Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Integrarea Romaniei in Structurile Euro-Atlantice - NATO, GARANTIE A STABILITATII SI SECURITATII

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic




Integrarea Romaniei in    Structurile Euro-Atlantice

NATO, GARANTIE A STABILITATII




SI SECURITATII

Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord    este o alianta politico-militara stabilita in 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat in Washington pe 4 aprilie, 1949. Celalalt nume oficial al ei este echivalentul in limba engleza, North Atlantic Treaty Organisation, sau NATO.Cel mai important pasaj al tratatului este Articolul V, care declara: Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau mai multora dintre ele, in Europa sau in America de Nord, va fi considerat un atac impotriva tuturor si, in consecinta, sunt de acord ca, daca are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, in exercitarea dreptului la auto-aparare individuala sau colectiva recunoscut prin Articolul 51 din Carta Natunilor Unite, va sprijini Partea sau Partile atacate prin efectuarea imediata, individual sau de comun acord cu celelalte Parti, a oricarei actiuni pe care o considera necesara, inclusiv folosirea fortei armate, pentru restabilirea si mentinerea securitatii zonei nord-atlantice. Aceasta fraza s-a referit la inceput la cazul in care URSS ar fi lansat un atac impotriva aliatiilor europeni ai Statelor Unite, in urma caruia SUA ar fi trebuit sa trateze Uniunuea Sovietica ca si cum ar fi fost atacata ea insasi. Totusi temuta invazie sovietica din Europa nu a mai venit. In schimb, fraza a fost folosita pentru prima data in istoria tratatului pe 12 septembrie, 2001 in raspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001. La 29 martie 2004, Romania a incheiat o etapa, drumul spre NATO, si a pasit pe un drum nou, drumul in cadrul NATO, ca stat aliat.

Odata cu terminarea celui de-al doilea razboi mondial, mediul de securitate

a cunoscut schimbari majore, aflandu-se intr-o permanenta evolutie,

cu efecte pozitive asupra stabilitatii si securitatii, dar, in acelasi timp, cunoscand

noi si noi provocari, riscuri si amenintari. Ca urmare, Europa a fost

divizata pe criterii ideologice, prin impartirea sferelor de influenta intre puterile

iesite invingatoare din marea conflagratie mondiala. Pentru a mentine un

echilibru strategic in domeniul securitatii si apararii, principalele puteri au

decis crearea unor instrumente militare puternice, capabile sa asigure promovarea

intereselor lor.

Semnarea tratatului de la Bruxelles, in 1948, a aratat hotararea a

cinci state europene (Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda si Marea Britanie)

de a dezvolta un sistem de aparare care sa le dea posibilitatea de a rezista

oricaror amenintari, de natura ideologica, politica si militara, care ar fi putut

sa apara la adresa securitatii lor, mai ales din partea Uniunii Sovietice.

Astfel, a fost creata, dupa negocieri cu SUA si Canada, Alianta

Nord-Atlantica, bazata pe garantii de securitate si angajamente reciproce,

intre Europa si America de Nord.

In replica, tarile aflate sub controlul ideologic comunist propagat de

URSS au decis infiintarea unui bloc militar similar, cunoscut sub denumirea

de Tratatul de la Varsovia. Se poate spune, astfel, ca divizarea intre Est si

Vest a capatat, in aceste conditii, consistenta juridica si institutionala, reprezentand,

totodata, debutul Razboiului Rece. Confruntarea si divergentele

ideologice, politice, economice, diplomatice si, nu in ultimul rand, de natura

militara au caracterizat intreaga perioada postbelica.

In timp ce tarile semnatare ale Tratatului de la Varsovia au adoptat si

urmat calea de dezvoltare spre comunism, care s-a dovedit ulterior neviabila,

neperformanta si falimentara, cele aflate in Alianta Nord-Atlantica, avand

la baza principiile democratice si ale economiei de piata, au cunoscut o dezvoltare

infloritoare, cu o economie performanta, ceea ce a asigurat un ridicat

standard de bunastare si progres propriilor cetateni.

