Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Modul de exprimare al practicianului de relatii publice

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Modul de exprimare al practicianului de relatii publice

Oamenii comunica intre ei atat in scris, cat si pe cale orala, folosind in acest scop cuvinte, propozitii si fraze exprimate in armonie cu modul de a vorbi (fiecare profesiune presupune existenta unui mod particular de vehiculare a ideilor, a gandurilor). La fel ca si in scriere, prin vorbire exprimam gandurile, ideile, sentimentele, atitudinile, ceea ce da un contur aparte mesajului informational, starilor emotionale pe care le transmit. A vorbi corect, elegant, cursiv, expresiv, este o arta, dar si o stiinta. Cu arta si stiinta vorbirii frumoase se ocupa retorica (arta de a vorbi frumos, arta de a convinge pe auditor de justetea ideilor expuse printr-o argumentatie bogata, riguroasa, pusa in valoare de un stil ales).




Calitatea de a ne exprima cu convingere, cu claritate, cu eleganta, corectitudine si totodata intr-un limbaj ales, a devenit o norma de politete, o indatorire sociala in orice situatie sau ipostaza ne-am afla.

Vorbirea nearmonioasa, dezordonata, gangaveala, constructia vicioasa a frazei, articularea defectuoasa a cuvintelor, lipsa de expresivitate, neoranduiala frazelor etc. tradeaza lipsa de cultura sau un nivel sarac ala acesteia.

Pentru functionarul public, ca si pentru cei din alte profesiuni apropiate, retorica nu este doar o arta de a vorbi frumos, ci si o obligatie profesionala si morala de stricta utilitate in relatiile cu publicul. A vorbi bine, frumos, convingator, presupune a-ti cultiva talentul de a intra in relatii civilizate cu oamenii, de a purta un dialog placut, interesant si util cu fiecare din cei ce se adreseaza administratiei, solicitand serviciile sale. Se stie ca a vorbi frumos si bine nu este doar o haina de sarbatoare purtata la diferite ocazii, ci este una din datoriile sale, unul din mijloacele prin care isi face serviciul catre publicul cu care vine in contact, unul din acele instrumente prin care se face placut si agreat in colectivul de munca, in familie, in orice grup social in care se poate afla.

Una din cerinte este ca ideile expuse in dialogul purtat cu publicul sa nu fie rupte de ceea ce il intereseaza pe solicitant, de preocuparile cotidiene ale acestuia. In dialogul cu publicul, mai ales cand relatia s-a nascut la initiativa institutiei, are importanta deosebita nu numai subiectul abordat, ci si maniera de a discuta de a-l interesa si coopta pe partener si calitatea limbajului folosit. Vorbirea trebuie sa fie agreabila, sa nu oboseasca, sa influenteze la deschideri si comunicari fara bariere, care sa vizeze un spectru larg al intereselor institutiei.

In vorbirea sa, functionarul public trebuie sa fie limpede, sa foloseasca expresii adecvate, sa fie natural, sa evite ambiguitatile (cu exceptia cazului cand ambiguitatea este un mijloc de aflare a adevarului).

1 Cum trebuie sa vorbim pentru a fi un bun practician de relatii publice

● Evitati sa aratati prea multa incredere in dumneavoastra de la inceput, pentru a nu parea arogant. Este bine sa pareti modest, sincer, cu probitate in fata auditorilor.

● Pe parcurs luati o atitudine mai ferma, pentru a va defini pozitia fata de auditoriu.

● Aveti libertatea de inventie si obligatia adaptarii vorbirii la situatii diferite, la reactia publicului.

● Folositi principiile si regulile logicii, ale judecatii limpezi, ale gandirii corecte, ale rationamentului.

● Faceti demonstratiile convingator, sustinandu-va ideile cu fapte si argumente.

● Respingeti elegant, dar cu vigoare, ideile de neacceptat, evitand o argumentare care ar putea fi folosita de adversar.

● Faceti aluzii subtile, care completeaza discret argumentatia logica, dar au si caracter de premeditare; mentionati un fapt dand impresia ca acest lucru este facut in treacat, dar in realitate subliniindu-l in mod aparte.

● Cand este cazul, folositi revenirea deliberata la o idee, un fapt, un argument, dand aparenta unei simple erori de expresie.

● Fiti concis in recapitularea problemelor, ferm in afirmatii, patetic, pentru a deveni convingator in mod afectiv la ceea ce spuneti, pentru a-i conferi dinamism si credibilitate.

