Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Specificitatea discursului comunist in Romania - Antidemocratie si anticapitalism

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
UNIUNEA EUROPEANA - SCURT ISTORIC AL UNIUNII EUROPENE
Sursele structurale intraorganizationale generatoare de putere
Parlamentul European
ORDINEA INTERNATIONALA
Specificitatea discursului legionar - Nationalismul in discursul legionar
DELICVENTA IN UNIUNEA EUROPEANA
ORDINEA BIPOLARA
Conceptul de „boundary spanner”/”gatekeeper”
Guvernarea electronica (iGovernement)
RAPORTURILE EXTERNE ALE UNIUNII EUROPENE

Specificitatea discursului comunist in Romania

Avand in vedere ca Internationala a III-a era reprezentanta autentica a fortei proletare, este neobisnuita o discutie despre specificitatea unui discurs care nu putea fi altfel decat cel bolsevic. Cu toate acestea, atat circumstantele socio-politice, cat si scopurile miscarii au facut posibila o deviere, limitata e adevarat, a discursului miscarii comuniste romanesti fata de cel sovietic. Toate discursurile miscarilor afiliate Moscovei erau presarate cu fraze din Lenin, toate aparau interesele statului sovietic pana la sovinism, dar, deseori, lupta pentru putere in propria tara necesita o conduita ideologica aparte.




Astfel, spre exemplu, in dialogul despre rezolutiile Partidului Comunist se discuta despre oportunism in sanul miscarii. Acest oportunism declanseaza o pluralitate de acceptiuni directivelor de la Moscova si creeaza, in sens limitat, un specific romanesc.

1. Antidemocratie si anticapitalism

Atitudinea anticapitalista si antiburgheza a discursului comunist specula un adevar universal: clivajul bogat/sarac. Psihologic acesta era un argument care a mobilizat masele dintotdeauna. De aceea criticau scumpirile si impozitele: „Mizeria si suferinta ne unesc.”[1] Apoi „somajul este rezultat al unei stari de lucruri anormale, de aceea lupta impotriva somajului este in acelasi timp si lupta impotriva oligarhiei…”

„Din cauza, conditiunilor grele in care lucreaza muncitorul, orele de lucru prea multe, alimentarea insuficienta, salariile proaste si valul de scumpete care exista fac ca in casa muncitorului sa se incuibeze tuberculoza, care ii macina familia.”[3]. Insistenta discursului pe conditia precara a muncitorului accentueaza o dimensiune emotionala a ofensivei comuniste.

Anacronismul economiei capitaliste, macinata de angoasa somajului, de coruptie, este comparat cu randamentul urias al economiei sovietice care inseamna: „nevoia crescanda de a mari productiunea pentru ca intr-un regim egalitar standardul de viata nu are limita si prin urmare lipsa oricarei perspective de somaj”[4]. Aceste elemente tind sa contrazica pozitia marxista conform careia existenta burgheziei este legata indisolubil de procesul de revolutionare perpetuu al instrumentelor de munca, al mijloacelor de productie si, implicit, al relatiilor sociale. Leninismul aduce marxismului ortodox un anume oportunism, o capacitate de adaptare la circumstantele epocii, pentru a fi mai bine pregatit in lupta pentru puterea politica.

Productia este elementul cheie in logica economica marxist-leninista. Nivelul productiei este un indicator al prosperitatii. Ulterior punerea in practica a dezmintit fanteziile comuniste si le-a dovedit mult inferioare sistemului capitalist.

In acesta avant cereau desfiintarea impozitului salarial, corelarea valorii salariilor cu nevoile reale, conditii de munca imbunatatite. Impozitul, in schimb, sa fie impus progresiv in functie de avere pentru a lovi in clasa capitalista care beneficiaza de un cadru legal care-i apara interesele: „aceasta legalitate exista numai in masura in care ea convine sau nu convine intereselor burgheze.”[5]Legea contractului de munca, legea comercializarilor erau antimuncitoresti. Prin rationalizarea capitalista se ajungea la salarii mici, de subzistenta si la somaj. Dar cat exista aceasta legalitate, miscarea comunista a reusit sa-si afirme discursul antiburghez si sa critice exploatarea capitalista: „De la inceput comunistii au folosit retorica libertatii si drepturilor protestand impotriva acuzatiilor de comportament neconstitutional.”

Capitalismul este in fapt un sistem de exploatare a muncitorului modern in care „muncitorimea din lumea intreaga lupta pentru dezrobirea ei de sub jugul capitalist ”[7] un sistem unde sclavagismul proletariatului este fundamental: „toate institutiile oranduirii capitaliste sunt anti-muncitoresti.”

O sursa de manipulare burgheza este ideologia acestei clase cu care mentine in inconstienta clasa muncitoreasca: „Storcand colosale profituri monopoliste, capitalistii uneia dintre diferitele ramuri industriale, unei din diferitele tari etc. capata posibilitatea economica de a corupe unele straturi de muncitori si in mod vremelnic, chiar si o minoritate destul de insemnata acestora, atragand de partea burgheziei ramurii industriale respective sau a natiei respective aceste straturi de muncitori impotriva tuturor celorlalte.”[9] De aceea muncitorimea trebuie sa aleaga discursul comunist, singurul care le apara drepturile. „astazi cand mizeria s-a adancit atat de mult in randurile masei muncitoare, cand scumpetea face ravagii si cand capitalistii cauta sa iasa din criza prin exploatarea maselor muncitoare, marindu-le orele de lucru si reducandu-le salariile, muncitorii sunt datori sa se uneasca.”

