Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Atuurile si slabiciunile geopolitice ale Romaniei

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic




Atuurile si slabiciunile geopolitice ale Romaniei




1. Pozitie geografica/pozitie geopolitica

Ni se pare potrivit ca la inceputul celui de-al doilea curs dedicat Romaniei sa reamintim ca intemeitorul de drept al geopoliticii, suedezul R. Kjellen, face deosebirea dintre pozitia geografica si pozitia geopolitica. Prima este fixa, cea de-a doua mereu schimbatoare. Pozitia geografica poate fi determinata cu exactitate prin masuratori fizice, cea geopolitica inseamna “pozitia unui stat in raport cu statele inconjuratoare”, deci implica raportarea la un mediu politic care nu tine neaparat de statul respectiv, dar de care acesta trebuie sa tina seama. Geograful roman I. Conea dezvolta distinctia introdusa de Kjellen intre pozitia geografica si pozitia geopolitica, aducand precizarea ca o pozitie geopolitica nu se defineste prin sau in functie, de exemplu, de Dunare, de Tisa, sau de Nistru, ci “prin, sau in raport cu, formele si continuturile politice pe care le imbraca fata pamantului, in general, si fata pamantului jur-imprejur de tine, in special” (“O pozitie geopolitica”, in “Geopolitica si geoistoria. Revista romana pentru sud-estul european”, martie/aprilie 1944). Pentru ca deosebirea dintre cele doua pozitii sa fie evidenta, I. Conea face o comparatie deosebit de plastica: “fata politica a pamantului este ca o tabla de sah pe care jucatorii muta mereu piesele, dandu-le mereu alte pozitii si functii”(idem). Mutarile cele mari au loc ca urmare a unui complex de imprejurari, spre exemplu, ca urmare a aparitiei de noi centre de materii prime, ceea ce pune in valoare noi spatii. Chiar si cu aceste mutari mari, subliniaza autorul roman, calatoria pozitiilor geografice nu are loc mereu in aceeasi directie sau fara intoarceri, ci, mai degraba reprezinta o miscare de du-te vino pe anumite directii si intre anumite limite.

De ce am inceput cursul cu aceasta distinctie? Pentru ca atunci cand, in spatiul public romanesc se vorbeste de pozitia geopolitica a Romaniei, se face o confuzie intre aceasta, a carei prima trasatura este mobilitatea, si pozitia geografica, al carei caracter fix ii da celui care vorbeste si un sentiment de auto-multumire. Asa se ajunge, spre exemplu, la situatia ca, dupa cum releva V. Pasti, “locul in Europa” sa fie considerat, in dezbaterile publice in mediul intern sau international, un drept natural, mai degraba o problema de prestigiu, iar nu o problema care trebuie gandita in parametrii atingerii unor obiective comerciale, economice, politice sau culturale (“Romania in tranzitie. Caderea in viitor”). Tot ca urmare a acestei confuzii intre pozitia geografica si cea geopolitica, abordarile sunt de cele mai multe ori de factura clasica, sunt luati in calcul numai factorii imobili, fara sa fie luate in calcul noile dimensiuni care intra in ecuatia puterii, cum ar fi vointa politica, strategia coerenta de dezvoltare si puterea economica, trasaturile guvernarii, intensitatea pulsarilor economici, culturali, demografici, informationali pe care statul reuseste sa ii trimita la granita si, mai departe, in exterior.

Precizarea lui I. Conea potrivit careia miscarile geopolitice mari nu sunt fara intoarcere, ci reprezinta o miscare de du-te vino intre anumite limite, poate constitui un motiv de optimism pentru tara naostra, in sensul ca pozitia geografica va constitui intotdeauna un avantaj, indiferent de miscarile care ar avea loc. De aici incolo, interesant este de analizat, pe de o parte, importanta factorilor externi care ne pot aduce intr-o pozitie avantajoasa la un moment dat, pe de alta parte, modul in care, in acest moment, suntem pregatiti sa raspundem unei eventuale situatii externe favorabile.

Al doilea curs despre Romania isi propune sa analizeze, din perspectiva geopolitica, tocmai acesti factori interni, adica modul in care reusim sa ne facem interesanti din punct de vedere geopolitic si geostrategic si argumentele cu care ne punem in valoare punctele tari. Am vorbit in cursurile introductive despre faptul ca, in zilele nostre, are loc un proces de mutare dinspre geopolitica inspre geoeconomie, specialistii vorbesc de cronopolitica, ca o recunostere a faptului ca ceea ce conteaza acum este viteza de reactie, modul in care, sub presiunea timpului, reusesti sa iti pui in valoare factorii clasici ai puterii, precum teritoriul, populatia, resursele naturale. In acelasi timp, in cursul despre populatie, am subliniat faptul ca, in analiza, factorii clasici ai puterii nu trebuie ignorati, ca acestia pot irumpe in contemporaneitate cu o forta uneori iesita din comun.

Ca atare, pentru a vorbi de atuurile si slabiciunile geopolitice ale Romaniei dupa 1989, am dedicat acest al doilea curs despre Romania discutarii a doua probleme, problema populatiei si cea a situatiei economice, pentru a analiza, din perspectiva teoriei lui Ratzel cu privire la mittelpunkt, pulsarii economici si demografici pe care mittelpunkt-ul ii trimite la granita. Analiza nu este facuta in sine, ci este plasata intr-un context mai larg, zonal. De exemplu, nu putem sa analizam situatia Romaniei din punct de vedere demografic fara sa o plasam in contextul tarilor din jur, sau sa studiem importanta geopolitica a factorilor economici fara sa ne uitam unde ne situam, din acest punct de vedere, in comparatie cu vecinii.

2. Cercetarile geopolitice si finalitatea politica a statului (M. Popa-Veres)

Inainte de a trece la analiza propriu-zisa, am dori sa supunem atentiei a abordare deosebit de interesanta a relatiei care exista intre centrele de cercetare si centrele de decizie, in cazul disciplinei noastre, intre cercetarile geopolitice si finalitatea politica a statului. In acest sens, exista autori care considera ca exista doua niveluri la care se manifesta geopolitica: la nivel inconstient, adica evenimentele politice sunt influentate de realitatile spatiului, fara ca elita politica a statului sa constientizeze acest lucru; atunci cand geopolitica se manifesta constient, politica unui stat se adapteaza la conjunctura spatiala, adica se constituie in doctrina politica (O. Serebrian, “Va exploda estul? Geopolitica spatiului pontic”, pag. 67). Motivul pentru care distinctia ni se pare de interes se datoreaza faptului ca, in ultimii ani, in Romania, geopolitica nu a actionat, in cele mai multe cazuri, decat inconstient. Lucru care poate sa aiba consecinte serioase, mai ales in contextul in care vecinii devin din ce in ce mai constienti de propriile atuuri pe care incearca sa le foloseasca in avantaj propriu.

