Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Prevederile deontologice ale politistilor

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Prevederile deontologice ale politistilor





1. Definirea deontologiei politistilor

Dreptul de politie al statului se exercita prin intermediul structurilor special create, cu atributi in domeniul ordinii si sigurantei publice. Aceasta structura este reprezentata de Inspectoratul General al Politiei Romane.

Deontologia politeneasca este morala profesiunii de politist, reflectata prin prisma datoriilor profesionale si cuprinde totalitatea normelor, regulilor si principiilor privind atitudinea politistului fata de cetateni, societate si colegi, manifestata in exercitarea atributiilor prevazute de lege.

Codul de etica si deontologie al politistului grupeaza intreaga problematica a moralei profesiei de politist si in consecinta prevederile sale trebuie cunoscute si insusite de catre toti politistii.

Codul de etica si deontologic al politistului si Ghidul de aplicare al acestuia sunt necesare pentru a surprinde normele morale ale profesiei si a stabili linia morala prin care societatea, prin membrii sai, o asteapta de la lucratorii din domeniul ordinii si sigurantei publice, politistii intrand in permanenta in contact cu cetatenii, in sprijinul si interesul carora isi desfasoara activitatea.[1]

Elaborarea Codului de etica si deontologie al politistului este admisa implicit de dispozitiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului cu modificarile si completarile ulterioare. Cu toate acestea, urmeza ca prevederile Codului sa se aplice tuturor lucratorilor, in functie de statutul de personal al acestora. De asemenea, Recomandarea Rec. (2001) 10 adoptata de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, avand in vedere diversitatea structurilor de politie si a organizarii acestora, opteaza pentru alinierea codurilor de conduita opozabile politiilor nationale la normele Codului european de etica al politiei, in vederea stabilirii unor orientari si principii europene comune in masura sa asigure compatibilitatea serviciilor oferite, sa impuna un nivel convenabil din punct de vedere calitativ al acestora atat pentru beneficiari, cat si pentru furnizori. Pe cale de consecinta, institutiile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice isi vor putea indeplini mai bine obligatia de garant al statului de drept. Un alt argument ce pledeaza in favoarea existentei Codului de etica si deontologie al politistului se regaseste in necesitatea instituirii unui instrument in masura sa sustina promovarea unei noi culturi profesionale. Astfel, Codul poate constitui un punct de referinta in formarea personalului, mai ales in ceea ce priveste comportamentul in diverse situatii determinate de indeplinirea atributiilor de serviciu. Identificarea si instituirea unei stari de echilibru intre drepturile cetatenilor, interesele autoritatilor publice si drepturile si indatoririle lucratorilor, reprezinta un alt obiectiv avut in vedere la elaborarea Codului. O atentie deosebita s-a acordat evidentierii legaturii stranse dintre structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice si societatea civila, avand in vedere ca eficacitatea actiunilor acestora este influentata in mod direct de sustinerea pe care o primesc din partea cetatenilor. Ca urmare, au fost puse in evidenta reguli de comportament ale lucratorilor, cu scopul declarat de a intari parteneriatul cu populatia, prin furnizarea unor servicii de calitate si/sau informatii de interes public, fara a nesocoti insa confidentialitatea datelor si protectia informatiilor clasificate.[2]

De asemenea, relatia politistilor cu diferitele categorii de persoane este reglementata de codul etic si deontologic al acestuia. Astfel, politistul trebuie sa acorde sprijin conform competentelor legale victimelor infractiunilor atunci cand intra in contac cu acestea pe timpul si in afara indeplinirii atributiilor de serviciu. In relatiile sale cu martorii, politistul trebuie sa respecte drepturile si libertatile constitutionale ale acestora si ale membrilor familiilor lor, in limitele competentelor si prevederilor legale.

Politistul trebuie sa dea dovada de atentie speciala in timpul actiunilor sale unor categorii speciale sau vulnerabile de polulatie (persoane cu handicap, femei, copii, batrani etc.)[3].

Normele de conduita profesionala pentru politisti sunt de asemenea prevazute in codul etic si deontologic.    Acesta trebuie sa raspunda la orice solicitare privind exercitarea profesiei si sa exercite toate prerogativele si indatoririle specifice functiei publice pe care o detine. De asemenea politistul trebuie sa evite orice comportament care ar putea afecta increderea populatiei, sa apere prestigiul institutiei ti profesiei sale dand dovada de o disciplina exemplara .

