Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


EVOLUTIA IN TIMP A ORASULUI TURNU MAGURELE , JUDETUL TELEORMAN . REPERE ISTORICE DE CIVILIZATIE SI CULTURA

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic



EVOLUTIA IN TIMP A ORASULUI TURNU MAGURELE , JUDETUL TELEORMAN . REPERE ISTORICE DE CIVILIZATIE SI CULTURA




Pamanturile unui neam sunt parti din sufletul lui si nimeni nu are dreptul sa le ignore sau sa le tradeze, fara a-si trada propriul lui suflet de roman.

II. 1. CONDITII NATURALE

a)      Asezarea geografica

Orasul Turnu Magurele este situat la marginea sudica a Campiei Romane, in zona de contact dintre Lunca Dunarii si Campia Burnasului sau Campia Calmatuiului, la intersectia coordonatelor geografice de 43 de grade, 45 de minute latitudine nordica si 24 de grade si 52 de minute longitudine estica, avand altitudinea absoluta de 29 m. Orasul Turnu Magurele, aflat la limita sud-vestica a judetului Teleorman, este unul dintre cele mai vechi orase de la Dunare.

,,Croiala” orasului s-a facut dupa protocolul ce insoteste proiectul cu planul elaborat de Moritz von Ott si arhitectul Vilacrose, dupa cum rezulta din Gazeta Oficiala numarul 5 din 27 februarie 1 836.

Au mai existat si alte schite de plan referitoare la constructia orasului precum cea a inginerului german Karl Zohl-protocol intocmit in 1 859 si completat in anul 1 877 de catre inginerul Jean Petitt.

Limitele administrative ale teritoriului sunt reprezentate de:

-comuna Lita – la N-NV;

-comuna Ciuperceni – laE;

-fluviul Dunarea la S.

Pe celalalt mal al Dunarii, in tara vecina, Bulgaria, se afla orasul Nicopole.

Accesul in orasul Turnu Magurele este inlesnit atat de calea ferata cat si de cai rutiere.

Astfel, linia feroviara Costesti-Rosiori de Vede-Turnu Magurele, pusa in functiune in anul 1 887, in lungime de 120 km, asigura legatura dinspre nord si face legatura cu magistrala feroviara Bucuresti-Rosiori de Vede-Craiova si mai departe spre Timisoara.

Circulatia rutiera este asigurata de cinci artere principale:

-Drumul nationa l52 spre Alexandria;

-Drumul nationa l51 A spre Zimnicea;

-Drumul nationa l54 spre comuna Izlaz;

-Drumul judetean 546 spre Draganesti-Slatina;

-Drumul judetean 658 spre Rosiori de Vede-Pitesti.

b)Relieful

In zona municipiului Turnu Magurele se deosebesc urmatoarele trepte geo-morfologice:

-Lunca Dunarii si Oltului cu altitudine absoluta de 20m.,exceptand grindurile.

Inainte de a se construi Combinatul de Ingrasaminte Chimice, in sud-estul orasului era o zona mlastinoasa (Balta Berceluiului), in prezent desecata si redata agriculturii.

-Terasa I cu altitudine de 8-12m. fata de lunca si 25-35m. altitudine absoluta.Aceasta terasa reprezinta continuarea , in estul Oltului, a terasei Ciuperceni. Orasul Turnu Magurele este construit pe un promontoriu aflat in sudul acestei terase, dominand cu 10 m. Lunca Ddunarii si Oltul.

-Terasa II. Trecerea de la prima la a II-a terasa se face printr-o mica denivelare care se observa cu greu pe teren. Are o altitudine relativa fata de lunca de 22-25 m. si o altitudine absoluta de 40-50 m.

Campul are o altitudine absoluta de 95-110 m si este valurit de crovuri.

c) Hidrografia

Sub aspect hidrografic, municipiul Turnu Magurele este situat in bazinul Dunarii, pe malul stang al acesteia, intre km 4 750 – 4 800, in apropierea varsarii Oltului in fluviu.

Valea Dunarii are marginile sinuase; festonarea lor apare sub forma de largi arcuri de cerc, arcuri care arata caracterul meandrat al vechiului curs al Dunarii. Este caracteristica disimetria malurilor, cel drept atinge in unele locuri si 200 m si este taiat in sedimentele Platformei Prebalcanice. Malul stang este coborat si favorabil extinderii luncii si formarii baltilor si lacurilor in lunca. In dreptul orasului Turnu Magurele, Dunarea are o latime a albiei minore de circa 600 – 700 m. Panta patului albiei minore este de 0,6 – 0,8 m / km, deci Dunarea are un curs domol. Adancimea medie este de 10m, iar cea maxima de 12 m. Debitul multianual este de 3 270 mc / s.

Debitul total captat din subteran in bazinul hidrografic Olt insumeaza circa 10 , 7 mc /s.Debitul multianual este de 180 mc /s,iar debitul maxim a fost de 2 900 mc /s, inregistrat la 12 octombrie 1 972.

Saiul (Oltul Mic ) este de fapt un parau ceva mai mare, odinioara afluent al Oltului, care se varsa in Dunare , in aval de confluenta acesteia cu Oltul. Apele lui sunt folosite la irigarea gradinilor de zarzavat si legume.

Aceste ape curgatoare isi maresc debitul in cursul primaverii si toamnei, dar nu produc mari pagube prin revarsare, datorita digurilor din apropiere.

d)       Clima

Zona municipiului Turnu Magurele se incadreaza intr-un climat temperat continental, specific campiei sudice a tarii. Climatul se caracterizeaza prin valori ridicate ale bilantului radiativ si caloric, amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantitati relativ reduse de precipitatii, cu ploi torentiale vara si perioade de seceta in tot timpul anului.

Media anuala a temperaturii aerului, inregistrata la statia meteorologica Turnu Magurele, este de 11,7 grade C.

Temperatura maxima absoluta este de 41,4 grade si minima absoluta de –25 grade.

Cel mai frecvent vantul bate din directia Vest, mai tot timpul anului, valea Dunarii contribuind la canalizarea unui curent de aer pe directia Vest-Est. Inordinea a doua, ca frecventa, bate vantul de Est si Nord-Est.

Cantitatea medie de precipitatii este de 520 mm,cantitatile cele mai mari de precipitatii cazand in lunile mai (57 l/m ) si iunie (55 l/m ), aduse de vanturile din Vest.

e)       Solul

Asemanator teritoriului judetului Teleormat, in zona municipiului se intalnesc soluri zonale, formate in conditii bioclimaterice specifice, soluri intrazonale, determinate de modificarea locala a conditiilor de roca, relief, umezeala cat si soluri azonale.

Solurile zonale intalnite sunt:

-cernoziomuri freatic-umede;

-soluri argilo-iluvionare brun-roscate;

-soluri argilo-iluvionare podzolite;

-soluri de lunca;

-soluri salinizate.

In concluzie conditiile naturale in zona orasului Turnu Magurele ofera cadrul prielnic pentru dezvoltarea agriculturii.

f)        Flora

Flora este caracteristica zonei stepice si de silvostepa.

Partea sudica, constituind o fasie ingusta de-a lungul Dunarii, unde este situat si orasul Turnu Magurele, se inscrie in zona stepica.

Padurile sunt putine, iar arborii predominanti sunt cei de esenta moale, cum ar fi salciile din lunca sau plopii albi. Mai spre nord, pe Calmatui, in schimb, pot fi puse in evidenta resturi sau palcuri din vechea padure teleormaneana, de unde i-ar veni si numele (deliorman = padure nebuna) .In unele locuri,imaginea campiei este dezolanta, pentru ca arborii apar rar. ,, Se mai vad, risipiti la intamplare pe linia campiei, cativa stejari batrani intarziati de buna seama, ca sa arate ca pe aici a fost odinioara o padure de nestrabatut – deliormanul, padurea nebuna…”, scrie Zaharia Stancu in ,, Descult”,ai carui eroi sunt din aceste locuri.

Se remarca aici o specie de plop negru (Populus nigra), intalnit mai ales in lunca Dunarii, precum si salcamul de esenta tare, care, datorita florilor sale, a dus la dezvoltarea albinaritului.

Dintre plantele salbatice ale zonei se pot aminti: papadia, pirul, mazarichea, coada soricelului, toporasii, viorelele,volbura,urzica, patlagina.

Mai pot fi intalniti frasinii,stejarul, artarul, socul, iar pe malul apelor rachita.

O strada din Turnu Magurele poarta numele de Strada Castanilor, deoarece aici sunt plantati arbori cunoscuti sub numele de castani salbatici.

g)       Fauna

Fauna este adaptata conditiilor de vegetatie din aceasta zona.

Abunda mamiferele rozatoare: popandaul,harciogul, iepurele, ariciul, cartita.

Din grupa pasarilor se pot mentiona: stancuta, cucuveaua, ciocanitoarea pestrita, prepelita, randunica, lastunul, ciorile, ciocarlia.

Uneori, primavara, coboara dupa hrana o pasare mare, pe cale de disparitie, dropia, declarata monument al naturii.

Reptilele sunt reprezentate de soparla cenusie,sarpele de casa, broasca testoasa de uscat, broasca de lac.

In apele Dunarii, Oltului si paraielor traiesc pesti diferiti: crapul, bibanul, stiuca. Din grupa pestilor migratori, in apele Dunarii se prind: nisetrul, cega si scrumbia de Dunare. Fauna este ccompletata de o mare varietate de insecte.

II. 2. FILE DE ISTORIE POLITICA , SOCIALA SI ECONOMICA

a)      Elemente ale primelor atestari

Odinioara,in cele mai vechi timpuri, a caror marturie a patruns prin veacuri pana la noi, aceste pamanturi faceau parte din inima Imperiului lui Burebista, al carui spatiu inchina popoarele de la gurile Olbiei pana la hotarele de sud ale Dobrogei, urcand peste toata Dacia si dincolo de ea.

De-a lungul istoriei, aceste teritorii aveau sa infrunte cucerirea romana, urgiile barbare si staruirea turceasca.

Situat la fruntariile de sud, la rascrucea unor vechi drumuri comerciale, udat de apele Dunarii si Oltului, teritoriul acesta a oferit conditii optime de locuire inca din indepartata istorie.

In apropiere de oras, la Ciuperceni, in anul 1 977, prin sapaturile efectuate, s-au descoperit urme de viata de peste un milion de ani. La punctul numit de localnici ,,La cariera”, a fost identificat un strat geologic ce dateaza din perioada cretacica, cu o vechime de circa saptezeci si cinci de milioane de ani. Tot aici s-a identificat si o asezare din paleoliticul superior 1.

Incepand din secolul al V-lea I.H. viata triburilor din spatiul Carpato-Danubian era dominata de importante schimbari prin trecerea la a doua varsta a fierului, numita de specialisti Latene.

Creatorii si purtatorii civilizatiei Latene sunt geto-dacii, despre care Herodot, in ale sale ,,Istorii” spune ca sunt ,,cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci care se cred nemuritori”.

Urmare a cercetarilor arheologice efectuate de-a lungul timpului, in judetul Teleorman (atestat documentar prima data la 14 mai 1 441 prin actul emis de Vlad Dracul – Domnul Munteniei, la Targoviste) au fost descoperite ,, peste 300 localitati de asezari rurale si patru cetati geto-dacice la Zimnicea, Albesti, Orbeasca de Sus si Trivale” 2.

Acest judet, dupa cum spunea Nicolae Iorga ,, a rasarit prin coborarea de Mocani in fosta ,,padure nebuna “ sau ,,codru mereu” din Deliorman sau Teleorman, din drumul Pecenegilor”.

Din trecutul turanic se pastreaza numele a doua ape: Teleorman si Calmatui. De la turci doar numele: Odaia, Voievoda.

Districtul Teleorman conserva pana astazi un nume curat cuman. Dupa fonetica turca ar fi Deli – orman, adica ,,padure deasa” literalmente ,,padure nebuna” 3.

Atat Bogdan Petriceicu Hasdeu in lucrarea sa ,,Originile Craiovei” cat si Alexandru Xenopol in ,,Istoria Romanilor” dovedesc ca numirea judetului Teleorman este de origine cumanica.

In secolul al XVII-lea, judetul Teleorman incepe a fi cunoscut si strainatatii, prin desele calatorii ale misionarilor catolici din Bulgaria in Romania, trecand prin acest judet mai departe, probabil pentru a face prozeliti.

In urma razboaielor din anii 101 – 102 si 105 –106, o parte din teritoriul statului dac este cucerit de legiunile romane si transformat in provincie romana imperiala.

Cucerirea lui Traian se opreste pe linia Oltului. Pentru o buna protejare a granitei de est a Daciei , in vremea lui Traian se incepe construirea de castre, posturi de observatie si un ,,drum care sa le uneasca” dupa cum aprecia cercetatorul Dumitru Tudor.

S-au construit doua linii de fortificatii, cea ,, alutana de la Izlaz la Bretcu si cea munteana, de la Flamanda la Rasnov, ce se completeaza, constituind baza sistemului defensiv al Imperiului pentru a impiedica patrunderea dusmanilor in provincie”.

,,Capul sudic al Limesului Alutan a fost la Izlaz. Aici au fost construite trei castre, din care azi se mai pot vedea urme numai la doua: Cetatea ,,Racovita” aflata la Nord – Est de sat, aproape de Olt si Cetatea ,,Vedea” la Sud – Vest de Izlaz, intr-un ostrov al Dunarii, al treilea castru fiind distrus de Dunare, prin prabusirea malului” 4.

Limesul Transalutanus incepe de la Flamanda spre Putineiu, Baneasa, Gresia…

Din motive strategice si militare, pe teritoriul de la sud de Dunare se construiesc si alte valuri de pamant si castre romane.