Inca de la infiintare, NATO si-a stabilit ca obiectiv fundamental mentinerea

si apararea libertatii si securitatii tuturor membrilor sai, prin mijloace

politice si militare, in conformitate cu Tratatul Atlanticului de Nord si Carta

ONU. Pe temeiul valorilor comune ale democratiei, drepturilor omului si sta15

tului de drept, Alianta s-a preocupat pentru mentinerea pacii in spatiul euroatlantic,

concomitent cu asigurarea si sprijinirea dezvoltarii economice si

sociale a statelor membre.

Sfarsitul ordinii bipolare a avut atat efecte negative, cat si pozitive. In

vreme ce spatiul integrat al Europei, corespunzand tarilor NATO, a inregistrat,

in continuare, o dezvoltare ritmica in conditii de securitate si stabilitate,

tarile din centrul si sud-estul Europei, aflate intr-o prelungita perioada de

tranzitie catre democratie si economia de piata, au cunoscut efectele negative

ale acesteia, suportand inclusiv perioade de crize majore, generate de

tendintele de divizare si autonomizare pe criterii etnice si religioase. Cu toate

acestea, dominanta pozitiva a acestei perioade a constituit-o deschiderea

spre dialog politic si cooperare a tarilor democratice, a institutiilor internationale

de securitate, inclusiv a NATO, cu vechii adversari ideologici, pentru

consolidarea si mentinerea stabilitatii si securitatii subregionale, regionale si

globale. In aceste conditii, obiectivul central al NATO a capatat o noua semnificatie

si o noua dimensiune.

Stabilitatea si securitatea regionala - prioritati ale Aliantei

Inca de la inceputul anilor ’90, Alianta s-a adaptat la schimbarile politice

survenite in mediul international si s-a afirmat ca principal factor in realizarea



conditiilor de edificare a noii arhitecturi de stabilitate si securitate in

Europa. Tarile din centrul si sud-estul Europei, foste socialiste, au inceput

sa perceapa NATO ca pe o sursa de stabilitate intr-o noua ordine mondiala

si ca un exponent credibil al principiilor si valorilor democratice, conditie

esentiala a dezvoltarii economice si a bunastarii sociale.

Initierea Parteneriatului pentru Pace a permis tarilor foste socialiste

sa participe la activitati de pregatire comuna cu armatele statelor membre

NATO si sa contribuie la edificarea noii dimensiuni de securitate in Europa.

Acesta ramane in continuare un mijloc eficient si benefic pentru armonizarea

conceptuala si actionala a capacitatilor de aparare puse la dispozitie pentru

asigurarea stabilitatii si securitatii intr-un cadru extins si integrat.

In contextul amplificarii si dezvoltarii cooperarii si colaborarii internationale

in domeniul securitatii, decizia politica privind extinderea Aliantei si

acceptarea in cadrul sau a noi membri, provenind inclusiv din randul tarilor

foste membre ale Tratatului de la Varsovia, reprezinta evenimentul de referinta

al sfarsitului de mileniu. Primirea in organizatie a trei noi aliati (Cehia, Ungaria

si Polonia) demonstreaza ca s-a depasit etapa de divizare a Europei si s-a

intrat intr-o noua etapa, de cooperare si colaborare.

Summit-ul de la Washington din aprilie 1999 a stabilit o noua strategie

a NATO, care orienteaza dezvoltarea politica si militara viitoare a Aliantei

Nord-Atlantice.