Reformele burgheze nu vor mai tine dupa ce aceasta clasa conducatoare a „ prefacut Parlamentul intr-o gasca de hoti si de lachei si regimul constitutional intr-o lugubra minciuna. Ministrii, sefi de partide, politicienii cu regele lor in frunte, nu mai au ce cauta in viata publica a poporului roman. Locul lor este intr-o puscarie !”[11] Aceasta disolutie morala, pierdere a increderii este provocata de coruptie. „Guvernul satului modern ie numai un comitet care administreaza afacerile clasei burgheze.” Aceasta coruptie este in fapt sursa tuturor erorilor sistemului burghez. De coruptie este legat compromisul, apoi acesta cuprinde dialogul si manifestarile publice pasnice, parlamentarismul care sunt clasificate de miscarea filobolsevica din Romania ca slabiciuni ce vor duce intr-un viitor apropiat la un colaps ireversibil al capitalismului.

Burghezia „ a facut din demnitatea personala o simpla valoare de schimb…Intr-un cuvant, in locul exploatarii invesmantate de iluzii religioase si politice a pus o exploatare deschisa, directa, brutala si fara rusine.”[13] Dorinta de castig, afacerile, puterea banului inspira valori care apar in discursul comunist ca dezumanizante, degradante: „Acest despotism ie cu atat mai ticalos, mai uracios si mai nesuferit cu cat isi pune castigul ca tinta fatisa.” Ideologia comunista se vrea in schimb superioara, umanitara.

Burghezii sunt facuti paraziti, criminali, jefuitori, acaparatori ai tuturor mijloacelor de productie, discursul dezumanizandu-i: „Numai astfel stransi uniti si solidari, toti voi cei exploatati va veti putea impune revendicarile in lupta voastra cu patronul si veti schimba aceasta viata mizerabila ce-o traiti astazi, intr-o alta viata mai fericita, mai libera, fara batai, fara schingiuiri si fara exploatare, omului de catre om.”

Coruptia si ipocrizia clasei capitaliste a produs o infrangere rusinoasa in razboiul mondial si la o pierdere nejustificata a teritoriilor. De aceea inca de cand erau partea extremista a Partidului Social Democrat loveau in guvernantii romani. Guvernul de al Bucuresti este asociat cu despotismul tarist. In propaganda comunistii importau criticile sovietice aplicandu-le societatii romanesti. Astfel ajungeau sa spuna ca regimul tarist reprezenta un model pentru oligarhia burgheza romana. Era un fel de a reduce clasa conducatoare romaneasca la primitivitatea tarismului, un fel de a asocia guvernantii romani la vina oligarhiei ruse. Incercau fara sa reuseasca reconstructia circumstantelor care au facilitat succesul bolsevic. Aceasta identificare fortata aduce in lumina metoda bolsevica de clasificare a adversarului: ori era pentru miscare, era impotriva ei, nu exista o alta alternativa.

Burghezia era un factor antinational: „Burghezia romaneasca duce cea mai salbatica politica de asuprire nationala in provinciile nou alipite.”[16]Aceasta declaratie facea posibila comparatia burgheziei cu o clasa colonizatoare.

Critica burgheziei are o dimensiune a intolerantei religioase. Vina exclusiva apartine burgheziei capitaliste care supune orice aspect al existentei sociale, economice, politice, culturale prin puterea banului. In schimb clasele aservite sunt muncitorii si taranii care accepta ca o fatalitate pumnul de fier burghez.

Faptul ca in Romania exista o burghezie care este impartita in doua subgrupe ce acced succesiv la guvernare determina gruparea comunista sa ia pozitie si sa afirme ca nu exista o viata politica naturala, ci una regizata. Iar acest scenariu regizat stagneaza evolutia sociala, economica si politica reducand sistemul la esenta se: o tiranie burgheza. Schimbarea liberalilor cu taranistii nu era decat un capriciu al capitalistilor occidentali, al bancherilor vestici. De aceea politicile taraniste si liberale care in aparenta sunt divergente, in fapt au o singura finalitate: supunerea si exploatarea proletariatului.

Sume colosale se cheltuiau, in opinia comunistilor, pentru bunastarea clasei stapanitoare si mai ales pentru inarmare. Marirea impozitelor sta drept marturie.

Statul burghez este in opinia comunista un stat terorist: „Burghezia ne refuza dreptul de a trai”[17], iar: „Grupurile capitalului financiar, industriei grele si marilor latifundii – paturile cel mai reactionare si soviniste ale burgheziei romane – au nevoie de un guvern tare, cu autoritate pentru a putea mentine si inaspri asuprirea maselor exploatate din Romania”

Acuzau capitalismul ca fiind responsabil pentru miscarea fascista. Adica fenomenul fascist era un avatar al sistemului capitalist. Implicit burghezia conspira cu fascismul fiind forma ale aceluiasi sistem. „Problema cea mai insemnata si de neamanat a Partidului Comunist din Romania este lupta impotriva pericolului de razboi si impotriva atacarii U.R.S.S. ”[19]Obsesia atacului capitalist este recurenta in discursul comunist.

Burghezia era acuzata si de falsificarea istoriei. Presa burgheza este conform discursului comunist supusa capriciilor magnatilor capitalisti fiind instrumentul ideologic al acestora.

2. Clandestinitate si terorism

Clandestinitatea era vazuta ca un aspect al luptei de clasa si va caracteriza sistemul comunist si dupa instalare la putere. Aceasta dimensiune a obscuritatii alimenteaza atat sentimentul de suspiciune universala asupra comunismului cat si imaginea terorista a miscarii. De aceea comunistii se disting de: „partizanii unei preschimbari sociale pasnice” . Adica se disociaza de socialistii marxisti.

Sunt constienti ca adoptarea clandestinitatii ii rupe de contactul direct cu masele si discursul capata implicit o aura de suspiciune: „starea de ilegalitate in care se afla partidul, nu inseamna ca membrii partidului fac totul in secret, fara ca muncitorimea sa afle ce spune si ce vrea partidul. Ilegalitatea inseamna ca nimeni nu are voie sa stie unde sunt organizatiile partidului…” . Contactul cu masele este primordial pentru reusita revolutiei proletare mondiale, contactul cu acestea determina trezirea constiintei muncitoresti.