Respectarea regulilor elementare de curtoazie, decenta atitudinilor si grija pe care lucratorul o are fata de persoana sa si fata de tinuta sa vestimentara contribuie la valorizarea functiei sale. Pe timpul indeplinirii atributiilor profesionale, precum si atunci cand intervine in afara orelor de program, lucratorul are obligatia de a–si face cunoscuta calitatea si unitatea din care face parte sau pe care o reprezinta.

Cateva reguli prin a caror respectare se poate pastra si dezvolta imaginea demna a politistilor in societate:

· adoptand o tinuta si un aspect fizic ingrijite;

· manifestand, zilnic, un comportament ireprosabil;

· evitand excesul de limbaj, familiarismele ori gesturile deplasate;

· dand dovada de moderatie in atitudine si propuneri.

Regulile mentionate capata mai multa importanta atunci cand lucratorul actioneaza in uniforma, semn exterior si manifest al calitatii sale. Portul tinutei ii confera prestigiu si autoritate. Lucratorul, in tinuta de serviciu sau civil, reprezinta simbolul legalitatii si ordinii. Publicul asteapta de la el sa se comporte de o maniera exemplara, respectand el insusi normele legale (nu trebuie sa stationeze cu vehiculul de serviciu in locuri care incomodeaza circulatia in afara cazurilor de interventie etc.) si neuzitand in mod abuziv prerogativele functiei sale (folosirea girofarului fara motiv legitim etc.). El nu trebuie sa acorde prioritate avantajelor personale si isi va asuma responsabilitate actiunilor si inactiunilor sale, chiar si atunci cand greseste. In situatii de criza, cum ar fi accidente care atrag in mod deosebit atentia trecatorilor, nu este admisibil ca lucratorul prezent la fata locului sa nu intervina inainte de sosirea fortelor de interventie specializate.[5]

Calitatile care trebuie sa-l caracterizeze pe politist sunt reprezentate de amabilitate si solicitudine, dand dovada de o atitudine politicoasa si ferma. De asemenea politistul trebuie sa dea dovada de stapanire de sine si comunicare. In diversele situatii cu care se poate intalni in exercitara atributiilor sale de serviciu, el trebuie sa arate abilitati de gestionare a situatiilor conflictuale, dezvoltandu-si prin sistemul de formare continua puterea de intelegere a problemelor sociale, culturale si educationale specifice colectivitatii in care isi exercita profesia, si dupa caz, capacitatile manageriale. In temeiul relatiilor de parteneriat dezvoltate in cadrul comunitatii, politistul furnizeaza membrilor acesteia informatii privitoare la legislatia in vigoare si la activitatea sa profesionala, in limita competentelor ce ii revin si fara a dezvalui date si informatii clasificate. Politistului ii este interzis sa tolereze acte de coruptie, sa utilizeze abuziv autoritatea publica pe care i-o confera statul, iar in cazul in care are cunostinta despre astfel de situatii, acesta are obligatia de a lua atitudine fata de actele de coruptie, informandu-si superiorii si alte organe competente. Ii este interzis de asemenea sa aplice constrangeri psihice sau fizice, acte de tortura, tratamente si pedepse inumane sau degradante si are obligatia de a lua masuri pentru determinarea incetarii acestui comportament si informarea superiorilor cu privire la situatiile aparute[6]

2. Principiile deontologice

a) Legalitatea

Este principiul fundamental care sta la baza activitatii lucratorilor din domeniul ordinii si sigurantei publice. Potrivit acestui principiu, activitatile si actiunile trebuie sa se desfasoare numai in spiritul si cu respectarea prevederilor actelor normative. Este de altfel cunoscut faptul ca si cetatenii, in exercitarea drepturilor si libertatilor lor, sunt supusi rigorilor impuse de lege. Pornind de la premisa ca legile reprezinta garantia sigurantei cetatenilor intr-un stat democratic, orice actiune sau activitate a structurilor cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice trebuie sa-si aiba fundamentarea in lege si numai in lege. Respectarea principiului legalitatii se realizeaza prin:

· cunoasterea temeinica de catre lucratori a prevederilor legale, precum si a regulamentelor specifice;

· autocontrol in desfasurarea actiunilor/activitatilor;

· control ierarhic.