Un asemenea val construit de romani este Brazda lui Novac, numit de localnici Troianul, care incepe de la Viespesti din judetul Olt, traverseaza si intersecteaza Limes Transalutanus in apropierea garii Troian si aici se indeparteaza spre rasarit, catre fostul lac Greaca.

Dupa parerea profesorului Dumitru Tudor, ,,Troianul” a fost construit in secolele II-III D.H. cu scopul de a apara cetatea ,,Turris”, castrul roman de la Pietrosani si campia Burnasului.

Despre valurile de pamant, castre sau cetatiromane gasim mentionari la istoricul Procopius, care mentioneaza pe Traian ca fondator al cetatii de pamant ,,Turris”, identificata cu Turnu Magurele, unde s-au constatat resturi de fortificatii dintr-o epoca romana mai tarzie.

In lucrarea sa ,, De bello Gothica”, Procopius noteaza urmatoarele: Imparatul Iustinian a trimis o solie la barbaru, la Anti si la sclavini, cerandu-le sa se duca cu totii in vechea cetate Turris care, situata dincolo de Dunare si cladita odinioara de Imparatul Traian, era pustie de mai multi ani, fiind jefuita de barbari. Si le mai fagaduieste sa le dea si campiile din imprejurimi care erau ale Romanilor, in virtutea drepturilor lor cele mai vechi si pe deasupra multi bani, cu o singura conditie, ca incheind un tratat cu romanii sa se impotriveasca hunilor, avarilor, ce si-au pus in gand sa invadeze imperiul roman”.

Cercetarile arheologice nu au semnalat insa nici un fel de urme ale primei fortificatii.

Dupa retragerea Aureliana, daco-romanii de pe aceste meleaguri au fost martorii trecerii si statornicirii vremelnice a unor valuri succesive de populatii migratoare:vizigotii, hunii, slavii, pecenegii, cumanii, tatarii. Cu toate acestea populatia autohtona a ramas aici, chiar daca temporar s-a retras in zonele impadurite.

Dovada stau marturiile documentare si mai ales cele arheologice privind dezvoltarea economica si organizarea sociala in perioada de inceput a feudalismului si apoi in secolele al XIV-lea – al XV-lea.

Inca de la primele forme statale voievozii basarabi reusesc sa statorniceasca si sa apere statul muntean, punand bazele unei stapaniri trainice care marginea Oltul.

Venirea pe scaunul Tarii Romanesti a Mircea cel Batran, cel de-al ,, saselea Basarab” la 23 septembrie 1 386, a marcat inceputul unei domnii de 32 de ani, in care, prin buna organizare si administrare a tarii, precum si datorita dezvoltarii economice, ,,activitate constructiva ce suporta o atentie deosebita”, asa cum consemneaza Gheorghe I. Cantacuzino, este semnificativa 5.

Mircea voievod a acordat o atentie speciala Dunarii si zonei de campie ,atat prin ridicarea de cetati din pamant si lemn, cat si prin construirea din temelie a unor cetati de piatra, in scopul supravegherii si apararii principalelor vaduri de trecere a fluviului, in paralel, procedandu-se la dotarea cu santuri, valuri de pamant si palisade a multor asezari satesti.

Nicolae Iorga nota in ,,Istoria Romanilor” urmatoarele:

,,Romanul nu are in vocabularul sau primitiv nici un cuvant vechi pentru formatiuni mai mari de convietuire laolalta.El nu cunoaste din vremuri strabune decat satul si cetatea (Civitas), dar prin aceasta din urma denumire nu intelege decat cetatea intarita”.

La 10 octombrie 1 394, Mircea cu ostenii sai infrunta o puternica armata otomana, ce a trecut Dunarea pe la Nicopole la Turnu. Lupta care s-a dat la Rovine s-a terminat cu o grea infrangere pentru sultanul Baiazid Ilderim.

Au urmat alte lupte ale lui Mircea si in alianta cu voievozii crestini.Dupa Rovine, turcii au ocupat cetatea Turnu, cunoscuta sub numele de Nicopolea Mica, intarita cu ziduri si santuri cu apa.

De luptele de la Rovine si Nicopole se leaga si istoricul construirii cetatii Turnu.

Cetatea Turnu, inca din secolul trecut a atras atentia cercetatorilor, incat August Treboniu Laurian, Cezar Boliac si Grigore Tocilescu au identificat-o ca cetate romana, bazandu-se pe existenta unor inscriptii romane din diferite elemente arhitectonice in ziduri si mentiunea unui text al lui Procopius din Caesareea; cel din urma a identificat-o drept Cetatea ,,Turris”. Sapaturile efectuate ulterior si in mai multe campanii, infirma etapa antica a constructiei cetatii, ea fiind atribuita lui Mircea cel Batran la sfarsitul secolului al XIV-lea, desi ne-ar fi placut sa fie romana.

In anul 1 880, pe strada 1Mai, cu prilejul unor sapaturi pentru plantarea de pomi, a fost descoperit in oras untezaur compus dintr-un fel de cilindri, in numar de zece, lungi de cinci centimetri, avand un diametru de 54-56 mm si impodobiti cu nervuri transversale dintr-un fragment de trava de aur, precum si din 433 de inele mici de cinci marimi.

Inelele serveau probabil ca moneda in schimburile comerciale ce se faceau in regiune, inca din epoca bronzului,tezaur ce se afla la Muzeul National de Istorie din Bucuresti.

In perioada 1 936 – 1 943, au fost efectuate la Cetatea Turnu ample sapaturi sub conducerea lui Grigore Florescu. In urma analizarii rezultatelor cercetarilor arheologice a publicat un articol in,, Revista istorica romana ” din 1 945, care prezinta, printre alte obiecte descoperite, o inscriptie in limba slava, din calcar, ce amintea de innoirea unei cetati ,,Hola vnic” in timpul lui Baiazid Ilderim si al unui subas.

Numele ,,Holavnic” reprezinta o forma slavizata a cuvantului turcesc ,,Cule”,turn (Hailik – Cule), asezare intarita, fortificatie puternica, numele turcesc al cetatii Turnu.

Grigore Florescu a atras atentia ca numele se refera la Cetatea Turnu, bazandu-se si pe datele unei harti din prima jumatate a secolului al XVI-lea.

Inscriptia descoperita de Grigore Florescu are urmatorul text:

,, S-a innoit aceasta

Cetate………..Holavnic

In timpul imparatului Ilderim

Baiazit si in timpul subasei…d: sa in anul …/ “

Se stie ca sultanul a domnit intre anii 1 389 – 1 402.

Perioada de constructie a cetatii ar putea fi incadrata pe baza izvoarelor arheologice admise de istorici intre anii 1 394 sau 1 395 – 1 398.

Turcii au cucerit pentru prima oara Cetatea dupa batalia de la Rovine , cand ,, turcii au lasat o garnizoana in retragerea lor” 6.

Regele Sigismund a venit in ajutorul lui Mircea in vara anului 1 395 si a cucerit cetatea.

O noua lupta are loc intre Mircea si turci in anul 1 396, cand ostile otomane infrang fortele care il sprijineau pe domnul Tarii Romanesti, alungandu-l si inlocuindu-l cu Vlad Uzurbatorul.

Ajutat de voievodul Transilvaniei Stibor, in august 1 396, Mircea redobandeste cetatea in care isi instaleaza ostenii. Cetatea Turnu va fi recuperata de la turci dupa batalia de la Nicopole, Baiazid reparand cetatea (a innoit-o), 1 397 – 1 398, acum fiind pusa si pisania. In 1 399 Mircea iarasi era in posesia cetatii ,,el scriindu-i de aici o scrisoare regelui Sigismund” 7.

In anul 1 416, Mircea refuza plata haraciului catre turci care organizeaza noi expeditii asupra Tarii Romanesti. Drept urmare, in anul 1 417 cetatea Turnu, ca si Giurgiu, este transformata in raia turceasca.

In anul 1 462, Vlad Tepes initiaza o noua actiune antiotomana, dar dupa inlaturarea sa turcii reocupa Cetatea Turnu instalandu-se aici un timp mai indelungat.

In decembrie 1 594, Mihai Viteazul cucereste Cetatea Turnu, doar pentru doua luni, cand armata lui Sinan Pasa trece Dunarea pe la Nicopole la Turnu si pe la Giurgiu, cu gandul sa-l inlocuiasca pe Mihai Viteazul.

In toamna anilor 1 595 si 1 596 Mihai ataca din nou Cetatea Turnu, recucerind-o temporar.

Turcii stapanesc raiaua cu unele intermitente (1 595 – 1 596 si 1 772 – 1 774) pana la 1 828, cand in urma Tratatului de la Adrianopole raialele sunt retrocedate Tarii Romanesti. Se hotara totodata desfiintarea monopolului turcesc asupra comertului precum si autonomia administrativa.

Regulamentul Organic a reprezentat prima Constitutie a Romaniei in epoca moderna. Prin el s-a hotarat separarea puterilor in stat:Domnul avea puterea executiva, Adunarea Obsteasca pe cea legislativa si Puterea judecatoreasca.

In Regulamentul Organic s-a stabilit si hotarnicia terenurilor ce au fost inglobate la fostele raiale.

In raiaua Turnu au fost cuprinse Lita, Odaia, Magurele, Ciuperceni, iar pamantul ce apartinea cetatii, in vechile hotare, era de 14 800 pogoane.

La 10 februarie 1 828, cand a cazut cetatea, a fost ziua ,,Sfantului Haralambie”, care a fost adoptat ca patron al orasului. Ulterior s-a fixat pentru posteritate hramul bisericii ,, Sf. Haralambie” ce avea sa fie construita in oras.

Dupa retrocedare, fosta raia a Turnului a fost incadrata in judetul Olt, facand parte din Marginea de Sus.

Datorita Dunarii si activitatii schelei, in anul 1 835 ,,Ocarmuirea” judetului Olt inainteaza raportul cu numarul 3 652, care cere sa se infiinteze capitala de judet ,,acolo unde este port”.

b)      Infiintarea orasului

In Buletinul ,,Gazeta oficiala” nr. 5 din 27 februarie 1 836 se sublinia: ,,Cu prilejul incredintarii ce s-a primit de la Departamentul din Launtru, prin raportul Ocarmuirii judetului Olt cu nr. 3 652, ca negustorii ce prin jalba catre Inaltimea Sa, au aratat dorinta de a infiinta oras la Turnu, sunt la numar unasutacinci – spre – zece si se pot aduna pana la douasute; luandu-l in bagare de seama cat de folositor este de a fi capitala judetului de margine la locul unde este port… se chibzuieste si se hotaraste”.

Prin ofis domnesc publicat in ,,Gazeta Oficiala” cu numar 5 din 1 836, februarie 12:

,,Art. 1. Se va statornici acolo oras, dupa cererea negutatorilor mai sus zisi in raza sa de stanjeni cuadrati douasute miisi osebit pentru islazul sau imprejur stanjeni cuadrati un milion si sase sute saptesprezece mii, care fac tot pogoane unamiepatru, dupa socoteala facuta de directia arhitectonica, cu aceleasi indatoriri si reguli ce s-au intocmit si Giurgiu si Braila” 8.

Proiectul de mutare a orasului Slatina la Turnu,drept nou infiintat oras si in acelasi timp si capitala judetului Olt, cuprinde 12 articole de asezare si tehnice de procedare.

In document se precizeaza statutul identic cu orasele Giurgiu si Braila, iar in art. 11 numai de Turnu,urmand ca dupa constituirea efectiva sa fie mutata aici capitala judetului Olt.

Deci, orasul Turnu Magurele a fost infiintat in anul 1 836, luna februarie, ziua 27, in apropierea vechii cetati ,,Turnu”, prin hrisov domnesc al lui Alexandru Dimitrie Ghica, domn al Munteniei intre anii 1 834 – 1 842.

Alexandru Ghica, voievod al Munteniei, mai primeste insa o jalba de la obstea locuitorilor judetului Slatina care cer sa se intervina la domnie plangandu-se ,,ca nu se pot stramuta, in noul oras Turnu care dupa legiuirea din 1 835 se hotaraste sa fie resedinta judetului Olt, deoarece Slatina e oras slobod si asezat la buna pozitie in stanga raului Olt si cu mare viitor pentru mai tarziu. Obstea orasului Slatina, cere dar cu insistenta ca Slatina sa ramana capitala judetului Olt, iar noul oras Turnu sa fie capitala judetului Teleorman, ca unul care nu are in coprinsul sau nici un oras slobod, care sa-I statorniceasca a lui resedinta” 9.

Si atunci domnia se chibzuieste si se hotaraste prin ofis domnesc urmatoarele:

1.,,Judetul Olt isi va avea a lui resedinta si pe viitorime iarasi in slobodul oras Slatina, iar rotunjirea lui va ramane de mijloc, fara atingere de vreo granita.

2. Resedinta judetului Teleorman seva statornici pe viitor in orasul Turnu.

3. Ca sa se dea acestui din urma judet o mai buna rotunjire, incat sa-i poata servi Turnu drept resedinta, sa se faca urmatoarele indreptari si anume: toate satele de pe marginea Oltului din partea stanga, incepand de la Turnu si pana la 20 km in sus, sa se intrupeze cu judetul Teleorman”.

Se intrupeaza judetului satele Odaia, Lita, Segarcea Deal, Segarcea Vale, Plasovu Rumen, Plasovu Sarbi, Uda Comaneanul (Paciurea), Uda – Clocociovului, Slobozia Mandra si Plopii Slavitesti, in afara de alte sate din judetul Olt ca: Adunati ot Crangeni, Carligati, Salcia, Baneasa, Putinei, Dorobantu, Basesti, Adunati ot Basesti, Caravaneti, Crangeni, Ciuperceni, Flamanda, Magurele.