Ei, comunistii sunt pentru lupta fara compromis impotriva burgheziei fiindca numai forta este mobilul principal al schimbarii: „Liberalii insa nu renunta la guvernare decat constransi prin violenta”[22]. Cultul fortei este foarte bine camuflat de utopia discursului, de aura de idealuri nobile. Faptul ca puterea obisnuintei a milioane de indivizi n-a fost indusa prin propaganda, prin cultura, ci prin represiune este una dintre convingerile ideologiei leniniste.

Discursul pune accent pe centralizare si disciplina. Acestea sunt ingredientele necesare pentru succesul impunerii dictaturii proletariatului. Recunosteau ca fara disciplina si spirit de sacrificiu revolutia rusa ar fi fost un esec: „Multumita disciplinei Partidul comunist rus a putut jertfi si jertfeste mii din cei mia buni tovarasi atat in lupta contra dusmanului extern cat si celui intern.”[23] Iar cei care nu erau in acord cu perspectiva leninista erau cei care incercau slabirea centralizarii partidului in fata atacurilor burgheziei. In acest sens intoleranta spiritului doctrinar al discursului este un instrument de coeziune al miscarii.

Existenta adversarului omniprezent este o justificare pentru lupta continua in care se afla miscarea. Aceasta lupta va fi dusa si dupa cucerirea puterii tradand psihologia militarista a ideologiei leniniste si radacinile sale de inspiratie iacobina. 1789 a deschis o anumita perspectiva asupra reusitei unei revolutii in general si anume: succesul sau nu poate fi atins fara victime in masa.

Combateau constitutiile burgheze, drepturile constitutionale, pseudolibertatile sistemului capitalist, dar ei supravietuiau datorita acestor avantaje. Actionau ca niste teroristi si cand erau identificati si arestati sustineau incalcarea drepturilor si libertatilor individuale. Daca circumstantele ar fi facut ca miscarea sa existe intr-un regim represiv aceasta ar fi avut o viata scurta si tragica. Dovada stau evenimentele petrecute incepand cu 1933 in Germania nazista.

Contradictorie idealurilor socialiste de umanitate, de progres si egalitate era aceasta atitudine terorista. Interventia si demersurile Sigurantei erau justificate tocmai de prin natura actelor comuniste. Dar acestea erau dictate de la Moscova, iar finantarea se facea tot de acolo.

Combateau razboiul intre popoare, dar in schimb sustineau conflictul deschis intre clase pana la razboiul civil, dorind crearea unei situatii anarhice favorabile declansarii revolutiei proletare. Criticau mizeria, violenta, pierderile umane si materiale produse de razboi, luptau pentru pacea intre popoare, dar in schimb cereau revolutie.

Internationalismul

Internationalismul este o alta dimensiune a discursului comunist. Acest lucru se poate sustine sub doua aspecte: primul tine de tinta discursului, care are pretentia de a se adresa muncitorilor din lumea intreaga, iar al doilea tine de uniformitatea discursurilor partidelor afiliate la Internationala a III-a, evident uniformitate dictata de Moscova. Internationalismul implica solidaritatea la nivel mondial, unirea tuturor fortelor proletare fara recurgere la nationalitate. Aceasta sarcina este una istorica si deci prin natura sa necesara si implacabila. Refuzau posibilitatea razboiului intre popoare ca fiind un fenomen specific monopolului capitalist si doreau reliefarea tensiunilor intre clasele sociale si recunoasterea publica a acestora ca un adevar universal valabil.



Intelegeau internationalismul in sensul filobolsevismului afisat deschis. Cine nu se integra miscarii va fi catalogat ca inamic si printr-o inertie a evenimentelor, va fi supus extinctiei, cel putin sub aspect politic daca nu neaparat fizic. Ulterior comunismul devenit regim le va pune in practica pe ambele.

Internationalismul nu e aplica numai clasei proletare ci si burgheziei. Prin urmare ca si proletarii burghezii sunt uniti la nivel supranational si conspira pentru dominatia claselor de jos. Astfel interesul de clasa este international.

Chiar Marx vorbeste de revolutia burgheza ca indreptata spre universal in dauna nationalismului. Politicile burgheze urmeaza vointa capitalismului international in dauna industriei nationale, a comertului, a culturii, a valorilor nationale in general.

Analogia revolutiei bolsevice cu revolutia franceza realizata vreme indelungata confera o aura de universalism comunismului, dar si datorita inclinatie spre internationalism, datorita apelurilor la proletariatul universal.

4. Socialisti versus bolsevici

Radicalitatea filobolsevicilor romani in diferentiaza de marxisti moderati. Chiar gruparea se numea pe sine partid revolutionar condamnand suporterii vechii oranduiri: „Precum imperialismul si setea de profit au monopolizat dragostea de tara, asemenea comunistii au monopolizat lupta de clasa si revolutia.”[24] In critica sistemului burghez roman facuta de comunisti intra acuzatia de vinovatie pentru a fi tinut sistemul social intr-o stare de semifeudalitate. Dorinta de inavutire a oligarhiei burgheze a fost principalul factor care a determinat aceasta stare de lucruri. Reforma comunista va schimba lucrurile in sens pozitiv dupa ce va reusi sa construiasca un socialism autentic pe ruinele unui sistem semifeudal. Aici exista critica marxista realizata in epoca de socialistii moderati, de social-democrati. Acestia contesta viabilitatea unui socialism ridicat pe ruinele unui sistem semifeudal.

