Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Notiunea de politica

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Functionarii publici si politicienii in procesul decizional
Participarea politica
Modele dezvoltate in relatia politica-administratie publica
Impactul miscarilor politice
Cultura politica
„Inginerie” electorala sau transformarea voturilor in locuri
Etica in administratia publica
Notiunea de politica
Functii ale relatiilor publice
Concepte fundamentale ale relatiilor publice



Notiunea de politica

Sensurile notiunii pot fi analizate pornind de la distinctia pe care limba engleza o permite intre politics si policy. Aceasta distinctie deosebeste “Policy”, politica in calitate de coordonatoare a unui domeniu determinat printr-un organism specific (o politica sectoriala: industriala, sociala, culturala etc.), de sfera luptei pentru putere, “Politics”. Se poate realiza astfel o departajare intre politica considerata drept competitie pentru cucerirea sau influentarea puterii, exercitiu general al puterii (ca guvernare), alocare publica a bunurilor si valorilor, rezolvare a conflictelor sau modul de selectare a celor care vor conduce si a felului in care vor exercita aceasta functie si politica definita ca exercitare a puterii intr-un domeniu distinct bine definit.





In limbajul curent al limbii romane sunt distinse doua categorii de fenomene referitoare la spatiul politic, atunci cand se atribuie aceleiasi notiuni doua genuri: masculinul si femininul, politicul si politica acestea fiind fetele unei singure realitati. Forma masculina, politicul, desemneaza o caracteristica de profunzime a societatilor, corespunzand nivelului structural prin care sunt clasate si ordonate datele materiale ale unei colectivitati si elemente spirituale ce-i formeaza cultura. Politicul se asociaza astfel ideii unei ordini indispensabile impusa vointelor umane si din aceasta perspectiva el se detaseaza de lumea contingentelor.

Cand ne raportam la un spatiu in care credinte, convingeri sau ideologii se infrunta, politicul isi dovedeste caracteristicile de concept neutru perfect, insensibil la influentele conjuncturii si fluctuatiile istoriei. Aceasta neutralitate nu inseamna insa pierderea dimensiunii concrete cata vreme politicul este parte integranta a socialului. Rolul politicului este acela de a prelua acele probleme pe care grupul nu le poate solutiona. Cum o societate fara probleme nu este o decat o societate stagnanta, politicul imprima prin functiile sale un caracter dinamic colectivitatii. Aparitia problemelor si constientizarea acestora de catre comunitate incarca cu autoritate pe cei ce iti asuma responsabilitatea solutiei. O problema devine politica din momentul in care este rezolvata prin intermediul unei puteri institutionalizate . Solutionarea unei probleme si reglementarea ei prin intermediul puterii prezinta insa diferente cata vreme solutia se gaseste in chiar datele problemei nefacand necesara, ca in cazul puterii, interventia unor factori externi care sa reglementeze prin decizie recursul la autoritatea deontica.

Caracteristica politicului consta in instrumentul folosit in rezolvarea problemei. Politizarea problemelor le modifica natura prin includerea puterii in datele problemei. Recursul la autoritate are cel mai adesea rolul de a obisnui societatea cu problemele recurgand la o serie de procedee adaptate situatiei concrete precum compromisul, consensul, contractul sau dictatul.

Astfel, suplu dar permanent, politicul se regaseste in toate miscarile sociale integrand noile forte intr-o forma de ordine mereu instabila, dar nu mai putin prezenta. Capacitatea sa de adaptare face ca politicul sa nu fie asimilat unor structuri institutionale chiar daca se manifesta prin intermediul acestora.

Prin politic grupul se incadreaza in spatiul public iar societatea ia intr-un fel act de existenta sa ca realitate autonoma. Spatiu al contradictiilor si convergentelor reglate prin institutii, politicul reprezinta partea stabila a fenomenului guvernarii exprimand cautarea echilibrului, a ordinii necesare vietii sociale.

Politica este activitatea desfasurata fie de guvernanti, fie de un alt grup pentru a ocupa posturi de conducere sau a influenta deciziile conducatorilor. Faptul ca partea practica a acestei activitati presupune o paleta foarte larga de procedee, unele mai putin sau deloc compatibile cu morala dominanta, face ca politica sa aiba in societatile contemporane un sens peiorativ. Acest aspect ramane insa unul de suprafata.