Asa a luat fiinta orasul Turnu, capitala judetului Teleorman, la 27 februarie 1 836, fiind asezat la o departare de 3 km de vechea cetate, pe o terasa, aparat de revarsarile Oltului si Dunarii.

Capitala judetului se muta initial la Rosiori de Vede, pentru doi ani la Zimnicea, pana cand aveau sa se construiasca in noul oras edificiile necesare pentru serviciile publice.

Capitala judetului s-a mutat la Turnu in anul 1 839 si a fost resedinta de judet intre anii 1 839 – 1 950.

Turnu ,,Magurele” denumire completata pe parcurs, dupa numele satului langa care s-a asezat si a celor doua maguri ce strajuiesc inaltimile apropiate, ,,Gropari”, 106 m si ,,De paza”, 109 m, la marginea platoului din sudul tarii, este de la inceputul ei o asezare urbana de oras liber.

Primul proiect se face dupa protocolul elaborat de Moritz von Ott si arhitectul Villacrose, apoi al inginerului german Karl Zohl (1 859), care stabileste strazile, pietele, locurile pentru constructiile publice, locurile de case.

Primele locuri de case s-au vandut in 1 837, iar constructiile au inceput in 1 838, ritmul de dezvoltare al orasului fiind anevoios. In anul 1 846 documentele atesta 303 familii sau gospodarii.

Pana in 1 850 strazile nu aveau denumiri, iar locuintele nu erau numerotate.

Planul a fost intocmit tinandu-se seama de configuratia terenului, precum si de directia vanturilor dominante si de aceea multe strazi nu sunt drepte, ci in forma de cerc, cu exceptia strazii principale numita initial ,,Calea Bucurestilor”, apoi Strada ,,Independentei”.

Raspunzand trebuintelor economice ale Judetului, Turnu prospera, se populeaza repede si devine o schela dunareana de prima marime,in special dupa amenajarea portului in anul 1 838.

Iata cum descrie Teodor Margot, intr-o brosura tiparita in 1 859 la tipografia lui C.A. Rosetti din Bucuresti si intitulata ,,O viatorie in cele saptesprezece districte ale Romaniei”, orasul Turnu Magurele:

,,Micul orasel Turnu Magurele este asezat pe o mare campie ridicata, care domina fluviul si margineste de o parte de cursul Oltului ce se arunca in Danubiu la o mica departare de oras. Este zidit regulat, cu frumoase strade largi, bine bine tinute dar neasternute inca. Casele ce orna aceste strade sunt scunde, dar placute, mai noi toate si ceva aratoase. Unicul edificiu public care il posada este casa administratiei, care este izolata si situata in capul unei intinse piete sau mare campie desarta. De aici se vede o magnifica sosea, ce se intinde peste campia cea baltoasa si supusa neancetat revarsarilor fluviului si care duce la o schela sau port, ce sta in dreptul de cetate de la Nicopole. Aici marginile fluviului stau acoperite cu intinse livezi, vii si mari balti pline cu pesti si locuita de o numeroasa populetiune de pasari acvatice. Dincolo de vii se vad ramasitele Turnului si ale intariturilor ce formau cetatea si care corespundea cu aceea de la Nicopole daramate si arse in 1 828. Turnu Magurele este capitala actuala a districtului Teleormanului (cuvant prefacut zic unii din Deliorman). Orasul acesta poseda o carantina sau mic lazaret curata si bine tinuta. Districtul este foarte roditor si produce frumoase grane, stimate in piata Brailei”.

In completarea drscrierii mentionate mai sus vin si cele ce a scris Sulzer in ,,Istoria Daciei Transalpine” despre Judetul Teleorman, evidentiat in Dictionarul geografic Statistic al Judetului Teleorman (Bucuresti, 1 897) :

,,Nu cunosc mai mare placere pe care s-o pot compara cu aceea pe care o simte cineva cand calatoreste p acilea primavara prin paduri si campuri. Printre spalierele nesfarsite de macesi, de meri si peri salbatici infloriti ca si prin livezile acoperite cu mii de flori surazatoare, simti un farmec rapitor.

Crin , lacramioare , brebenei si mii de flori cu cele mai variate culori, nu sunt pacilea catusi de putin ceva nou”.



* *

In partea de sud – est a orasului se intinde satul Magurele, astazi cartier, inainte de 1 950 comuna suburbana, cu administratie proprie. Satul a existat in raiaua turceasca.Apare imediat dupa retrocedarea raielei in actele comisiei infiintate, pentru delimitarea hasului Turnu. Intr-una din adresele comisiei catre Marea Dvornicie se arata ca Magurele era targ. Tot asa apare si in harta de la 1 835. Atunci facea parte din judetul Olt si avea 194 de gospodarii.

Se spune ca din sapaturile facute anterior s-au gasit vetre de caramida arsa, ca satul Magurele a fost asezat mai spre sud, la un kilometru departare de punctul ,,Bulgaru”, satul fiind format din bordeie si se invecina la sud cu ,,Balta Bercelui”, plina de stuf si peste.

In hotarnicia din 1 791 a lui Parvu Cantacuzino apare numele satului astfel: ,,…movila de deasupra Ciupercenilor, ca a treia movila a hotarului hasului, incepand de la Cetatea de pamant. De la acest punct, prin movila de deasupra satului Magurele”… 10.

Datorita revarsarilor Dunarii si Oltului, satenii s-au mutat, stabilindu-se pe un teren mai inalt, ferit de inundatii.

Din povestirile celor batrani se spune ca primele asezari dateaza din 1 830, locuitorii traind viata de clacasi pe mosii pana la impropietarirea din 1 864. Au mai urmat si alte improprietariri in anii 1 882, 1 883 si cea mai profunda in 1 922.

Dupa 1 864 s-a format prin unirea asezarilor existente, catunul ,,Bulgarul”.

Denumirea de Magurele vine de la ridicaturile de pamant ,,maguri”, pe care s-au format asezarile (probabil in 1 640), dupa urmele fostului catun ,,Bulgarul”.

In anul 1 938, comuna suburbana Magurele avea administratie proprie cu 1 400 familii si 4 410 suflete.

*

Comuna suburbana Odaia, cu administratie proprie inainte de 1 950, azi cartier, este asezata in partea de nord – vest a orasului, pe ambele parti ale soselei judetene Turnu Magurele – Slatina.

Vatra cartierului de azi nu este cea de odinioara. Primii veniti si asezati aici isi aveau bordeie pe islaz. Locuitorii cresteau animale. Se mai spune ca primii veniti si-ar fi facut bordeie mari, cu mai multe incaperi (odaite) necesare lor si vitelor, de aici si numele de odaita (Odaia).

A facut parte din raiaua Turnu. In hotarnicia din 1 791 a lui Parvu Cantacuzino apare urmatoarea informatie despre asezare:

De la acest punct, prin movila de deasupra satului Magurele, merge hotarul de la drumul ce trece de movila dintre drumul viilor si movila Gura ruscei prin satul Caralea sau Odaia, ramanand locul bisericii in afara din has, pe dreapta linie si tot pe aceeasi directie la stalpul din Gunoiu lui Dusman, la locul fantanii batrane, care este in satul Caralea sau Odaia” 11.

Pe harta din 1 835 asezarea apare sub denumirea de ,,Carala – Odaie”.

In raia, turcii aveau tot interesul sa mentina populatia autohtona pentru munci agricole, incat si-au format ciflicuri (proprietati feudale ale unor Bei care aveau nevoie de munca lor). Unul dintre ei este atestat in Odaia. In 1 764 era ciflicul (proprietatea) lui Ibrahim Aga Tufeccioglu, iar altul in nordul raialei, ciflicul lui Pehlivan Oglu.

c)       Anii 1 848 , 1 859, 1 877 si 1 918 in istoria locala

Cetatenii orasului Turnu Magurele au fost prezenti in cele mai importante evenimente ale poporului nostru: anul revolutionar 1 848 – 1 849 , Unirea Principatelor din 1 859 , Razboiul pentru Independenta 1 877 – 1 878 si actul Unirii de la 1 Decembrie 1 918.

In succesiunea lor evidentiez cele mai semnificative evenimente la care turnenii au participat.

La 8 iunie 1 848, au trecut prin Turnu Magurele, ajungand la Izlaz unde au ridicat steagul revolutiei, Ion Eliade Radulescu si Stefan Golescu.

Dupa reusita evenimentelor de la Izlaz, locuitorii orasului au primit cu entuziasm vestea despre victoria revolutiei de la 11 iunie in Capitala, auzind ca ,, fiorosul lant s-a rupt si prin slobozenie tot poporul patriei si-a recapatat dreptatea si fratie”.

Intr-o adresa din 27 iunie 1 848, catre guvernul provizoriu, locuitorii orasului aratau ca la aceasta veste ,,ne-am desteptat si noi din somnul intunericului si cunoscand lumina am varsat lacrimi de bucurie”.(Revista de studii si articole de istorie XXXVII – XXXVIII).

La 27 iunie 1 848, administratia de Teleorman raporteaza guvernului ca ,,infiintarea Garzii Nationale s-a incheiat in orasul Turnu Magurele si este in plina desfasurare in restul judetului”.

La 15 august 1 848, ,,Consiliul local raporteaza guvernului revolutionar, ca atat in Turnu cat si in Rosiorii de Vede s-a desfasurat cu mare fast serbarea Constitutiei”.

La 9 septembrie 1 848, la Turnu Magurele ,,Tribunalul Teleorman Raporteaza ca orasenii au ars Regulamentul Organic si cere lamuriri cum sa procedeze in procesele ce se judecau dupa aceasta”(Regulamentul a fost ars in gradina publica ,,Magura”ce se afla pe terenul actualului spital municipal).

La 19 decembrie 1 848 , la Turnu Magurele, ,,Carmuirea de Teleorman arata Departamentului din Launtru rezultatul cercetarii privind activitatea revolutionara a protopopului Hristea” 12.

Revolutia a fost victorioasa pana in septembrie 1 848, cand mari forte dusmane au inabusit-o. Conducatorii revolutiei au fost nevoiti sa ia drumul pribegiei.

Bolnav, simtindu-si sfarsitul si manat de dorul de Tara, Nicolae Balcescu vine la sfarsitul anului 1 852 la Galati pentru a cere domnitorului Barbu Stirbei sa-i dea voie sa se intoarca in patrie, dar primeste un refuz categoric. In mare taina, in ziua de 27 august 1 852, timp de o ora, el va pasi pentru ultima data pe pamantul tarii in pichetul militar de la Turnu Magurele..Aici, Balcescu era asteptat de mama sa, pitareasa Zinca, de sora sa Sevastita, de fratele sau Barbu, de cumnatul sau Clucerul Scarlat Geanolu, ocarmuitorul judetului Teleorman, care facilitase aceasta intalnire. De aici a plecat in Italia , grav bolnav, la Palermo.

Evenimentele de dupa 1 848, cu referire la orasul Turnu Magurele sunt redate in dictionarul geografic Lahovari astfel:,, in timpul razboiului de la 1 853 – 1 854, Turnu Magurele suferi multe insarcinari de pe urma luptelor dintre Rusi si Turci. In timpul acestui razboi, in februarie 1 854, pe cand armatele ruse se aflau pe la Segarcea si alte sate de prin jur, Turcii au navalit dinspre Dunare in oras cu scop mai mult ca sa jefuiasca decat sa lupte. Era intr-o zi de sarbatoare, pe cand se urma slujba la biserica ,,Sf. Haralambie”.

La alarma data ca vin turcii, preotii si lumea din biserica au fugit cuprinsi de frica. Unul dintre acestia, raposatul Preot Paraschiva, a fugit imbracat in haine preotesti, luand cu dansul pe un copil mic al sau si au apucat spre Alexandria impreuna cu alti locuitori.

Turcii au intrat in biserica crezand ca vor gasi ceva odoare scumpe si bune sa jefuiasca; negasind insa nimic, au profanat-o tragand un glont in icoana ,,Sf. Haralambie”, furand numai vasele scumpe ale bisericii. Pe la 1 860, acele vase au fost gasite la un turc din Nicopole si readuse la biserica.

Un alt eveniment fata de care turnenii si-au manifestat atasamentul a fost actul Unirii de la 1 859.

Ca un omagiu adus celor care au fost in fruntea luptei pentru unirea de la 1 859, a reformelor care au urmat, cetatenii orasului au contribuit cu importante fonduri pentru inzestrarea armatei.

Anii dupa infaptuirea unirii din 1 859 gasesc poporul roman in plin efort pentru a realiza, dupa expresia lui Nicolae Balcescu, ,,cea de a doua revolutie”, castigarea independentei de stat a Romaniei.

Anul 1 877, cand intreaga natiune lupta pentru cucerirea independentei de stat, gaseste orasul intr-o puternica efervescenta.

Pe aici au trecut o parte din trupele romane spre Plevna, aici au fost aduse convoaie intregi de raniti si au fost ingrijiti pe aici au trecut prizonierii turci sub escorta soldatilor nostri.

Exodul marilor convoaie esalonate la intervale scurte incepe in luna decembrie, cand redutele otomane cad una dupa alta.

Tot pe aici, pe podul de vase de la Turnu Magurele au fost aduse in tara si capturile de razboi.

Inca din ziua de 7 septembrie, prefectul judetului Teleorman punea in vedere primariei orasului Turnu Magurele ,, sa organizeze o primire frumoasa soldatilor nostri care aduc tunurile turcesti capturate, multe din ele deja sosite”.