Conform marxismului ortodox, socialismul este una din etapele naturale in care va intra orice societate dupa epuizarea democratiei ca regim. Astfel este necesar ca, inainte de a fi socialiste, acele societati sa fie capitaliste. Aici sta cel mai puternic repros adus de socialisti marxisti discursului comunist: „O tara care nu are capitalismul dus la ultimul sau grad de dezvoltare, incare n'a existat democratia cea mai larga care sa faca educatia cetateneasca a maselor proletare, in care proletariatul si partidul sau de clasa nu are sprijinul sau macar simpatia imensei majoritati – caci revolututia socialista si proletara, nu este cum au fost toate revolutiile trecute, a unei majoritati in folosul minoritatii, ci a majoritatii proletariatului in folosul imensei majoritati a poporului – o tara nu a indeplinit toate aceste conditiuni, este inca o tara inapoiata pe calea dezvoltarii sociale si nu este inca coapta pentru transformarea sociala socialista.”

Sensul discursului socialist nu era pentru o revolutie proletara in orice conditii. Socialistii moderati intelegeau sensul si rolul clasei burgheze pentru dezvoltarea sociala si asteptau un colaps natural al capitalismului. Acuzau demersul leninist pentru terorism si anarhism, pentru abatere de la doctrina marxista autentica – nu puteau instala comunismul pe ruinele tarismului intr-o tara subdezvoltata, semimedievala etc.

Pe langa acestea atitudinea voluntarista a gruparii bolsevice nu mai lasa loc succesiunii naturale a evenimentelor care ar fi trebuit sa decurga dupa legile istorice: „Legea naturala de dezvoltare a socio-economica a Rusiei, determinatul istoric rezultat din insasi starea Rusiei, vine ca o ironie a istoriei si porunceste chiar asupritorilor, „noii vieti sociale rusesti” sub amenintarea completei distrugeri economice a Rusiei, sa se supuie poruncei determinismului economico-social, deschizand larg portile capitalismului.”[26] Altfel spus, faptele se opun discursului leninist si dezvaluie mai mult realitatea unei lovituri de stat favorizata de circumstantele epocii.

Chiar comunistii recunosc ca reusita Revolutiei bolsevice a stat in evenimentele derulate de razboiul mondial, numai ca din perspectiva discursului comunist acest razboi era inevitabil, deci si succesul comunismului a devenit la randul sau o realizare imperativa impusa de legile istoriei. Iar cauzele razboiului mondial si a tuturor razboaielor in general tin structural de sistemul capitalist.

Din aceasta perspectiva discursul comunist romanesc acuza burghezia romana de a planui un razboi cu Rusia proletara si implicit cu oricare dintre noile republici socialiste. Asta fiindca sta in natura capitalismului sa provoace conflicte, dar si din teama capitalista fata de amploarea revolutiilor proletare.

In alta ordine de idei colaborarea cu bolsevicii insemna supunerea neconditionata la directivele leniniste, prin urmare o lipsire totala de libertate de decizie si de actiune: „Asa dara Partidul Comunist din Romania afara de ordinele Monitorului si ordinele de la Moscova, mai are de primit ordine si de la Confederatia Balcanica cum sa se organizeze si cum sa se conduca.”[27] Cu toate acestea in statutul partidului se specifica libertatea deplina in discutie despre doctrina si despre strategia partidului. Comunistii cereau social-democratilor „incadrarea tuturor fortelor lor native si pozitive si inmanuncherea lor in acelasi organism comun, capabil de rezistenta si de lupta.” , sugerand ca nu fac totul pentru muncitorime. Le cereau „constituirea partidului unic al clasei muncitoare” pentru a-si mari sansele de castig. Apoi considerau ca ar trebui sa renunte la vechia lor titulatura care sugereaza compromisul, sa adopte un nume cu sonoritate pentru masele proletare si sa revizuiasca o mare parte din ideologia sa: „Partidul Social-Democrat trebuie sa-si schimbe politica quasi-guvernamentala si sa fie realmente un partid de opozitie si independent, serios si corect, un aparator direct, intreg si nesovaitor al tuturor paturilor muncitoresti si suferinde.”

Socialistii moderati sunt acuzati de filobolsevici de colaborare cu burghezia, de subminare a revolutiei proletare, de erezie fata de autenticitatea socialismului si implicit de sectarism: „ In 1914, cand a inceput razboiul care timp de patru ani a inecat in sange globul pamantesc, razboiul intre capitalisti pentru impartirea profiturilor, pentru dominatia asupra popoarelor mici si slabe, acesti socialisti au trecut de partea guvernelor lor.”[31] Comunistii filtreaza marxismul exclusiv prin perspectiva leninista. Prin natura sa gruparea comunista este in opozitie cu toate partidele, chiar daca are origini intelectuale comune cu unele dintre ele. Social-Democratii trebuia „sa faca o opera de curatenie a partidului, sa descotoroseasca partidul de toata zgura si sa-l pliveasca de toate buruienele si sa-i dea o tinta socialista vrednica, o existenta de sine statatoare si o cale…”

Socialistii romani erau tinta atacurilor dure ale discursului comunist. Grupul comunist incerca convingerea acestora de a renunta la ortodoxismul marxist si acuzau conducerea Internationalei a II-a ca au tradat cauza proletara: „Internationala a II-a a devenit Intentionala renegatilor.”[33].Social democratii sunt acuzati de tradare, crimele comuniste sunt aruncate asupra lor ca un fel de justificare a violentelor acestor grupari. Comunistii afirma: „Social-democratia este cea din urma nadejde a dominarii claselor bogate de aceea socialismul este si nu poate fii decat comunist si revolutionar.”

Miscarea comunista, chiar atunci cand era partea extremista a Partidului Socialist era instrumentul unei puteri straine in Romania: „Realizarea idealului nostru, Internationala comunista si Rusia Sovietica – iata trei lucruri care nu se pot desparti de catre noi.”[35] Chiar in proiectul de statut al Partidului Socialist Comunist articolul II era prevazut ca: „Partidul Socialist Comunist din Romania este o sectie a Internationalei Comuniste de la Moscova. Acesta este un alt argument al discordiei dintre cele doua.

