind ,,germeni de-a pururi vii pentru noi infaptuiri”. Acest adevar a fost cunoscut de creatorii de cultura, de conducatorii politici ai unui stat, dar si de marii tirani care, pentru a nimici un popor au inceput prin a-i pune sub control arhivele, de toate tipurile.

Arhivele, in general, arhivele nationale in special, merita pretuirea si respectul din partea tuturor si necesita straduinte neincetate pentru apararea, conservarea si mai ales integrarea lor ca institutie a existentei nationale.

Arhivele constituie mandria oricarei natiuni moderne si reprezinta un indice concludent al nivelului ei de cultura.

,,Arhivele nu constituie niste simple depozite de acte vechi” spunea N. Iorga in 1930, ,,ci institute de cercetare stiintifica, tezaure prin care se legitimeaza poporul nostru in fata intregii lumi”.

In zilele noastre, arhivele, ca institutie, sufera modificari, adaptandu-se noilor transformari, cum ar fi: difuzarea rapida a informatiilor, accesibilitatea crescanda la arhive etc.

In pragul mileniului trei al erei crestine, omenirea isi cauta, isi pregateste cu febrilitate viitorul. Dar, niciodata cercetarile privind trecutul ei nu au fost mai active ca acum; si trecutul omenirii sta ascuns inca in tezaure de documente aflate in arhive, biblioteci si muzee.

Cea mai mare parte din creatia de astazi a civilizatiei cartii se datoreaza readucerii in actualitate a izvoarelor, a surselor primare, aflate in special in arhive. Cercetatorii arhivelor nu se refugiaza in paseism, ci lumineaza constiintele cu cunostinte, cu stiinta. Iar nobila opera a slujitorilor stiintelor se intemeiaza pe aceea a arhivistilor, a bibliotecarilor si a muzeografilor, toti numiti foarte frumos, ca fiind ,,servi servorum scientiae” (sclavii sclavilor stiintei). Biblioteca, aceasta ,,casa a cartilor” care ,,imbie spre inteleapta imbelsugare” cum scria deasupra intrarii la biblioteca sa de la Hurezu Constantin Brancoveanu, reprezinta una din institutiile nationale nemuritoare. Este nemuritoare asemenea arhivelor si muzeelor.

Biblioteca este o ,,cetate a ideilor” care a fost si continua sa fie mereu atacata, jefuita, dar niciodata distrusa. Ea, biblioteca, acea institutie perena care de mii de ani adaposteste manuscrise, carti tiparite, stampe, gravuri, se afla in spatele tuturor cercetarilor stiintifice ale omenirii, de la piramidele egiptene pana la aterizarea pe luna sau clonarea sau fecundarea in vitro. Si se va afla in continuare, deoarece biblioteca, mai mult decat oricare alta institutie, traverseaza epocile; la fel ca si cartea.

Bibliotecile si cartile au fost si continua sa fie in epoca contemporana, in epoca calculatoarelor si a Internetului, izvoare de cultura. De la aparitia televiziunii si a calculatoarelor, numarul cartilor in lume a crescut, nu a scazut.

Este cunoscut faptul ca in prezent, statele care detin cea mai avansata tehnica informatica au si cea mai mare productie de carte si de publicatii periodice. Totusi, misiunea bibliotecii a suferit schimbari, si trebuia sa comporte astfel de modificari. Societatea actuala, inclusiv cea romaneasca are nevoie de instrumente de informare-documentare care sa difuzeze cunostintele cat mai rapid si cat mai accesibil. De aici necesitatea introducerii in biblioteci a sistemelor moderne de inmagazinare, prelucrare si regasire a informatiilor. Pe de alta parte, biblioteca zilelor noastre trebuie sa stapaneasca si metodologia atragerii publicului cititor, cu tot ceea ce decurge din acest aspect.

Si in viitor, cartea si documentul vor ramane principalul mijloc de invatare, de educatie, de creatie si de cercetare. Implicit, bibliotecile si arhivele vor continua sa iradieze lumina, lumina cunoasterii si a adevarului.



Raman valabile chiar si in acest context gandurile lui Mihai Eminescu despre carte: ,,Citeste! Numai citind mereu, creierul tau va deveni un laborator nesfarsit de idei si de imagini!” Sau gandurile lui Mihail Sadoveanu: ,,Cartea indeplineste nu numai minunea de a ne pune in contact cu semenii nostri departati in timp si spatiu; cartea indeplineste fapta de mirare de a ne face sa traim in afara de minciuna, nedreptate si prejudecati”.