Evocand intoarcerea dorobantilor victoriosi din campiile Bulgariei, prin orasul Turnu Magurele, Alexandru Vlahuta scria in 1 897:,,Rarite erau randurile si steagurile zdrentuite de gloante, dar chipurile uscate si pline de praf ale acestor viteji care vazusera moartea asa de aproape straluceau ca o lumina, toata lumea se descoperea cu respect inaintea lor, pe strazile orasului flori se aruncau din balcoane si ochii se umpleau de lacrimi privindu-i : lacrimi de iubire, de recunostinta, de admiratie.

Ei aduceau cu dansii din redutele Grivitei si ale Plevnei cele mai mari si mai scumpe trofee cu care s-a putut vreodata mandri o armata victorioasa – slava si neatarnarea patriei lor”.

La Turnu Magurele au sosit multe personalitati ale timpului. Astfel , la 29 august 1 877, a sosit Maria Rosetti, pentru a lucra in cadrul spitalului militar. Au mai venit Vasile Alecsandri, George Cosbuc, Carol Davila, Nicolae Grigorescu si altii.

Aici este internat, la jumatatea lunii octombrie, sergentul Constantin Turcanu, iar, la cateva zile ,Vasile Alecsandri se opreste la patul lui insotit de doctor. ,, Il mai vazuse cu ani in urma, cand Cuza vizitase Vasluiul insotit de Alecsandri” 13.

Probabil ca aici se nasteau in imaginatia poetului primele versuri din ,, Penes Curcanul”, din intalnirea directa cu cei care traisera aievea o realitate.

Tot Vasile Alecsandri, reflectand la razboiul de independenta, a scris pieseta in versuri ,,La Turnu Magurele”:

,,Balcanul si Carpatul, la Dunarea mareata,

Ca doi giganti napraznici, stau astazi fata-n fata…”

In ,,Rugamintea din urma ”, de George Cosbuc, flacaul ranit de moarte pe campiile Bulgariei, roaga pe prietenul din copilarie sa nu spuna nimic in sat despre el:

,,Iar mamei – Doamne, cum asi vrea

Credinta sa o insele !

Sa-i spui ca m-ai lasat ranit

La Turnu Magurele”.

………………………..

Faptele petrecute in lupta pentru cucerirea independentei s-au reflectat si in picturile marilor artisti ai vremii. Panzele si desenele lui Nicolae Grigorescu (,, Capul de pod intre Turnu Magurele si Nicopole”) ; Sava Hentia (,,Trecerea Dunarii la Nicopole”) ; Carol Popp de Szatmary (,,Podul de pe Dunare, langa Nicopole”) si multe altele inspirate din desfasurarea razboiului, de evenimentele petrecute la Turnu Magurele, pe toata linia Dunarii, au ramas in patrimoniul culturii noastre nationale.

Din dictionarul geografic,, Lahovari ”, aflam:

,,Turnu Magurele a avut cea mai mare importanta: aici se adunau toate proviziile de hrana si de razboi ale trupelor romane si parte a celor Ruse; primul ministru al Tarii si Ministrul de Razboi Ion C. Bratianu statu multe saptamani pe aici, pentru a ingriji de indestularea ostirii; pe aici erau condusi prizonierii; de aici isi comunicau noutatile diferiti corespondenti ai ziarelor din lumea intreaga; in fine fu anuntata in cele patru puncte cardinale, gloria armatelor romane si bravura valorosului Capitan si Domn al Romanilor”.

Insotindu-l pe Carol I in timpul luptelor din Bulgaria, poetul George Cosbuc a scris ,,Povestea unei coroane de otel”. Coroana confectionata din teava unui tun turcesc a servit la incoronarea ca rege a lui Carol I si Ferdinand si se afla la Muzeul National de Istorie.

In timpul luptelor purtate in Bulgaria, sediul comandamentului armatei romane in frunte cu Carol ,care avea conducerea armatelor ruso – romane in operatiunile militare de la Plevna, era la Poradim.

Poetul scria: ,,Bulgarii din imparatia turceasca nu aveau voie sa puie clopote in turnul bisericii. Biserica de la Poradim o facuse domnitorul Carol I pe cheltuiala sa. Adusese lemn si piatra din Oltenia, adusese mesteri zidari si zugravi din Turnu Magurele; cumparase icoane si odajdii si a dat Bulgarilor si un preot. El a facut lui Dumnezeu cea dintai biserica deplina”.

Dupa victoria de la Plevna, Domnitorul a plecat spre Nicopole si de aici a trecut Dunarea la Turnu Magurele.

In cuvantarea rostita la Academia Romana in sedinta din 21 martie 1 904, Regele Carol I isi aminteste trecerea Dunarii astfel:

,,Trecerea Dunarii tinu un ceas pe un vant patrunzator si un frig de douazeci de grade. Vaporasul isi facu drumul sau in mijlocul sloiurilor, ocolind pe cele mari care l-ar fi rasturnat. Eram pregatit a sari peste ele in caz de nevoie. Neuitatul Bratianu cu intreaga populatie din Turnu Magurele privea de pe mal cu grija mersul sovaitor al micului vas. Cand pusei piciorul pe pamantul romanesc, un strigat de bucurie izbucni din toate piepturile” 14.

Printre ostasii turneni cazuti pe campul de lupta in campania din 1 877 – 1 878, in luptele de la Grivita, au fost:

-Tudorica Mitrea.Reg. 2 Art. …data 30 VIII. 1 877 ;

-Ion Costache. Reg. 2 L… data 30. VIII. 1 877 ;

-Banu Stoian. Reg. 5 D…data 30. VIII. 1 877 ;

-Chiru Petre. Reg. 5 D…data 15. IX. 1 877 ;

-Cucu Neagu. Reg. 5 D…data 5 X. 1 877 ;

Cat de mare a fost rasunetul Razboiului de Independenta in sufletul turnenillor se vede si din aceea ca, dupa acest razboi, multe strazi au primit denumiri legate de faptele de arme ale ostasilor romani: strada ,,Independentei”, strada ,,Cavaleriei” , strada Smardan”, strada ,,Plevnei”, strada ,,Vanatorilor”, strada ,,Grivitei”, etc.

In amintirea eroilor din Razboiul de Independenta, in gradina publica a orasului, s-a ridicat in anul 1 907 ,,Monumentul Independentei”, azi ,,Tudorica Dorobantul”, din initiativa colonelului Solacolu, prin subscriptie publica, opera a sculptorului Rafaelo Romaneli.

La aniversarea celor 100 de ani de la proclamarea independentei de stat, s-a ridicat un nou monument, creatie a sculptorului Constantin Schirliu.

La inceput de secol XX au intervenit si alte evenimente la care locuitorii orasului au fost prezenti.

Pe aici au trecut o parte din trupele romane in cel de-al doilea Razboi Balcanic 1 913.

In timpul primului razboi mondial, cand armata romana s-a retras in Moldova, orasul a cunoscut ocupatia straina.

La 30 septembrie 1 916, in muntii Fagarasului, la Coti, murea , lovit de un obuz german, generalul David Praporgescu, fiu al acestui oras. Ultimele lui cuvinte adresate ofiterilor si soldatilor au fost: ,,Nu slabiti credinta, a noastra e victoria”. Si a noastra a fost.

Un bust al generalului Praporgescu, eroul de la Coti, se afla amplasat pe strada care-i poarta numele, in fata Policlinicii, opera a sculptorului C. Popovici.

Dupa ce s-au intors de pe front, veteranii de pe aceste meleaguri au intemeiat la Turnu Magurele ,,Societatea demobilizatilor Teleormaneni”, care purta numele generalului David Praporgescu.

La sfarsitul anului 1 918, Puterile Centrale fiind invinse, au semnat armistitiul de la Compiegne (Franta) iar guvernul tarii a denuntat pacea de la Buftea – Bucuresti si a declarat a doua mobilizare. In acelasi timp, dinspre Dunare, se apropiau diviziile franceze ale generalului Berthelot. Primele trupe au trecut Dunarea in sectorul Sistov – Zimnicea la 11 noiembrie pe un pod de vase, ca pe 12 noiembrie sa fie la Turnu Magurele, avand in frunte pe maiorul Garbot, primit cu entuziasm de populatia orasului.

A urmat apoi realizarea actului de la 1 Decembrie 1 918, Marea Unire.

In realizarea Marii Uniri si turnenii si-au adus contributia.

d)      Orasul intre cele doua razboaie mondiale

In perioada interbelica, dezvoltarea tarii reflecta un tablou cat se poate de colorat: modern si traditional, bogatie si saracie, toate se gasesc laolalta. In timp ce in mediul rural traditiile sunt predominante, in cel urban modernismul castiga teren in toate domeniile.

Cu toate acestea, dupa Primul Razboi Mondial, datorita distrugerilor provocate, situatia economica a tarii era deosebit de grea.

Ca urmare, au loc mari manifestatii de protest pentru imbunatatirea conditiilor de trai.

La sfarsitul anului 1 918, muncitorii pun bazele unor noi sindicate. Dupa Conferinta Socialista din Bucuresti, in 1 919, se creeaza si la Turnu Magurele sectii ale Partidului Socialist.

Intre iunie 1 919 – octombrie 1 920, intra in greva ceferistii din Turnu Magurele si Rosiori de Vede.

In 1 920 inceteaza lucrul cei de la Fabrica de cherestea din oras iar in aprilie 1 920 si tipografii.

Intre anii 1 920 – 1 933, muncitorii, in special hamalii care lucrau in port la incarcatul cerealelor in slepuri, formuleaza revendicari economice si organizeaza greve, momente ce sunt redate in romanul fostului profesor Stelian Paun ,,Pamant salbatic”.

In documentele vremii apare ca ,, o prima actiune grevista de amploare” in aceasta perioada, greva ceferistilor, care debuteaza la 25 martie 1 919 si s-a prelungit 23 de zile.

Greva s-a extins in intreaga Romanie Veche si a antrenat in actiune aproximativ 20 000 de ceferisti. Luand aspectul unei greve generale pe ramura ea a afectat orasele Bucuresti, Ploiesti, Craiova, Turnu Severin, Buzau Galati, Braila, Iasi, Constanta, Pitesti, Titu, Rosiori de Vede si Turnu Magurele.

Treptat, viata economica a inceput sa se redreseze, mai ales dupa reformele infaptuite intre anii 1 921 - 1 928 si in orasul nostru viata a inceput sa se desfasoare normal. S-au consolidat institutiile statului, s-a dezvoltat reteaua de invatamant, cultura si sanatatea.

Ca institutii administrative, dupa cum consemneaza Ioan N. Staicu in lucrarea ,,Asezarile judetului Teleorman”, existau in 1 939 prefectura judetului , condusa de un prefect (colonelul Stefanescu Mihai, comandantul Regimentului 20 Dorobanti), Camera de Agricultura, Camera de Comert si Industrie si Camera de Munca pentru reglementarea orelor de lucru a diferitelor categorii de meseriasi.

In anul 1 902 s-a electrificat orasul, iar in 1 939 s-a inceput canalizarea.

In afara de garnizoana militara a judetului mai existau in Turnu Magurele un batalion de graniceri insarcinat cu paza frontierei si o legiune de jandarmi care asigura ordinea si siguranta publica.

Gospodaria comunala era condusa de un primar, fiind in 1 939 locotenent-colonel Ion Neguti.

La 4 km de oras, pe malul stang al Dunarii, se afla portul, al patrulea port romanesc ca importanta.

Exista aici un punct de frontiera comercial, de trecere a calatorilor si un comisariat de politie.

In anul 1 939 s-a construit in port un siloz de cereale cu o capacitate de 6 000 de tone.

In 1 936 s-a construit aerogara, data in exploatare in anul 1 939. Deservita de societatea ,, L.A.R.E.S.” pentru transportul calatorilor facea legatura cu Bucuresti, Craiova, Turnu Severin, Timisoara si Arad.

Dupa razboi a sosit aici un avion utilitar care aducea pentru judet presa, corespondenta si medicamentele necesare spitalului judetean.

Mai tarziu cladirea aerogarii a fost abandonata, apoi demolata. Avioanele postale, care continuau sa vina la Turnu, aruncau cu parasuta cele necesare spitalului.

In prezent, terenul este folosit ocazional de avioane utilitare pentru agricultura.

e)      Orasul intre anii 1 945 – 2 006

Ca urmare a aliantei cu Germania hitlerista, in noiembrie 1 940, trupe germane au sosit in Romania.

O parte din ele s-au deplasat spre zona noastra, ca punct de trecere spre Balcani contra Greciei cu care erau in razboi. In zona, ca si in oras, au stationat trupe germane, in special in port, unde au construit un pod de vase peste Dunare, pentru a trece in Bulgaria.

Stadionul orasului a fost transformat in depozit militar. Au mai construit un lagar pentru prizonieri, in fata abatorului din oras.

Primii prizonieri in lagar au fost ostasi sarbi. Ultimii, intre anii 1 944 – 1 945 au fost civili germani, multi copii, femei si mai putini barbati.

Lagarul a fost desfiintat in 1 945, iar zece ani mai tarziu, terenul a fost parcelat si dat ca locuri de casa, unde s-a ridicat primul cartier cu locuinte individuale.

In fata ofensivei trupelor sovietice , intre anii 1 943 – 1 944, nu putini au fost romanii basarabeni care s-au refugiat in tara. Unii au ajuns si s-au stabilit la Turnu Magurele. Aici au locuit, unii s-au angajat, iar dupa terminarea razboiului multi au ramas pe aceste meleaguri. Altii, conform Conventiei de Armistitiu , au fost ,,determinati” sa se inapoieze in U.R.S.S.

Dupa 23 august 1 944, in conditiile repunerii in aplicare a Constitutiei din 1 923, se infiinteaza in oras organizatii judetene ale P.S.D., P.C.R., Frontul Plugarilor s.a.

