De ce nu este de ajuns simplul accept al cetatenilor romani cu privire la aderare?

De ce nu este de ajuns simplul accept al cetatenilor romani cu privire la aderare?

O parte din raspunsul la aceasta intrebare a fost dat prin analiza datelor realizata in capitolul anterior. Justificarile date de cetateni atunci cand sunt intrebati de ce aproba aderarea au scos in evidenta faptul ca acest acord dat se intemeiaza, de multe ori, pe o conceptie eronata despre UE, in care romanii vad un mijloc de rezolvare a problemelor actuale ale tarii si ale lor. In plus, desi s-au inregistrat multe non-raspunsuri la intrebarea:

Ce drepturi credeti ca veti obtine ca urmare a integrarii in Uniunea Europeana?le, exista totusi un drept ce se repeta in foarte multe raspunsuri ale subiectilor, anume dreptul la libera circulatie. Acest drept se regaseste si in raspunsurile privind justificarea acordului cu integrarea. Deci, un nivel de trai mai bun si libera circulatie (cu dreptul la munca si dreptul de a se stabili in una dintre tarile Uniunii) sunt tintele principale ale romanilor in acest demers privind integrarea.

De ce era nevoie sa se cunoasca aceste asteptarile ale romanilor? Raspunsul l-am dat deja in capitolul anterior si consideram ca va orienta autoritatile romane spre gasirea unor solutii prin care sa realizeze o reconsiderare a Uniunii din partea cetateanului. {I aceasta mai ales in conditiile in care majoritatea cetatenilor nu cunosc nici macar o obligatie pe care o vor avea in calitatea de cetateni europeni. Negociatorul-sef al UE in relatia cu Romania mentiona ca nu trebuie sa aratam doar avantajele, ci si constrangerile la care vor fi supuse tarile candidatel, si de aceea trebuie realizata o campanie de informarel, care va fi adaptata la realitatile fiecarei tarilr. Astfel, continua el, ceea ce trebuie explicat in Romania difera de ce trebuie spus cetatenilor din Cehia, Cipru, Ungaria etc.li (Rom^nia Libera, 18 octombrie 2000). Pentru a sti ce trebuie explicat in cazul nostru este nevoie de o cunoastere a lacunelor care persista in randul populatiei, atat lacune informative, cat si lacune generate de mentalitate, cultura.

Trebuie sa tinem cont nu atat de faptul ca cetatenii nu-si cunosc inca obligatiile - aceasta lipsa de informare poate fi rezolvata -, ci de faptul ca exista cetateni care nu cred ca vor avea vreo obligatie in plus fata de cele pe care le au in calitate de cetateni romani.

Si, cum nici in aceasta postura cetateanul nu-si aloca prea multe obligatii, ne referim la obligatiile civice, va fi dificil sa accepte faptul ca nu va fi atat de simplu sa fii cetatean al Uniunii Europene. Prea putini romani constientizeaza acest lucru, iar acestia se afla, in general, printre cei care nu sunt de acord cu integrarea.

Revenind la cetatenii care doresc integrarea, de multe ori ei isi justifica neimplicarea sociala, neparticipare la treburile comunitatii in care traiesc, prin faptul ca nu ar interesa pe nimeni ce gandesc oameni ca ei, ca nu au nici o putere de influenta a deciziilorautoritatilor. Daca cetatenii romani considera ca nu pot influenta deciziile in interiorul propriei tari, ce se va intampla intr-un context transnational, cum este cel european?

1. Globalizarea si consecintele sale asupra cetateanului roman

Pentru a da un raspuns la intrebarea anterioara, vom apela la constatarea unui autor: procesul de transnationalizare intareste considerabil la cetateni sentimentul ca nu au capacitatea de a influenta eficient deciziile care le conditioneaza existenta imediata; prin aceasta, el contribuie puternic la delegitimizarea statului si a altor institutii politice nationalelz (Gilles Ferrol, 1999). Asadar, pe langa faptul ca cetatenii romani au acest sentiment acum, inainte de integrare, in propria tara, integrarea intr-un context european ar putea sa-l exacerbeze. De aceea, el trebuie inlaturat din start, iar acest lucru va putea fi realizat printr-un exercitiu continuu, care sa genereze o experienta participativa si, astfel, o exercitare eficienta a valorilor democratice, a libertatilor pe care cetatenii le au.