Si daca burghezii romani sunt susceptibili de a fi vasalii capitalistilor occidentali si social-democratii se invart in apropierea lor atunci comunistii romani ii incadreaza in categoria fascismului: „Comunistii se refereau la social-democrati ca fiind „social-fascisti”, iar social- democratii le replicau descriindu-i pe comunisti ca fiind calul troian sovietic in Romania.”

5. Clauza autodeterminarii

Ca toate partidele comuniste europene si cel roman avea dorinta de afiliere la Internationala a-III-a. In 1921 Partidul Socialist a hotarat afilierea. In detaliu, fiindca Rusia in 1918 a rupt relatiile diplomatice cu Romania, fiindca nu recunostea legitimitatea unirii cu Basarabia, existenta in zona Nistrului a unui raport fragil a dus la o tensiune intre cele doua state. Apoi afilierea Partidului Comunist Roman si angajamentele luate fata de Internationala a III-a a dus la iritare pe scena politica romaneasca. In 1923 Federatia Comunista Balcanica a decis ca Partidul Comunist Roman sa sustina in programul sau autodeterminarea chiar cu consecinta ruperii de statul roman a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Dobrogei.

Fiindca comunistii rusi doreau Basarabia, comunistii unguri Transilvania si cei bulgari ravneau la Dobrogea si nu numai,comunistii romani au trebuit sa sustina in discursul lor „ ca nici o natiune sa nu tina in asuprire pe alta, nici un neam sa nu fie subjugat si fiecare popor singur sa aiba dreptul de a se conduce”[38].Cand visul Romaniei unitare se implinise declaratiile comuniste de realizare a unei prosovietice aduceau a sovinism, a tradare de neam.

In fapt construirea Romaniei Mari era opera conspiratiei capitalismului mondial care prin burghezia romana exploata si asuprea minoritatile nationale: „ca rezultat al politicii imperialiste s-a facut Romania Mare.”[39] De aceea, sustinea discursul, aceste nationalitati nu se bucura de drepturile lor elementare culturale si sociale. Asa se explica reactia dura a acestor minoritati fata de puterea centrala. Prin urmare burghezia avea un caracter antinational de aceea: „sfortarile nationalitatilor asuprite sa fie sprijinite pe baza dreptului de autodeterminare a natiunilor pana la dezlipirea completa de statul existent.” Si aceasta cand in Europa principul natiunii era la apogeu.

Dupa Marea Unire din 1918 si conform unui recensamant din 1930 romanii reprezentau doar 71,9% apoi maghiarii 7,9%, germanii 4,1%, evreii 4%, rutenii si ucrainenii 3,2%, rusii 2,3%, bulgarii 2%, tiganii 1,5%, turcii 0,9%, etc. Minoritatea germana a fost cea mai intelegatoare fata de Unirea de la 1818. Minoritatea maghiara a opus rezistenta mai ales dupa Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920 si chiar a inceput sa se organizeze in grupuri oponente fata de autoritatile satului. Situatia maghiarilor poate fii explicata prin faptul ca secole de-a randul au fost considerati natiune dominanta, iar dupa 1918 s-au trezit in minoritate. Minoritatea evreiasca era prezenta in aproape toate partidele romanesti.

Burghezia romana este vazuta ca asupritoare a unei presupuse nationalitati cu spcific basarabean. Dupa ei Basarabia a fost cucerita impotriva revolutiei ruse si o considerau o anexare, o cucerire, nu un teritoriu romanesc: „populatia moldoveneasca se considera si este in realitate o nationalitate independenta.”[42] Deci alipirea Basarabiei si Bucovinei nu s-a realizat prin vointa poporului, ci prin aceea a burgheziei, iar aceasta falsa dezrobire nationala nu este altceva decat o negare categorica a socialismului. Razboiul prin caracterul sau imperialist de jaf si exploatare nu era o solutie pentru problemele nationale europene. Sub tiradele nationaliste nu erau decat interese burgheze.

Dar nu numai Basarabia, ci si Transilvania este privita ca o anexare. In discursul comunist este prezenta ideea conform careia dupa infrangerea Germaniei si dezmembrarea Austro-Ungariei Transilvania a fost proclamata republica, iar proletariatul de acolo era liber. Prin urmare alipirea Transilvaniei era o cucerire, o negare a drepturilor si libertatilor proletariatului recent castigate. Asemeni poporului din Basarabia si cel din Transilvania sunt supuse sclaviei burgheze prin unirea cu Romania. De aceea comunistii cer maselor: „ Faceti si in Romania o republica cum au facut muncitorii si taranii din Rusia, Germania, Austro-Ungaria”. Aceasta cerere este un exemplu de specific demagogic filobolsevic care, in fapt, sugereaza apropierea inevitabila a revolutiei mondiale proletare. Printre alte revendicari era si aceea a unui tribunal supranational care sa rezolve litigiile dintre state si in consecinta desfiintarea armatelor care nu erau decat instrumente de coercitie capitalista.

6. Dreptul la vot

Comunistii rusi resping sufragiul universal, nu si cei romani. Spre sfarsitul sec. XIX procentajul analfabetilor era de 85% din totalul populatiei ruse , acesta fiind un argument pentru dictatura. Astfel sustineau ca nu puteau lasa soarta statului in mana gloatelor fiindca aceasta ar fi echivalenta cu un act de tradare de tara.

Miscarea comunista romana sustinea dreptul la vot contrar pozitiei sovietice fata de riscurile votului, pe de o parte pentru a-si mai inmulti criticile la adresa puterii burgheze, iar pe de alta pentru a respecta directivele impuse de Federatia Comunista Balcanica, in faza incipienta.



Pe langa aceasta mai sustinea si formarea unei constituante aleasa de popor la care se alatura exproprierea totala a proprietatii burgheze si desfiintarea burgheziei. Motivele prezentei acestor revendicari in programul miscarii tineau, dincolo de falsa imagine ca au alte principii decat bolsevicii rusi, de incercarea de reconstituire a circumstantelor care au facilitat succesul revolutiei din octombrie1917 ori de incercarea de a raspunde realitatilor romanesti si implicit de a-si mari ecoul.