In acest sens, au fost luate masuri organizatorice de adaptare a fortelor

militare aliate la noile conditii si cerinte. Astfel, Consiliul Nord-Atlantic a

adoptat un nou concept militar (CJTF - Combined Joined Task Force - Forta

Multinationala Intrunita), care a devenit conceptul de baza al operatiilor

executate de tarile membre NATO si partenere sub autoritatea ONU si

OSCE. Acesta permite Aliantei si raspunda intr-o maniera flexibila noilor

misiuni, asigurand, totodata, cadrul necesar participarii si integrarii efortului

militar al tarilor partenere in operatiile de sprijin al pacii conduse de NATO.

Importanta si credibilitatea NATO s-au reafirmat prin participarea constanta

si eficienta la gestionarea situatiilor de criza si stabilizarea diferitelor

zone de conflict din lume si mai ales din zona Balcanilor, precum si prin

dezvoltarea si materializarea unor initiative destinate cresterii increderii si

cooperarii la nivel subregional si regional.

Evenimentele produse la 11 septembrie 2001 au scos in evidenta

vulnerabilitatile institutiilor de securitate si tarilor democrate fata de noile

amenintari si riscuri, din care neoterorismul si crima organizata au atins un

nivel de periculozitate extrema. In aceste conditii, eforturile pentru contracararea

lor impun noi modalitati de evaluare a riscurilor si amenintarilor, noi

metode de actiune si capacitati adecvate pentru combaterea acestora. Caracterul

de universalitate al fenomenului terorist, de atac la adresa valorilorsimbol

ale democratiei si umanitatii a determinat o noua dimensiune a relatiilor

internationale si realizarea unui consens politic general pentru actiunea

comuna impotriva terorismului.

Lupta cu terorismul presupune o noua configurare a efortului militar, o

noua dimensionare a spatiului de confruntare, precum si un nou mod de

abordare a acestuia. Pentru prima data de la infiintarea sa, NATO a invocat

aplicarea articolului 5 din Tratatul Aliantei, in scopul contracararii atacurilor

indreptate impotriva membrilor sai. Alianta Nord-Atlantica este in proces de

identificare si dezvoltare a noi strategii, concepte si capacitati care sa permita

reactia oportuna si eficienta in contracararea amenintarilor inceputului de

mileniu.

Demersurile Aliantei vor fi sustinute si amplificate si prin eforturile tarilor

din centrul si sud-estul Europei care se racordeaza la sistemul de valori

ale democratiei europene si opteaza pentru integrarea in structurile politice,

economice si de securitate europene si euro-atlantice.

Continuarea procesului de extindere a Aliantei Nord-Atlantice, prin

invitarea de noi membri la Summit-ul de la Praga din toamna 2002, va constitui

elementul care va spori rolul si credibilitatea NATO.Tot mai multe surse

oficiale din interiorul NATO si din afara acesteia afirma ca majoritatea tarilor

membre opteaza pentru o extindere ”robusta a Aliantei”, desi o decizie finala in

acest sens nu a fost luata. Aceasta varianta include un numar de 7 state, care

pot fi invitate impreuna sa devina membri.

In acest context, NATO se preocupa pentru perfectarea de noi

modalitati de dezvoltare a dialogului si cooperarii, in principal cu Federatia



Rusa si Ucraina, conditie esentiala a stabilitatii si securitatii europene.

Noua relatie cu Rusia este una mai constructiva, mai pragmatica si va

asigura, probabil, inlaturarea principalelor diferende care au caracterizat

relatiile reciproce din perioada precedenta.

Pe de alta parte, se manifesta un grad sporit de receptivitate din partea

oficialitatilor ruse, care au incetat sa mai fie atat de nefavorabile procesului

de extindere al Aliantei.

Esenta noilor relatii o reprezinta crearea unui nou consiliu NATORusia,

urmand ca Federatia Rusa sa dobandeasca drepturi depline in anumite

domenii politice in care Alianta a activat preponderent, cum ar fi mentinerea

pacii, gestionarea crizelor si misiunile de cautare-salvare. Acest nou

'Consiliu in 20' permite luarea deciziilor de catre Rusia si cei 19 membri ai

Aliantei in domenii de interes comun.

