Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Notiunea de coruptie

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic




Notiunea de coruptie

Doi factori sunt esentiali pentru o buna functie publica: etica si increderea. Pentru functia publica din Europa occidentala, etica include, in general, impartialitate in exercitarea serviciului public si rezistenta la coruptie. Administratia trebuie sa respecte norme etice severe. Parlamentarii si ministrii trebuie sa ajute functionarii, stabilind si aplicand norme de conduita stricte. Cei alesi trebuie sa se abtina sa ceara functionarilor sa depaseasca limita ce separa ceea ce este just de ceea ce nu este.




Influentarea vietii publice de catre coruptie este o problema care afecteaza ansamblul Europei. Ea se manifesta mai grav in unele tari din Europa de Est, dupa 50 de ani in care sistemul a alimentat neincrederea cetatenilor la adresa functionarilor si a deformat constiinta civica a celor care au trait si s-au format in acea perioada.

Coruptia reprezinta o amenintare majora la adresa democratiei si economiei de piata. Ea impiedica dezvoltarea economica si sociala, submineaza increderea cetatenilor in democratie, erodeaza regula legii, constituind o negare a drepturilor omului si a principiilor democratice.

Montesquieu arata antinomia dintre coruptie si democratie. Coruptia destructureaza principiile fundamentale ale statului de drept, demoleaza increderea in mecanismele democratiei, slabeste ordinea constitutionala. Antrenand confuzia si suspiciunea, coruptia afecteaza starea de legalitate.

Coruptia genereaza discriminare si inegalitati, imbogatiri rapide si ilicite, duce la crearea unor monopoluri care pervertesc sau distrug legile economiei de piata. 'Ea incalca drepturile economice si sociale, iar in final slabeste increderea <of man to man>, atacand, astfel, insasi esenta (inima) drepturilor omului'.

Coruptia este un fenomen antisocial ce reprezinta o intelegere nelegala intre doua parti, una propunind sau promitind privilegii sau beneficii nelegitime, cealalta, antrenata in serviciul public, consimtind sau primindu-le in schimbul executarii sau neexecutarii unor anumite actiuni functionale ce contin elemente ale infractiunii prevazute in Codul penal.

Coruptia reprezinta incalcarea sistematica si nesanctionata a normelor unei organizatii sau institutii de catre unii membrii care in virtutea faptului ca detin o anumita autoritate , utilizeaza resursele organizatiei cu destinatii diferite de scopurile acesteia.

Coruptia nu poate fi asimilata, in mod automat, cu faptele de natura penala, chiar daca in majoritatea cazurilor ea este strans legata de criminalitate. Coruptia in sens larg, ca si coruptia penala scot in evidenta aceiasi atitudine fata de morala si etica si pentru a merge la esenta trebuie precizat ca in toate situatiile ea tine de abuzul de putere si de incorectitudine in luarea unei decizii. Coruptia reprezinta utilizarea abuziva a puterii publice pentru obtinerea de foloase personale necuvenite.

Termenul de coruptie a fost utilizat in legatura cu sistemul politic si administrativ numai in epoca moderna. In evul mediu el se referea la putreziciunile, la descompunerea carnii dupa moarte, la dezintegrare. De aici conotatia principala a termenului, in acea perioada, privitoare la decaderea spirituala, la vicierea ideilor religioase, a studiilor clasice, a limbii si a moralitatii.

Coruptia implica utilizarea abuziva a puterii publice, in scopul obtinerii, pentru sine ori pentru altul, a unui castig necuvenit:

• abuzul de putere in exercitarea atributiilor de serviciu;

• frauda (inselaciunea si prejudicierea unei alte persoane sau entitati);

• utilizarea fondurilor ilicite in finantarea partidelor politice si a campaniilor electorale;

• favoritismul;

• instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii in domeniul privatizarii sau achizitiilor publice;

• conflictul de interese (prin angajarea in tranzactii sau dobandirea unei pozitii sau unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul si indatoririile oficiale).