● Ajutati-va pe parcursul vorbirii de gesturi, miscari, atitudini adecvate pentru a mari puterea de a convinge.

2 Stilul unui practician in relatii publice

Notiunea de 'stil' a aparut in stransa legatura cu cea de 'retorica'. Ea reflecta si se refera la modul specific de exprimare, de vorbire al cuiva dintr-un anumit domeniu de activitate, in scopul comunicarii cu semenii sai, talentul, arta de a exprima ideile si sentimentele intr-o forma aleasa, personala. Functionarul public va avea intotdeauna un fond de idei pentru fiecare subiect (problema), pe care o va aborda in dialogul cu publicul, asigurarea succesului purtand nota sa personala, in stilul propriu de exprimare.

3 Principiile si calitatile stilului



Stilul vorbirii este propriu personalitatii fiecarui individ; el nu este de dat, ci se formeaza. Pentru a avea un stil corect, elegant, frumos, se impune cunoasterea si respectarea principiilor si calitatilor sale. Acestea sunt:

a)    Corectitudinea stilului, care vizeaza urmatoarele cerinte:

● alegerea termenilor, a cuvintelor potrivite in raport cu ideile pe care vrem sa le comunicam;

● evitarea greselilor de pronuntare care, fie ca nu lasa o impresie placuta, fie ca dau nastere la discutii, comentarii ce pot afecta prestigiul institutiei si al functionarului public;

● respectarea regulilor gramaticale privind acordul subiectului cu predicatul.

b) Claritatea stilului exprima dorinta ca ideile sa fie corect gandite, clar expuse, limpezi in continutul lor, clar formulate, iar cuvintele sa fie distinct si corect pronuntate. Ceea ce spunem sa fie pe deplin lamuritor pentru cei care ni se adreseaza cu o solicitare, ori pe care noi ii abordam.

c) Frumusetea stilului este un rezultat al corectitudinii si claritatii acestuia, fiind data de armonia gandirii, cuvintelor si expresiilor folosite.

d) Ritmicitatea (cadenta) stilului este o rezultanta a cadentelor organice, fiziologice ale individului, fiecare avand un ritm personal de comportare, de a gandi, de a vorbi, de a scrie, de a actiona.

e) Muzicalitatea vorbirii este esentiala, stilul de vorbire adaptandu-se subiectului abordat, ritmului, realitatii de gandire.

f) Universalitatea este o calitate a stilului prin care o comunicare verbala trebuie sa fie o expresie a realitatii vietii si a lumii inconjuratoare.

g) Simplitatea este o calitate a stilului de a comunica in mod firesc, natural, simplu, fluxul de ganduri, idei, informatii si sentimente.

h) Exactitatea de sens a cuvintelor si redarea fidela a gandurilor, ideilor, starilor afective, nu pot lipsi dintre cerintele unui stil cautat, placut, apreciat.

4 Greseli ce se pot comite

● Banalitatea verbala (ponciful verbal), adica vorbirea lipsita de expresivitate, de inventivitate, de originalitate, prin care se reiau chestiuni spuse de altii.

● Barbarismele sunt termeni sau expresii imprumutate, de regula dintr-o limba straina, care sunt folosite incorect de cel care vorbeste.

● Salocismele sunt expresii sintactice care evidentiaza ca vorbitorul nu cunoaste gramatica limbii romane.

● Excesul de neologisme.

● Arhaismele si provincialismele folosite excesiv, depasind masura si bunul gust, starnesc ilaritate si afecteaza seriozitatea exprimarii.

● Purismul excesiv reprezinta tendinta de a scoate din vocabular toate cuvintele de origine straina.

● Sinonimele (cuvintele cu aceleasi intelesuri) nu trebuie folosite in aceiasi fraza.

● Pleonasmele sunt cuvinte care repeta aceeasi idee si sunt folosite in aceeasi fraza.

● Parafonia este dispunerea normala a cuvintelor in aceeasi propozitie, dar care poate da involuntar un sens neasteptat, si chiar obscen. Exemplu: 'Du-te iara-n curte-n fund'.

● Manierismul este stilul de a vorbi cu alambicari fortate, prin care expresiile devin fara sens in speranta de a obtine originalitate.

● Constructia vicioasa a frazei, semn al dezordinii in gandire, al lipsei de rigoare intelectuala.

● Cacofonia consta intr-o alaturare neplacuta de sunete sau cuvinte, care reflecta discordanta muzicala a vorbirii.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1047
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site