Viata economica, dar si cea politica, a inceput sa se deterioreze. A urmat lupta pentru putere, trecerea la instaurarea autoritatilor locale ale F.N.D. (Frontul National Democrat).

La 11 februarie 1 945, peste 2 000 de tarani si muncitori din judet, cat si intelectuali, au luat cu asalt cladirea prefecturii si in locul prefectului , colonelul Nedelescu – Zlotesti, l-au instalat pe profesorul Florian Creteanu, reprezentantul F.N.D., nefiind insa recunoscut de guvernul Nicolae Radescu. Pana la 6 martie 1 945, au fost doi prefecti : profesorul Florian Creteanu, reprezentantul F.N.D. si Nicolae Berceanu,fost subprefect, numit prefect de generalul Nicolae Radescu. Cel din urma si-a stabilit sediul in cladirea Preturii, pentru a evita un conflict.

Dupa 6 martie 1 945, prefect a ramas profesorul Florian Creteanu.

In vara anului 1 945,a sosit la Turnu Magurele Dr. Petru Groza, Prim-ministru si Ministrul Agriculturii, Romulus Zaroni.

Evenimentele care au urmat s-au impletit cu seceta prelungita din 1 946 – 1 947, cu inflatia monetara care a cunoscut un curs galopant, scaderea puterii de cumparare a populatiei, emiterea de bancnote fara acoperire. Ultima bancnota emisa in iunie 1 947 a fost de 5 milioane lei. La 15 august 1 947 a avut loc Reforma Monetara. Raportul de preschimbare aprobat prin lege era de douazeci lei vechi pentru un leu nou.

Viata politica dupa 1 945 a fost destul de agitata, in special in perioada alegerilor din noiembrie 1 947,apoi dupa proclamarea Republicii.

La 11 iunie 1 948 s-a dat legea de nationalizare a principalelor mijloace de productie, completata ulterior cu alte nationalizari: a farmaciilor, cinematografelor, unele imobile etc.

Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1 949 a hotarat inceperea procesului de colectivizare a agriculturii , care a durat pana in 1 962.

Au fost impuse cote obligatorii la cereale, vite, vin, bumbac etc. si impozite mari, rationalizarea alimentelor, imbracamintei chiar si a tutunului. Au fost eliberate cartele de alimente pentru paine, zahar, ulei, dar si pentru imbracaminte si incaltaminte, care se eliberau pe cartele cu puncte.

In acei ani s-a trecut la arestarea unor militanti ai fostelor partide politice si nu numai, in special intelectuali. Au fost arestati avocatii : Nicolescu, Banu, Dinca, Gazibar; medicii :I. Simionescu, Mohora; profesorii: I. Stanculescu-Ghigheanu, Ghinea, Mocanu, pana si fostul prefect, profesorul Florian Creteanu.

Aceasta situatie a durat cam pana prin 1 960, cand se incepe treptat redresarea economica.

Prima unitate care s-a construit in oras a fost o modesta Fabrica de egrenat bumbac, in anul 1 952, pe locul pe care s-a ridicat mai tarziu Fabrica de prelucrare a laptelui (I.C.I.L.) .

Intre anii 1 960 – 1 980 si dupa, in oras s-au facut mari investitii. S-au construit unitati industriale si economice, s-au creat noi spatii de sanatate, noi unitati de invatamant si cultura si un mare sistem de irigatii. In 1 964 a fost construit sediul primariei, cladire reprezentativa pentru oras, prima centrala telefonica din oras si multe blocuri de locuinte.

In anul 1 983 erau in oras unitati de interes republican si local, printre care:

-Combinatul de Ingrasaminte Chimice (C.I.C.);

-Uzina de Valorificare a Cenuselor de Pirita (U.V.C.P.);

-Intreprinderea pentru Prelucrarea si Industrializarea Legumelor si Fructelor (I.P.I.L:F.);

-Intreprinderea de Utilaj Chimic (I:U.C.),ulterior I.M.E.;

-Grupul de Santiere pentru Constructii de Masini si Reparatii in Industria Chimica (G.S.C.M.R.I.C.);

-Trustul de Masini si Utilaje, Constructii Bucuresti (T.M.U.C.B.);

-Trustul de Constructii Industriale (T.C.I.B.);

-Navrom;

-Intreprinderea pentru Prelucrarea Lemnului si Mobilei ;

s.a.

A fost o perioada de mari investitii, dar side mari eforturi si sacrificii umane, concretizate cu rezultate remarcabile in toate domeniile, inclusiv in ridicarea nivelului de trai.

Efortul s-a resimtit dupa 1 980, cand situatia economica si nivelul de trai au inceput sa se deterioreze.

Cozile in fata magazinelor erau interminabile, se intrerupea curentul electric, iar aparatele electrocasnice, covoarele, televizoarele, buteliile s.a. se cumparau numai cu repartitie de la primarie.



Pentru a-si completa cele necesare, turnenii faceau mic trafic in Bulgaria, de unde aduceau produse care lipseau la noi.

A fost intensificata participarea obligatorie la ,, munca voluntara”, in special in agricultura.

Toate acestea au creat o stare de nemultumire generala, inceputa la nivel national cu greva minerilor din Valea Jiului in 1 977, continuata cu cea a brasovenilor din anul 1 987, iar punctul culminant a fost Decembrie 1 989, la Timisoara si Bucuresti.

In ziua de 22 decembrie 1 989, in jurul orelor 15, municipiul Turnu Magurele avea o noua conducere, reprezentata de Comitetul de Salvare Nationala cu urmatoarea componenta: ,,Locotenent colonel Augustin Moldovan, presedinte, maior Mircea Gaman, maior Nicolae Calota, Paraschiv Cosac, Paul Dragulin, Mihai Bogdanovici, Ligia Rizescu, Stefan Patachia, Nicoleta Baietica, Ionel Tanase, Mihai Biujung, Decebal Pasca, Stefan Vatamanu, Floricel Carnaru, Florin Capatana, Mitica Trifu, Mihai Nicolae, Vasile Curcafa, Ion Vulcu” 15.

S-a trecut apoi la organizarea membrilor Comitetului in comisii pe probleme: Comisia de Aparare, Comisia Economica, Comisia Culturala, Comisia Politica si Comisia Sociala.

Primarul inlaturat in decembrie 1 989 a fost Ion Ghergu, iar dupa alegerile din 1 992 , primari au fost : inginerul Eduard Tocaci, profesorul Nicolae Mohanu, acum la al III-lea mandat.

Evenimentele de dupa 1 989 au trezit sperante de mai bine. Nu a fost asa. Tranzitia care a inceput dupa 1 990, de aceasta data de la socialism la capitalism a dus la desfiintarea multor intreprinderi, cresterea somajului si a inflatiei, scaderea nivelului de trai.

Multe unitati economice si intreprinderi s-au divizat, s-au privatizat, au fost vandute. Au aparut denumiri noi , printre care: ,,Imperial”, ,,Corim”, ,,Panorea”, ,,Lorenzo”, ,,Manufactura”etc.

Chiar daca in perioada actuala se consemneaza o scadere sub aspect economic, social si cultural, mersul inainte este inevitabil. Este o perioada necesara redresarii economice, de adaptare la noile realitati, mai ales in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana.

La cei 170 de ani, orasul Turnu Magurele a trecut prin multe transformari. A fost capitala judetului Teleorman intre anii 1 839 – 1 950, capitala de raion in cadrul regiunii Teleorman (1 950 – 1 952) si regiunii Bucuresti (1 952 – 1 968) ca dupa 1 968 sa fie municipiu.

La acesti ani, orasul are dreptul si puterea la redresare economica si culturala.

In ultima perioada au fost reabilitate strazi, s-a amenajat parcul municipal, s-a construit un corp de cladire pentru Scoala cu clasele I-VIII ,,Mircea cel Batran”, doua sali de sport moderne la Colegiul National ,,Unirea” si Liceul Teoretic ,,Marin Preda”, s-a modernizat piata orasului si s-a construit noua hala.

Ce va fi cu acest oras dupa integrarea in Uniunea Europeana, mai ales dupa infiintarea regiunilor economice, nu se stie. Viitorul va consemna.

II . 3. LOCUITORII SI PREOCUPARILE LOR IN EPOCA MODERNA

a)      Elemente demografice

Cei dintai locuitori ai orasului au fost negustorii si clacasii din satele vecine.

Intr-un act emis in 1 837 sunt indicati cei care au cumparat locuri de casa. Actul cuprinde 53 de locuitori dintre care numai 25 au indicata localitatea de unde provin. Dintre acestia ,, 13 sunt din Magurele, 2 din Flamanda, 4 din Caracal, 2 din Bucuresti, 2 din Odaia, 1 din Mavrodin si 1 din Rosiori” 16.

S-au vandut pana in 1 837, 14 322 stanjeni patrati, in valoare de 22 524 de lei.In 1 839 se aflau in oras 74 de locuitori stramutati din Magurele, Odaia si Flamanda, iar 12 aveau locuri cumparate si nu se stramutasera in oras.

Printre primii locuitori stabiliti in oras ii mentionez pe: Anghel Sin Caralanul, Androne Ivan, Anghel Sin Petre Ciorbagiu, Anghel Brutaru, Panait Hristea, Dinu Barbierul, Tudor Sin Dinu, Paraschiv Becu s.a.

La 21 ianuarie 1 839, Comitetul de infiintare al orasului Turnu face cunoscut Ocarmuirii drepturile in virtutea carora a permis asezarea in oras a 56 familii de clacasi de pe mosia domeniului Turnu. Treptat, s-au asezat aici multi locuitori, mai ales tarani dar si mocani.

S-au stabilit in oras greci, bulgari, evrei, machidoni, armeni etc. , care s-au ocupat cu comertul.

Populatia orasului Turnu Magurele, pe baza recensamintelor si a unor date statistice se prezinta astfel:

-Intre 1 867-1 870 avea circa 5 060 locuitori, din care 700 straini;

-Anul 1 891 … 6 337 locuitori, din care 1 637 straini;

-Anul 1 899 …6 669 locuitori;

-Anul 1 912…15 631 locuitori;

-Anul 1 930 …16 950 locuitori;

-Anul 1 941 …19 242 locuitori;

-Anul 1 948 …20 342 locuitori;

-Anul 1 956 …18 055 locuitori;

-Anul 1 960 …18 160 locuitori;

-Anul 1 965 …20 116 locuitori;

-Anul 1 966 …26 401 locuitori;

-Anul 1 970 …31 538 locuitori;

-Anul 1 975 …31 775 locuitori;

-Anul 1 977 …32 195 locuitori;

-Anul 1 980 …42 000 locuitori;

-Anul 2 004 …31 368 locuitori.

Cresterea sau descresterea populatiei se datoreaza nu atat miscarii naturale, cat mai ales miscarii mecanice. In orasul Turnu Magurele, care inca de la infiintare are o importanta functie politico-administrativa, iau nastere o serie de institutii. Asezarea sa in apropierea Dunarii a creat conditii prielnice pentru desfacerea marfurilor pe apa. Datorita acestor factori, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX se stabilesc in oras functionari, negustori, etc., crescand apreciabil numarul locuitorilor.

Intre cele doua razboaie mondiale, sporul mediu al populatiei este destul de ridicat, fapt ce se explica prin aceea ca in oras stationeaza cateva unitati militare ai caror angajati, cu familiile lor, isi stabilesc domiciliul aici.

Intre anii 1 948 – 1 956, in loc de spor s-a inregistrat o scadere cu 2 228, adica 268 de locuitori pe an. Acest fenomen s-a datorat modificarii survenite in urma reformei administrative din 1 950. In urma acesteia, orasul Turnu Magurele isi schimba functia de centru politico-administrativ judetean in centru raional incadrat initial in regiunea Teleorman, apoi in regiunea Bucuresti, ceea ce a determinat o deplasare a populatiei catre alte institutii din alte centre urbane.

La aceasta scadere demografica a contribuit si desfiintarea unor unitati militare ai caror angajati , stabiliti anterior in oras, sporisera numarul populatiei.

Dupa 1 956, pana in anul 1 965, populatia creste in medie cu 229 locuitori pe an, crestere realizata in special pe seama sporului natural al populatiei.

Dupa aceea s-a inceput construirea unor unitati economice si populatia orasului a crescut rapid.

In urma recensamantului populatiei si al locuintelor din luna ianuarie 1 977, situatia se prezenta astfel:

Total populatie stabila … 32 195 locuitori , din care:

Romani … 30 967

Maghiari … 38

Germani … 7

Tigani … 1 116

Sarbi … 2

Rusi … 2

Evrei … 3

Turci si Tatari …10

Cehi …3

Greci …1

Italieni …3

Albanezi…3

Sasi …1

Dupa 1 980, populatia orasului a ajuns la circa 42 000 locuitori, inclusiv comunele suburbane.

In ceea ce priveste raportul dintre populatia activa si cea pasiva, in urma recensamintelor, se constata ca in anul 1 956, din totalul de 18 055 locuitori, populatia activa era de 6 400 persoane, numar ce reprezenta 46,5% din totalul populatiei. Taranii reprezentau 51,9%, muncitorii si functionarii 18,6% din populatia activa.

Situatia populatiei turnene la sfarsitul anului 2 004 se prezenta astfel:

Populatia totala … 31 368 locuitori

Femei … 16 970 persoane

Stabiliri cu domiciliul in localitate … 458 persoane

Plecari cu domiciliul din localitate … 680 persoane

Plecari cu resedinta din localitate … 478 persoane

Forta de munca:

Salariati total – numar mediu persoane … 10 042

Nr. Mediu salariati in agricultura … 611

Nr. Mediu salariati in industrie – total … 5 668

Nr. Mediu salariati in comert – persoane …916

Nr. Mediu salariati in transport, depozitare, posta, comunicatii … 426

Nr. Mediu salariati in activitati financiar – bancare si asigurari,persoane …88

Nr. Mediu salariati in administratia publica – persoane …340

Datele au fost extrase din Fisa localitatii municipiului Turnu Magurele din 4 ianuarie 2 005.

