CATEGORII DOCUMENTE |
Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
Cella Delavrancea (n. 15 decembrie 1887 - d. 9 august 1991) a fost o pianista, scriitoare si profesoara romana de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Stefanescu Delavrancea, sora a arhitectei Henrieta Delavrancea Gibory, a Niculinei Delavrancea si a lui 'Bebs' Delavrancea, membra de frunte a cenaclului lui E. Lovinescu. Casatorita cu diplomatul Tillea in timpul primului razboi mondial (divortata), cu Aristide Blank (divortata), cu Philippe Lahovary. Una din prietenele intime ale reginei Maria a Romaniei.Cuprins [ascunde]
1 Biografie
2 Volume publicate
3 Bibliografie
4 Legaturi externe
Biografie
Cella Delavrancea urmeaza studii de pian, la inceput in familie, apoi la
Conservatorul din Bucuresti, urmate de un stagiu
la
"Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticeste un monstru salbatic: Arta. (Ion Luca Caragiale, 1909)"
Concerteaza in Europa, de multe ori in duet cu George Enescu, cu care urca pe podium. Isi face debutul literar in revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal. Este autoarea unor nuvele, romane si texte cu caracter memorialistic.
Din 1950 incepe cariera didactica, mai intai ca profesoara la Liceul de muzica din Bucuresti, intre 1950 si 1954, predand apoi pianul la Conservatorul de muzica din Bucuresti, din 1954 pana la iesirea la pensie. Multi pianisti celebri au fost elevii sai: Nicolae Licaret, Dan Grigore, Radu Lupu. Cu Dan Grigore stabileste o colaborare si o prietenie artistica de lunga durata. A scris si a publicat sute de cronici muzicale si de texte consacrate fenomenului muzical. Extrem de longeviva, a fost primul artist din istoria culturii romane care a participat la sarbatorirea propriului Centenar, in 1988, la Ateneul Roman, printr-un concert de gala in care a cantat alaturi de pianistul Dan Grigore
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1500
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved