Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRAVENTIEI

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic



ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRAVENTIEI




Contraventia, ca forma conduita ilicita, presupune indeplinirea mai multor elemente, in lipsa carora aceasta se situeaza in afara sferei dreptului contraventional si nu poate constitui temei ai raspunderii contraventionale. Elementele concrete, indispensabile existentei contraventiei, sunt inscrise in normele contraventionale care reglementeaza faptele ce constituie contraventii.

In stiinta dreptului se face distinctie intre continutul juridic sau componenta juridica, care cuprinde conditia privitoare la existenta faptei prevazuta de lege sau care ii determina gravitatea, adica prevederea faptei intr-un act normativ, elementul legal, si continutul constitutiv sau componenta obiectiva, care cuprinde totalitatea conditiilor necesare pentru existenta contraventiei si pe care le realizeaza faptuitorul, fapta exteriorizata. Acestea sunt componentele contraventiei, privite din punct de vedere abstract si ele reprezinta partile componente ale contraventiei care o particularizeaza, deosebind-o de celelalte fapte ilicite.

Desi contraventia se prezinta ca o unitate, ea are in continut anumite elemente extrinseci sau intrinseci. Fiind o fapta umana, contraventia este atribuita unei persoane, adica subiectul activ, este orientata catre sau impotriva unei valori sociale, obiectul, care la randul lui apartine altei persoane, subiectul pasiv. Contraventia este o descarcare de energie pe planul relatiilor sociale, este o manifestare externa a individului uman, adica aspectul obiectiv al faptei, si elementul subiectiv este exteriorizarea fata de care faptuitorul a avut o anumita reprezentare sau elementul moral ori vinovatia. Manifestarea exterioara de vointa a faptuitorului se axeaza uneori pe o situatie premisa, se desfasoara in spatiu si timp si presupune folosirea unor mijloace sau instrumente.

In domeniul conduitei umane, nu pot intra evenimentele naturale (cutremurul, inundatiile, moartea, etc.) sau reactiile animalelor. Dincolo de controlul uman nu poate exista contraventie. Pentru a imbraca haina contraventiei, comportamentul uman trebuie sa fie exteriorizat, ceea ce inseamna ca este necesar sa depaseasca limitele gandului, deoarece simplul cuget contraventional nu este si nu poate fi considerat periculos pentru valorile sociale. Pe de alta parte, este necesar ca activitatea umana exteriorizata sa provina de la o persoana cu discernamant, care beneficiaza de libertatea de vointa si actiune. Fapta savarsita cu vinovatie, este necesar sa fie prevazuta si sanctionata de un act normativ dintre cele enumerate de art.1 din O.G. nr.2/2001.

Elementele constitutive ale contraventiei se refera la o fapta contraventionala concreta. La fel ca infractiunea, se caracterizeaza prin patru elemente: subiectul, obiectul, latura subiectiva(vinovatia) si latura obiectiva(fapta).

In activitatea de prevenire, constatare si sanctionare a contraventiilor, o importanta deosebita o are necesitatea analizarii fiecarei fapte in parte, in sensul de a vedea daca sunt intrunite sau nu elementele constitutive ale unei anumite contraventii, respectiv trasaturile specifice privind obiectul, latura obiectiva, subiectul si latura subiectiva.

1 Obiectul

Intrucat contraventia este, alaturi de infractiune, singura forma de ilicit care aduce atingere unor valori sociale apartinand intregii comunitati, obiectul generic al contraventiei il reprezinta relatiile sociale ocrotite de norma de drept contraventional. Fiecare contraventie are insa si un obiect specific, subsumat celui generic, ce rezulta din textul actului normativ ce o prevede. De regula, contraventiile sunt grupate in actele normative potrivite obiectului lor juridic. Si in materia contraventionala opereaza distinctia intre obiectul juridic si obiectul material. Majoritatea contraventiilor nu au obiect material, fiind fapte de pericol.

Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin normele de drept administrativ carora li se aduce atingere sau sunt puse in pericol de fapta savarsita. Este valoarea sociala si relatiile sociale generate de aceasta, vatamate prin actiunea sau inactiunea interzisa de norma contraventionala. In cazul contraventiei, vatamarea sau periclitarea valorilor sociale, bunurilor, intereselor legitime, in jurul carora si datorita lor exista aceste relatii sociale. Fiecare contraventie, are un obiect specific, ce rezulta din textul actului normativ pe care o prevede. Obiectul contraventiei se deosebeste de cel al infractiunii prin aceea ca valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin norme de drept administrativ au o importanta sociala mai redusa, ele fiind legate de activitatea organelor ce realizeaza administratia publica in anumite domenii de activitate sau rpivesc unele raporturi sociale de o rezonanta mai redusa, pe cand obiectul infractiunii vizeaza valorile fundamentale ale statului. Spre exemplu, infractiunea constand in detinerea ilegala a unei arme de foc are ca obiect relatiile sociale care apara viata si integritatea oamenilor, persoanelor, ordinea si linistea publica deci valori fundamentale ale societatii, pe cand contraventia constand in neprezentarea titularului permisului de arma de vanatoar pentru a i se aplica viza anuala de catre politie, are ca obiect relatiile sociale privind evidenta armelor si munitiilor.

Dreptul contraventional ocroteste relatiile sociale importante care nu sunt protejate de legea penala. Obiectul contraventiei este o entitate preexistenta savarsirii acesteia, deoarece are fiinta anterioara actului de conduita, ceea ce inseamna ca obiectul trebuie sa existe. De exemplu, lipsa obiectului de la locul unde credea faptuitorul ca se afla are ca efect ramanerea faptei in stadiul de tentativa. Cunoasterea exacta a obiectului contraventiei este importanta din perspectiva incadrarii juridice a faptei ce constituie contraventie, in special in cazul unor norme contraventionale asemanatoare. Obiectul material al contraventiei nu se confunda cu instrumentele sau mijloacele materiale cu ajutorul carora a fost comisa contraventia si nici cu lucrurile produse prin contraventie. Valorile sociale ce formeaza obiectul contraventiei pot fi vatamate in cele mai diverse forme. Astfel,in cazul valorilor sociale neexprimate fizic, vatamarea consta intr-o stare de tulburare a relatiilor sociale privind aceste valori, iar in cazul valorilor sociale ce au aspect material, vatamarea poate consta fie intr-o lezare fizica, fie numai intr-o stare de periclitare a acestora.

Obiectul juridic al contraventiei este reprezentat de valoarea sociala ocrotita si relatiile sociale generate de aceste. Obiectul material al contraventiei este entitatea fizica impotriva careia este indreptat elementul material al contraventiei. De exemplu, in cazul contraventiei de construire fara autorizatie, obiectul material il constituie edificiul realizat de catre contravenient. Important este de mentionat ca numai obiectul juridic este o conditie preexistenta, generala a contraventiei, in timp ce obiectul material este o conditie specifica numai anumitor contraventii. Au obiect material numai contraventiile ce vizeaza valori sociale exprimate fizic sau care au si un aspect fizic. De exemplu, nu au obiect material contraventiile referitoare la circulatia pe drumurile publice. In unele cazuri, se poate spune ca obiectul material rezida in obiectul sau persoana impotriva careia este orientat elementul material al contraventiei. Majoritatea contraventiilor nu au obiect material. In cazul contraventiilor ce au obiect material, acesta trebuie cercetat pentru a se constata urmarile pe care actiunea sau inactiunea le-a produs. Pe de alta parte, in cazul contraventiilor cu obiect material trebuie sa verifice existenta si starea acestuia la momentul savarsirii faptei, deoarece daca obiectul nu exista fizic la acel moment, fapta se situeaza in afara dreptului contraventional, iar daca acesta suferise deja o vatamare fizica, fapta va fi apreciata prin luarea in considerare a acestei vatamari.

Majoritatea contraventiilor, au un singur obiect juridic, exceptie facand contraventiile complexe care pot avea doua sau mai multe obiecte juridice specifice. Obiectul juridic complex este specia de obiect al contraventiei ce curpinde doua sau mai multe obiecte juridice specifice reunite. Dintre aceste obiecte unul este principal, iar celalalt sau celelalte sau secundare. Calificarea unui obiect juridic ca fiind principal sau secundar se face tinand seama de obiectul juridic generic al contraventiei respective.

In cazul anumitor contraventii, legiuitorul prevede necesitatea realizarii unor conditii referitoare la obiectul contraventiei. Spre exemplu, una dintre conditiile contraventiei de impiedicare sau obligare, prin amenintari sau prin alte violente, a unui salariat sau a unui grup de salariati sa participe la greva ori sa munceasca in timpul grevei, are ca obiect material persoana asupra careia s-a exercitat activitatea de impiedicare de a participa la greva. Daca norma care prevede contraventia impune conditii privitoare la obiectul contraventiei, acestea trebuie indeplinite, deoarece, in caz contrar, fapta nu este contraventie sau va realiza continutul altei contraventii.

2 Subiectul contraventiei

Potrivit articolului 5, aliniatul 2 din Legea nr.32/1968, subiectul contraventiei este persoana fizica ce comite fapta contraventionala. Contraventia, fiind o activitate ilicita, este atribuita unei persoane care a incalcat obligatia de conformare .Pentru ca o asemenea persoana sa poata fi subiect al unei contraventii trebuie sa aibe varsta de cel putin 14 ani. Unele acte normative deroga de la aceasta prevedere, ridicand limita minima de varsta. De exemplu, in Legea nr.61/1991, potrivit Constitutiei, pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala prevede ca sanctiunea inchisorii contraventionale poate fi aplicata minorilor numai daca au implinit varsta de 16 ani. Cu exeptia minorilor sub 14 ani si a iresponsabililor permanenti, toti membrii societatii sunt susceptibili de a savarsi contraventii. Stabilirea unei varste minime este justificata de faptul ca aceasta calitate de subiect al contraventiei presupune aptitudinea psihica a persoanei de a intelege si de a-si asuma obligatiile de comportare prevazute de normele dreptului administrativ, precum si capacitatea de a-si stapini si dirija in mod constient actele de conduita in rasport cu aceste norme. In afara de varsta, o alta conditie referitoare la subiectul contraventiei este responabilitatea. Ea presupune atat un factor intelectiv, care consta in capacitatea persoanei de a intelege ceea ce face, de a distinge caracterul periculos al unor fapte, de caracterul nepericulos al altora, cat si un factor volitiv, care consta in puterea ei de de a se conduce si de a fi stapana pe faptele sale. Persoanele carora le lipsesc asemena insusiri nu pot fi considerate ca subiecti ai contraventiei, deoarece faptele lor nu oglindesc o pozitie constienta , astfel ca sanctiunea nu ar fi in masura sa le indrepte. Responsabilitatea este o calitate generala a oamenilor si din aceasta cauza ea se prezuma, ca exista la orice persoana. Iresponsabilitatea fiind exceptie, trebuie sa fie dovedita.

O alta conditie legata de subiectul contraventiei este libertatea de hotarare si actiune. O persoana, chiar daca indeplineste conditiile de varsta si responsabilitatea, pentru a avea calitatea de subiect al unei contraventii trebuie sa fi avut libertatea de a actiona in raport de hotararea luata. In cazul in care ea a fost constransa de o forta exterioara, fizic sau psihic, sa comita o fapta contraventionala, constrangere careia nu i-a putut rezista, fapta nu va fi caracterizata ca atare, lipsindu-i vinovatia subiectului.

Pot avea calitatea de subiect activ al contraventiei nu numai persoanele fizice, ci si persoanele juridice. Pe de alta parte, toate subiectele de drept sunt titulare de valori sociale care pot fi vatamate prin contreventii. Asadar, fie activ, fie pasiv, subiectele de drept pot fi angrenate in savarsirea unei contraventii.

Subiectii contraventiei sunt contravenientul, subiectul activ, persoana vatamata si subiectul pasiv sau victima. Notiunea de subiect al contraventiei nu trebuie confundata cu cea de subiect de drept contraventional, deoarece aceasta din urma constituie genul proxim al speciei subiect al contraventiei. Diferenta specifica o reprezinta subiectele raporturilor contraventionale de conformare. O problema discutata in practica judiciara este aceea determinata de situatia in care este sanctionat proprietarul unui autovehicul aflat in legatura cu savarsirea faptei. Opinia ca prezumtia de la care pornesc organele constatatoare este relativa, iar nu absoluta, deoarece nu pot exista prezumtii absolute de raspundere juridica, cel putin nu in materia dreptului contraventional si al dreptului penal. Daca s-ar admite teza opusa, ar putea fi sanctionat contraventional inclusiv proprietarul unui autotorism furat, deci cel care a comis contraventia este hotul, ceea ce pare a fi inadmisibil in materie contraventionala. Din punctul de vedere al sarcinii probei, proprietarul sanctionat , daca nu este el cel care a savarsit contraventia este necesar, si totodata suficient, sa probeze ca nu el a comis-o.

1 Subiectul activ – persoana fizica

Subiectul activ al contraventiei este persoana ce savarseste o fapta prevazuta de legea contraventionala, prin acte de executare, de determinare sau de complicitate. Deci, contravenientul este persoana fizica ce participa la savarsirea unei contraventii in calitate de autor, instigator sau complice, daca aceeasta fapta este consumata. Persoana fizica poate fi un cetatean roman, un cetatean strain sau apatrid, fara a interesa domiciliul acestuia. De la principiul generalitatii raspunderii contraventionale, legea face doua exceptii, anume:

- militarii in termen, carora nu li se aplica sanctiuni contraventionale, ci sanctiuni administrative-disciplinare, in cazul in care au savarsit contraventii. Astfel, conform art.44 din O.G. nr.2/2001[7], procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unitatii din care face parte contravenientul pentru a i se aplica, daca procesul-verbal este intemeiat, masuri disciplinare.

- minorii intre 14-18 ani au capacitate de exercitiu restransa, care se rasfrange si in domeniul raspunderii lor contraventionale. Ei raspund contraventional pe jumatate, in sensul ca minimul si maximul amenzii se reduc la jumatate din minimul si maximul amenzii stabilite in actul normativ pentru fapta savarsita.

Subiectul activ al contraventiei nu se confunda cu faptuitorul deoarece calitate de faptuitor este data de imprejurarea comiterii unei fapte prevazute si sanctionate de legea contraventionala, care poate sau nu sa fie contraventie. Faptuitorul devine contravenient numai daca fapta pe care a comis-o realizeaza toate conditiile obiective si subiective de existenta a contraventiei. Corelatia intre notiunea de faptuitor si cea de contravenient este una gen-specie. Prin art.10 alin.1 din actul normativ-cadru se prevede ca daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie in parte. Astfel, se reglementeaza pluralitatea de contraventii, atunci cand o persoana a savarsit mai multe fapte de acelasi gen, in acelasi timp si constatate de agentul constatator in acelasi timp.

O contraventie poate fi comisa si de mai multe persoane, fiind vorba despre institutia participatiei, a pluralitatii de contravenienti. Art.10 alin.3, stabileste ca atunci cand au luat parte mai multe persoane, sanctiunea urmeaza sa se aplice fiecarei persoane in mod separat. De asemena, subiectul activ al contraventiei nu trebuie confundat cu subiectul de drept contraventional care curpinde toate persoanele implicate in raporturi juridice contarventionale, respectiv subiectele active si pasive ale raporturilor juridice contraventionale de conformare si conflict.