In oras , pana in 1 990, au fost construite peste 5 500 apartamente, care, ulterior, au devenit proprietate personala in schimbul unor sume modice, in afara de cele construite din eforturi proprii.

Conform Fisei localitatii Turnu Magurele din 4 ianuarie 2 005, situatia se prezinta astfel:

-Locuinte existente – total numar …11 473

-Locuinte proprietate publica – numar …277

-Locuinte din fonduri private (dupa 1 990) …11 195

-Suprafata locuintelor – total mp….425 224

-Lungimea strazilor orasenesti – total km. … 75

-Lungimea strazilor orasenesti modernizate – km. … 36

-Lungimea retelei de distributie a apei potabile –km….73

-Lungimea simpla a conductelor de distribuire a gazului – km….2

La sfarsitul anului 2 004 s-au terminat 32 de locuinte, din care 28 din fonduri publice, 4 din fonduri private, 4 din fondurile populatiei.

b)      Asistenta sanitara

Organizarea asistentei sanitare, pe aceste meleaguri, incepe la sfarsitul secolului trecut, in anul 1 877,cand in oras a fost organizat un spital de campanie pentru ingrijirea ranitilor. Pentru crearea unor conditii corespunzatoare asistentei medicale, Comisia Sanitara a judetului Teleorman a procurat din timp materialele necesare, a rechizitionat pentru spital o serie de cladiri.

In vederea bunei desfasurari a asistentei sanitare, din ordinul Ministerului de razboi, s-a instituit un comitet din care faceau parte prefectul judetului, primarul orasului si medicul Gheorghe Gavanescu, asa cum rezulta din Arhiva judetului Teleorman (Fond Primaria Turnu Magurele, dosar 680/ 1 877).

Spitalele militare din oras au functionat pana in aprilie 1 878, cand s-a dat dispozitie ca ranitii sa fie evacuati in alte unitati din tara.

Dintr-un raport al lui Dimitrie Ghica, presedintele Societatii Crucea Rosie, datat la 20 octombrie 1 877, reiese ca la Turnu Magurele , unde s-a instalat un spital in patru baraci, ,, s-au trimis 12 corturi, 12 diferite trasuri cu 30 de cai, iar pentru serviciul transportarii ranitilor ce se trimit in cautarea spitalelor din Bucuresti, s-au oprit 3 trasuri si 9 cai”.

Spitalul avea ,, 10 doctori in medicina, 10 interni in medicina, 12 surori de caritate, 30 angajati pentru serviciul de infirmieri si brancardieri”.

Asa cum reiese din lucrarea ,,Participarea judetului Teleorman la cucerirea Independentei de Stat a Romaniei”, editata in 1 977 , intocmita de un colectiv de autori, in cadrul acestui asezamant si-au desfasurat activitatea medicii : Constantin Dumitru Severeanu, Teodor Trandafirescu, Gustav Duner (Suedia), Maturnen (Anglia), Mihail Georgescu, Alexandru Racoviceanu, Nicolae Subanescu etc., alaturi de ei fiind multi studenti veniti ca voluntari.

Dupa razboiul de independenta, pentru imbunatatirea asistentei sanitare , in anul 1 903 a fost construit Spitalul Judetean.

Initial spitalul avea 60 de paturi, ca sa ajunga apoi la 120 paturi. Cu toate acestea, starea de sanatate a populatiei era deosebit de grea, datorita conditiilor grele de viata. Epidemiile si diferitele boli sociale sunt redate intr-o statistica intocmita intre anii 1 928 – 1 937, care arata bolile ce bantuiau in oras : febra tifoida 14 cazuri, rujeola 14, scarlatina 188, malarie 933, pelagra 13 s.a.

Din cauza lipsei de asistenta medicala, procentajul cel mai mare de mortalitate era inregistrat pana la varsta de 10 ani, atingand pana la 52 % din totalul copiilor, iar mortalitatea generala pe medii a fost in 1 930 de 16,52 %, in 1 938 de 17,54 %.

Existau atunci in Turnu Magurele 5 medici, 4 agenti sanitari si doua moase (Marusoaica si Ratcovici) . Ceva mai puternic era sectorul particular cu 8 medici, sapte moase si doi agenti sanitari.

Cu toata lipsa personalului sanitar, a unor conditii tehnice precare, cadrele medicale care au lucrat cu ani in urma, prin daruire de sine, competenta profesionala, au ramas vii in amintirea cetatenilor. In memoria celor mai varstnici s-au pastrat numele unor medici ca : Dr. Prejbeanu, Dr. Popisteanu, Dr. Lupascu, Dr. Zussman, Dr. Enachescu, Dr. I. Simionescu, Dr. Athineu, Dr. Cojoaca, Dr. Mohora, Dr. Nicon Ionescu, Dr. Racovita-Jalova, Dr. Durghinescu, Dr. Petrescu, Dr. Stanciu si altii.

In Revista de Chirurgie in limba franceza, numarul 9 – 10 din septembrie-octombrie 1 939, se relateaza despre o interventie chirurgicala la inima facuta tanarului Stefan Cernat, interventie care a fost un succes.

In articolul din revista se vorbeste si de doua cazuri de chirurgie de urgenta pentru rani situate in regiunea precordiala efectuate la Spitalul Judetean din Turnu Magurele. Articolul citeaza ca in anul 1 935 ,,au fost 300 cazuri de suturi cardiace publicate in literatura mondiala; dintre aceste 300 cazuri, 155 au supravietuit si 145 au murit”.

In tara noastra se subliniaza ca au fost ,,11 cazuri de suturi cardiace din care 5 cazuri mortale, 5 nu se specifica decat efectuarea operatiei si un caz la Spitalul Turnu Magurele, vindecat”.

Aceasta grea operatie a fost efectuata de doctorul Ion Simionescu, medic primar al Spitalului judetean, ajutat de doctorul C. Racovita-Jalova, medic secundar.

Dupa 1 955, odata cu cresterea populatiei orasului, a crescut si dotarea tehnica a spitalului, iar personalul si unitatile sanitare au inregistrat cresteri semnificative.

In anul 1 980 lucrau pentru ocrotirea sanatatii cetatenilor municipiului 95 medici, dintre care 76 in ambulatoriu, 19 in spital, ajutati de 464 cadre medii si auxiliare, in afara celor 14 farmacisti care-si desfasurau activitatea in spital si oras.

Noul spital construit a fost proiectat pentru a avea 430 paturi la care se adaugau 255 paturi din vechiul spital.

In oras a mai fost construita Policlinica care cuprindea cabinete: Boli interne; Chirurgie; Stomatologie; O.R.L.; Oftalmologie; Dermato-venerice; Radiologie; Fizio-terapie; Laborator clinic; doua farmacii.

Din pacate, dupa 1 989, scaderea nivelului de trai si-a pus amprenta si asupra sanatatii. Numarul de paturi in spital a scazut la peste jumatate. A crescut mortalitatea , au sporit bolile aparatului circulator, bolile cerebro-vasculare amplificate de griji si neajunsuri.

Dupa 1 990 sistemul sanitar a trecut prin profunde transformari. Au fost privatizate spatii sanitare, multi medici devenind medici de familie.

c)       Viata economica

De la 1 836, anul infiintarii orasului si pana in prezent, in viata economica au avut loc profunde transformari.

A. Agricultura

Conform datelor statistice , proprietatea mare apartinea statului si comunei, domeniul Turnu avand o intindere totala de 7 733 ha.

In anul 1 864, nu s-a facut improprietarirea nici unui locuitor din Turnu Magurele, ei ocupandu-se atunci cu carausia de cereale, lemne si marfuri din gara si din port.

Prima improprietarire cu cate 5 ha s-a facut in anul 1 879, a unui numar redus de locuitori. A urmat improprietarirea din 1 881, a 13 locuitori la ,,Groapa viei” si alti 30 pe terenul numit ,,Garla”, peste Olt. In anul 1 893 s-au improprietarit 153 locuitori cu 4,5 ha tarina si loc de casa, iar in anul 1 899 s-au mai improprietarit 15 locuitori cu cate 5 ha in trupul ,,Garla”.

Domeniul Turnu a fost exploatat in regie, apoi arendat timp indelungat, cu exceptia anilor 1 880 – 1 890, cand a fost arendat plugarilor din oras si comunele invecinate.

Exproprierea domeniului Turnu si improprietarirea plugarilor din oras, intre anii 1 918 – 1 921, s-a realizat cand 192 de locuitori au primit 295 ha.

Din cauza lipsei animalelor de tractiune si a uneltelor de munca deseori pamantul era arendat.

Ingrasamintele de gunoi erau singurele cunoscute si destul de putin folosite.

In Monografia orasului din 1 938 a lui Christache Milian se spunea ca: ,,Productia de porumb a fost de 1 450 kg / ha, iar la grau 2 200 kg”.

In ceea ce priveste dotarea tehnica, numai arendasul poseda seceratori, doua garnituri de treierat, pluguri, grape de fier etc.

Lipsa vitelor se constata si dupa recensamantul din 1 908, cand existau 176 cai, 460 boi, 80 vaci, 40 vitei, 74 bivolite, 866 oi si 600 porci.

Pentru ca devenise destul de rentabila vita - de – vie , nu numai taranii, dar si alte paturi sociale au trecut la inlocuirea viilor hibride cu soiuri nobile.

De renume erau viile avocatilor Banu, Manciu, Frumosu, negustorului Barsasteanu etc. Cele mai productive se aflau in lunca Dunarii si Oltului sau in jurul Cetatii.

Dupa al doilea razboi mondial, in agricultura au avut loc profunde transformari, incepute cu Reforma Agrara din martie 1 945. Au urmat apoi necazurile datorate secetei prelungite din anii 1 946 – 1 947, introducerii de impozite mari si cote obligatorii la cereale, vite, vin etc. Din martie 1 949 s-a trecut la colectivizarea agriculturii.

Colectivizarea a durat 13 ani (1 949 – 1 962), timp in care s-a creat C.A.P. ,,Cetatea”.

La C.A.P. ,,Cetatea”, in 1 977, productia medie la grau a fost de 3 500 kg / ha, la porumb 4 333 kg / ha, sfecla de zahar 33 700 kg , floarea soarelui 1 777 kg.

Sectorul zootehnic avea 2 089 bovine la ingrasat si 776 capete porcine, iar numarul pasarilor in ferma era de 202 855 capete.

Unitatile economice, institutiile, scolile aveau repartizate suprafete cultivate cu porumb, pe care trebuiau sa le recolteze si chiar sa elibereze terenul de coceni.

Vara, elevii insotiti de profesori, timp de 10 zile , prin rotatie, erau chemati la munci agricole. Tot in acea perioada, elevii aveau in grija cresterea viermilor de matase si aduceau hartie, sticla si plante medicinale pentru a fi predate.

Dupa 1 990, C.A.P.-ul a fost desfiintat, multe constructii au fost distruse, altele vandute, iar sectorul zootehnic lichidat. Potrivit legii nr. 18 / 1991, pamantul si animalele au fost retrocedate proprietarilor. Cei mai multi au dat in exploatare pamantul la ,,Tel – Drum”, altii au format o asociatie agricola, ceilalti il muncesc individual.

Statul incearca prin subventii sa contribuie la redresarea agriculturii si stimuleaza infiintarea unor ferme puternice , cu o buna baza tehnica, pentru a fi atrase in economia de piata.

B.      Industria

In monografia social – economica a judetului Teleorman, intocmita de Christache Milian in anul 1 935 se subliniaza:

,,Industria casnica se gasea in cea mai mare inflorire in anul 1 907 si era fala acestui judet. Astfel la expozitia universala din Paris in anul 1 889, datorita unui comitet de onoare in frunte cu Generalul Ghe. Manu si un comitet activ care avea presedinte pe Atanache Petrescu, fost negustor si primar al orasului Turnu Magurele, iar ca secretar pe Christache Milian, fost grefier la tribunalul Teleorman, s-au trimis numeroase tesaturi, produse de industrie casnica teleormaneana. Din lista expozantilor publicata, se constata ca judetul Teleorman a dat lucrurile cele mai multe la aceasta expozitie internationala, afirmand astfel arta romaneasca cat si harnicia femeilor romance”.

Din aceeasi monografie reies date despre industria turneana.

Pana in 1 902 exista in orasul Turnu Magurele un atelier de tesatorie cu 10 razboaie mecanice. Functiona sub emblema ,,Romania” apartinand unui mare comerciant Theodor Dinulescu. In acest atelier se confectionau tot felul de panzeturi din bumbac si borangic ce erau vandute pe piata orasului in alte centre din judet cat si la aprovizionarea armatei.

Industria lemnului era reprezentata de o fabrica de cherestea, proprietatea societatii anonime ,,Carpatina”. Aceasta fabrica se afla la 3 km departare de oras, pe marginea raului Olt.

Fabrica de lumanari si plute de candela, infiintata in anul 1 906 de Stefan Nanu, avea 25 de lucratori ,din care 15 barbati si 10 femei. Cladirea rezista si astazi fiind amplasata in apropiere de bariera caii ferate, spre Magurele (Groapa trenului).

In 1 900 mai exista fabrica de tamplarie mecanica a lui Ilie Mateescu si alta apartinand lui Paraschiv Marinas.