7. Propaganda si popularitatea discursului comunist

In 1917 comunistii isi construiesc discursul pe un argument coplesitor si anume:situatia dezastruoasa din tara provocata de razboiul mondial. Un argument pentru viabilitatea revolutiei ruse care trebuia urmata ca un model, era tocmai infaptuirea ei. Asadar argumentul utilitatii si functionalitatii revolutiei era tocmai existenta ei. Comunisti romani care isi insusesc discursul leninist vad in precedentul revolutiei ruse declansarea colapsului universal al democratiilor si debutul revolutiei proletare mondiale. Razboiul este vazut ca o culme a monopolului capitalist, un conflict din care merii detinatori de capital profita din conflictele dinte natiuni si isi sporesc profitul.

Agresivitatea cu care discursule vorbesc de victime, de pierderile materiale, de fragilitatea alipirii teritoriilor, de coplesitoarele datorii externe tradeaza neputinta si frustrare. Aceste premise au in fapt o situatie reala, dar exagerarea ei care duce pana la dezinformare creioneaza inca de la debut inclinatia spre fals, spre demagogic. Aceasta inclinatie va fi dusa ulterior, cand miscarea prin circumstante istorice va deveni sistem, pana la statutul de politica publica, efectul intorcandu-se asupra majoritatii liderilor, ei insisi traind intr-o utopie a prosperitatii si progresului.

Dupa razboi Romania era intr-o situatie departe de a fi fericita: pagubele razboiului, scaderea si dezorganizarea productiei, un nivel de trai scazut, apoi raritatea sau chiar inexistenta unor produse de prima necesitate. Efectul a fost in 1919- 1920 extinderea grevelor si miscarilor de protest. Aceste miscari sociale pe langa obisnuitele revendicari materiale aveau si revendicari de schimbare a sistemului politic cerand chiar dizolvarea structurilor statale si a monarhiei. Miscarile aveau mai totdeauna steaguri rosii. Rosul devenise simbolul inconfundabil al revoltei. Doreau o Republica Socialista Sovietica. Pe langa acestea scandau lozinci pentru inlaturarea burgheziei, pentru ruperea relatiilor capitaliste si pentru instaurarea dictaturii proletariatului. Manifestarile incitau la revolta contra stapanirii „sculati-va ca un singur om contra stapanitorilor criminali care au pierdut Romania.”

In Romania existau conditiile unei lupte democratice si civilizate pentru putere, dar traditia clandestinitatii venea de la Moscova si a fost impusa si miscarii comuniste romane asa cum au fost impuse si principiile ideologice si reteta unui anumit discurs. „Revolutia rusa trebuie sa ne fie pilda si model. Romania trebuie sa fie o republica socialista.”[46]

O parte a celor recrutati acceptau neconditionat directivele de la Moscova, dar era si o parte care nu agrea conditia de revolutionar de profesie care implica insurectia armata , demers violent fata de sistem, clandestinitate, dubla identitate etc. In fapt Moscova se baza mai mult pe retelele clandestine decat pe cei care actionau legal, de aici caracterul sectar al miscarii. Concret aceste grupuri nu indeplineau criteriile necesare functionalitatii unui partid, ci mai degraba reprezentau o suma de grupari inclinate spre conspiratie, complot pentru castigarea puterii. Acesta este un motiv pentru care o parte din comunistii romani au refuzat aceasta conditie obscura: „Dar Partidul Socialist, partidul de clasa al clasei muncitoare, nu este o secta de conspiratori, o clica care pune mana pe putere ca s'o intrebuinteze in folosul sau sau in folosul membrilor ei.”[47]

In aceasta obscuritate multi neexperimentati ajungeau lideri. In fapt era imposibil un acord al majoritatii cand celulele acestea subterane nici macar nu se cunosteau intre ele si chiar se banuiau reciproc. In fapt Siguranta supraveghea strict si avea multe informatii despre miscare. Toti comunistii s-au acuzat reciproc ca au fost informatori pentru Siguranta. Partidul a fost finantat de atat de Moscova cat si de Siguranta romaneasca.

„In activitatea clandestina, orice tinerel, orice analfabet, orice aventurier se considera singur sef de miscare, dicteaza miscarii publice si maselor, angajeaza miscarea in actiuni si lupte fara ca nimeni sa-l cunoasca, fara ca nimeni sa-l controleze” . Dar Partidul Socialist din Romania nu agrea miscarea clandestina numai ca o parte din membrii au continuat sa o sustina. Atat Ilie Moscovici cat si Constantin Popovici aduc prin atitudinea refractara fata de Moscova putin din specificul miscarii romane.

Fiindca partidul era finantat de Moscova unul din motivele inrolarii era si interesul financiar. Alt motiv, asa cum ne arata Herbert Ziblar, era si faptul ca da un sens unor existente marunte, unor oameni marginali si respinsi de societate, ratati profesional, aventurieri, infractori, conditie sociala joasa etc.

Cand intr-o perioada de razboi o tara este insufletita de o solidaritate nationalista Partidul Social-Democrat, cum exista atunci, era o miscare antisistem. Evident este o atitudine inspirata de leninism. Se dau internationali, solidari cu proletariatul universal si refuza nationalismul ca fiind o atitudine limitata si anacronica. Pentru a-si mari numarul de simpatizanti discursurile contin teme ce speculeaza sentimente comune ale indivizilor pentru a-i mobiliza, pentru a crea o comunitate imaginara.