Pe langa necesitatea interventiei cetateanului in a sprijini autoritatile in vederea integrarii (acest lucru neputandu-se realiza fara a-l convinge pe cetatean ca are aceasta posibilitate intr-o societate democratica), Romania va avea nevoie de cetatenii sai si dupa integrare. Dorim cu totii sa ne pastram pozitia in interiorul Uniunii Europene, dupa ce ne vom integra. Or, indeplinirea dezideratului ar presupune ca trebuie sa dobandim capacitatea de a face fata competitiei din interiorul structurii europene. Acest lucru cere o schimbare de durata, profunda, o schimbare care sa porneasca, in primul rand, de la mentalitatile cetatenilor, mentalitati ce impulsioneaza schimbarea si dezvoltarea economica, politica, sociala. In zadar vor avea loc restructurari peste restructurari, daca cetateanul roman nu le va intelege scopul si, mai mult, le va considera daunatoare siesi, familiei sale, vecinilor sai.

O societate in care cetatenii nu au invatat sa profite eficient de pe urma libertatilor pe care le-au dobandit, o societate in care cetatenii considera ca valorile democratice nu le sunt de ajutor nu poate avea pretentia de a se numi democratica. Cetatenii romani inca mai asteapta ca statul sa le ofere locuri de munca si chiar sa le protejeze aceste locuri de munca, sa le asigure un minim de protectie sociala sI multe alte facilitati cu care au fost obisnuiti in sistemul trecut. Ne punem intrebarea: daca vor persista aceste conceptii, cum se vor descurca rom^nii la nivel global, acolo unde capitalismul occidental acorda sanse celor care se dovedesc capabili sa faca fata unui sistem concurential?

Autorii globalizarii mentioneaza ca exista o neconcordanta intre capitalism si democratie, deoarece capitalismul, strans legat de globalizare, determina o inegalitate intre cetateni: piata libera implica vinderea fortei de munca de catre o parte dintre cetateni sI cumpararea de catre altii. Cei care nu reusesc sa se integreze in sistem pierd resursele necesare participarii la viata politica. Cum se vor acomoda cetatenii romani care nu au dobandit inca acest spirit capitalist, la ei predominand vechile conceptii ale statului protector? Aceasta departare fata de viata sociala si politica se constata inca de pe acum la noi. Un exemplu relevant din acest punct de vedere il ofera unul dintre intervievatii cercetarii din prezentul studiu: Nu ma intereseaza subiectul integrarii, nu vezi cat de rau traim si cat de saraci suntem? Lipsa spiritului antreprenorial, a spiritului concurential, care persista inca la nivelul societatii romanesti, constituie si va constitui un dezavantaj pentru Romania si pentru romani in procesul aderarii si, mai ales, dupa integrarea intr-un sistem european. Iar aceasta lipsa de initiativa este si mai mult exacerbata de sistemul legislativ actual, care descurajeaza initiativele de privatizare ale cetatenilor. Acestia se considera nedreptatiti, nerasplatiti pe masura valorii muncii lor sI descurajati de catre sistemul capitalist romanesc. Or, apeland la istorie, gasindu-i din nou utilitatea, Manoilescu mentiona ca cea dintai forta morala, fara de care nu se poate concepe o continuitate a eforturilor omenesti, este aceea pe care o trezeste siguranta sau, cel putin, probabilitatea rasplatirii muncii si initiativei. Pastrarea nervului viu al initiativei productive si al muncii creatoare, punandu-le totdeauna inainte siguranta rasplatei - oricat de tarziu ar fi ea asteptata - este pentru o tara un lucru mai pretios decat pastrarea aurului sau si a bogatiilor sale cele mai scumpell (Manoilescu, Politica productiei nationale, 1923).

Trebuie incurajata libera initiativa printr-un sistem legislativ coerent, care sa confere cetateanului roman siguranta ca va putea realiza ceea ce a inceput, obtinand incredere si, totodata, experienta, necesare intr-un mediu concurential precum cel european. Vor disparea, totodata, vechile mentalitati si vor fi incurajate cele apartinand unei societatI capitaliste democratice: libera initiativa, atat in plan economic, cat si in plan social, implicarea in problemele pe care autoritatile nu reusesc sa le rezolve singure, trezirea interesului pentru ceea ce se intampla si dincolo de imediata vecinatate in care traieste individul.