Abordarea de care am amintit ii apartine lui M. Popa-Veres, unul dintre coordonatorii volumului “Geopolitica”, aparut in 1940 la editura “Ramuri” din Craiova. Studiul, intitulat “Schema, privind cercetarile geopolitice sub aspectul intereselor nationale”, prezinta o densitate ideatica similara celorlalte studii despre care am vorbit si care sunt prezente in volum, “Geopolitica, o stinta noua”, a lui I. Conea, si “Insemnare cu privire al definirea preocuparii geopolitice”, al lui A. Golopentia. Potrivit autorului, exista doua orientari fundamentale in cercetarile geopolitice:

Orientarea obiectiva, care pleaca de la cercetarea diferitelor conditii (fizice, sociale, culturale, etnice, politice) cuprinse in mediul geografic si care influenteaza politica unui stat, atat sub aspectul vietii publice interne, cat si al relatiilor dintre state. In aceasta orientare, conditiile spatiului geografic sunt considerate cauze de baza, a caror prezenta implica o anumita politica a statului. Diferitele orientari politice sunt efectul direct al unor cauze cuprinse in conditiile mediului geografic. Obiectul si rostul geopoliticii sunt, in aceasta abordare, de a explica fenomenul politic, iar functia ei de baza este de a expune.

Orientarea subiectiva, care pleaca de la orientarea politica a statului, de la finalitatea politicii unui stat, in lumina intereselor vitale ale unui popor in interior, dar mai ales in exterior. Conditiile mediului geografic sunt considerate drept argument in favoarea sustinerii si reprezentarii politice ale statului. In aceasta a doua acceptiune, obiectul si rostul geopoliticii sunt de a justifica anumite finalitati politice, iar functia de baza este aceea de a milita.

Din moment ce interesele unui stat trec intotdeauna peste frontierele sale, cele doua orientari nu pot fi niciodata separate, conchide ganditorul roman. Mai ales in cazul statelor mici, cercetarilor geopolitice le revine sarcina de a culege, analiza si prezenta toate datele de care are nevoie politica economica a tarii (la fel in compartimentul social, juridic, etnic). Cu cat va furniza date informative si de sustinere mai valoroase, cu atat rezultatele cercetarii geopolitice vor fi mai congruente cu finalitatatea politica a statului.

M. Popa-Veres continua discutia, printr-o analiza mai aplicata asupra cazului romanesc. Astfel, considera autorul, cercetarea geopolitica romaneasca ocupa un loc intermediar intre abordarea obiectiva si subiectiva, ea si explica, dar nu trebuie sa neglijeze functia de milita in favoarea celei de a expune. Dupa ce a realizat echilibrul intre cele doua abordari, cercetarea ar trebui sa urmeze doua directii: in interior si in exterior.

1. In interior, din punct de vedere politic aceasta ar trebui sa studieze conditiile geopolitice care ar duce la eliberarea si asezarea pe baze firesti a vietii politice si spirituale.

Din punct de vedere economic, ar trebui sa studieze conditiile cuprinse in mediul geografic si politic care sa permita stapanirea vietii economice de catre elementul etnic si asezarea ei pe baze firesti.

2. In exterior, cercetarea are in vedere elementele si conditiile care pot contribui, pe de o parte, la propagarea culturii romane, la apararea si inchegarea comunitatii romanesti de peste hotare, pe de alta parte, conditiile care pot contribui la expansiunea economica in bazinul oriental al Marii Mediterane. Mai precis, sub raportul intereselor economice, geopolitica ar trebui sa studieze zona in care relatiile noastre economice sunt conditionate de o anumita colaborare (Europa centrala) si raporturile cu tarile occidentale si nordice si sud-estul Europei, impreuna cu intregul bazin oriental al Marii Mediterane. Din punct de vedere economic, spatiul geografic in centrul caruia se gaseste bazinul oriental al Marii Mediterane reprezinta spatiul nostru economic vital.
Daca urmareste aceste obiective, cercetarea este simultan obiectiva, deoarece tine de datumul mediului geografic si subiectiva, deoarece “va trebui sa militeze pentru normarea politica a unor fenomene si sa le justifice, inscriindu-se pe linia destinului istoric al neamului”.

Abordarea lui M. Popa-Veres este cu atat mai actuala cu cat, cum am mai spus, in zilele nostre se vorbeste tot mai mult de geoeconomie, de avantul puterii soft in comparatie cu puterea hard, de capacitatea de a raspunde pietei si de a domina piata, de a decupa, pe baze economice, zone de influenta. Pot fi aduse contraargumente cu privire la afirmatia ca bazinul oriental al Marii Mediterane ar reprezenta spatiul nostru de influenta economica, spatiul in care pulsarii trimisi in exterior de economia romaneasca ar avea cel mai mare ecou. Mai important este insa efortul de a delimita, in urma unui efort considerabil de documentare si cercetare, un asemenea spatiu si, apoi, de a construi o strategie care sa fie in concordanta cu delimitarile anterioare.

3. Obsesia populatiei - problema fundamentala a statului romanesc

Am amintit la inceputul cursului faptul ca unul dintre termenii care intra in orice ecuatie geopolitica este reprezentat de trasaturile guvernarii. Si in acest punct, ganditorii romani de factura geopolitica ai perioadei interbelice s-au dovedit a fi la inaltimea curentelor europene, pe care uneori le-au si devansat. O astfel de analiza, de interes mai ales in contextul studierii problemelor demografice si a implicatilor geopolitice ale acestora este oferita de Simion Mehedinti, in lucrarea din 1940, “Fazele geografice ale istoriei. Observari geopolitice”. Omul de stat trebuie sa aiba o inalta autoritate morala si trebuie sa fie capabil de a fi educatorul natiunii sale, dar, in primul rand, omul de stat este “cel care dezleaga…problema populatiei (subl.ns.), dand neamului un regim de munca din ce in ce mai diferentiata, potrivit cu conditiile geografice, mai intensa si mai productiva, pentru a-i asigura desimea necesara pentru a rezista apasarii elementelor alogene atat la granitele externe, cat si la cele interne, daca omogenitatea etnica a neamului respectiv a fost cumva stirbita in cursul secolelor”. Deci, datoria lui dintai estesa asigure trainicia natiunii sale, legand-o cat mai strans de teritoriul national”.