Lozinca: „Lupta impotriva razboiului imperialist, apararea Uniunii Sovietice, patria proletara”[49] tradeaza sovinism si interese straine. In acest fel comunisti se simt vanati pentru simpatia lor fata de interesele sovietice, pentru cererea suportului masiv si neconditionat al „revolutiei rusesti, al carei suflu generos trebuie sa se intinda si peste Prut” . O mare parte din articolele publicate sunt adresate atat cetatenilor romani car si celor sovietici. Acest lucru se poate justifica prin adeziunea comunistilor romani fata de miscarea proletara internationala, numai ca aceasta miscare este eminamente sovietica, in sensul ca apelul se face exclusiv proletarilor rusi, cu foarte putine exceptii. Pentru orice stiutor de carte contactul cu un astfel de discurs ii sugereaza intentiile miscarii comuniste romane, adica adeziunea cu proletarii bolsevici contra capitalistilor romani. Evident in perioada razboiului mondial adeziunea fata de revolutia rusa sugera inclinatia spre pace, dar odata razboiul incheiat pozitia de reprezentanti ai intereselor sovietice in Romania a gruparii comuniste devine clara.

Comunistii luptau pentru popularizarea operelor lui Marx si Engels, dar mai ales a celor ale lui Lenin: „Raspandirea de literatura de partid, castigarea de noi cititori si noi membrii de partid, agitatie propaganda si prelucrare individuala.”[51]Orice ziar sau revista nou aparuta nu putea lua fiinta fara acordul prealabil al Internationalei. Membrii partidului nu puteau colabora cu ziarele burgheze, desi cei care scriau articole de o anumita categorie: fizica ,medicina, drept mai puteau publica in reviste de specialitate. Acestea erau ingaduite fara a critica partidul.

Discursurile abunda in declaratii despre constiinta de clasa, despre masele proletare, despre insurectia maselor, dar aceasta conditie a clandestinitatii era contradictorie spiritului maselor. Aceasta fiindca neaga activitatea publica care este primordiala pentru adeziune maselor, adeziune necesara suportului in lupta pentru putere. Referintele in discursuri la sutele de mii de proletari, la masele de tarani care s-au inscris in miscare este nefondata si ireala. Un argument este ca activitatea in subterana impune suspiciune, iar un partid cu dubla identitatea are o credibilitate redusa: „Propaganda P.C.R. dadea, in general, impresia de a fi sectara, infierbantata si imuna la realitatile vietii de zii cu zii din Romania.”

Comunistii vorbeau de drepturi si libertati cetatenesti, de alegeri libere, in interiorul partidului, pe baza majoritara si actionau ca niste gangsteri. Trambitau ca vor sa introduca norme sociale fundamentate in mod real pe dreptate, egalitate si fratie, dar, in acelasi timp, paradoxal pentru principiilor lor umanitare, incitau la solutii violente si radicale.

In Romania retelele comuniste existau inca din vara anului 1918 in mod clandestin. S-au format din initiativa unor membrii ai Partidului Socialist. Prin urmare faptul ca miscarea comunista ar fi aparut in 1921 este un mit istoric. Membrii cu initiativa formarii unor astfel de retele erau: Ilie Moscovici, Alecu Constantinescu, Henrich Sternberg, Gheorghe Cristescu, Constantin Popovici. Simultan cu revolutia bolsevica apar si pe teritoriul Romaniei filobolsevici care ulterior au raporturi cu liderii rusi si cu grupurile bolsevice romanesti din spatiul sovietic. Acestia sperau la o revolutie bolsevica romaneasca atat liderii sovietici care reprezentau un model pentru bolsevicii romani, dar mai ales acestia din urma. Toti sperau ca circumstantele de care a beneficiat succesul comunist rus se vor repeta si in spatiul romanesc plecand in primul rand de la nemultumirile sociale create de razboi. Dincolo de adeziunea ideologica puterea era o tentatie care justifica pentru acestia orice mijloace asa cum a dovedit-o nu numai perioada interbelica, dar intreg secolul XX.

Violentele, atitudinea suspicioasa aruncau miscarea intr-o lumina proasta. Ilegalitatile savarsite de aceste celule degradau imaginea Partidului Socialist din care initial faceau parte. Justificau acestea invinovatind conducerea de a fi instituit dictatura in timpul razboiului, discursurile abunda in argumente aduse de pe pozitia unei grupari democratice masurilor represive luate de stat impotriva miscarii. Critica cenzura, starea de asediu, instituirea curtilor martiale care intrasera in obisnuinta. Apoi sustin in revendicarile care vor fi satisfacute de reusita apropiatei revolutii proletare, ca armata statului va fi desfiintata in favoarea unei armate a proletariatului care va fii coordonata de lideri desemnati numai de Armata Rosie. Miscarea comunista dovedeste permanent in discurs ca apara unui stat strain cu riscul incalcarii interesului national si asta in epoca de apogeu a nationalismului. Evidenta era una coplesitoare: supunerea fata de statul sovietic. Efectul a fost o pierdere a popularitatii partidului intre 1020-1922.

Desi recunosc ca sunt intr-o minoritate spera ca in viitorul apropiat muncitorimea va prelua puterea. Discursul comunist exemplifica sensul argumentelor prin succesul bolsevic unde insurectia a fost realizata de masele de muncitori si tarani care in virtutea luptei de clasa au cucerit puterea.

Scaderea popularitati discursului comunist in perioada interbelica sta in primul rand in noutatea decursului. Ideologia comunista este un de import, este aproape o copie identica cu cea bolsevica ceea ce o pun intr-o pozitie indepartata de specificul romanesc. Discursul comunist interbelic vorbeste de modernizare, de dezvoltarea mijloacelor de productie care sunt opusa romanismului, vorbeste de industrializare care este dusmanul cel mai inversunat al traditionalismului. Prezenta clauzei autodeterminarii in programul comunist este un argument pentru popularitatea scazuta a discursului intr-o epoca in care nationalismele mobilizeaza masele.



„Agitatia tinerilor muncitori” , Socialismul, nr. 53, 5 iulie, 1923, republicat in Documenteop.cit.,, p.61.

