Iluminismul

Iluminismul

Europa secolului al XVIII-lea, definit ca "Secolul Luminilor", a fost determinat de miscarea filosofica din Franta prin care ratiunea era indreptatita sa scuture jugul ignorantei traditionale si al cenzurii autoritatii. Iluminismul francez a iradiat in tarile din jur ca o ampla miscare intelectuala. "Enlightment" (Anglia); "Aufklrung" (Germania), "Illuminismo" (Italia). Marii filosofi ai secolului al XVIII-lea care au supus societatea epocii lor unei critici sistematice pe toate planurile au fost: Montesquieu, Voltaire, Rousseau, Diderot, s.a. Acesti filosofi sunt la randul lor si scriitori remarcabili, mai ales, Voltaire, Rousseau, s.a.

In secolul al XVIII-lea, miscarea artistica, mai ales in Franta, realizeaza in sfera artei sinteza dintre clasicismul arhitectural si barocul decorativ, fiind preocuparea majora a urbanismului programat in orasele franceze. Constructiile in stilul arhitecturii regale din Franta sunt copiate la resedintele regilor si principilor din intreaga Europa (Burxelles, Copenhaga, Lisabona, palatul Zwinger - Dresda) s.a.

In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea arhitectura si artele plastice aflate pana atunci sub influenta stilului rococo (fr. Rocaille) considerat ca "arta de a trai". Modul de a concepe interioarele, decoratia palatelor prin efectul oglinzilor, candelabrelor, serviciilor de portelan, aur sau argint, etc. exprima o epoca a risipei legata de opulenta si optimismul aristocratiei si monarhiilor absolutiste. De pilda, in Anglia, palatul regal comandat de Carol I, Palatul de iarna de la Sankt Petersburg, edificiile publice (Capitoliu) din Washington, etc. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea rococo-ul lasa locul neoclasicismului care revine la vechile traditii ale antichitatii, in special, constructiile sobre din Anglia sau Germania ("Poarta Bandenburg" din Berlin, 1788). "Secolul luminilor" a fost reprezentat, de asemenea, de mari compozitori: Vivaldi, J. Sebastian Bach, Handel, J. Hayden si W.A. Mozart.