Revenind la legatura dintre cercetarile geopolitice si finalitatea politica a statului, S. Mehedinti subliniaza necesitatea unei asemenea legaturi, deoarece, pentru indeplinirea obiectivelor pe care si le propune omul de stat, sunt necesare insusiri personale si “o elaborare cat mai stiintifica (subl.ns) a faptelor referitoare la pamantul, poporul si statul (roman), privit nu numai in relatiile sale locale, dar si in legatura cu marile conflicte de interese manifestate in concurenta internationala”. Numai astfel, omul de stat poate sa devina un “organ de implinire a destinului unei natiuni”.

Cunoscutul geograf roman ofera o abordare instructiva asupra populatiei, mai ales din perspectiva geopolitica. In lucrarea “Politica de vorbe si omul politic” (Bucuresti, 1920), S. Mehedinti stabileste un paralelism intre cresterea populatiei si vitalitatea unui stat, intre numarul locuitorilor unei tari si forta politica a tarii respective. Pe baza acestei evolutii, autorul roman formuleaza o prima “axioma demografica“: “puterea natiunilor creste si scade, dupa cum creste si scade populatia lor”.

Evolutia populatiei romanesti de-a lungul veacurilor confirma datele axiomei amintite, adaugand o serie de elemente suplimentare foarte instructive.

Populatia romaneasca urmeaza, potrivit lui Simion Mehedinti, o evolutie sinuoasa, exprimand cu fidelitate perioadele de inflorire sau de dificultate pe care le cunoasteau provinciile romanesti. In epoca romana, Dacia a fost “cel putin tot atat de populata ca si Galia”. Dupa toate probabilitatile, populatia sa se ridica la cateva milioane, la “macar jumatate din populatia Galiei din acea vreme”.

A venit, insa, epoca navalirilor, care a determinat o scadere a numarului populatiei, la fel ca in toata aceasta regiune a Europei. Faptul ca popoarele migratoare nu s-au asezat in tinuturile vechii Dacii, ca atunci cand s-au asezat au fost asimilate, ne ofera temeiuri sa vorbim, cum sublinia si geograful roman, de o superioritate numerica si culturala a locuitorilor autohtoni.

Incepand cu secolele XIII, XIV, populatia romaneasca a prins, din nou, sa creasca, iar la sfarsitul veacului al XVI-lea desimea ei se apropia de cea atinsa in epoca daco-romana. Un punct de sprijin foarte important in aceasta privinta il constituie numarul ostirilor - de circa 40 000 - pe care le ridicase atat Stefan, cat si, mai tarziu, Neagoe, in conditiile in care tarile apusene nu mobilizau mai mult de 10 000 de oameni.

Din secolul care a urmat, populatia a inceput din nou sa scada, inregistrand niveluri de-a dreptul dramatice in perioada fanariota. La 1803, de pilda, se inregistrau in Moldova doar 104 517 capi de familie crestini (fara a intra aici boierii, slugile lor, tiganii si nevolnicii), ceea ce insemna o populatie de peste 600 000 de suflete. La 1831 se face in ambele principate un recensamant care arata ca in Moldova traiau 831 000 crestini si 37 000 de evrei, iar in Muntenia 1 650 000 crestini si 3 316 evrei.

Incepand cu deceniul patru al secolului trecut, se deschide din nou o perioada fasta pentru tarile romane. Iata cum a evoluat populatia din cele doua principate in anii urmatori:

Noteaza Mehedinti: “Privind aceste cifre este cu neputinta sa pierdem din vedere legatura dintre sporul populatiei si afirmarea politica a statului… De la 1880 pana la 1917, natalitatea noastra a fost mereu (afara de 1898) peste 38 la mie, iar mortalitatea numai 35 la mie. Aceasta este epoca de ascensiune politica a statului”.

Analiza intreprinsa de Mehedinti nu se limiteaza la sesizarea importantei pe care o are numarul populatiei, ci se refera, deopotriva, la dispunerea ei in interiorul granitelor, la “gradul de ocupare” al teritoriului national. In acest sens, el vorbeste despre desimea si omogenitatea populatiei, despre raporturile dintre populatia majoritara si diversele etnii, ca probleme foarte importante pentru evolutia stabila si functionarea statului. Pe aceasta baza geograful roman formuleaza o alta axioma demografica: “Si daca este o axioma etnografica ca puterea unui popor sta in raport direct cu desimea si omogenitatea sa, atunci este vadit pentru orisicine ca problema fundamentala a statului romanesc este obsesia populatiei. Toata legiferarea, incepand cu cea economica, sanitara, administrativa, scolara, bisericeasca si in genere culturala trebuie sa se invarteasca imprejurul acestui punct cardinal” .

Cum putem privi interpretarea pe care o ofera Mehedinti relatiei dintre populatie si putere? Corelatiile evidentiate de autorul roman isi gasesc punctul de sprijin in dezvoltarea istorica a diverselor state. Fiind sustinute de o intreaga evolutie, ar fi riscanta punerea lor sub semnul intrebarii. O serie de nuante se cer insa introduse. Populatia nu este factorul explicativ al puterii natiunilor. Daca am accepta un asemenea punct de vedere ar insemna ca India, China sa fie cele mai puternice state ale lumii. In mod de sine statator, populatia nu poate explica ascensiunea unui stat. Dar prezenta ei este obligatorie in ecuatia decolarii, ascensiunii si consacrarii unei comunitati nationale. Este vorba nu despre o simpla prezenta, ci de una sustinuta de numar si de puterea pe care o da numarul.

Ca sa putem descifra mai exact valoarea formularilor lui Mehedinti, este potrivit sa precizam ca autorul roman considera numarul populatiei si cresterea sa nu ca simple date statistice, ca aspecte detasate de evolutia de ansamblu a societatii. Din modul cum se raporteaza la cresterea demografica, apare limpede ca Mehedinti priveste populatia si cresterea sa drept produsul unui complex de conditii. Deci populatia reprezinta elementul explicativ al puterii unui stat, pentru ca, mai intai, ea constituie un barometru de sanatate a corpului social. Populatia creste cand un sumum de conditii economice sociale si culturale sunt indeplinite. Ea este, deci, prin excelenta, un indicator sintetic. Sub acest unghi privita, cresterea populatiei reprezinta semnul cel mai fidel al starii unei natiuni. Este de aceea legitim, ca ea sa reprezinte prioritatea cea mai importanta a unui stat.