In ceea ce priveste Ucraina, NATO o vede ca pe un stat important care

participa la stabilitatea si securitatea Europei. In acest sens, a fost dat un

nou impuls Parteneriatului Special cu aceasta tara, semnat la Madrid in iulie

1997, NATO si Ucraina fiind de acord sa se consulte referitor la dezvoltarea

securitatii si stabilitatii euro-atlantice, ca si in domenii precum prevenirea

conflictelor, managementul situatiilor de criza si sustinerea pacii.

Romania si demersurile de integrare in NATO

Evolutia viitoare a NATO, in mod special extinderea Aliantei, va avea

o influenta importanta asupra stabilitatii regionale din Balcani si indeosebi

asupra intregii parti din sud-estul Europei.

Marirea spatiului Aliantei si intarirea flancului sudic al acesteia catre o

zona inca nesigura din punct de vedere politic ar atesta mobilitatea si

flexibilitatea NATO, precum si disponibilitatea sa de a gestiona eficient si

oportun situatiile de criza. Totodata, translatia interesului din Marea Mediterana

catre Marea Neagra va avea drept consecinta nu numai extinderea zonei de

securitate, ci si o consolidare efectiva a rolului NATO in regiune. Pe aceasta

baza, Marea Neagra va creste in importanta, devenind o artera principala

pentru schimburile comerciale, indeosebi in domeniul energetic, dintre est si

vest. Prin aceasta, zona integrata de securitate s-ar mari, iar Marea Neagra

ar inceta sa mai fie o “mare inchisa”, devenind o prelungire a bazinului

mediteranean catre zona Caspica si sursele de energie din Caucaz si

Orientul Mijlociu.

In astfel de conditii, optiunea cea mai favorabila pentru asigurarea

climatului de securitate si stabilitate necesar consolidarii democratiei si asigurarii

prosperitatii economice ramane, pentru Romania, integrarea in NATO

si in Uniunea Europeana.

Strategia de Securitate Nationala a Romaniei, Bucuresti, 2001

Un spatiu comun de securitate regionala si europeana reprezinta calea

cea mai buna pentru protejarea intereselor noastre nationale. In vederea

realizarii obiectivelor nationale de securitate, Romania trebuie sa se integreze

in structurile euro-atlantice si sa-si intareasca rolul in alte structuri de

securitate. Integrarea in NATO este cea mai buna optiune in vederea accederii

la un mediu de securitate colectiv. Calitatea de membru al NATO si

al UE va oferi Romaniei garantii de securitate intr-un spatiu politic european

si international definit de existenta unor factori de instabilitate si de extinderea

noilor riscuri si amenintari. Integrarea in NATO si in UE nu reprezinta

scopuri in sine, ci modalitati prin care Romania isi poate asigura propria

securitate.

Optiunea strategica de integrare a Romaniei in NATO este sprijinita

substantial de toate partidele politice si opinia publica romaneasca. Daca

perspectiva de aderare se va concretiza la Summit-ul de la Praga din toamna

anului 2002, se poate aprecia ca Romania a facut pasi definitivi pe calea

integrarii.

Avand sprijinul politic al majoritatii Aliatilor pentru eforturile de aderare

la NATO si bucurandu-se de aprecierile constant pozitive fata de contributia

substantiala si imediata a Romaniei la combaterea terorismului si participarea

la gestionarea situatiilor de criza din diverse zone ale globului, tara noastra

apare drept un candidat credibil pentru al doilea val al extinderii.

Potrivit angajamentelor asumate, Romania s-a implicat imediat si

intr-un mod pragmatic si deschis in aplicarea prevederilor Programului National



Anual de pregatire pentru aderarea la NATO, elaborat conform MAP.