Fabrica de apa gazoasa si ape minerale artificiale, apartinand societatii cooperative ,,Oltul”, infiintata in 1 899, avea un personal alcatuit din 12 persoane.

La cantonul C.F.R. exista fabrica de ulei a avocatului Popescu Silinesti, iar in 1 938 o fabrica de marmelada.

Fabrica de paine, apartinand societatii cooperative ,,Cetatea Turnu” a fost infiintata in anul 1 907 si avea 10 lucratori.

In 1 920 exista o moara taraneasca, iar in 1 935 au mai aparut inca doua mori.

In oras erau meseriasi din toate domeniile, organizati intr-o singura corporatie a ,, Meseriasilor uniti”. Existau ateliere de cismarie, croitorie, tinichigerie etc. Se lucra intens in atelierele care confectionau mijloace de transport pentru tarani (care, carute, sarete, trasuri).

La impulsionarea activitatii economice a contribuit si construirea caii ferate in anul 1 885 Turnu Magurele – Costesti, iar in anul 1 892 calea ferata Turnu magurele – port.

Ca urmare , au luat fiinta si unele institutii publice, sedii bancare si societati comerciale.

O dezvoltare rapida a cunoscut sistemul bancar, prin existenta unui numar mare de banci.

Dupa primul razboi mondial unele au disparut si s-au creat altele printre care: ,,Banca Comerciala”, Banca ,,Secera”, ,,Banca de Credit si Economie a Meseriasilor” si altele.

Dupa 1 945, sistemul bancar s-a redus, la sfarsitul anului 2 004 existand in oras Banca Comerciala Romana, Banca Agricola, B.R.D. si C.E.C.

In 1 962 s-a hotarat construirea Combinatului de Ingrasaminte Chimice.

Combinatul a cunoscut pana in 1 977 cinci etape de dezvoltare. Personalul angajat a fost de 7 200 oameni, dintre care 440 cadre tehnico – ingineresti. In anul 1 990 combinatul avea 7 000 de angajati.

Constructia combinatului a atras dupa sine si construirea unor noi unitati in oras, printre care: I.P.I.L.F., care producea in 1 970 o cantitate de 25 000 t de conserve; U.V.C.P.; I.U.C.; Fabrica de Confectii si Tricotaje; Intreprinderea de Transport; Fabrica de produse lactate; Serele legumicole si altele.

Industria, constructiile si transporturile au asigurat locuri de munca pentru mai mult de 70 % din populatia ocupata a orasului.

Dupa 1 990, situatia intreprinderilor a devenit dramatica. Unele s-au desfiintat, incepand cu santierele, altele s-au divizat, au luat drumul privatizarii. Cea mai mare unitate industriala si economica -C.I.C. a cunoscut declinul. In prezent este privatizat si are un numar de 1 100 angajati.

In locul vechilor unitati industriale au aparut altele cu mai putini muncitori: ,,Imperial”, ,,Lorenzo”, ,,Panorea”, ,,Corim” si altele, profilate mai mult pe industria confectiilor.

La sfarsitul anului 2 004, conform Fisei localitatii , numarul mediu al salariatilor in industrie era de 5 668 persoane.

C.      Comertul

Existenta unor drumuri comerciale pe uscat dar si pe apa (Oltul si Dunarea) au determinat dezvoltarea comertului pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri.



Dezvoltarea sa a fost influentata de evenimente externe, de razboaie si ocupatie straina, care si- au pus amprenta negativ in dezvoltarea lui.

In lucrarea ,,Istoria comertului” a lui Nicolae Iorga din 1 925 se sublinia despre comertul in Tarile Romane in secolul al XVIII-lea urmatoarele:

,,Negustorii localnici fura intrucatva ingustati in privilegiile noua si mari ce se dadura Bulgarilor catolici din Chiporovat, ocrotiti de vechiul regim, cu capitanul lor, dar mai ales pretuiti de guvernul Austriac- in timpul razboiului, ei tinura cu nemtii (din 1 717 dominatia austriaca), sub indoitul raport al originilor deosebite si al religiei. Prezenta lor in aceasta situatie exceptionala in Craiova, Ramnic, Izlaz, trezi de la inceput nemultumiri.

Bulgarii se instaleaza, progreseaza si se intind la pamant si paduri disputandu-si intaietatea in comertul cu grecii, totusi in acele imprejurari asa de grele, negotul de tara rezista si cel cu partea de dincolo de Olt si cel cu Turcia”.

Odata cu desfiintarea raialei, a luat fiinta vama , care a fost arendata boierului Vilara. Pe langa vama a fost infiintata o carantina.

In acele vremuri, comerciantii erau in majoritate straini ( greci, bulgari, evrei, albanezi, armeni, etc.) , deoarece boierii nostri considerau comertul o profesiune degradanta.

Pentru impulsionarea schimburilor comerciale , la 12 / 24 decembrie 1 864 a luat fiinta Camera de Comert si Industrie la Turnu Magurele. Existau atunci 21 de comercianti in oras.

Treptat, numarul comerciantilor a crescut, in special din randurile localnicilor. Din anul 1 926, profesiunea de comerciant nu se mai exercita fara satisfacerea dispozitiilor legale. In acest sens , a luat fiinta Scoala superioara de comert , la data de 1 octombrie 1 925 .

In anul 1 932, la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Camera de Comert si Industrie din Turnu Magurele, erau inregistrate 370 firme, din care 17 anonime, 12 in nume colectiv si 4 cooperative.

Numai pe ,,Strada Mare”, care incepea de la gara si se termina la parcul orasului, pe o distanta de 900 m functionau : hotelurile ,,Zotu”, ,,Dorcescu”, ,,Comercial”, ,,Marinescu”, ,,Predescu”; aproximativ 21 restaurante, carciumi si cafenele; 21 magazine de manufacturi; 8 banci si birouri comerciale; 8 magazine de incaltaminte; 7 magazine de fierarie si articole tehnice; 7 magazine coloniale; 5 frizerii, 5 brutarii; 5 librarii; 3 farmacii; 4 curelarii; 2 tipografii; 2 parfumerii; 2 ateliere de fotografiat; 2 magazine de lumanari; 2 magazine de articole de menaj, precum si alte magazine de mobila, vopseluri, debite de tutun si altele.

Printre cele mai renumite magazine amintesc: ,,La Udangiu”, ,,La Parvanescu”, ,,La Arghir”, ,,La Vicsoreanu”,etc.

Negustorii erau destul de bine organizati si aveau influenta in viata economica si culturala a orasului. Ei faceau parte din diferite comitete scolare, bancare si din administratia de stat.

De multe ori marfa era adusa pe strada de comercianti ambulanti, precum ,,vestitul” Doicin, cu reclama de rigoare. Purtau pe cap un coc (colac) rotund din diferite materiale textile pe care se aseza o tava (din sindrila sau scandura de brad) plina cu placinte, cornuri sau galenti, spre vanzare.

Iaurgiii mergeau seara pe strazi cu doua borcane mari pline cu iaurt, agatate de cobilita. Purtau halat alb si nelipsita lingura care servea drept masura la vanzare.

Seara, dupa orele 21, gardianul sau politistul de sector da ,,tignalul” , cand strada trebuia sa nu mai fie circulata. Se intra in casa dar multe nu aveau curent electric sau aparate de radio.

Un loc aparte in schimburile comerciale il aveau balciurile anuale si targurile saptamanale, ele fiind mult apreciate de cumparatori, in special de tarani.

Situatia comertului turnean s-a schimbat profund dupa 1 965, prin aparitia de noi spatii comerciale si de depozitare, o buna baza tehnico-materiala si personal calificat.

Spatiul alimentar era in 1 980 de 4 950 mp, iar cel de alimentatie publica era de 7 928 mp.

Intreprinderea comerciala de stat si-a desfasurat activitatea in 28 de unitati ,din care numai 2 foloseau constructii vechi.

Personalul calificat detinea o pondere de 80 % din randul salariatilor.

Cresterea veniturilor turnenilor se reflecta in volumuldesfacerii marfurilor catre populatie.

Analizand situatia vanzarii marfurilor industriale se constata procentul sporit al acestora la bunurile de folosinta indelungata: mobila, aparate de uz casnic, televizoare etc.

In oras s-a construit si hotelul ,,Turris”, ce ofera conditii deosebite celor care-l frecventeaza.

Dupa 1 990 spatiile comerciale de stat au fost privatizate si in acelasi timp s-a extins comertul stradal prin aparitia multor buticuri , pe mai toate strazile principale ale orasului.

Dupa Fisa localitatii, in oras, la sfarsitul anului 2 004, numarul mediu al salariatilor din comert este de 916 persoane, in afara de cei care fac comert ,,la negru”.

La parterul blocurilor au aparut zeci de magazine si cateva farmacii , fara a enumera si comertul ,,la taraba”.

Cei care au lucrat in comert , si nu numai, cu bani, relatii si spirit comercial, au cumparat cele mai bune spatii comerciale, ceilalti multumindu-se cu buticuri si comertul ambulant.

II . 4. VIATA SPIRITUALA

a)      Reteaua de invatamant

Din monografia orasului , intocmita in anul 1 911, putem afla despre reteaua de invatamant.

Astfel, de la fondarea orasului in 1 836 pana in 1 841, copiii mergeau sa invete carte prin bordeie, cu dascali in antiree si giubele, cu ,,putina carte” dar cu multa intelegere si intelepciune.

In 1 841, mutandu-se resedinta judetului Teleorman din Rosiori de Vede la Turnu Magurele impreuna cu prefectura si tribunalul, se muta aici si ,, Scoala normala”, care pregatea prin cursuri de vara viitorii invatatori ai scolilor satesti, numita apoi ,,elementara”.

De altfel, notiuni de citire, scriere si mici socoteli se invatau si in particular, in oras si chiar in imprejurimi de catre un dascal vestit de pe mosia lui Vasile Kogalniceanu, pe nume Vasile din Piatra.

In oras existau: o scoala greceasca si frantuzeasca (1 840), cu 8 elevi; o scoala romaneasca (1 843) cu 30 elevi; o scoala greceasca (1 845) cu 10 elevi; o scoala romaneasca a lui Andrei Mija (1 847).

Invatatorii se alegeau prin concurs, dintre persoanele care stiau sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca.

In anul 1 863 s-a deschis Scoala primara nr. 1 cu 40 de elevi inscrisi. Localul a fost construit cu un etaj. In timpul Razboiului de Independenta (1 877 – 1 878) scoala a servit drept spital.

Dupa razboi , in scoala au continuat sa invete generatii de elevi, iar din 1 960 in local a functionat Scoala Profesionala Petrol – Chimie. Dupa 1 977 cladirea a fost demolata.

In anul 1 879 s-a infiintat Scoala primara de baieti nr. 2, sub forma divizionara, pe langa scoala statului, functionand pana in anul 1 904 la primul etaj al scolii nr. 1. In 1 904 se construieste pe strada Traian, pe un teren cedat de biserica ,,Sf. Vineri”, un frumos local de scoala.

In anul 1 889 a luat fiinta la Turnu Magurele un gimnaziu. Va functiona in case particulare pana in 1 912 cand se construieste un local propriu de catre prefectura judetului, dandu-i numele de ,,Sf. Haralambie”, patronul orasului si al catedralei. In anul 1 936 se muta in actualul local de pe strada ,,Castanilor”, in locul Scolii Normale de fete, care a fost mutata la Pitesti. Dupa Reforma invatamantului din 3 august 1 948, in oras existau doua licee teoretice, unul de baieti si altul de fete. In septembrie 1959 cele doua scoli se unesc sub numele de Scoala Medie Mixta ,,Unirea”. Din 1 965 revine la denumirea de liceu sub numele de Liceul de Matematica – Fizica ,,Unirea”, iar din septembrie 1 994, Colegiul National ,,Unirea” .

Liceul Teoretic de fete ,,Unirea” a luat fiinta in anul 1 920. In anul 1 933 s-a construit un local propriu pe strada ,, 23 August” in aproprierea tribunalului. Dupa Reforma invatamantului din august 1 948, in local a functionat Scoala Pedagogica . In 1 965 s-a construit un local nou, pe strada ,, Elena Cuza – Voda”, in care a functionat Liceul pedagogic.

In 1 981, liceul a fost desfiintat si transformat in Liceu Industrial, iar din

1 999 in Liceul Teoretic ,,Marin Preda”.

Liceul Comercial de baieti a luat fiinta la 10 octombrie 1 925, cu numele de ,, Scoala Superioara de Comert”. In anul 1 935 scoala devine ,,Liceu Comercial” cu clasele I – VIII, iar dupa Reforma invatamantului din august 1 948 ,,Scoala Medie – Mixta de Comert”. In prezent, aici functioneaza Grupul Scolar ,,Sf. Haralambie”, ce pregateste tineri in diverse specializari.

Inainte si dupa primul razboi mondial, pana in anul 1 948, in oras au mai functionat si alte scoli ca: Scoala Normala de fete ,, Nicolae Racota”, Scoala Primara de fete, Scoala Profesionala de fete ,,I.C.Bratianu”, Scoala de Arte si Meserii, Scoala de Cantareti Bisericesti, Scoala Primara de Aplicatii, Scoala de ucenici, Scoala de contabili.

Baietii si fetele, in scoli separate, purtau uniforme si embleme , diferite ca forma si culoare , de la scoala la scoala. Programul elevului , prin Regulament, era destul de sever. Nu se putea plimba prin oras dupa orele 19, iar la cinematograf se mergea cu avizul si recomandarea profesorului.

Se desfasurau multe intreceri si concursuri sportive pe stadionul orasului, in cadrul acestora evidentiindu-se eleva Gheorghita Iancu de la Scoala pedagogica , care la Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor din anul 1 950 a cucerit Medalia de Aur la aruncarea sulitei.