Cunoasterea prevederilor legale precum si a regulamentelor specifice presupune existenta unui bagaj informational ce trebuie in permanenta completat. Totodata, interpretarea si aplicarea cunostintelor si evaluarea situatiilor practice trebuie sa fie facuta fara partinire, cu buna credinta. Autocontrolul se realizeaza de catre fiecare lucrator prin raportarea actiunilor proprii la normele legale, inaintea, pe parcursul si dupa desfasurarea acestora. Aceasta forma de control poate fi apreciata ca fiind de o mai mare importanta in ceea ce priveste asigurarea legalitatii in raport cu celelalte forme de control, avand in vedere ca activitatea politistilor se desfasoara nu numai in sediul unitatii sau in apropierea acesteia, ci si in zone sau unitati teritoriale izolate. In aceeasi masura, autocontrolul implica si autocenzura comportamentala. Astfel, atitudinea absolut legala constituie una din premisele garantiei asumarii valorilor eticii si deontologiei profesionale. El nu trebuie sa acorde prioritate avantajelor personale si isi va asuma responsabilitate actiunilor si inactiunilor sale, chiar si atunci cand greseste. In situatii de criza, cum ar fi accidente care atrag in mod deosebit atentia trecatorilor, nu este admisibil ca lucratorul prezent la fata locului sa nu intervina inainte de sosirea fortelor de interventie specializate. Publicul va aprecia faptul ca structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice acorda interes actelor simple ale vietii curente (agentul de circulatie aflat intr-o intersectie ia masurile necesare pentru a crea conditiile necesare scoaterii din trafic a unui autovehicul imobilizat din cauza unei defectiuni- acordand sprijin fizic conducatorului auto sau dirijand traficul astfel incat manevrele necesare sa se realizeze in conditii de siguranta pentru toti partenerii de trafic etc.).[7]

b) Egalitate, impartialitate si nediscriminare

Acest principiu trimite in modul cel mai direct la ceea ce inseamna etica si deontologie politieneasca. Cei trei termeni sunt intr-o mare masura complementari, se suprapun pe unele domenii si pot fi, ca atare, tratati global. Egalitatea presupune, pe de o parte, asezarea de catre lucrator, pe acelasi plan, a tuturor persoanelor, indiferent de imprejurarile profesionale in care intra in legatura cu acestea si, pe de alta parte, abordarea in aceeasi maniera a cazurilor similare. Impartialitatea il va situa pe lucrator deasupra unor probleme litigioase in care nu trebuie sa se implice altfel decat profesional. O asemenea pozitie ii va permite sa abordeze detasat de sentimente circumstantele profesionale in care se afla. Nediscriminarea, ca aspect al acestui principiu, consta in faptul ca functionarul nu trebuie sa se lase condus de idei preconcepute, de resentimente, de impulsuri necenzurate atunci cand intra in contact cu diferite categorii de persoane, indiferent de pozitie sociala, sex, religie, rasa etc. Este recomandat, prin urmare, ca la judecarea efectelor propriei actiuni sau a altora, lucratorul sa evalueze masura in care, in practica, s-a ghidat dupa elementele care definesc principiul analizat – a respectat si asigurat egalitatea, si-a impus impartialitatea si s-a afirmat ca adversar al discriminarilor de orice fel. Masurile luate pot crea nemultumiri in randul unor categorii de cetateni. Deseori, nemultumirile se manifesta paradoxal, chiar in randul persoanelor care prin actele si faptele lor incalca normele legale si de comportament, impuse si acceptate de societate si prejudiciaza astfel drepturile fundamentale ale cetatenilor, precum si in randul rudelor, cunoscutilor sau prietenilor acestora aflati la locul producerii evenimentului sau care afla despre acesta. Este reactia clasica prin care aceste persoane incearca sa-si transfere vinovatia pe seama unor incalcari si abuzuri inchipuite din partea lucratorilor. Eliminarea arbitrarului din timpul interventiei, a oricaror atitudini de natura sa creeze suspiciuni cu privire la impartialitatea actiunii si a masurilor dispuse sunt de natura sa evite posibilele reactii violente din partea celor implicati si chiar sa aduca sprijin pentru actiunea politistilor. Consecventa manifestata prin aplicarea aceleiasi proceduri legale pentru fapte similare va actiona in mod cert in favoarea lucratorilor in domeniul ordinii si sigurantei publice. In aceeasi masura, respectarea demnitatii oricarei persoane constituie un alt element care poate contribui la afirmarea convingerii ca interventia a fost nepartinitoare, legitima si nediscriminatorie. Se recomanda, de asemenea, declinarea competentei pentru cazurile de incompatibilitate care ar putea pune la indoiala impartialitatea interventiei, fara insa a se prejudicia astfel operativitatea actiunii. Astfel, sarcina desfasurarii in continuare a actiunii va fi preluata de lucratori care nu se afla in asemenea situatii, eliminandu-se astfel riscul punerii sub semnul intrebarii a impartialitatii acestora.