Avand in vedere importanta si specificitatea acestui Program, Romania

acorda atentie materializarii lui, considerand ca prin aceasta se vor asigura:

concretizarea vointei sale politice de a se alatura NATO;

un mijloc suplimentar de a arata Aliantei ca admiterea sa serveste

obiectivelor si sarcinilor Aliantei si contribuie la intarirea stabilitatii

si securitatii euro-atlantice;

un dialog mai bine structurat cu Alianta si cu tarile aliate, pentru a

permite ca momentul aderarii sa capete substanta.

Consecventa principiilor sale de mentinere a contactelor si dialogului

politic si militar permanent cu structurile Aliantei Nord-Atlantice si de adaptare

continua la schimbarile si cerintele acesteia, potrivit intereselor nationale,

Romania si-a propus pentru perioada urmatoare:

● sustinerea implicarii Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC)

in activitati de prevenire a conflictelor, gestionare a crizelor si consolidare

a pacii, cooperand in acest sens cu OSCE si alte organizatii

cu atributii in domeniul securitatii;

● adaptarea la cerintele Programului Individual de Parteneriat, corespunzator

obiectivelor de interoperabilitate stabilite de catre Alianta;

● continuarea participarii la Parteneriatul pentru Pace Intarit, in scopul

atingerii criteriilor de performanta cerute de calitatea de membru;

utilizarea Dialogului Individual Intensificat ca modalitate principala

de informare reciproca si pregatire;

● implicarea activa in activitatile Grupului de Coordonare Politica

(PCC) destinate stabilirii liniilor politice directoare pentru operatiunile

desfasurate sub egida NATO;

● analiza si evaluarea, prin reprezentantii M.A.E. si M.Ap.N. in Comitetul

Director Politico-Militar, a Programului Individual de

Parteneriat (IPP) si parcurgerea celui de al treilea ciclu al Procesului

de Planificare si Analiza a Fortelor (PARP);

● elaborarea unor proiecte concrete, corespunzatoare cerintelor integrarii,

pentru planificarea resurselor alocate prin Programul de investitii

al NATO in domeniul securitatii (PINS);

● amplificarea relatiilor de colaborare cu Directoratul pentru Gestionarea

Crizelor si Operatiilor, in perspectiva constituirii in Romania a

unui Centru Regional de Management al Crizelor.

In cadrul EAPC, Romania actioneaza in domenii cum ar fi: securitatea

in Sud-Estul Europei, gestionarea situatiilor de criza, controlul armamentelor,

zadarnicirea proliferarii armelor de nimicire in masa, combaterea terorismului

international, planificarea apararii si bugetului, controlul democratic

si civil asupra fortelor armate, educatia si instruirea (in aceasta directie s-a

infiintat la Brasov Centrul Regional pentru Managementul Resurselor pentru

Aparare, iar Centrul Regional de Pregatire de Stat Major romano-britanic a

fost acceptat ca Centru Regional de Pregatire PfP). In acest context, s-a

avut in vedere amplificarea prezentei romanesti in structurile militare ale

Aliantei.

Potrivit evaluarilor si aprecierilor autoritatilor politico-militare NATO,

precum si ale majoritatii sefilor de state membre ale Aliantei Nord-Atlantice,

Romania este considerata in acest moment un furnizor real de stabilitate si

securitate in plan regional si chiar global. Tara noastra a dovedit, prin felul in

care a participat la gestionarea situatiilor de criza, in special in zona Balcanica,

prin modul in care a asigurat anul trecut presedintia OSCE, prin implicarea

in lupta impotriva terorismului si crimei organizate, prin modul in care

isi motiveaza si isi construieste relatiile cu vecinii, ca este o tara care trateaza

cu maturitate si responsabilitate atat problemele de politica interna, cat si

pe cele internationale menite sa contribuie in mod pozitiv la intarirea pacii si

stabilitatii.

ROMANIA – NATO 1990 – 2002.EDITURA ACADEMIEI DE INALTE STUDII MILITARE. Bucuresti, 2002



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1040
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site