Din 1 948 s-au infiintat primele organizatii de tineret: T.P.(Tineretul Progresist), U.A.E.R.(Uniunea Asociatiilor de Elevi din Romania), U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitor) iar in scolile generale organizatii de pionieri.

Reforma Invatamantului din 1 948, a fost data din considerente politice, de formare a ,,omului de tip nou”, desi scoala romaneasca avea cea mai buna lege privind invatamantul, opera marelui patriot si om de cultura Spiru Haret. Au fost schimbate manualele scolare si introduse multe traduceri, s-a scos limba germana ca obiect de invatamant si s-a introdus in toate treptele scolare limba rusa.

Bibliotecile scolilor au fost ,,curatate” si trecute la index multe opere ale scriitorilor romani.

Cu greu, dupa 1 960, s-a inceput sa se revina la promovarea culturii nationale si la invatamantul traditional.

Dupa 1 965, ca urmare a industrializarii, s-au construit noi spatii scolare, noi localuri de licee, cu diferite specializari.

Elevii impreuna cu profesorii desfasurau , in timpul verii, ,,munca voluntara” in cadrul unitatilor agricole.

In anul scolar 2 003 – 2 004, situatia invatamantului turnean se prezenta astfel:

Gradinite de copii – nr….8

Scoli de invatamant primar si gimnazial – nr….5

Licee – nr….5

Copii inscrisi in gradinite – persoane …757

Elevi inscrisi in invatamantul primar si gimnazial….3 201

Elevi inscrisi in invatamantul liceal….2 709

Elevi inscrisi in invatamantul profesional, complementar, ucenici…..430

Personal didactic – total persoane….440

Sali de clasa si cabinete scolare….177

Aceste date au fost extrase din Fisa localitatii din 4 ianuarie 2 005.

b) Viata culturala

Primul cantec dedicat orasului Turnu Magurele , dupa infiintarea sa , a apartinut lui Louis Wist (1 819- 1 889), care, in jurul anului 1 850 , compune un vals in stil popular pentru pian, intitulat ,, Orasenilor din Turnu Magurele”, dupa cum rezulta din lucrarea lui Viorel Comsa ,, Muzicieni Romani”, ed. 1 970.

Cinematograful si-a facut aparitia in 1 915. In perioada interbelica existau doua cinematografe: unul sub numele de ,, Dunarea”, proprietatea lui Gogu Dumitrescu , pe strada Independentei, iar al doilea, in sala Teatrului judetean ,,Flacara”, construit in anul 1 930.

Un rol important in viata culturala a orasului l-a jucat si Cercul Militar, care a fost inaugurat la 5 noiembrie 1 938, fiind gazda multor manifestari culturale. In prezent localul se afla sub administratia Consiliului Local.

Locuitorii orasului puteau participa, de doua ori pe saptamana, la spectacole in aer liber, sustinute de fanfara militara in chioscul din parcul orasului.

Plimbarile prin ,, Gradina publica” erau preferate de turneni , iar in zilele de sarbatoare din timpul verii erau folosite plajele de la Olt si Dunare.

Cu mare nerabdare erau asteptate cele doua saptamani cand avea loc Balciul anual, ce se tinea intre 15 – 30 august, de ,,Sf. Maria”.

Cei care au impulsionat activitatea culturala a orasului au fost intelectualii, in special cadrele didactice. Ei au fost aceia care au creat societati culturale, au infiintat biblioteci, contribuind efectiv la ridicarea nivelului cultural al cetatenilor.

Viata culturala si politica a orasului s-a reflectat si in presa locala. Inca din

1 875 functiona aici tipografia ,,Theodor Mihaiescu” apoi, in 1907, tipografia ,,Moderna” a lui G. Stoicescu, iar din 1 910 tipografia ,, Nationala” a lui

C. Kirovici.

Ziarele si revistele locale purtau titluri semnificative, urmarind interesele unui partid sau al altuia. Dupa primul razboi mondial existau mai multe tipografii si legatorii de carti, unde s-au tiparit principalele ziare si reviste, chiar daca unele din acestea dispareau dupa unul sau doua numere. Printre cele mai importante ziare ale vremii s-au numarat: ,,Indrumarea”(ziar independent), ,,Steaua”(organ al Partidului Taranesc), ,,Unirea”(ziar al Partidului National Liberal), ,,Plugarul”(foaia Partidului Nationalist- Democrat ), ,,Cuvantul”(ziar independent), ,,Drum Nou”(ziar de orientare liberala), ,,Propasirea”(ziar local) si altele.

Presa locala, chiar daca se declara independenta, juca un mare rol in campaniile electorale.

Intre anii 1 945 – 1 950 au existat librarii particulare vestite , ca: ,,Lumina” a lui Dumitru Parjol, ,,Cartea de Aur” a lui Stancu Dinu, ,, Cartea Romaneasca” a lui Caracudovici in afara de librariile lui George Dragomirescu si Craiete.

Dupa 1 950, activitatea librariilor a fost trecuta la stat, care infiinteaza o retea specializata de librarii si papetarii.

Din 1 946, miscarea artistica incepe sa ia forma organizata. Se incepe cu corul ,,Prefecturii”, condus de Ion Davidescu, ca dupa anul 1 948 sase ceeze trei puternice coruri: ,, Sindicat Sfaturi – Populare”, ,,Sindicat Comert – Cooperatie” si ,, Sindicat Invatamant”.

Din anul 1 952, miscarea artistica ia o forma organizata prin infiintarea Casei de Cultura. S-a evidentiat grupul vocal barbatesc condus de Gheorghe Mocanu, care , din 1 954 si pana in 1 966, a castigat premii regionale si republicane.

In 1 971 se inaugureaza Casa de Cultura a Sindicatelor, cu aproape 500 de locuri in sala de spectacole si un numar mare de incaperi necesare desfasurarii multor activitati cultural – educative. Aici s-au tinut conferinte, au avut loc simpozioane, intalniri cu oameni de stiinta si cultura. Au fost organizate expozitii de pictura, sculptura si filatelie ale profesorilor: Cristea Ionescu, Aurel Garjoaba, Maria Sacerdoteanu, Dumitru Negru, Ovidiu – Nicolae Orbesteanu, Mircea Dragnea si altii.

Activitati culturale si stiintifice s-au desfasurat si in cadrul Muzeului de Istorie, acum Muzeu de Arta, unde se afla un bogat fond arhivistic pentru documentare si cercetare dar si organizarea unor interesante expozitii de pictura si sculptura.

O activitate sustinuta de numeroase premii nationale obtinute o are si Clubul Elevilor si Copiilor.

De-a lungul timpului, generatii de oameni ce s-au nascut aici, au invatat la scolile din oras, au muncit temporar in localitate si-au adus o contributie deosebita ca oameni de stiinta si cultura precum si in domeniul militar. In acest sens se evidentiaza cateva personalitati:

-Zaharia Stancu – scriitor, ziarist, academician, presedinte al Uniunii Scriitorilor, director al Teatrului National;

-Hortensia Papadat – Bengescu – prozatoare, poeta, dramaturg;

-Haricleea Hartulari – Darclee – soprana de renume mondial , a militat pentru infiintarea unui teatru romanesc de opera;

-Gherase Dendrino – compozitor, dirijor, maestru emerit al artei, laureat al Premiului de Stat;

-Marian Nazat – prozator, eseist, procuror si avocat;

-Ion Lemnete – medic, seful Clinicii de obstetrica – ginecologie din spitalul ,,Filantropia”- Bucuresti, director al spitalului, dr. in stiinte medicale, prorector al Institutului de Medicina si Farmacie (1 984 – 1 989);

-Anton I. Berindei – general - maior, participant la Razboiul de Independenta din 1 877 – 1 878; sub indrumarea sa a fost construit podul de vase pe Dunare la Silistoara-Corabia , pe care au trecut trupele romane in Balcani;

-Florian Creteanu – poet, profesor emerit, membru titular al Uniunii Scriitorilor;

-Paun Stelian – prozator, poet, profesor emerit, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania;

-Dumitru Popescu – poet, ziarist, om politic;

-David Praporgescu – general-erou, publicist, membru activ al Societatii Regale de Geografie;

-Dimitrie Stelaru – poet, autor de basme pentru copii, de nuvele lirico-fantastice;

-Dumitru Vasile - Delceanu – poet, prozator, profesor, director la Colegiul National ,,Unirea” si multi altii.

b)      Biserica si viata religioasa

In documentele existente la Protoieria orasului sunt evidentiate date si evenimente despre construirea asezamintelor de cult.

Pe marginea ideii de imortalizare a Independentei s-a zamislit si gandul ridicarii catedralei ,,Sf. Haralambie”.

Inca de la infiintarea orasului, din suprafata totala a acestuia, s-a atribuit pentru constructia bisericii un teren de circa 5 000 m2. Aici a fost construita , intre anii 1 842 – 1 845 prima biserica a orasului, cu hramul ,,Sf. Nicolae”. In forma de cruce, de dimensiuni modeste, din caramida, acoperita cu sita, cu turla din scandura in fata, la intrare cu un pridvor deschis pe sase stalpi cu arcade de dimensiuni reduse, a fost sfintita in anul 1 845.

Potrivit articolului 130 din Regulamentul Organic, bisericile trebuiau subventionate de stat. Prefectura judetului Teleorman, in anul 1 845, dupa sfintirea bisericii, cu adresa nr. 8 341/ 1 845, comunica primariei ca ,,Maria Sa Domnitorul a decis sa dea acestei biserici 3 500 lei pe an, suma care va fi achitata de catre arendasul domeniilor statului si care va fi folosita pentru intretinere si infrumusetare”.

Primul preot a fost Ioan Rosu, venit de la parohia Flamanda, motiv pentru care i s-a zis ,,Flamanzeanu”. A urmat Pr. Paraschiv , din 1 843 pana in 1 870, apoi Pr. Constantin Angelescu.

La 10/22 decembrie 1 877, Printul Carol a trecut de la Nicopole la Turnu Magurele si a participat la o slujba religioasa. Atunci s-a zamislit gandul ridicarii noului locas, Catedrala de astazi.

Tablourile votive din pronaos ii arata pe regele Carol I si Regina Elisabeta drept ctitori. Pentru ridicarea catedralei a fost solicitat Jean Le Conte de N ouy, ce urma sa intocmeasca planul Catedralei Independentei, ca punct de legatura intre razboiul purtat si locul de intrare triumfala in patrie a trupelor romane.

Demolarea vechii biserici a avut loc in anul 1 900.

Pentru noua constructie a fost angajat arhitectul D. Petriciu, valoarea constructiei ridicandu-se la 194 120, 72 lei. Piatra de temelie s-a pus la 28 iulie 1 901. Sfintirea bisericii a avut loc in anul 1 905, in prezenta Mitropolitului Primat Iosif Gheorghian. Cu aceasta ocazie a fost batuta si o medalie de argint cu efigia bisericii.

Intre anii 1 913 – 1 914, marele istoric Nicolae Iorga claseaza biserica a treia din tara , dupa Curtea de Arges si Trei Ierarhi din Iasi.

In iunie 1 861, pentru credinciosi se incepe construirea celei de a doua biserici a orasului cu hramul ,,Cuvioasa Paraschiva”, in jurul careia s-a delimitat parohia.

In anul 1 864, Cuza Voda a luat masura ca cimitirele sa fie scoase in afara oraselor. Arhitectul Schmid face delimitarea terenului pentru cimitirele ortodox, catolic si mozaic.

In cimitirul ortodox s-a construit o capela intre anii 1 882-1 884, in prezent biserica ce poarta hramul ,,Sf. Mihail si Gavril”, renovata si data in folosinta dupa 1 995.

Viata spirituala , pe aceste meleaguri, este specificata prin elementele sale definitorii, incadrandu-se in cultura nationala.

NOTE

Vasile Boroneant , Descoperiri arheologice la Ciuperceni. Materiale de istorie si arheologie. Vol.2, ed. 1 980, p. 26.

2 I. Moraru si Ghe. Popa , Monografia judetului Teleorman, ed. 1 980, p. 43.

Nicolae Iorga , Istoria poporului romanesc, ed. Stiintifica si Enciclopedica,

1 985, p. 130-131.

V.Cristea Stan, Ecaterina Tantareanu, Titus Barabas, Gh. Cristea, I. Moraru si Gh. Popa, Monografia judetului Teleorman, ed. 1 998, p. 62.

Gh. I. Cantacuzino, Cetati medievale din Tara Romaneasca (sec. XIII -XVI), Bucuresti, 1 981.

P. P. Panaitescu, Mircea cel Batran, 1 944, p. 238-239.

V. Motogna , Politica externa a lui Mircea cel Batran, Gherla, 1 924.

I. Scondacescu, Monografia orasului Turnu Magurele, ed. 1 910, p. 28-29.

Ibidem. P. 18.

Radu I. Perianu, Raiaua Turnu – un plan topografic al Raialei, aparuta in ,,Revista romana”, 1 943, p. 59.

Idem.

Gh. Popa, Ion Bala si Ion Toader, 1 848 in judetul Teleorman, ed. 1 980, p. 96-99.

Alex. Mardale, I. Toader, P. Grecu si I. Bala, Participarea judetului Teleorman la cucerirea Independentei de stat a Romaniei, ed.1 977, p. 19.

Carol I, regele Romaniei, Op. Cit. p.44.

Stan V. Cristea, Ecaterina Tantarate, Titus Barabas,Gg. Cristea, I. Moraru si Gh. Popa, Op. Cit. p. 130.

Christache Milian, Monografia social – economica a judetului Teleorman, ed. 1 935, p. 139.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5792
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site