Pentru ca o fapta prevazuta de legea contraventionala sa fie contraventie este necesar ca faptuitorul sa fi implinit varsta de 14 ani si sa aibe discernamant. Nu are capacitate juridica contravenientul care a decedat dupa savarsirea contraventie. In acest caz, actul constatator este lovit de nulitate virtuala, deoarece moartea contarvenientului nu este mentionata expres printre cauzele de nulitate.In nicio situatie nu poate fi acceptata teza ca obligatia de plata a amenzii aplicate anterior decesului contravenientului s-ar transmite la mostenitori, deoarece raspunderea contraventionala are caracter personal.[9]

O alta conditie a subiectului activ al contraventiei este cea referitoare la existenta responsabilitatii acestuia. Responsabilitatea este starea psihofizica a unei persoane de a avea capacitatea reprezentarii conduitei sale si a urmarilor acesteia, orientandu-si in mod voit energia sa fizica in raport cu aceasta conduita. Din perspectiva dreptului, responsabilitatea exista sau nu, dar din punct de vedere medical ea poate avea mai multe grade de intensitate. Omul perfect normal fiind o exceptie, cvasitotalitatea oamenilor au unele deficiente psihofizice. Eventualele alterari ale facultatii mintale ale contravenientului care nu abolesc discernamantul vor fi apreciate cu ocazia individualizarii sanctiunilor aplicabile, dar ele nu produc niciun efect referitor la existaenta responsabilitatii sale. Sunt anumite legislatii care considera diminuarea responsabilitatii o cauza de atenuare a raspunderii. Responsabilitatea, conditie a subiectului activ al contraventiei, nu se confunda cu responsabilitatea juridica sau raspunderea juridica, deoarece prima este o categorie psihologica ce vizeaza capacitatea psihofizica a omului de a realiza semnificatia actiunilor sau inactiunilor sale si a consecintelor acestora, asupra carora el are controlul. In aceasta acceptiune, responsabilitatea este opusa iresponsabilitatii, caracterizare ce reiese din interpretarea articolului 48 al Codului Penal.

Responsabilitatea si capacitatea faptuitorului persoana fizica sunt necesare pentru dobandirea calitatii de contravenient, dar ele nu sunt si suficiente. Pe langa cerinta responsabilitatii si a conditiei capacitatii juridice, mai trebuie indeplinita una, si anume libertatea de vointa si de actiune. Ca si celelate conditii, nici cea privind existanta libertatii de vointa si actiune nu este prevazuta expres de lege, dar ea se desprinde din art.11 al O.G., care face referire la art.46 din Codul penal, care reglementeaza constrangerea fizica si morala drept cauze de inexistenta ale vinovatiei. Legiuitorul, uneori, din ratiuni de politica judiciara sau datorita particularitatilor unor categorii de subiecti activi ai contraventiei, impune si indeplinirea unor conditii speciale referitoare la subiectul activ al acesteia. Subiectul activ al unei asemenea contraventii este numit in doctrina subiect calificat.



De exemplu, in practica judiciara a fost anulat un proces verbal de sanctionare a unei persoane fizice care nu indeplinea conditiile prevazute de lege.

Nerespectarea obligatiei de a pastra si a prezenta acte contabile si registrele contabile.

O.G nr.15 1996 art.9 lit.b)

Obligatia de a pastra si de a prezenta actele contabile revine angajatilor cu atributii in domeniul contabilitatii sau administratorului, care are obligatia de a organiza contabilitatea firmei. In aceste conditii aplicarea amenzii prevazute de art. 9 lit.b) din O.G nr.15 1996 contestatoarei care, potrivit fisei postului si contractului de munca, nu are astfel de atributii este nelegala.

Furnizarea de lamuriri in momentul intocmirii procesului-verbal si semnarea acestui act fara obiectiuni, nu echivaleaza cu o renuntare la dreptul de a formula contestatie in masura in care ulterior, in cadrul termenului de 15 zile de la comunicarea sau inmanarea actului persoana sanctionata ajunge la concluzia ca procesul verbal este nelegal.

TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA a –VIII-a , DECIZIA

CIVILA NR.2850 DIN 15 DECEMBRIE 2005

„Prin sentinta civila nr.5034/19.09.2005, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis plangerea formulta de petenta G.M si a anulat procesul-verbal de contraventie seria E nr.0050504 din data de 09.05.2005 intocmit de intimata Garda-Financiara-Comisariatul General.Pentru a hotara astfel, prima instanta a retinut ca prin procesul verbal de contraventie atacat a fost sanctionata cu amenda de 1000000 lei vechi numita G.M angajata la SC.D.S.2000 SRL pentru incalcarea normelor prevazute de art.9 lit.b) din O.G. nr. 15/1996 retinandu-se ca nu pastreaza si nu prezinta la sediul social declarat documentele justificative care stau la baza inr.egistrarilor in contabilitatea si a registrelor contabile legale.

Din contractul de munca si din fisa postului contestatoarei nu rezulta ca aceasta ar avea atributii in domeniul financoar-contabil in cadrul institutiei controlate astfel incat nu putea fi persoana vinovata de neregulile depistate. Prima instanta mai retine si faptul ca semnarea procesului verbal fara obiectiuni nu echivaleaza cu o renuntare la dreptul de a formula contestatie. Inpotriva sentintei a declarat recurs intimata.

In sustinerea recursului, recurenta a aratat ca activitatea pentru care s-a aplicat sanctiunea nu este in legatura cu Legea nr.82/1992 iar contestatoarea a fost intrucat s-a prezentat ca reprezentanta a societatii si a dat lamuriri agentilor constatatori semnand proceul verbal fara obiectiuni.

Analizand materialul probator administrat in cauza, Tribunalul constata ca recursul este nefondat.

Prima instanta a retinut in mod corect ca din contractul de munca si din fisa postului persoanei sanctionate nu rezulta ca aceasta ar fi avut atributii in ceea ce priveste pastrarea si prezentarea actelor solicitate de organele de control. Chiar daca nu este vorba de o sanctiune intemeiata pe legea nr.82/1992, prima instanta a retinut in mod corect ca, fiind vorba de acte contabile, gestionarea lor se face de catre angajatii cu atributii in domeniul contabilitatii sau de catre administrator, care are obligatia de a organiza contabilitatea firmei iar contestatoarea nu face parte din categoria aceasta, atributiile sale in cadrul firmei neavand legatura cu gestionarea actelor contabile.

Cat priveste faptul ca a furnizat agentilor constatatori lamuriri si a semnat procesul-verbal fara obiectiuni, prima instanta a retinut in mod corect ca acest fapt nu echivaleaza cu o renuntare a dreptului de a formula contestatie in masura in care ulterior, in cadrul termenului de 15 zile de la comunicare sau inmanarea

actului, persoana sanctionata ajunge la concluzia ca procesul-verbal este nelegal.

Fata de aceste considerente, in baza art. 312 C. proc. civ., Tribunalul va respinge recursul ca fiind nefondat

Calitatea subiectului activ este fie o cerinta esentiala, fie un element circumstantial de calificare. In practia juridica, daca se constata faptul ca a fost sanctionata o alta persoana decat cea care potrivit legii putea avea calitatea de contravenient, actul constatator este anulat. Astfel, in aceasta speta , instanta a anulat procesul-verbal de contraventie incheiat pe numele administratorului societatii comerciale, considerand ca obligatia de a elibera bon foscal revine operatorului aparatului de marcat electronic fiscal, iar nu altei persoane fizice sau juridice. In virtutea regulii personalitatii raspunderii contarventionale, de asemena, instantele considera ca nu poate fi sanctionat un club de fotbal pentru faptele comise de suporteri.

Subiect activ al contravntiei. Nelegalitatea sanctionarii unui club de fotbal pentru faptele contraventionale ale suporterilor

O.U.G. nr.2/2001, art. 13 alin. (1), art.26, alin.(3

In procesul-verbal de contraventie se retine ca suporterii echipei au scandat sloganuri prin care au creat o atmosfera ostila, degradanta, umilitoare, ofensatoare la adresa suporterilor echipei adverse.

Nu se poate trece la analiza raspunderii intimatei contestatoare pentru faptele suporterilor sai in conditiile in care in procesul verbal nu a fost retinuta decat fapta suporterilor, si nu a S.C F.C.S. S.A

Avand in vedere modalitatea in care a fost incheiat, procesul verbal contine neconcordante intre persoana care a savarsit contraventia si cea amendata, Tribunalul constata ca acesta este lovit de nulitate.