Asemenea cugetari nu puteau sa apara decat intr-un spatiu in care istoria avertizase ca principalul sprijin al unui popor este numarul sau, iar principalul reazem al unui stat, populatia. Un spatiu restrans geograficeste, un spatiu poftit de-a lungul istoriei, un spatiu supus la diferite presiuni, inclusiv de ordin demografic. De aceea principalul mijloc de supravietuire apare ca fiind sporirea populatiei, cresterea “elementului autohton”. Desimea interna apare drept cea mai potrivita forma de a contracara presiunea demografica externa, de a preveni diverse primejdii cu care un stat mic, plasat intr-un spatiu de interferente demografice, va fi intotdeauna confruntat.

Perioadele de crestere si de descrestere demografica sunt asimilate de catre Mihai Eminescu celor de biruinta sau, dimpotriva, de infringere a elementului autohton.

Daca am incerca sa determinam exact timpul in care elementul autohton a invins pe cel imigrat sau a fost invins de el, am zice:

La 1700 invinge elementul imigrat prin domnia fanariota.

La 1821 incepe reactiunea elementului autohton si merge biruitoare si asimiland pana la 186

La 11 februarie 1866 invinge din nou elementul imigrat.

Exista si de atunci o oscilatiune, o mutare a punctului de gravitatie, cand asupra elementelor instinctiv nationale, cand asupra celor instictiv straine, dar victoria, precum vedem, e momentan a acestora din urma

Cand Moldova dintre Prut si Nistru trece ca urmare a ultimatumului din 27 iunie 1940 la Uniunea Sovietica, aceasta provincie romaneasca era locuita de 1.805.000 de romani. La 1 Decembrie 1918 ea numara aproape 1,5 milioane romani.

Iata evolutia populatiei Moldovei intre 1812 si 1910:

Total

Romani

Rusi

Evrei

Chiar daca cifrele trebuie privite cu o anume precautie, (de pilda e putin probabil ca romanii sa fi scazut in cifre absolute intre 1816 si 1835), natalitatea romanilor a reprezentat si de aceasta data arma numarul unu pentru a face fata dislocarilor si colonizarilor masive de populatie.

Daca am privi cu ochii si preocuparile prezentului la o intreaga evolutie istorica a teritoriilor romanesti, am realiza importanta fundamentala pe care a avut-o natalitatea ridicata in dainuirea noastra ca popor, in depasirea unor momente de reala cumpana ale istoriei nationale. Am putea spune, fara teama de a gresi, ca aceasta natalitate ridicata si sporul demografic natural la care a condus au reprezentat atuul nostru istoric, inaintea unor fapte de vitejie, inaintea multor acte infatisate in manualele de istorie. Ceea ce au decimat bolile si molimele, ceea ce a pierit pe campul de lupta, uneori si datorita nepriceperii comandantilor, ceea ce au luat cu ele diferite stapaniri si navaliri, ceea ce a disparut prea de timpuriu ca urmare a unei rate foarte ridicate a mortalitatii infantile, a fost mereu acoperit de aceasta fantastica rata de natalitate. Numai ca asimilind-o unei tendinte naturale, romanii au crezut ca ea va dainui la nesfarsit.

A urmat razboiul, apoi socialismul. Iar aceasta tendinta “naturala” nu s-a mai manifestat. Aparand ca fenomen in perioada socialista, cand s-a incercat contracararea prin masuri cu totul inadecvate, descresterea populatiei s-a cronicizat si a cunoscut tendinte dramatice dupa 1989. Involutia demografica a tarii este rezultatul cumularii a doua fenomene greu de contracarat. Este vorba, mai intai, de saracirea populatiei, de dificultatile cu care se confrunta si care conduc la scaderea numarului de copii. In acelasi timp, avem de-a face cu o schimbare de model cultural. Familia cu multi copii nu mai constituie o componenta esentiala a modelului cultural predominant. Romania, care in perioada interbelica avea cea mai mare natalitate din Europa, prezinta in momentul de fata una dintre cele mai mari rate negative de crestere a populatiei din zona, a doua dupa Bulgaria, cum rezulta si din tabelul de mai jos. In rata de crestere a populatiei sunt cuprinse nu numai indicele de natalitate, ci si rata de emigrare a populatiei.



Rata anuala de crestere a populatiei in diferite tari din Europa Centrala si de Est (intre 1995 si 2000)

Albania

Bulgaria

Cehia

Croatia

Iugoslavia

Polonia

Romania

Slovacia

Slovenia

Ungaria

Sursa: “Russia, The Eurasian Republics and Central Eastern Europe”

Mai ales acum, dupa ce Romania a descrescut cu circa un milion de locuitori, cuvintele lui Mehedinti potrivit carora problema fundamentala a statului romanesc este obsesia populatiei ar trebui sa aiba o cu totul alta rezonanta.

4. Raportul demografic rural-urban. Implicatii geopolitice

Sabin Manuila – intemeietorul statisticii romanesti – preia ideea lui S. Mehedinti cu privire la distributia populatiei pe teritoriul national. Dupa o indelungata munca de cercetare empirica a datelor demografice, a tendintelor sale de evolutie, a raporturilor dintre populatia rurala si cea urbana, dintre populatia majoritara si etniile minoritare, el formuleaza o judecata accentuat optimista: “Situatia etnografica a Romaniei se caracterizeaza printr-un bloc masiv de romani omogeni, si din minoritati razlete, care nu apar in numar prea insemnat, nu au afinitati intre ele (maghiari, ruteni, germani, turci, evrei, bulgari etc.) si care nici chiar ele nu sunt intotdeauna omogene. Numai in trei cazuri ele constituie grupari geograficeste distincte si stabile” (S. Manuila, “Studiu etnografic asupra populatiei Romaniei”, in I. Emandi, Gh. Buzatu si V. Cucu, “Geopolitica”).

Studiul etnografic asupra populatiei Romaniei din care am citat mai sus este scris in 1940. Populatia romaneasca crescuse in perioada interbelica in ritmuri cu mult superioare nu numai celorlalte etnii minoritare, dar si popoarelor europene. “Romania are cea mai ridicata natalitate din Europa”, semnala autorul. Ceea ce a si favorizat abordarea de care aminteam. Excedentul natural evident al populatiei romanesti il face pe Manuila sa fie optimist si acolo unde situatia de fapt nu-i oferea suficiente motive (de pilda in ceea ce priveste structura demografica a unor orase din Transilvania si Basarabia, unde etnicii minoritari erau majoritari).