Muzeul, asemenea bibliotecilor si arhivelor, reprezinta un adevarat locas de tezaurizare a tuturor marturiilor activitatii si creatiei omului; muzeul simbolizeaza respectul prezentului pentru trecut si increderea sa in viitor. Muzeul este acea institutie unica, in care sunt adunate, clasificate si pastrate cu grija vestigiile trecutului, realizarile contemporane pentru a fi transmise generatiilor viitoare. Este unica, deoarece muzeul are drept scop: transmiterea informatiei pentru toti, prin mijloacele de care dispune, dar mai ales prin mijloace de natura educativa, fiind, inainte de toate, mai mult decat alte institutii, in serviciul umanitatii, al societatii.

Muzeul exista ca sa difuzeze informatii si sa formeze atitudini, sa modeleze comportamentul oamenilor, exista ca sa pastreze realizarile umane dar exista si pentru a instrui si a educa pe cei care-i trec pragul. Muzeele sunt considerate si la ora actuala, de oamenii de cultura romani si straini ca fiind ,,cea mai desavarsita expresie a culturii unei tari, cele mai eficace focare de intretinere a iubirii de tara; chiar infratirea intre neamuri poate fi inlesnita prin muzee”.

Muzeul trebuie ,,sa fie o scoala de gust si o scoala de istorie a gustului si … mai mult, trebuie sa fie nu numai la dispozitia oricui, dar sa intinda mana catre oricine pentru a-l retine cat poate mai mult” (N. Iorga).

In universul contemporan al informatiei, misiunea muzeului, obiectivele lui, conceptia despre misiunea muzeului a suferit, cum era normal, profunde schimbari, atat la scara mondiala, cat si la ceea nationala. Pe langa calitatea stiintifica, un muzeu trebuie sa intruneasca si ,,calitatea publica” – prin care se intelege masura in care el satisface nevoile si dorintele vizitatorilor sai. Cele mai bune muzee din lume sunt cele care se gandesc mai intai la vizitatorii lor si apoi la salariatii lor. Prin urmare, un muzeu intruneste calitatile publice cand ,,cineva iese din el simtindu-se mai bine decat atunci cand a intrat”. Calitatea publica inseamna de fapt un set de calitati ce fac din muzeu o institutie agreata, dorita si vizitata de public. Fara public muzeul „moare” incetul cu incetul.

Calculatoarele, Internetul, au generat o noua categorie de vizitatori: vizitatorii pe Internet. Acestia pot cunoaste prin intermediul monitorului orice muzeu de pe mapamond care este conectat la reteaua internationala. Interactiunea muzeu-calculator, cu manifestari posibil imprevizibile, ramane sarcina generatiilor pe care societatea informatizata a viitorului le va modela la dimensiunea informatiei si a culturii. Suntem convinsi ca si muzeul va strabate epocile asemenea arhivelor si bibliotecilor. El va fi o institutie de cultura veritabila si in viitor, viitor care nu poate exista fara trecut, fara radacini.

Viitorul va aduce muzeului, bibliotecii si arhivelor noi functii, noi sarcini a caror rezolvare va depinde de maniera in care aceste institutii vor putea raspunde la problemele vietii. Ele vor trebui sa devina locuri de discutii permanente, discutii care sa determine o ancorare mai buna in realitatea romaneasca fara sa determine insa schimbarea misiunii stiintifice, culturale si educative a acestora. Discutiile le-ar stimula existenta, in timp, a celor trei institutii, le-ar apara si de fenomenul periculos de altfel al osificarii, al inchistrarii, al incremenirii in proiect.

In mileniul trei, arhivelor, bibliotecilor si muzeelor in general, inclusiv celor romanesti, le va ramane nobila misiune de a comunica, de a instrui, de a educa, de a oferi stiinta, cultura si educatie tuturor celor care sunt apti si vor sa le primeasca. Aceste institutii vor continua sa modeleze personalitatile umane complexe si pregatite pentru intalnirea cu vremurile ce vor veni. Ele vor ramane principalele depozitare ale surselor info-documentare ale oricarei natiuni. Cele trei discipline: arhivistica, bibliologia si muzeologia vor constitui in continuare principalele stiinte ale procesului complex si complicat al informarii si documentarii.



Capitolul acesta a constituit Comunicarea mea la Simpozionul Arhivele, bibliotecile si muzeele in universul contemporan al informatiei, 23-24 noiembrie 2000 si care a fost publicata in volumul Lucrarile simpozionului Arhivele, bibliotecile si muzeele in universul contemporan al informatiei, Bucuresti, Edit. Credis, 2001, p. 13-16.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 865
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site