TRIBUNALUL BUCURESTI, SECTIA a-VIII-a, DECIZIA

CIVILA NR.2565 DIN 3 NOIEMBRIE 2005

Prin sentinta civila nr.4092/17.06.2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 5584/2005 a fost admisa expcetia nulitatii absolute a procesului-verbal de contraventie seria CND 2003 nr.0000090 din 11.05.2005, cu consecinta admiterii plangerii contraventionale formulate de petenta S.C.F.C.S Bucuresti SA impotriva procesului – verbal de contraventie si a exonerarii acesteia de plata amenzii contraventionale de 40.000.000 milioane lei vechi.

S-a retinut sanctionarea petentei ca urmare a scandarii de sloganuri prin care au creat o atmosfera ostila, degradanta, umilitoare si ofensatoare la adresa suporterilor echipei F.C.R , prin utilizarea frecventa, in sens sugestiv, a termenului „tigan”,lozinci ce au fost scandate in mod organizat, dirijat de catre sefii galeriei S.

Instanta a retinut ca prin procesul verbal de contraventie nu s-a stabilit savarsirea de catre petenta a contraventiei de a nu lua masuri pentru stoparea manifestarilor discriminatorii ale galeriei astfel ca nu s-a putut pune problema responsabilitatii petentei pentru aceasta fapta-neretinuta in procesul verbal de contraventie - cu toate ca agentul constatator a dezvoltat in intampinare ipoteza responsabilitatii petentei pentru neimplicarea sa in stoparea acestor manifestari.

In al doilea rand, s-a retinut ca procesul verbal de contraventie a fost incheiat in data de 11.05.1005 pentru o fapta savarsita in data de 13.04.2005, nu numai in lipsa contravenientei, dar si fara ca aceasta sa fie instiintata despre incheierea unui proces-verbal, incheind procesul-verbal fara stirea contravenientului, acestuia fiindu-i incalcat dreptul de a formula obiectiuni.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs Consiliul National Pentru Combaterea Discriminarii, invocand nelegalitatea si netemeinicia sentintei civile pronuntata de instanta fondului, faptul ca instanta de fond a facut gresita aplicarea a dispozitiilor art.47 din O.G. nr.2/2001, acestea fiind incidente doar pentru aspectele juridice ce nu sunt reglementate de legea speciala, or O.G. nr. 2/2001 reglementeaza expres posibilitatea incheierii procesului-verbal de contraventie in lipsa contarvenientului, prin formularea de obiectiuni la contestarea procesului-verbal de contarventie, iar cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale, recurenta mentioneaza ca aceasta masura se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei, conform art. 13, alin.(1) din O.G. nr.2/2001, iar in conformitate cu cu art.26 alin.(3), in cazul in care contravenientul nu este prezent, sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia precum si a instiintarii de plata se face de catre organul constatator in termen de cel mult o luna de la data incheierii.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct.9 si art. 304 C.proc.civ.

La dosar au fost depuse acte. Analizand probele administrative in cauza, Tribunalul constata ca recursul nu este fondat.

Instanta de recurs constata ca in mod corect a fost retinuta nelegalitatea procesului-verbal de catre instanta de fond, in condisiile in care actul de constatare si sanctionare a contraventiilor nu contine descrierea faptei savarsite de catre S.C. F.C.S Bucuresti SA.

Astfel, conform mentiunilor din procesul verbal, la data de 13.04.2005 cu ocazia desfasurarii meciului de fotbal dintre F.C.S. si F.C.R, suporterii echipei S. au scandat sloganuri prin care au creat o atmosfera ostila, degradanta, umilitoare la adresa suporterilor echipei F.C.R,prin utilizarea frecventa in sens sugestiv al termenului„tigan”. Lozincile au fost scandate in mod organizat, dirijat de catre sefii galeriei echipei S.

Se constata ca agentul constatator face referire la suporterii echipei S. si nu la SC F.C.S Bucuresti SA.

Tribunalul apreciaza ca nu se poate trece la analiza raspunderii intimatei contestatoare pentru faptele suporterilor sai in conditiile in care procesul-verbal nu a fost retinuta decat fapta suporterilor si nu cea SC F.C.S. SA.

Avand in vedere ca, modalitatea in care a fost incheiat procesul verbal contine necorcondante intre persoana care a savarsit contraventia si cea amendata, Tribunalul constata ca acesta este lovit de nulitate.

Avand in vedere aceste considerente, in conformitate cu prevederile art. 312 alin.(1) C.proc.civ, Tribunalul va respinge recursul constatand ca celelalte motive invocate nu vor fi analizate, fata de nelegalitatea actului de sanctionare retinuta in analiza primului motiv.

2 Subiectul activ - persoana juridica

Persoana juridica, asa cum prevede Ordonanta nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, poate raspunde contraventional in cazurile si conditiile prevazute de actele normative in materie.

Persoanelor juridice care au savarsit abateri administrativ – contraventionale li se pot aplica unele sanctiuni care nu pot fi aplicate persoanelor fizice sau functionarilor publici, cum ar fi: inchiderea unitatii, retragerea licentei sau avizului pentru anumite operatiuni sau pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv. Trebuie precizat insa ca persoanelor juridice nu li se poate aplica sanctiunea obligarii la o activitate in folosul comunitatii.

Potrivit unui punct de vedere exprimat in doctrina recenta, din conceptia gresita privind natura juridica a raspunderii contraventionale s-a ajuns la raspunderea contraventionala a persoanei juridice, desi fosta lege cadru in materia contraventiilor – Legea nr.32/1968 – nu instituia o astfel de raspundere. Dispozitia care a permis o astfel de abordare a fost art.5 alin.3 din Legea nr.32/1968, care stabilea ca amenda pentru contraventii poate fi aplicata si persoanei juridice, daca se prevede astfel intr-un act normativ de nivelul legii. Ratiunea textului, de natura exclusiv procedurala, a fost supralicitata, adoptandu-se acte normative care fac din persoana juridica subiect activ al contraventiei. Aceasta „trecere” de la aspectul procedural al aplicarii amenzii contraventionale persoanei juridice la aspectul de fond, specific dreptului contraventional, s-a operat expres prin O.G. nr.23/1992 privind modificarea unor sanctiuni contraventionale care, modificand Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, a introdus in art.20 alin.1 ipotezele unor fapte noi (literele d, e, f), sanctionandu-le in cazul in care au fost savarsite de persoane juridice.

Un pas mai departe in abordarea gresita a problemei a fost facut prin actele normative, cu precadere din perioada post-decembrista, in care amenzile contraventionale aplicabile persoanelor juridice au fost fixate in cuantum sensibil majorat fata de cele prevazute pentru persoana fizica, fara sa se abroge textul care prevedea ca in cazul aplicarii amenzii persoanei juridice, aceasta trebuie sa recupereze suma prin decizie de imputatie emisa impotriva persoanei fizice vinovate de savarsirea contraventiei. In acest mod, contrar oricarei logici, persoana fizica putea fi sanctionata contraventional cu amenda, de exemplu, pana la 50.000 lei, daca sanctiunea i se aplica in mod direct, sau pana la 5 milioane lei, daca sanctiunea era aplicata prin intermediul persoanei juridice. Astfel, prin H.G. nr.127/1994 privind stabilirea si sanctionarea unor contraventii la normele pentru protectia mediului inconjurator s-a distins de plano intre limitele amenzilor prevazute pentru persoanele fizice si cele prevazute pentru persoanele juridice, cele din urma fiind sensibil mai mari fata de cele dintai, iar H.G. nr.922/1995 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor in domeniul imbunatatirilor funciare s-a referit in art.4 la persoanele juridice vinovate de savarsirea faptelor contraventionale.

Un exemplu pregnant il ofera Legea nr.169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, prin care modificandu-se art.90, s-a prevazut ca sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice, dar in cuantum majorat de 10 ori fata de cele aplicabile persoanelor fizice. Legea modificatoare necuprinzand insa nicio dispozitie cu privire la art.5 alin.3 din Legea nr.32/1968 referitor la actiunea in regres a persoanei juridice impotriva persoanei fizice vinovate, limitele maxime, astfel majorate, ale amenzii pentru persoanele juridice erau, in fapt, aplicabile persoanei fizice.