„Nu mila, ci munca pentru someri”, Viata muncitoare, nr. 19 , 2 0ctombrie, 1927, republicat in Documenteop.cit., p.529.

Niculae MARIN, „Pentru 1 mai”, Inainte, an II, nr. 9, 9 martie, 1936, p.3.

Mihail VRANCEANU, op.cit., p.1

„Guvernul si tulburarile antisemite”, Socialismul, nr. 40, 2 aprilie, 1924, republicat in Documenteop.cit.,, p.164.

Vladimir TISMANEANU, op.cit., p.73.

Niculae MARIN, op.cit., p.3.

„La lupta pe frontul presei proletare Socialismul, nr. 36, 6 mai 1923, republicat in Documente op.cit.,, p.47.

Vladimir Ilici LENIN, Imperialismul stadiul cel mai inalt al capitalismului, Ed. In Limbi Straine.Moscova, Bucuresti, p.160.

Gheorghe CRETU, „Pentru clasa muncitoare”, Inainte, anul II, nr. 6, 11 ianuarie, 1936, p.4.

„Muncitori si tarani! Soldati si ofiteri! Cetateni!”, manifest in Documenteop.cit.,, p. 12.

Karl MARX, Friedrich ENGELS, op. cit., p. 23.

Ibidem, p. 23.

Ibidem, p. 30

MARIN, „Greva dela fabrica de oglinzi M.Copoiovici din str. C.Negri din Iasi”, Inainte, an II, nr. 9, 9 martie, 1936, p. 3



„Congresul al IV al Partidului Comunst din Romania”, in Documenteop.cit., p.572.

„Partidul Comunist din Romania catre poporul muncitor roman”, Socialismul, nr. 24, 25 martie, 1923, republicat in Documenteop.cit., p.25.

Petre SERBABESCU, „Ar fi D-l Mihalache prim ministru”, Inainte, an II, nr.9, 9 martie, 1936, p.2.

„Congresul al IV-lea al Partiduli Comunist din Romania”, in Documente op.cit.,, p.574.

„Directiva cu privire la organizarea activitatii grupurilor comuniste, elaborate de consfatuirea din 16 noiembrie 1920 ”, in Documente...op.cit , p.229.

„Buletinul Partidului Comunist din Romania-Viata de partid”, publicat in Bolsevismul, decembrie, 1925, in Documente op.cit.,, p.141.

Ibidem, p.407.

„Directive cu privire la organiazarea activitatii gruparilor comuniste elaborate de consfatuirea din 16 martie 1920”, in Documente op.cit., p.226.

S.U., „Profitorii luptei de clasa”, Lumea Noua, an I, nr. 41, 10 septembrie 1922, p.1.

Ilie MOSCOVICI, Lupta de clasaop.cit., p.29.

L. GELLER, „Determinismul si volunatrismul economico-social”, Lumea Noua, an II, nr. 12, 20 mai, 1923, p.1.

„Fronda” din Partidul Comunist”, Lumea Noua, an I, nr. 10, 6 august, 1922, p.2.

Gheorghe BUJOR, „O scrisoare deschisa Congresului Partidului Social-Democrat”, Ininte, anul II, nr. 8, 14 februarie, p. 2.

Ibidem, p.2.

Ibidem, p. 3.

Vladimir Ilici LENIN, Despre miscarea muncitoreascaop.cit.,p.229.

Gheorghe BUJOR, op.cit., p. 3.

„Adunarea Generala a Sectiunii Bucuresti”, Socialismul, anul XIV, nr.15, din 27 ianuarie 1920, republicat in Documenteop.cit., p.160.

„Jos masca !”, Republica sociala, an I, nr. 8, 24 februarie, 1919, republicat in Documenteop.cit, p.124.

„Directive cu privire la organizarea”, in Documente… op.cit., p.234.

articolul 2 din „Proiectul de statut al Partidului Socialist Comunist” din octombrie 1920, Socialismul, anul XV, nr. 14, 9 mai, 1921, republicat in Documenteop.cit, p. 199.

Vladimir TISMANEANU, op. cit., p.74.

„Catre fratii rusi”, Adevarul,an XIII, nr. 8, 26 noiembrie, 1917, republicat in Documente.op.cit., p.29

„Procesul comunistilor”, Tineretul leninist(numar special), 15 mai, 1925, republicat in Documenteop.cit., p.287.

„Rezolutia asupra chestiunii nationale in Romania”, brosura ilegala editata cu sprijinul P.C.R., republicata in Documente.op.cit., p.258.

Ioan SCURTU, Cristian TRANCOTA, Natalia TAMPA, Totalitarismul de dreapta in Romania: origini, manifestari, evolutie, Ed. Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, Bucuresti, 1996-2003, p.14.

„Rezolutia in chestiunea nationala a Congresului al-IV-lea al P.C.R.”, in Documenteop.cit., p.594.

„Soldati romani”, manifest aparut in 1918, republicat in Documenteop.cit.,, p.

Richard PIPES, Scurta Istorie a Revolutiei ruse, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1998, p.41.

„Marinari si soldati”, manifest aparut in 11 ianuarie 1918, republicat in Documenteop.cit.,p.34.

„Bine ati venit!”, manifest aparut in 1918, republicat in Documente op.cit., p.55.

Ilie MOSCOVICI, Lupta de clasa …op.cit., p.28.

Ilie MOSCOVICI, Probleme actuale ale miscarii socialiste, extras din colectia de texte sub ingrijirea Bibliotecii Central Universitare Bucuresti, [19--], p.60.

„Rezolutie asupra rezultatului alegerilor generale” in Documenteop.cit., p.20

„Catre toti cetatenii romani din Odesa”, manifest aparut in 1917, republicat in Documente op.cit.,p.16.

„Rezolutie asupra organizarii” , in Documenteop.cit., p.26

Vladimir TISMANEANU, op. cit., p.77.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2061
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site