Grupul Multidisciplinar privind Coruptia (GMC), a adoptat urmatoarea definitie „coruptia cuprinde comisioanele oculte si toate celelalte demersuri care implica persoane investite cu functii publice sau private, care si-au incalcat obligatiile care decurg din calitatea lor de functionar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o alta relatie de acest gen, in vederea obtinerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natura, pentru ele insele sau pentru altii”.



Coruptia poate fi, in unele societati subdezvoltate, un fenomen mai mult sau mai putin normal, constituind principala sursa de castig pentru categorii largi de indivizi. In sistemele totalitare, in cele comuniste in special,coruptia a fost tolerata din considerente politice, fiind utilizata ca instrument de control social. Coruptia se intalneste practic in orice societate,chiar si in cele cu indelungata traditie democratica.

Notiunea de birocratie

Birocratia reprezinta un mod de organizare destinat administrarii pe scara larga a unor resurse prin intermediul unui corp de persoane specializate, de regula plasate intr-o structura ierarhica si dispunand de atributii, responsabilitati si proceduri strict definite.

Birocratia a caracterizat primele forme de organizare sociala, ea a existat in cadrul marilor imperii orientale din antichitate, care se bazau pe sisteme centralizate de organizare in vederea gestionarii resurselor de care dispuneau, a caracterizat statele absolutiste europene si a fost preluata si in statele nationale moderne, extinzandu-se dincolo de organizatiile statale in cvasitotalitatea organismelor sociale.

In conditiile cresterii interventionismului statal, in secolul XIX, au aparut si primele referiri si analize ale fenomenului birocratic, vizandu-se in primul rand aspectele negative. Astfel, birocratia era vazuta ca opunandu-se democratiei, prin limitarea participarii unor categorii largi la procesul decizional si prin tendinta corpului de functionari de a se transforma intr-o categorie distincta si de a-si impune propriile interese prin intermediulputerii detinute.

Max Weber este cel care face din birocratie o forma de aplicare foarte generala, bazata pe profesionalism, diviziunea muncii, ierarhismul functiilor si impersonalitatea regulilor. In conceptia sa, organizarea birocratica ar asigura precizia, permanenta, disciplina, rigoarea si previzibilitatea comportamentelor, fiind superioara tuturor celorlalte sisteme.

Weber subliniaza indispensabilitatea birocratiei pentru rationalizarea procedurilor de atingere a obiectivelor in orice tip de organizatie specifica societatii industriale. Prototip alunei organizatii rationale, ea este suportul major al rationalizarii lumii moderne; birocratia nu este o putere autonoma,ci doar un aparat, centralizat,competent si eficient, dar in general subordonat unei puteri publice sau de alta natura.

Birocratia este astazi perceputa ca forma corupta generata de administratia care in loc sa-si indeplineasca in mod corect sarcina sa de serviciu public, foloseste birocratia in propriul ei folos.

Particularitatile birocratiei publice

Prima caracteristica a organizatiei birocratice este locul dominant ocupat de autoritatea ierarhica. Exista un inalt nivel de centralizare a deciziilor care conduce la o izolare a nivelurilor ierarhice. Informarea si directivele parcurg intreaga ierarhie de la varf la baza. Nivelul superior stabileste principiile generale iar esaloanele inferioare trebuie sa le puna in practica, astfel ca pe masura ce se coboara in ierarhie, regulile sunt din ce in ce mai apasatoare. Structura iérarhica presupune ca fiecare nivel depinde de nivelul superior si ca fiecare angajat nu are decat un conducator, astfel ca cea mai mare parte a birocratiilor au o structura piramidala. Relatiile de autoritate sunt astfel, prestabilite si limitate arbitrar.




Aceasta autoritate centralizata se caracterizeaza prin specializare si diviziune stricta a muncii. Acest model implica o definire foarte precisa a obiectivelor organizationale, astfel ca, organizarea birocratica ar putea sa asigure eficacitatea.

Intr-o organizatie birocratica exista reguli si proceduri impersonale, prestabilite care urmaresc sa limiteze imprevizibilul, fiind scrise si constituind “memoria” organizatiei. Membrii sai utilizeaza aceeasi impersonalitate in relatia cu clientii iar organizatia ar putea asigura un serviciu echitabil, onest si eficace. Totusi, comportamentul standardizat al birocratului ii dezvolta un ritualism rigid in comportament, astfel ca raspunde cu dificultate noilor cerinte.