Cercetarea atenta a populatiei si a tendintelor din cadrul ei ii permite autorului roman sa stabileasca un gen de constante in miscarea demografica. “Populatia oraselor si satelor are o evolutie determinata, care se caracterizeaza prin disparitia populatiei urbane in cateva generatii si inlocuirea acestei populatii prin rurali imigrati neincetat la orase”. Din punct de vedere biologic, orasele sunt conditionate in existenta lor de procesul de migrare a populatiei rurale. Orasele din provinciile romanesti care au venit mai tarziu la trupul tarii – desi erau locuite in majoritate de cetateni ai etniilor minoritare - erau inconjurate de zone compacte de populatie romaneasca. Ceea ce arata limpede ca, in timp, populatia oraselor se va transforma si ea. Ceea ce s-a si intamplat, dupa


cum reiese si din tabelul si schemele de mai jos:


(Dupa Ioan Bolovan, Sorina Bolovan, “Contributii privind structura etnica si confesionala a Transilvaniei in sec XX”, in Centrul de Studii Sabin Manuila- Istorie si demografie Transilvane, Fundatia Culturala Romana, Cluj-Napoca, 1995)

I. Badescu si D. Dungaciu, in “Sociologia si geopolitica frontierei” (pag. 93) comenteaza abordarea propusa de demograful perioadei interbelice in felul urmator: problema reala care se ridica in legatura cu raportul demografic rural-urban este aceea a stabilitatii unui organism politic. Aceasta deoarece tipul modern de organizare sociala confera orasului rol strategic primordial, din punct de vedere politic, economic, social sau cultural. Prin urmare, intre diferitele populatii exista deosebiri in functie de distanta fata de centrele de deicizie. O ilustrare a importantei acestei repartitii o ofera situatia din Basarabia, unde procentul populatiei de origine rusa locuieste in proportie covarsitoare la oras. Motiv pentru care influenta pe care populatia romaneasca o poate exercita la toate nivelurile este limitata. Concluzia geopolitica a acestei situatii, releva I. Badescu si D. Dungaciu, este ca are loc o deplasare in interior a frontierei exterioare. Raportul ca atare dintre cele doua populatii, net favorabil populatiei romanesti este irelevant, ceea ce are relevanta este faptul ca repartitia urban-rural impinge frontiera rusa in interiorul tarii.

Miscarea naturala a populatiei si evolutia raporturilor demografice dintre rural si urban sunt importante mai ales in conditiile in care Romania se confrunta astazi cu fenomenul invers celui prevazut de S, Manuila. Scaderea numarului de persoane care se muta din mediul rural in mediul urban poate fi considerata o trasatura a subdezvoltarii, mai ales atunci cand fenomenul este corelat cu altele precum refacerea gospodariei agricole a perioadei interbelice, renuntarea la acele componente ale unei agriculturi industrializate (irigatii, climatizare, mecanizare pe scara larga), revenirea la tehnici gospodaresti (trasnport, cresterea animalelor, prelucrarea alimentelor), recrearea unor structuri sociale si a unor relatii comunitare specifice satului medieval (“Romania, starea de fapt”)

Miscarea naturala a populatiei

Din rural in urban

Din urban in rural

Sursa: “Anuarul statistic al Romaniei”, 1997

Populatia ocupata in agricultura inregistreaza, in Romania, o crestere, in conditiile in care tarile dezvoltate ocupa in agricultura sub 10% din populatie). In 1990, Romania avea un nivel apropiat de cel al Poloniei, anume 28,2%. In 1990, numarul celor care lucrau in agricultura era de 3,1 milioane, a ajuns la 4,4 milioane in 1995, ceea ce reprezinta 39,7% din totalul populatiei ocupate.

In acelasi timp, numarul muncitorilor s-a redus.

5 milioane in industrie (49,7%)

milioane in agricultura (28,2%)

mai putin de 4 milioane (39,0 %)

milioane (35,6%)

Sursa: “Romania, starea de fapt

Ponderea agriculturii in structura PIB

Agricultura, silvicultura, pescuit

Romania

18,1%

Bulgaria

15,4%

Republica Ceha

5,0%

Polonia

6,9%

Federatia Rusa

7,2%

Ungaria

6,6%

Marea Britanie

1,4%

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei”,

5. Starea de sanatate a populatiei

Esenta unui stat poate fi surprinsa urmarind trei elemente: pozitia geografica, populatia si trasaturile guvernarii. Al doilea element, de interes in contextul analizei pe care am inceput-o, reuneste trasaturile umane ale unei tari, care pot fi, la randul lor cuantificabile (numarul populatiei, distributia pe varste, starea de sanatate si nivelul de instructie) si necuantificabile (pattern-ul cultural).

Am vorbit deja despre caracteristicile populatiei din punctul de vedere al numarului. La fel de important ca numarul este si distributia pe varste a acestei populatii. Este avantajos ca majoritatea populatiei sa fie in perioada de varsta activa (dupa standardele internationale, intre 15 si 65 de ani). Din punctul de vedere al distributiei populatiei pe grupe de varsta, situatia pe glob se prezinta astfel: in 2000, se estimeaza ca 30% din populatie va fi sub 15 ani, 6,8% va fi peste 65 de ani, iar restul de 63,2% va fi in perioada activa. Extremele fiecarei categorii sunt Uganda, cu cel mai mare numar de persoane sub 15 ani, Grecia, cu cel mai mare numar de persoane peste 65 de ani si Coreea de Sud, cu cel mai mare numar de oameni in perioada activa (72,09%, deci situatia cea mai avantajoasa dupa acest criteriu).

Unde se situeaza Romania din punctul de vedere al distributei pe varste a populatiei? Anuarul statistic al Romaniei ofera urmatoarele date pentru anul 1997: numarul celor care au peste 65 de ani reprezinta 12,5% din totalul populatiei, cei care au sub 15 ani reprezinta 19,4%, iar persoanele aflate in perioada activa, potrivit standardelor internationale, reprezinta 68,03%. Deci, procentul celor aflati in perioada activa se situeaza putin deasupra celui estimat pentru intreaga populatie si nu foarte mult sub procentul Coreii de Sud care prezinta procentul cel mai avantajos.