De altfel, trebuie mentionat si faptul ca sub legea cadru anterioara persista si o anumita confuzie intre autorul contraventiei – persoana fizica si autorul contraventiei – persoana juridica. Astfel, Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (abrogata in prezent) prevedea in art.38 ca amenzile contraventionale pot fi aplicate atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice, parand a reglementa un fel de coautorat al acestora in savarsirea contraventiei. O dispozitie similara a fost inserata in O.U.G. nr. 60/2001 privind achizitiile publice (abrogata in prezent), in art.99 alin. In O.G. nr.47/2000 privind stabilirea unor masuri de protectie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial s-a distins insa intre persoana fizica si cea juridica, prevazandu-se in art.12 alin.3 ca sanctiunile contraventionale se aplica persoanelor fizice si persoanelor juridice, dupa caz, potrivit legii, ceea ce trebuie apreciat ca fiind mai aproape de sensul juridic al raspunderii contraventionale.



Toate aceste observatii, pe deplin intemeiate in opinia noastra, sunt acum de domeniul istoriei legislatiei. Prin art.3 alin.2 al O.G. nr.2/2001 a fost instituita raspunderea contraventionala a persoanei juridice.

Una dintre conditiile raspunderii contraventionale a persoanei juridice este existanta capacitatii juridice a acesteia.Conform art. 35 din Decretul nr. 31/1954: „ Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale. Actele juridice facute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi. Faptele ilicite savarsite de organele sale obliga insasi persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor. Faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savarsit atat fata de persoana juridica , cat si fata de cel de-al treilea.”

Persoanele juridice care sunt supuse inr.egistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor. Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii, dupa caz, de la data actului de dispozitie care le infiinteaza, de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de legea care reglementeaza persoana juridica in cauza. Raspunderea contraventionala a persoanei juridice este directa si personala, ceea ce inseamna ca eventualul drept de regres al persoanei juridice impotriva presupusului sau excede raportului juridic contraventional de conflict. Dreptul de regres al persoanei juridice impotriva persoanei fizice care este raspunzatoare de comiterea contraventiei este exercitabil in temeiul raspunderii civile delictuale. Entitatile fara personalitate juridica nu raspund contarventional. De exemplu, consiliul local, formele de organizare a unor profesii liberale care nu au personalitate juridica, etc.

Conform art. 3, alin.(2) din O.G. nr.2/2001, persoana juridica raspunde contraventional in cazurile si in conditiile prevazute de actele nornative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii. De pilda, potrivit art. 50 alin(2) din O.G. nr.21/1992 privind protectia consumatorilor, sanctiunile contraventionale prevazute de alin(1) al aceluiasi articol se pot aplica si persoanelor juridice.

In practica judiciara, in aplicarea art.26 alin(1) lit.i si a art.26 alin(5) din Legea 50/1991, s-a decis ca este nelegala sanctionarea institutiei in care lucreaza functionarul „responsabil de verificarea documentatiilor care stau la baza emiterii certificatului de urbanism si a autorizatiilor de construire sau de desfiintare()” . Intr-o asemenea situatie trebuie sanctionat functionarul in cauza, nu instiutia. Raspunderea contraventionala a persoanei juridice nu este exclusa de o eventuala raspundere a persoanei fizice, dar nici nu o exclude pe aceasta, astfel ca cele doua pot coexista cu privire la una si aceeasi fapta.

3 Subiectul pasiv al contraventiei – victima

Subiectul pasiv al contraventiei este persoana fizica sau juridica titulara a valorii sociale vatamate prin contraventie. Astfel spus, subiectul pasiv al contraventiei este victima acesteia sau persoana vatamata. Spre deosebire de contravenient, subiectul pasiv nu trebuie sa indeplineasca nici o conditie generala, decat aceea de a i se fi cauzat o vatamare materiala sau morala prin contraventie. Nu trebuie insa sa se confunde, chiar daca de cele mai multe ori este asa, persoana vatamata prin contraventie cu persoana prejudiciata prin aceasta. Persoana prejudiciata este cea are a suferit un prejudiciu material sau moral prin contraventie. Aceasta persoana este subiect de drept civil, adica titulatura actiunii civila ce rezulta din savarsirea contraventiei. De exemplu, in cazul contraventiilor prevazute de art.83 din Legea nr.137/1995 privind protectia mediului, subiectul pasiv al contraventiei este statul, iar subiectul de drept civil este persoana fizica sau juridica prejudiciata prin activitatea contraventionala.

In cazul contraventiilor la care nu identificam un subiect de drept lezat, altul decat statul, acesta din urma are calitatea de subiect pasiv al contraventiei (de exemplu, in cazul unor fapte contraventionale constand in nesocotirea regulilor de circulatie). Asa cum am precizat, subiectul pasiv al contraventiei nu trebuie sa indeplineasca conditii generale, dar unele norme de stabilire si sanctionare a contraventiilor impun, pentru existenta contraventiei sau a unei variante calificate a acesteia, ca subiectul pasiv sa aiba anumite calitati sau insusiri. De pilda, pentru existenta contraventiei prevazuta de art. 276 alin.1 lit.c din Codul muncii , subiectul pasiv trebuie sa aiba calitatea de salariat.

Asa cum am vazut, subiectul activ al unei contraventii poate fi orice persoana fizica sau juridica (regula), iar subiect pasiv o persoana fizica, o persoana juridica sau statul. In cazul raspunderii contraventionale, subiectele acestei forme de raspundere administrativa sunt persoanele fizice si juridice.

Sanctiunile contraventionale se aplica persoanelor fizice sau juridice care au savarsit contraventii. Persoana fizica sau persoana juridica sunt socotite subiect pasiv al raspunderii, adica cel asupra caruia se aplica sanctiunea juridica de catre subiectul activ.

Subiectul activ al raspunderii contraventionale este, de regula, o autoritate a administratiei publice centrale sau locale, adica fie o autoritate de stat, fie o autoritate a comunitatii locale. S-a aratat ca subiectul activ al raspunderii contraventionale poate fi, in conditiile legii, si o persoana juridica de drept privat, daca este implicata in realizarea unui serviciu public.

Daca pe baza fostei reglementari, persoana fizica era, de regula, subiectul pasiv al contraventiei, conform actualei legi-cadru, calitatea de subiect pasiv poate sa o aiba si o organizatie nestatala sau chiar cu caracter statal, un agent public, in functie de subiectul nemijlocit al contraventiei.

3 Latura obiectiva

La fel ca si in cazul infractiunilor, contraventiile se pot comite fie prin actiune, fie prin omisiune. Actiunea consta in realizarea a ceea ce norma contraventionala interzice, iar inactiunea consta in abtinerea de a efectua o actiune pe care legea pretinde a fi indeplinita, incalcandu-se in acest fel o norma onerativa. Contraventiile savarsite prin actiune sunt contarventii comisive, in timp ce contraventiile savarsite prin omisiune se numes contraventii omisive. De asemenea, la fel ca in dreptul penal, putem vorbi de categoria contraventiilor omisive improprii. In masura in care contraventia are un obiect material, aceasta se consuma in momentul in care este lezat acest obiect, intrucat legea contraventionala nu sanctioneaza tentativa la contraventii. De regula, insa, contraventiile fiind fapte de pericol, se consuma in momentul in care se realizeaza actiunea sau inactiunea sanctionata de norma contraventionala. Daca fapta descrisa in procesul-verbal nu intruneste elementele laturii obiective a unei contarventii, instanta va dispune anularea procesului-verbal contraventional.

Latura obiectiva a contraventiilor este aspectul exterior al acesteia, adica acea parte a contraventiei care se poate observa de catre ceilalti si consta in actiunea sau inactiunea descrisa si interzisa de norma prin care este stabilita contraventia, rezultatul produs si raportul cauzal intre acestea. Latura obiectiva a contraventiei este alcatuita din mai multe elemente. Elementele oricarui act de conduita sunt: elementul material, urmarea imediata si raportul de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata. Latura obiectiva mai poate fi denumita latura fizica, perioada externa, continutul constitutiv obiectiv sau aspectul fizic. Perioada externa a contraventie se poate realiza in intregime, poate ramane in stare de tentativa sau numai in faza actelor preparatorii.

