Despre cucerirea dacilor de romani

Despre cucerirea dacilor de romani

Despre Decebal Dio Cassius, istoric din sec. II-III, spune ca era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta. Insusirile personale ale lui Decebal s-au unit cu progresele inregistrate de societatea geto-daca, atat sfera culturii materiale, cat si in cele spirituale. Cetatile din muntii Orastiei, precum si informatiile scrise atesta avansul cunoscut de geto-daci in sec I d. H. Daca statul lui Decebal era mult mai restrans decat "marea stapanire" a lui Burebista, el era mai omogen, sub aspect etnic si in privinta organizarii politico-militare. Regatul geto-dac nu a fost o simpla formatiune "barbara" nascuta din unirea mai multor triburi, ci statul unui nem a carui elita politica aveau concepte politice, religioase, culturale, care rezulta din descoperirile arheologice. Astfel, Iordanes spune getii au fost totdeauna superiori si aproape tuturor etniilor si aproape egali cu grecii.

Atacul roman din primavara lui 101 a fost determinat de temerile lui Traian, generate de consolidarea acestui stat, sau cum relateaza Dio Cassius "vedea cum odata cu intarirea fortelor militare sporea si trufia lor".

Dupa razboaie (concluzii)

Victoria deplina a lui Traian a insemnat disparitia statului dac si transformarea teritoriului in provincie romana. Imparatul si-a sarbatorit triumful la Roma timp de 123 de zile si a afost inaltata Columna lui Traian, care e " cea mai mare sculptura in relief di toata antichitatea".

Factorii romanizarii

Veniti de pe tot intinsul Imperiului Roman, colonistii nu puteau comunica intre ei cu autoritatile si cu bastinasii, decat in limba latina. Deci aceasta a devenit unicul mijloc de comunicare in Dacia Romana, ceea ce a asigurat victoria limbii latine asupra celei dace.

Armata : au aparut in Dacia puncte militare de control si de rezistenta: castrele. In afara de acestea au fost si legiunile: Legiunea XIII Gemina si Legiunea V Macedonica. Prezenta acestor militari a antrenat difuzarea limbii latine si romanizarea populatiei.

Orasele: geto-dacii nu ajunsesera la nivelul unei vieti urbane. Cucerirea romana a adus cu sine si autentica inflorire a oraselor.

In zonele rurale apar fermele agricole intemeiate de colonisti, ale caror pamanturi erau cultivate prin munca bastinasilor. Insa intalnirea dintre acesti colonisti si bastinasi a accentuat procesul de romanizare.

In concluzie: romanizarea autohtonilor geto-daci constituie esenta procesului de etnogeneza. Acest proces a aparut inainte de cucerirea Daciei prin legaturile economice dintre cele doua maluri ale Dunarii si a continuat si dupa plecarea administratiei si armatei imperiale, prin legaturile economice si religioase dintre S si N Dunarii. Superioritatea categorica a civilizatiei romane si-a spus cuvantul, ea s-s impus in spatiul Carpato-Danubian, a romanizat pe bastinasi si a afacut din geto-daci mai intai romani, apoi romanici si, in cele din urma, romani.

Crestinismul: Desfasurarea etnogenezei romanilor a fost insotita de raspandirea crestinismului in aria de formare a acestui popor, ceea ce a fundamentat afirmatia ca " romanii s-au nascut crestini". Crestinarea daco- romanilor nu s-a facut nici prin apostolatul unor predicatori, nici prin actiunea unui conducator politic (cum ar fi Vladimir la rusi, sau Boris Mihail la bulgari), ci prin patrunderea lenta si tacuta a noii religii in comunitatile daco-romane. Dupa raspandirea crestinismului, functia de conducere a revenit, de regula, preotilor sau episcopilor.