Cu toate acestea, specialistii atrag atentia asupra faptului ca datele brute privind distributia pe varste a populatiei trebuie corelate cu alti factori, precum rata fertilitatii si sporul natural. Dupa cum se poate observa in tabelele de mai jos, in Romania, atat sporul natural, cat si rata fertilitatii sunt in scadere, cu deosebire dupa 1992:

Sporul natural in Romania

Rata fertilitatii in Romania

1956

89,9

1967

105,5

1986

68,2

1989

66,3

1992

46,6

1993

44,3

1994




43,3

1995

41,1

1996

39,9

1997

40,6

Sursa: “Anuarul Statistic al Romaniei”, 1997

Problema distributiei pe varste a populatiei este importanta mai ales daca e privita prin prisma relatiei dintre numarul persoanelor ocupate (cele aflate in perioada de varsta activa care nu sunt someri) si numarul pensionarilor. In Romania, tot la nivelul anului 1997, raportul dintre numarul persoanelor ocupate si cel al pensionarilor era de aproximativ 1,9 la 1. In cifre absolute, aproximativ 11 010 926 de persoane active sustin 5 524 000 de pensionari. Pentru anul 1999, ziarul ziarul “Adevarul” publica in numarul din 2 septembrie 1999 urmatoarele date: numarul mediu al pensionarilor (in al doilea semestru al anului) este de 5 913 000, ceea ce reprezinta o crestere cu 3,2% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Aceasta in conditiile in care, la sfarsitul lunii iunie, numarul persoanelor ocupate scazuse aproximativ cu acelasi procent fata de sfarsitul lunii decembrie. Deci raportul dintre numarul persoanelor ocupate si cel al pensionarilor s-a micsorat.

In Japonia, raportul e de 3 muncitori la 1 pensionar, in Statele Unite, 4,5 muncitori la 1 pensionar, Rusia si Franta au mai putin de 3 muncitori pentru 1 pensionar. Se estimeaza ca, in intreaga lume, raportul dintre numarul persoanelor ocupate si cel al pensionarilor se va modifica, in sensul ca tot mai multi pensionari vor fi sustinuti de persoane ocupate. Organizatia Mondiala a Sanatatii apreciaza ca, in 2025, la fiecare 100 de muncitori, Austria va avea 61 de pensionari, Japonia 56, Statele Unite 35. Ceea ce inseamna ca forta productiva a respectivelor tari va scadea, ca populatia activa va avea de sustinut un numar mai mare de pensionari, de populatie inactiva.

Tot in subcapitolul dedicat starii de sanatate a populatiei poate fi studiata si problema fenomenului de emigrare. Fenomenul este si el un indicator fidel al starii de sanatate al organismului social si este rezultatul unor fenomene cumulate, dar dintre care cel mai important este saracirea continua a populatiei. De remarcat ca problema emigrarii i-a framantat indelung pe ganditorii geopolitici germani (vezi progamul economic si politic al economistului german Fr. Liszt, numai ca in cazul germanilor era discutat in contextul excedentului de populatie, care determina emigrarile masive catre SUA, unde exista pericolul deznationalizarii). In Romania, fenomenul a cunoscut, firesc, o perioada de boom imediat dupa 1989. Intre 1992 si 1997, numarul emigrantilor a scazut constant, dupa cum o arata si tabelul de mai jos. Datele ar putea oferi un motiv de linistire, insa ele trebuie privite cu atentie. Dupa cum se poate observa, singura grupa de varsta unde, in anumiti ani, se inregistreaza, de asemenea scaderi, dar unde nivelul se mentine constant sau unde, uneori, se inregistreaza chiar cresteri, este grupa 26-40 de ani, deci grupa de populatie cea mai activa.

Grupa de varsta /anul

Sub 18

61 si peste

Sursa: “Anuarul statistic al Romaniei”, 1997

Reforma ca obiectiv strategic

Ultimele probleme discutate in legatura cu factorul demografic fac legatura cu a doua parte a cursului, aceea care are in vedere studierea pulsarilor economici pe care statul reuseste sa ii trimita la granita si care sunt indicatorul puterii sale. Toate problemele discutate pana acum si pentru care am demonstrat ca au semnificatie geopolitica au legatura, fie directa, fie indirecta, cu starea economiei, ceea ce indreptateste afirmatiile cu privire la importanta geopolitica si geostrategica a reformei. In acest sens, este important de subliniat ca modul in care Romania reuseste pe calea reformelor este de relevanta regionala, dar, dupa cum sublinia V. Pasti, atat in cazul Romaniei, cat si ale Estului in general, responsabilitatea tranzitiei le revine acum nu numai in mare masura, ci in totalitate (V. Pasti, “Romania in tranzitie. Caderea in viitor”). Analistul apreciaza ca Romania va beneficia de un ajutor financiar, economic si politic extern, mai mare sau mai mic in functie de evolutia situatiei strategice din regiune. Restul va depinde de ceea ce se intampla pe plan intern, “de masura in care isi intelege propria tranzitie si reuseste sa si-o ia in stapanire”. Aceasta situatie il indreptateste sa vorbeasca de existenta a doua tranzitii. Este vorba de tranzitia externa, adica integrarea in structurile, mecanismele si circuitele internationale. Aceasta este departe de a fi epuizata, dar, considera autorul citat, principalele jaloane au fost puse in aces caz. De aici incolo, modul in care se desfasoara in continuare integrarea internationala depinde de caracteristicile interne ale tarii si de evolutia celei de-a doua tranzitii, cea orientata spre interior, mai degraba decat de jocul politico-diplomatic international (idem).

Constientizarea importantei geopolitice a reformei este primul pas in crearea unei strategii de dezvoltare pentru Romania, astfel incat sa nu se ajunga la situatia de a face reforma de dragul reformei. Reforma capata inteles numai corelata cu prioritatile si obiectivele nationale. Iar acestea, la randul lor, trebuie corelate cu datele fizice ale tarii, cu ceea ce este posibil de reailizat. Fara stabilirea prioritatilor, fara corelarea lor cu atuurile geografice, cu datumul natural, Romania ramane doar la stadiul de potentialitate. Asa cum releva ganditorul american A. Mahan, puterea, pentru a fi efectiva, trebuie insotita de capacitatea de a-ti proiecta puterea si de a gasi instrumentele adecvate pentru aceasta proiectare a puterii. Aplicand acelasi mod de gandire, pozitiile geografice avantajoase ale Romaniei au o valoare strategica potentiala, daca nu beneficiaza de o forta economica in stare sa le fructifice potentialul.

Cum am mentionat si mai sus, cand vorbim de prioritati, avem in vedere obiective care sa se afle in stransa corelatie cu datele concrete ale tarii, cu atuurile sale geopolitice. De pilda, Romania are iesire la mare. Acesta este un avantaj. Importanta acestui avantaj a fost constientizata, spre exemplu, de diplomatia interbelica, una dintre liniile principale ale sale fiind politica referitoare la controlul stramtorilor Bosfor si Dardanele. Se poate aprecia ca diplomatia romaneasca interbelica tinea astfel cont de interesele economice ale tarii si actiona in stransa legatura cu acestea. In epoca interbelica, potrivit datelor oferite de I. Seftiuc si I. Cartana, Romania ocupa, variabil locurile 7 sau 8 in ceea ce priveste tonajul, comparandu-se, din acest punct de vedere, cu Anglia, Grecia, Norvegia sau Franta. Mai mult, dupa 1918, 88% din exportul global al Romaniei era facut pe calea apei. In 1938, exportul cu tarile din bazinul medieranean (Turcia, Iran, Siria, Palestina, Egipt) avea o pondere de 33% din intregul export al Romaniei (“Romania si problema stramtorilor”). Datele sugereaza o corelatie aproape perfecta intre argumentele de natura geografica, politica economica si actiuni diplomatice.