Una dintre componentele aspectului obiectiv al contraventiei este actiunea sau inactiunea interzisa de norma ce prevede contraventia. Descrierea activitatii interzise este facuta de norma contraventionala printr-o expresie care poarta denumirea de verbum regens. Actiunea sau inactiunea se poate realiza prin acte materiale, prin cuvinte sau in scris.

In continutul anumitor contraventii, legiuitorul prevede doua sau mai multe modalitati normative de producere a faptei,care pot forma alternativ continutul obiectiv al aceleiasi contraventii. In aceste cazuri, relizarea elemntului material, in una sau mai multe dintre modalitatile alternative, nu influenteaza unitatea contraventionala, ci numai, eventual individualizarea raspunderii contarventionale.

Nu se confunda, insa, contraventiile ce au mai multe modalitati normative, cu cele complexe, care au un element material plural. In cazul contraventiilor complexe, elementul material este alcatuit din doua sau mai multe actiuni sau inactiuni, lipsa uneia avand ca efect excluderea existentei contraventiei complexe.

Actiunea este o activitate a unei persoane prin care aceasta face ceea ce este interzis de legea contraventionala. Inactiunea este activitatea unei persoane, care nu face ceea ce legea contraventionala o obliga sa faca. Contraventiile al caror verbum regens obliga destinatarul sa nu aibe o anumita conduita se numesc contraventii comisive, deoarece cel obligat desfasoara o activitate oprita de lege, iar contraventiile al caror verbum regens obliga destinatarul sa iasa din pasivitate si sa indeplineasca o anumita activitate sunt denumite contraventii omisive.

In cazul unor contraventii, legiuitorul impune ca actiunea sau inactiunea sa intruneasca unele cerinte, in lipsa carora fapta nu este contraventie. Atasarea cerintelor esentiale elementului material poate privi comiterea faptei intr-un anumit loc, intr-un anumit timp, prin anumite mijloace, etc. Cerintele esentiale sunt, de fapt, conditii ale elementelor constituive obiective, fara de care actul de conduita nu poate realiza continutul juridic al contraventiei. Daca instanta constata ca actiunea sau inactiunea descrisa de norma contraventionala nu a fost efectuata, va anula actul constatator pentru lipsa elementului legal, care este un element constitutiv al contraventiei.

Urmarea imediata este acea componenta a laturii obiective ce consta in consecinta pe care actiunea sau inactiunea a produs-o valorii sociale impotriva careia a fost indreptata. Valoarea sociala ocrotita poate fi lezata sau numai periclitata, in functie de imprejurarea daca aceasta are sau nu o existenta materiala. Rezultatul faptei, component al laturii obiective a continutului contraventiei, este impus atat de realitate, cat si de definitia vinovatiei, care trebuie sa fie raportata la o anumita consecinta sau urmare. Urmarea imediata nu se confunda cu efectele subsecvente ale contraventiei. Urmarea imediata este o componenta a laturii obiective de care depinde fiinta contraventiei, in timp ce consecintele urmatoare sunt doar elemente circumstantiale, cu caracter accidental, care pot fi prezentate sau pot lipsi. Lipsa acestor elemente circumstantiale va avea ca efect doar excluderea existanteoi continutului agravat asu calificat al contraventiei. In cazul contraventiilor pentru care legea pretinde un rezultat fizic, acesta trebuie sa se produca deoarece altfel fapta nu va fi contraventie sau va ramane in stare de tentativa. Aceste contraventii sunt numite si contraventii de rezultat. In schimb, daca legea nu impune producerea unui rezultat material, fapta respectiva va fi contraventie fara ca in lumea inconjuratoare sa aiba loc o modificare fizica. Aceste contraventii sunt numite contraventii formale sau de pericol. Determinarea momentului producerii urmarii imediate este foarte importanta, intrucat la data survenirii sale contraventia s-a consumat sau epuizat. Sunt contraventii la care momentul consumarii nu coincide cu cel al epuizarii. O asemenea forma de contraventie este contraventia continua care se epuizeaza in momentul in care agentul a realizat actiunea sau inactiunea si s-a produs umarea imediata specifica acelei contraventii. Apoi, stabilirea momentului producerii rezultatului este importanta pentru incidenta sau nu a unor cauze de inexistanta a contraventiei. De regula, data aparitiei rezultatului este cea in functie de care se determina incidenta unor acte de clementa, aplicarea legii contraventionale in timp si spatiu, incidenta institutiei minoritatii, aplicarea institutiei prescriptiei, calcularea unor termene substantiale, etc.

Anumite institutii de drept contraventional au incidenta in functie de momentul incetarii actiunii sau inactiunii, chiar daca epuizarea are loc la o perioada de timp foarte indelungata de la realizarea actiunii sau inactiunii. De exemplu, daca un minor comite o contraventie inainte de implinirea varstei de 14 ani, iar rezultatul se produce dupa implinirea acestei varste, minorul nu va raspunde contraventional indiferent daca a avut sau nu discernamantul activitatii sale.

Legatura de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata este o componenta a laturii obiective ce consta in relatia de la cauza la efect ce trebuie sa existe intre aceste doua elemente ale laturii obiective. Desi legiuitorul nu prevede expres acest element in cadrul laturii obiective a continutului contraventiei, existanta sa este dedusa din normele de stabilirea si cele de sanctionare a contraventiei care, mai ales in cazul contraventiilor ce produc vatamari fizice, impun implicit acaesta componenta. Relatia cauzala este acel raport intre doua fenomene in care unul precede si determina pe celalalt. Primul fenomen poarta de numirea de fenomen-cauza, iar cel de-al doilea este denumit fenomen-efect.

Legatura de cauzalitate nu se confunda cu raportul de independenta si nici cu raportul de conditionare. Raportul de interdependenta este acea specie de legatura intre doua fenomene, ce presupune ca unul dintre acestea este dependent de celalalt. Raportul de conditionare este acea relatie intre doua fenomene, in cadrul caruia unul dintre cele doua fenomene, favorizeaza aparitia celuilalt fenomen. Cu toate ca legatura de cauzalitate este un element indispensabil oricarei contraventii, problema stabilirii acesteia apare relevanta pragmatic numai in cazul contraventiilor de rezultat. Legatura de cauzalitate trebuie cercetata numai in cazul faptelor indreptate impotriva unor valori sociale ce au existenta materiala, deoarece in cazul contraventiilor ce aduc atingere unor valori sociale neexprimate fizic ea rezulta din savarsirea faptei. Stabilirea raportului de cauzalitate in majoritatea cazurilor nu ridica dificultati, dar sunt unele spete care pun problema determinarii existentei acestuia datorita conditiilor speciale in care sunt savarsite anumite fapte. Exista raport de cauzalitate chiar daca intre momentul realizarii elementului material al continutului contraventiei si data survenirii rezultatului a trecut o perioada de timp mare, daca rezultatul se datoreaza in mod obiectiv actiunii sau inactiunii faptuitorului. Indiferent de numarul si diversitatea cauzelor, legatura de cauzalitate trebuie stabilita exclusiv intre activitatile de natura umana si rezultatul acestora. Cauzalitatea in drept se stabileste diferit fata de alte domenii ale stiintei, cum ar fi stiintele naturii sau filozofia. In multe spete cercetarea legaturii de cauzalitate se realizeaza usor. Sunt insa, si cazuri atipice, neobisnuite, in privinta carora este foarte greu de stabilit legatura de cauzalitate. Pe de alta parte, sunt unele cazuri foarte complexe, care solicita mai mult eforturile practicianului pentru determinarea cauzalitatii. Aceste situatii au determinat formularea mai multor teorii asupra cauzalitatii doar in masura in care poate controla activitatea sau utilizeaza energiile sale in sensul producerii rezultatului antisocial.

Teoria si doctrina au demonstrat ca toate conceptiile referitoare la cauzalitate au unele neajunsuri, deoarece nu acopera intreaga paleta de situatii ivite in cazuistica. De aceea, probabil stabilirea legaturii de cauzalitare este o sarcina a organului care transpune in realitate legea. Organele implicate in aplicarea legii vor lua in considerare scopul edictarii normei juridice incalcate prin fapta ilicita. Practic, pana la urma, stabilirea relatiei cauzale este o problema lasata la intelepciunea organului care aplica legea.