Cele mai multe organizatii birocratice sunt destinate sa rezolve probleme de rutina potrivit unui set cunoscut de reguli. Cand se confrunta cu o situatie neprevazuta in aceste reguli, ele au probleme serioase. Unul din motive este tendinta fiecarei persoane din organizatie sa transmita altora responsabilitatea unei astfel de decizii deoarece este posibil ca lucrurile sa nu mearga bine si sa fie tras la raspundere.

Cand intalnesc o situatie noua, birocratii incearca adesea s-o adapteze la una pentru care exista reguli. Aceasta tendinta de a 'forta' situatiile pentru a se potrivi regulilor, in parte rezulta din inclinatia spre conformare care se manifesta in grupuri si organizatii. Astfel, desi organizatiile birocratice pot fi rationale si eficiente in rezolvarea

situatiilor familiare, ele nu se pot adapa la schimbare. Situatiile noi cer moduri noi de rezolvare a problemelor, dar vechile moduri au tendinta de a se autoperpetua. Acest esec de adaptare la conditii noi uneori este denumit incapacitatea instruirii si reprezinta o limita serioasa a organizatiilor birocratice.

Structura birocratica poate raspunde optim unor cerinte de ordin tehnic, dar nu asigura eficacitatea in plan social-uman. In sfarsit, specializarea foarte accentuata conduce la rutina angajatilor iar ierarhia stricta scade gradul de responsabilitate. Salariatul va vedea regulile ca finalitati, fara a le asocia cu scopurile vizate de acestea. Astfel, valoarea instrumentala a regulilor devine o valoare finala, regulile se transforma din mijloace in finalitati iar angajatii se axeaza pe comportamentele stabilite de reguli si mai putin pe obiectivele organizatiei.

Organizatiile birocratice au tendinta de a se perpetua. In orice organizatie cu angajati, un obiectiv primar devine prezervarea organizatiei insesi, care, la randul ei, asigura pastrarea locurilor de munca ale angajatilor.

Sociologii numesc acest proces inlocuirea obiectivului, ceea ce inseamna ca obiectivele de origine ale organizatiei sunt devansate de obiectivul primar al prezervarii organizatiei. Astfel, birocratiile se caracterizeaza prin rezistenta la schimbare si tendinta de perpetuare.

Organizatiile birocratice tind nu numai sa supravietuiasca dar si sa creasca in dimensiune. O prima cauza este reprezentata de putere: prestigiul este determinat in mare masura de numarul de oameni pe care il controleaza un manager. De aceea este in interesul fiecarui manager sa angajeze cat mai multi oameni.

Odata ce mai multi oameni sunt angajati, apare nevoia inmultirii altor categorii de personal (sefi de sectii si birouri, secretare etc.) Asa numita 'lege' a lui Parkinson a relevat de ce nu este niciodata greu sa se dea de lucru tuturor angajatilor. Potrivit acestei 'legi', munca necesara se extinde de asa maniera ca sa se foloseasca timpul si tot personalul disponibil. Se spune ca, daca sunt oameni disponibili, ceva se va gasi de facut pentru ei.

Cresterea, diminuarea sau chiar disparitia unui volum de munca administrativa nu afecteaza in mod direct si semnificativ numarul personalului birocratic, ci intervin alti doi factori care caracterizeaza tendinta de expansiune birocratica: multiplicarea subordonatilor si multiplicarea activitatilor.

O a doua cauza este reprezentata de cresterea calitativa si cantitativa a sarcinilor care solicita o organizatie in epoca actuala.

La aceste caracteristici ale organizatiei birocratice se adauga problemele particulare ale administratiei publice. Aceasta este subordonata puterii politice si astfel concepte precum imputabil, eroare decizionala, capata alt sens. Astfel, pentru a se proteja de criticile publice, administratia este supusa unor controale stricte din partea organismelor centrale care dezvolta reguli suplimentare si creeaza organisme de supraveghere.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1223
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site