Actiunea de a folosire la parametri inalti a potentialului geografic al tarii a continuat si dupa cel de-al doilea razboi mondial. In anii 70, a fost efectuata o largire si modenizare a portului Constanta, ceea ce a insemnat construirea a 5334 m de diguri, a 13 dane de difetite adancimi, a 10 ha de platforma portuara, a 8 km de drumuri, a 35 km de cai ferate, a 900m de poduri si pasaje, a 10 mii metri patrati de magazii pentru marfuri generale. Toate masurile au avut ca rezultat crearea posibilitatii ca aici sa ancoreze nave de mare tonaj. Concomitent aceste masuri, s-a realizat si inzestrarea flotei maritime cu nave pentru minereu, titei si alte marfuri (idem). In 1989, flota maritima comerciala numara 301 vase, ceea ce situa Romania, din punct de vedere al numarului si al tonajului, pe locul 5/ In prezent, Romania conteaza doar pe 50 de nave care lucreaza efectiv, ceea ce ne scoate din clasament. In 1995, dupa criteriul capacitatii flotei comerciale, Romania ocupa locul 28, dupa Grecia, Cipru, Norvegia, Malta, Rusia, Italia, Germania, Turcia, Ucraina. In acelasi an, dupa criteriul marimii flotei comerciala, Rom’nia ocupa locul 2 Acesta reprezinta un exemplu in care o pozitie geografica avantajoasa ramane la nivel de potentialitate, deoarece nu a fost construit sau mentinut instrumentul prin care sa fie proiectata puterea si prin care potentialul sa devina efectiv.

Un alt exemplu. Una dintre bogatiile Romaniei este petrolul. Astazi, Romania nu mai dispune de mari resurse petroliere. A dezvoltat, in schimb, o puternica industrie de utilaj petrolier, precum si de prelucrare a petrolului. Inainte de 1989, Romania era a treia tara de utilaj petrolier din lume si a oua exportatoare. Astazi, industria prelucratoare de petrol nu mai conteaza in competitia internationala.

Este adevarat ca, din punct de vedere economic, intreg estul european este confruntat cu serioase probleme. Important pentru Romania si relevant in cadrul unu curs de geopolitica este faptul ca se contureaza tot mai distinct diferente sensibile nu numai intre Romania si Europa dezvoltata, ci intre Romania si Europa in curs de dezvoltare (de exemplu, Polonia, Ungaria). Iata cativa indicatori care arata aceasta situatie:

Romania

Polonia

Ungaria

Franta

PNB    (loc $

5010

6260

19440

Consum de energie/loc

Dolari PNB produsi cu o unitate de energie consumata

1,0

Exportul $/loc

Ponderea agriculturii in PIB

Evolutia productiei de energie electrica

Mortalitatea infantila

Cheltuieli cu educatia

Sursa: “Romania, starea de fapt”

In termeni mai simpli, autorii conchid ca e nevoie de aproape 2 romani pentru a produce cat un singur polonez, de mai mult de doi pentru a produce cat un ungur, si de aproape 7 romani pentru a produce cat un singur francez. (pag 33). Ritmul de scadere a indicatorilor industriali este un fenomen cu care Romania se confrunta inca din 1980, precizeaza autorii, dar dupa 1989 este vizibil ritmul tot mai accelerat al declinului.

Evolutia indicilor productiei industriale (total)



Sursa: “Romania, starea de fapt”

Indicii PIB

1996 fata de 1990

Ritmul mediu anual 1991-1996

1996 fata de 1995

Romania

R. Ceha

Polonia

Ungaria

Sursa: “Anuarul statistic al Romaniei”, 1997

Unul dintre indicatorii sensibili ai puterii de penetrare a unei economii, implicit a puterii unui stat, este si volumul comertului exterior. Si in acest caz, Romania se plaseaza in urma vecinilor sai.

Comert exterior 1996

Export/cap de locuitor

Import/cap de locuitor

Romania

374

500

Polonia

632

957

Ungaria

1241

1556

R. Ceha

2123

2686

Sursa: “Anuarul Statistic al Romaniei”, 1997

Din nou este adevarat ca, in comparatie cu alte state europene si tinind cont de ponderea in cometul mondial, volumul cometului exterior al Ungariei, Poloniei sau al Republicii Cehe este relativ mic. Are insa importanta faptul ca se contureaza, si in acest caz, diferente intre Romania si aceste tari amintite.

Ponderea comertului exterior in comertul mondial

Export

Import

Romania

Ungaria

Polonia

Sursa: “Anuarul Statistic al Romaniei”, 1997

Tot la capitolul comert exterior pot fi discutate problemele orientarii acestor exporturi catre anumite piete. In acest domeniu, devine din ce in ce mai evident faptul ca, in Romania, relatiile economice sunt ghidate de relatii politice, ca logica economicului urmeaza logicii politicului, si nu invers. Pot fi identificate unele radacini istorice ale proeminentei, in viata economica, a relatiilor sau criteriilor ideologice asupra celor economice. V. Pasti arata ca, incepand cu a doua jumatate a anilor 70, politica prioritar orientata spre Occident a Romaniei incepea sa se modifice. Are loc fenomenul de mutare a centrului de greutate dinspre Occident catre Lumea a III-a. Concomitent cu acest fenomen, economia socialista din Romania reintra sub orientarea relatiilor politice. Cauza acestei mutari era si dorinta de a evita o confruntare economica pe care Romania nu putea decat sa o piarda. Incepand cu acest moment, relatiile politice au inceput sa reprezinte criteriul esential al relatiilor economice. Mutarea centrului de interes dinspre Occident catre Lumea a III-a in anii 70 marcheaza momentul incepand cu care, in politica sa economica, Romania se orienteaza nu dupa criterii comericiale, ci dupa criterii politice. Faptul ca situatia se perpetueaza in timp este relevat si de intensitatea schimburilor cu Rusia. In primul, Rusia reprezinta o imensa piata de desfacere. Rusia este cel mai important vecin al Romaniei, care are un cuvant hotarator de spus in ceea ce o priveste, chiar daca este puternica sau daca traverseaza o perioada de criza.