Deci, latura obiectiva o formeaza actiunea sau inactiunea producatoare a urmarilor socialmente periculoase sau care ameninta anumite valori sociale si urmarea imediata sau rezultatul faptei

4 Latura subiectiva

Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savarsita si urmarile sale. Elementul principal al laturii subiective este vinovatia , care consta in pozitia contravenientului din punct de vedere al dorintei si vointei sale cu privire la fapta savarsita si consecintele acesteia. La majoritatea contraventiilor acest element are forma de intentie, insa la unele fapte putem intalni si culpa. Aceste forme de vinovatie pot influenta gravitatea contraventiei, nu insa si existenta sa ca atare. Desigur, este de la sine inteles ca savarsirea faptei cu intentie prezinta un pericol social mai ridicat decat atunci cand aceasta se comite din culpa. Practic, este greu sa se stabileasca intotdeauna forma de vinovatie cu care a actionat faptuitorul deci legiuitorul nu face nici o diferenta intre intentie si culpa. Organul constatator va trebui sa tina seama de forma de vinovatie cu care a actionat faptuitorul cu ocazia individualizarii si aplicarii sanctiunii contraventionale.



Aspectul subiectiv al conduitei contraventionale este desemnat prin termenul de vinovatie. Potrivit articolului 1 din O.G. nr.2/2001, contraventia este o fapta savarsita cu vinovatie. In lipsa vinovatiei nu poate exista raspundere contraventionala. In conceptia reglementarii actuale, vinovatia presupune ca activitatea ilicita a persoanei sa se bazeze pe convingerea acesteia si libertatea sa de deliberare si rezolutie. Ca orice activitate umana, contraventia apare intai de toate in mintea persoanei care o va savarsi. Intr-adevar, chiar daca s-a savarsit o fapta periculoasa social, nu este suficient ca aceasta sa fie caracterizata contraventie, ci mai trebuie ca ea sa fie imputabila unei persoane, deoarece contraventia nu este o simpla descarcare de energie fizica, ci un act de conduita reprobabil. Vinovatia contravenientului consta in totalitatea conditiilor cerute de lege referitoare la atitudinea psihica a faptuitorului, pentru ca acea fapta sa constituie contraventie. Continutul contraventiei nu este realizat decat, daca, alaturi de aspectul obiectiv al contraventiei, coexista si aspectul moral, latura subiectiva a faptei, adica laboratorul unde a fost conceputa si hotarata savarsirea contraventiei. Chiar daca latura subiectiva poate fiinta fara latura obicetiva, in lipsa acesteia din urma ramane fara niciun efect pe planul dreptului contraventional. Pe de alta parte, existenta obiectiva a unei fapte este nerelevanta contraventional, daca nu are corespondenta morala, pentru ca fapta ce constituie contraventie nu este o simpla degajare sau descarcare de energie, ci este o activitate constienta si voita. Anumite norme contraventionale pretind ca latura subiectiva a contraventiei sa mai cuprinda unele cerinte, respectiv un anumit mobil sau un anume scop. In toate cazurile in care lipseste vinovatia, o fapta prevazuta de legea contraventionala nu poate fi considerata contraventie.

Vinovatia este atitudinea psihica a persoanei ce comite fapta contraventionala, care se manifesta fara constrangere pe planul relatiilor sociale, de prevedere a rezultatului faptei sale ori de posibilitatea reprezentarii acestuia. Pentru ca o fapta sa fie contraventie nu este suficienta savarsirea acesteia, chiar daca este prevazuta de legea contraventionala, ci mai trebuie realizata o cerinta, respectiv ca faptuitorul sa fi avut la momentul savarsirii faptei reprezentarea conduitei sale si a rezultatului produs de fapta sa. Altfel, oricat de reprobabil ar fi gandul unei persoane, daca nu se exteriorizeaza, ramane fara relevanta pe planul raspunderii contraventionale. Stabilirea existentei sau inexistantei vinovatiei faptuitorului presupune cercetarea gandului cu care acesta a savarsit fapta. Un faptuitor va fi considerat contravenient numai daca a comis fapta avand reprezentarea ca face ceva negativ sau a avut o conduita neglijenta ori usuratica, in cazurile cand legea pretinde subiectilor sa fie prudenti si chibzuiti. Intrucat nu se poate patrunde in mintea persoanei pentru a se putea detemina direct care a fost atitudinea acesteia fata de elementul material, latura subiectiva a actului de conduita va fi dedusa din examinarea datelor si imprejurarilor cauzei. Insa, sunt cazuri atipice in care aspectul obiectiv al faptei nu coincide cu cel subiectiv, situatie ce face mai complicata operatiunea de stabilire a vinovatiei. In aceste situatii, daca ar fi luate in considerare numai aparentele, s-ar ajunge la erori judiciare. Pentru evitarea acestor neajunsuri, organele competente trebuie, mai intai, sa constate savarsirea faptei, iar daca aceasta operatiune va avea un raspuns pozitiv, ele sunt obligate sa determine vinovatia faptuitorului. Vinovatia este atitudinea faptuitorului fata de elementele laturii obiective. Elementul moral al contraventiei, in cazul celor mai multe contraventii, nu trebuie sa indeplineasca nicio cerinta speciala. Exista unele contraventii in continutul carora legiuitorul a prevazut anumite cerinte pe care elementul moral trebuie sa le indeplineasca. Aceste cerinte pot privi fie o finalitate speciala urmarita de catre faptuitor, fie o anumita motivatie a acestuia. Stiinta dreptului numesste finalitatea speciala vizata de agent cu termenul scop, iar motivatiei speciale existente in mintea faptuitorului i-a atribuit termenul mobil. In cazurile cand scopul si mobilul sunt cerinte ale normei de stabilire si sanctionare a contraventiei, ele capata calitatea de cerinte ale normei de stabilire si sanctionare a contraventiei. Contraventia, ca fapta a omului, cuprinde si alte elemente subiective, cum ar fi motivul sau scopul Faptele omului sunt determinate in general de anumite necesitati, dorinte, interese, emotii, sentimente, pasiuni,care, in anumite situatii, devin adevarate motive sau mobiluri ale faptei ilicite.

Mobilul este o conditie accidentala a elementului moral al contraventie, ce consta in cauza psihica a actului de conduita. Nicio activitatea umana, daca provine de la o persoana cu discernamant,nu este efectuata fara o cauza interna, fara un impuls interior. Desi prezent la orice fapta, cu exceptia celor comise de iresponsabili, mobilul nu face parte decat rar din continutul contrevantiei. Dar o corecta individualizare a raspunderii si a sanctiunilor contraventionale presupune analiza persoanei contravenientului si, implicit , a mobilurilor care au stat la geneza savarsirii faptei sale. Mobilul nu trebuie ignorat din analiza personalitatii contravenientului, deoarece s-ar ajunge la consacrarea unui drept contraventional abstract. Legea poate atribui mai multe functii mobilului contraventiei, respectiv de conditie esentiala, de conditie circumstantiala sau de circumstanta.

De multe ori, printr-o fapta ilicita se urmareste un scop, care devine calauza a intregii atitudini a contravenientului.

Scopul contraventiei este o conditie accidentala a vinovatiei ce consta in obiectivul actului de conduita. De regula, finalitatea contravenientului este de a produce o anumita schimbare in lumea inconjuratoare.

Obiectivele contravenientelor pot fi insa si de natura morala, situatii in care nu are loc nicio mutatie in realitatea obiectiva. Ca si mobilul, scopul apare numai accidental in continutul unor contraventii. Desi este strans legat de mobil, scopul nu se confunda cu acesta, pentru ca in timp ce mobilul este de regula, irational, scopul este factorul psihic constient si rational, care consta in reprezentarea de catre subiect a obiectivului pe care il urmareste prin realizarea actului. Scopul poate fi imediat si final(mediat). Scopul imdiat al contraventiei este finalitatea vizata de faptuitor in raport de norma contraventionala, care nu este decat o etapa pentru realizarea scopului imediat. Scopul final este obiectivul urmarit, cel mai indepartat in timp, si care da satisfactie impulsului ce a determinat savarsirea contraventiei. La fel ca si mobilul, scopul trebuie luat in considerare cu prilejul individualizarii raspunderii contraventionale si a sanctiunilor de drept contraventional.