Politica, functie necesara a vietii sociale, introduce in cadrul grupului sau a societatii globale coeziunea ce face posibila prevalenta convergentelor asupra divergentelor, pentru aceasta recurgand la coercitie. Faptul ca forta coercitiva este legitima sau ilegitima trebuie raportat la finalitatea activitatii politice: cucerirea functiilor de putere.

Definind puterea si prerogativele acesteia politica este atat o functie sociala, cata vreme se raporteaza la colectivitate, cat si o functie necesara prin care grupul controleaza tendintele centrifuge sau anarhice ale membrilor. Exersand aceste functii politica devine creatoare de valori.

Determinand regulile grupului, politica indica implicit un scop si prin aceasta influenteaza sau construieste valorile care justifica mecanismele de autoritate si de supunere. Daca multe din valorile politice sunt intrinseci naturii umane, politica le regrupeaza si le schimba continutul initial prin integrarea lor in spatiul puterii. Principala functie a politicii priveste realizarea binelui social.[2]

Astfel, politica constituie acea activitatea sociala care asigura, prin forta fondata in general pe drept, securitatea exterioara si convergentele interne intr-o unitate politica particulara, fiind garantul ordinii in mijlocul confruntarilor ce rezulta din diversitatea si divergentele de opinii si interese.[3]

Latura formala a politicii se dezvaluie sub forma riguroasa a dreptului. Considerat fundamentul corpului social dreptul constituie o expresie concentrata a politicii. Prin drept, ca si prin politica, omul incearca sa reduca incertitudinile despre viitor, iar norma juridica, expresie a unei politici ce urmareste sa introduca in grup un anume tip de relatii corespunzatoare valorilor care trebuie respectate, unui orizont impregnat de valori politice. Politicul ca mod de a determina valori sociale considerate esentiale, este corelat cu juridicului, forma de realizare a valorilor prin intermediul activitatii umane.[4]

Definitii ale politicii[5]



P. Lasswell, Politics: Who Gets What, When, How?, P. Smith, New York, 1950 - Politica priveste “cine, ce obtine, cand si cum”.

“Politica” poate fi cel mai bine caracterizata drept utilizarea sub constrangeri a puterii sociale. De aici, studiul politicii – fie el realizat de cercetatori sau de politicieni – poate fi caracterizat la randul lui ca studiul naturii si surselor acelor constrangeri si al tehnicilor de utilizare a puterii sociale in cadrul acelor constrangeri.

Definind politica in termeni de putere, ii urmam pe multi dinaintea noastra … Analiza noastra se departeaza de traditie prin aceea ca defineste politica in termeni de folosire sub constrangeri a puterii … Constrangerile sub care actioneaza actorii politici, manevrele strategice pe care le ocazioneaza acestea si care se petrec in cadrul lor consideram ca reprezinta esenta politicii. Analiza acestor constrangeri – de unde vin ele, cum functioneaza, cum vor putea functiona agentii politici in interiorul lor – este ceea ce consideram ca sta in centrul studiului politicii. R.E. Goodin, H.-D. Klingemann, A New Handbook of Political Science, Oxford University Press, Oxford, 1996.

Politica nu este un domeniu separat al vietii si activitatii publice. Dimpotriva, politica cuprinde toate activitatile de cooperare si conflict, in cadrul societatilor si intre ele, felul in care specia omeneasca organizeaza utilizarea, producerea si distribuirea resurselor umane, naturale etc. in cursul producerii si reproducerii vietii sale biologice si sociale (Leftwich).

In esenta, noi actionam politic ori de cate ori luam decizii pe seama altor oameni si nu doar a noastra. Politica inseamna a planifica si a organiza proiecte comune, a stabili reguli si standarde care definesc relatiile intre oameni si alocarea resurselor intre nevoi si scopuri omenesti rivale (Anderson).



Philippe Braud, La science politique, Paris, PUF, 1990, p.10.

Georges Burdeau, Traite de science politique, Paris, LGDJ, 1980, p. 128.

Julien Freund, Que’est-ce que la politique, Paris, Seuil, 1967, p. 177.

A se vedea mai pe larg, Cristian Pirvulescu, op.cit., p. 15 si urm.

A. Miroiu, Filosofie politica, Bucuresti, 2002, p.5







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 897
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site