Volumul exportului catre Federatia Rusa

Federatia Rusa

Sursa: “Anuarul statistic al Romaniei”, 1998

Faptul ca reforma are importanta strategica, atat din punct de vedere intern cat si extern poate fi cu greu pus la indoiala. Aparitia a tot mai multor voci in randul populatiei care exprima ideea ca era mai bine inainte de 1989, sanctionarea aspra si globala a partidelor politice si a clasei politice, a unor institutii democratice fundamentale precum Parlamentul, absenteismul, inclinatia spre elemente extremiste, sunt fenomene care ar putea avea consecinte deosebit de serioase. Gravitatea problemelor poate fi ilustrata de aparitia unor manifestari de genul documentului “M-am saturat de Romania”. Nu discutam propunerile ca atare, semanalam doar ca ele sunt formulate in termeni economici. Iata cum se incheie o analiza prezenta pe site-ul statfor referitoare la acest subiect (“Romania se confrunta cu separatismul transilvanean”, 9 iunie 1999) daca aceste probleme (legate de propunerile de separare) nu sunt rezolvate pin mijloace economice sau politice, s-ar putea ca ele sa fie rezolvate, asa cum s-a intamplat in Kosovo, pe cale militara”. Un avertisment sever care ar trebui sa dea de gandit, mai ales dupa exemplul oferit de ultimul conflict din Balcani.

Datele prezentate in ultima parte a acestui curs nu au avut menirea de a contura o imagine sumbra a situatiei Romaniei dupa 1989. Ele au fost intrebuintate pentru a ilustra necesitatea stabilirii unor prioritati care sa puna in valoare datele geografice ale tarii (de unde si prezenta lor intr-un curs de geopolitica). Problema reformei nu de dragul reformei, ci in vederea dezvoltarii, este cu atat mai dramatica cu cat, in zilele noastre, dezvoltarea este o conditie a integrarii. Mai mult, tendintele care se pot inregistra in lumea de de azi vizavi de dezvoltare constituie tot atatea indicii despre cum va arata lumea de maine. Din aceasta perspectiva, reforma are menirea de a usura integrarea nu in Europa, ci in lumea contemporana, in care se vorbeste tot mai mult de “vecinatate globala”. Romania are, in acest moment, sansa potentiala de a se integra in fluxurile moderne ale dezvoltarii. Dupa cum aprecia V. Pasti, trecerea de la sansa potentiala la sansa reala depinde, pe de o parte, de cunoasterea propriei realitati, pe de alta parte, de capacitatea de a transforma aceasta sansa in bazele unei actiuni coerente de dezvoltare.(“Romania in tranzitie. Caderea in viitor”). Fara aceasta actiune coerenta de dezvoltare, Romania se afla nepregatita in fata unei lumi in miscare. Si, dupa cum avertiza I. Conea cu mai mult de 50 de ani in urma, “cel care va fi surprins nepregatit va sta deoparte umilit, privind nauc la o lume in care trebuie totusi sa traiasca, dar fara o insarcinare si o raspundere demne de ceea ce el ar fi trebuit sa prezinte”.(I. Conea, “O pozitie geopolitica”). Iar primii care “trebuie sa se patrunda de acest duh nou al zilei de maine”, deci primii care sa constientizeze ca dezvoltarea este un imperativ al lumii contemporane si sa actioneze in acest sens sunt, tot dupa apercierea lui I. Conea, conducatorii politici si tineretul de carte.

Bibliografie

Badescu I. si D. Dungaciu, “Sociologia si geopolitica frontierei”, vol I, Editura Floarea Albastra, Bucuresti, 1995.

Bolovan, I. si S. Bolovan, “Contributii privind structura etnica si confesionala a Transilvaniei in sec XX”, in Centrul de Studii Sabin Manuila- Istorie si demografie Transilvane, Fundatia Culturala Romana, Cluj-Napoca, 1995.

Conea, I., “O pozitie geopolitica”, in “Geopolitica si geoistoria”, Martie/Aprilie 1944.

Conea, I., A. Golopentia si M. Popa-Veres, “Geopolitica”, editura Ramuri, Craiova, 1940.

Emandi, I., Gh. Buzatu si V. Cucu, “Geopolitica”, Editura Glasul Bucovinei, Iasi, 1994.

Eminescu, M., “Opere”, vol. XII, Editura Eminescu, Bucuresti, 1985.

Mehedinti, S., “Politica de vorbe si omul politic”, Bucuresti, 1920.

Pasti, V. “Romania in tranzitie. Caderea in viitor”, Editura Nemira, Bucuresti, 1995.

8. Pasti, V., M. Miroiu si C. Codita, “Romania-starea de fapt”, Editura Nemira, Bucuresti, 199

9. Seftiuc I. si I. Cartana, “Romania si problema stramtorilor”, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974.

10. Serebrian, O., “Va exploda Estul? Geopolitica spatiului pontic”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1998.

11. ***, Anuarul statistic al Romaniei”, 1997.

12. ***, “Geopolitica si geoistoria. Revista romana pentru sud-estul european”, Societatea Romana de Statistica, Bucuresti.

Russia, The Eurasian Republics and Central Eastern Europe”, 7th Edition, Duskin / McGraw Hill, Connecticut, 1999.

http//www.stratfor.com.

Intrebari

Discutati distinctia pozitie geografica / pozitie geopolitica.

Care sunt cele doua orientari fundamentale in cercetarile de geopolitica in viziunea lui M. Popa Veres?

Cum evaluati cercetarile geopolitice actuale din punctul de vedere al aceleiasi perspective? Ar trebui sa existe o legatura intre centrele de cercetare si centrele de decizie politica? (luati in discutie cazul Statelor Unite si cazul Romaniei).

Incercati sa delimitati spatiul vital din punct de vedere economic al statului roman dupa 1989.

Argumentati pro si contra axiomei geopolitice formulate de S, Mehedinti, aceea potrivit careia “puterea natiunilor creste si scade, dupa cum creste si scade populatia lor”. Discutati actualitatea acesteia si folositi-o ca baza pentru analizarea problemelor demografice ale Romaniei.

Care sunt implicatiile geopolitice ale raportului demografic rural/urban?

a)      cazul Basarabiei

b)      miscarea populatiei din urban in rural

De ce problema imbatranirii populatiei este de interes geopolitic?

Este reforma un obiectiv strategic? Discutati cazul Romaniei in context est-european.

Cum interpretati datele cu privire la ponderea cometului exterior al diferitelor tari europene in comertul mondial?

Aduceti argumente in favoarea afirmatiei ca logica politicului trebuie sa urmeze/sa se subordoneze logicii economicului.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1357
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site