Vinovatia faptuitorului poate avea grade diferite de intensitate, legiuitorul penal a reglementat doua forme si patru modalitati ale acesteia, respectiv intentia si culpa. Alaturi de formele reglementate, doctrina sustine existenta unei a treia forme de vinovatie, dedusa din anumite norme de stabilire si sanctionare a contraventiilor, si anume intentia depasita. Toate aceste forme pot fi preluate si de catre dreptul contraventional. Atentia acordata formelor si modalitatilor vinovatiei se datoreaza in primul rand, imprejurarii ca trebuie delimitata zona unde inceteaza vinovatia de ce a fortuitului. In al doilea rand, se impune departajarea elementului moral al contraventiei de anumite cauze care-l exclud., cum ar fi: minoritatea, eroarea de fapt, iresponsabilitatea, betia etc. Nu in ultimul rand, sunt unele contraventii la care elementul subiectiv trebuie sa imbrace forma intentiei, determinata de scop.

Intentia este o forma a vinovatiei ce consta in atitudinea faptuitorului de a prevedea rezultatul faptei sale, pe care il urmareste sau il accepta. Intentia presupune ca faptuitorul sa-si dea seama de efectele pe care le cauzeaza elementul material si urmareste aceste consecinte sau numai accepta eventualitatea survenirii lor. Din definitia intentiei reiese ca aceasta poate avea doua modalitati: intentia directa si intentia indirecta. Intentia directa este cand faptuitorul urmareste producerea rezultatului si cea indirecta cand faptuitorul accepta eventualitatea survenirii rezultatului. Din punct de vedere cantitativ, intentia poate fi premeditata, repentina sau afectiva si obisnuita sau simpla. Cand faptuitorul comite fapta cu detasare psihica si dupa o prealabila pregatire a acesteia, intentia este premeditata. Intentia este cand faptuitorul ia decizia spontana de a comite fapta deoarece se afla sub influenta unei tulburari sau a unei emotii puternice. Provocarea este o specie de intentie repentina. Intentia este obisnuita atunci cand faptuitorul comite fapta netulburat si nestapanit de emotie, dar fara o pregatire a comiterii acesteia. In functie de existenta sau nu a unui scop, in norma de incriminare, intentia este simpla si calificata. Intentia este simpla atunci cand agentul prevede si urmareste survenirea rezultatului, fara ca norma de incriminare sa vizeze existenta unui anumit scop. Intentia calificata exista cand faptuitorul doreste producerea rezultatului in vederea realizarii unei anumite finalitati inscrise in norma ce prevede contraventia. In raport de momentul reprezentarii, intentia este initiala si supravenita. Intentia este initiala cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale de la inceput si intentia este supravenita daca reprezentarea urmarii a aparut pe parcursul savarsirii faptei. In functie de numarul faptelor pe care urmeaza sp le comita faptuitorul, intentia este: unica si complexa.

O alta forma a vinovatiei este culpa, ce consta in atitudinea faptuitorului de prevedere a rezultatului faptei fara ca acesta sa-l urmareasca, apreciind nefondat ca acesta nu se va produce, ori de neprevedere a rezultatului faptei, desi trebuia sa-l prevada. In cazul culpei, faptuitorul trebuie sa fie constient de imprejurarea ca prin efectuarea actiunii sau inactiunii sale exista un risc substantial si nejustificat al aparitiei unor vatamari ale valorilor sociale. Riscul ivirii rezultatului poate fi prefigurat, dar neacceptat, sau poate fi neprezentat, desi faptuitorul avea aceasta obligatie.

Culpa are doua modalitati normaative: culpa cu prevedere si culpa simpla. Culpa cu prevedere este o modalitate a culpei ce consta in atitudinea faptuitorului de a prevedea rezultatul faptei sale, pe care nu-l urmareste, socotond fara temei ca el nu se va produce. In cazul culpei cu prevedere, delicventul precepe riscul, dar il ignora. Culpa simpla este acea modalitate a culpei ce consta in in atitudinea faptuitorului de a nu prevedea rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa il prevada. Aceasta modalitate a culpei este aplicabila, de regula, in cazul persoanelor care desfasoara anumite activitati reglementate, iar datorita neatentiei celor care le desfasoara, activitatile respective cauzeaza anumite rezultate periculoase.

Ultima forma a vinovatiei, o reprezinta praeterintentia sau intentia depasita. Praeterintentia este o forma de vinovatie ce cuprinde in continutul sau atat intentia cat si culpa. Intentia depasita este singura forma de vinovatie nereglementata in general, dar legiuitorul face acpclicatii ale acesteia in cazul anumitor contraventii. In cazul praeterintentiei, faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, il urmareste sau il accepta, dar peste acest rezultat se produce un alt rezultat mai grav, pe care, desi l-a prevazut, nu l-a acceptat sau pe care nu l-a prevazut, des trebuia si putea sa il prevada. In unele opinii, se sustine ca praereintentia poate reuni numai intentia si culpa simpla. Aceasta opinie nu se regaseste in practica instantei supreme, fiind contestata de unii autori.



Mihai Adrian Hotca, op.cit., p. 15.

Mihai Adrian Hotca, Drept contraventional, Partea generala, Ed. Editas, Bucuresti, 2003, p.12

Alexandru Ticlea, Ioan Doru Taracila, Ion Nita Stan, Constantin Rujoiu, Marin Corbu, op.cit, p.9.

Mihai Adrian Hotca,Regimul juridic al contraventiilor, Ed. C.H. Beck, 2008, p.18.

Mihai Adrian Hotca,op.cit., p.19.

Ovidiu Podaru, Radu Chirita, O.G. 2 2001 privind regimul juridic al contraventiilor.Comentata si adnotata, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, p.25-27.

Art. 44. - (1) Sanctiunile prevazute in prezenta ordonanta nu se aplica in cazul contraventiilor savarsite de militarii in termen. Procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unitatii din care face parte contravenientul, pentru a i se aplica masuri disciplinare, daca se constata ca acesta este intemeiat.
(2) Daca prin contraventia savarsita de un militar in termen s-a produs o paguba sau daca sunt bunuri supuse confiscarii, organul competent potrivit legii va stabili despagubirea pe baza de tarif si va dispune asupra confiscarii. Cate o copie de pe procesul-verbal se comunica contravenientului, partii vatamate si celui caruia ii apartin bunurile confiscate.

Mihai Adrian Hotca, op.cit., p.20.

Ovidiu Podaru, Radu Chirita, op.cit., p.23.

Tribunalul Bucuresti, sectiunea a VIII-a, decizia nr.2850/2005 in Daniel Severin, Raspunderea contraventionala, Practica judiciara, Editura Hamangiu , 2007, op. cit., p.19.

Trib. Bucuresti , s.a VIII-a, dec.nr.2565/2005, in Daniel Severin, idem, Op.cit., p 27-29.

Publicata in Monitorul Oficial 94 din 12 aprilie 1994.

Publicat in Monitorul Oficial nr. 299 din 04/11/1997

Iulian Poenaru, op.cit., p.55.

Mihai Adrian Hotca, op.cit., p.25

Ovidiu Podaru, Radu Chirita, op.cit., p.22

Art. 276. [contraventii: enumerare, constatare si sanctionare] c) impiedicarea sau obligarea, prin amenintari ori prin violente, a unui salariat sau a unui grup de salariati sa participe la greva ori sa munceasca in timpul grevei, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;

Mircea Ursuta, op.cit., p.93

Mihai Adrian Hotca,op.cit., p.39.

Mihai Adrian Hotca,op.cit., p. 42

Alexandru Ticlea, Ioan Doru Taracila, Ion Nita Stan, Constantin Rujoiu, Marin Corbu, op.cit., p. 11

Ibidem, p.11






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 11895
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site