c) Transparenta

Este unul dintre principiile care se afla la baza activitatii structurilor de ordine si siguranta publica ca institutii moderne, de tip democratic si, implicit, a lucratorilor acestora. Furnizarea informatiilor referitoare la activitatile desfasurate poate determina castigarea increderii populatiei. Astfel, aducerea la cunostinta cetatenilor, prin mijloace adecvate de informare, a modului in care se efectueaza interventiile (cu precizarea actiunilor pe care lucratorul este indreptatit sa le efectueze, comportamentul impus cetatenilor pe timpul acestora si riscurile pe care si le asuma in cazul nerespectarii lor), particularizat pe tipuri de misiuni, poate determina o reactie de acceptare, daca actiunile se inscriu in tiparul cunoscut de societate. In acelasi timp se impune respectarea confidentialitatii informatiilor care pot afecta integritatea persoanelor, procesul de administrare a probelor, securitatea martorilor sau a altor persoane. Respectarea principiului transparentei, concomitent cu indeplinirea cerintelor referitoare la asigurarea securitatii datelor, inclusiv a celor cu caracter personal, a impus crearea unor structuri interne /persoane specializate in relatia cu mass-media, care au, potrivit regulamentului de organizare si functionare, atributii bine definite.



Exigente care trebuie sa guverneze comunicarea cu mass-media:

· in cazul in care un jurnalist se va adresa direct unui lucrator, acesta il va indruma catre structura de relatii publice/ofiterul de presa care are competenta in zona producerii evenimentului, singura structura abilitata prin lege si ordine ale ministrului sa comunice referitor la activitatile profesionale cu mass-media.

· daca evenimentul s-a produs intr-un loc public, iar un lucrator este prezent la locul faptei, la intrebarile reprezentantilor media, va confirma ceea ce se cunoaste deja despre cazul respectiv, cu precizarea ca “se efectueaza cercetari pentru stabilirea imprejurarilor in care aceasta s-a produs, iar concluziile vor fi prezentate prin intermediul structurilor de relatii publice”.

· in cazul in care reprezentantul media ajunge primul la locul faptei si solicita telefonic date despre eveniment, acestuia i se vor oferi informatiile aflate la dispozitia structurii de relatii publice, urmand ca rezultatul cercetarilor sa ii fie comunicat ulterior.

· in situatiile cand evenimentul produs ridica probleme de competenta ori implica interventia mai multor structuri, atunci, comunicarea cu media se va realiza de catre serviciul de profil din cadrul inspectoratului general.

· lucratorul va ramane calm in relatia cu ziaristul, indiferent de imprejurari.

· filmarile realizate de structurile de ordine si siguranta publica la locul evenimentului si oferite media se vor face respectand drepturile omului si dreptul la propria imagine, in conformitate cu recomandarile Uniunii Europene, ordinele de linie si dispozitiile Consiliului National al Audiovizualului.

· in cazul in care filmarea se va realiza de catre reprezentantii presei, lucratorul responsabil cu mediatizarea evenimentului din partea structurii de relatii publice, le va reaminti acestora dispozitiile Consiliului National al Audiovizualului, in sensul aratat mai sus.

· orice relatare a unui eveniment catre reprezentantii media va avea un caracter nediscriminatoriu, fara referiri la apartenenta etnica, religioasa, sexuala, sociala sau la alta forma de apartenenta a celor implicati in eveniment, in conformitate cu normele in vigoare.

· in relatia cu mass-media, lucratorii din structurile de relatii publice vor tine cont de Decalogul ofiterului de presa.[9]

d) Capacitatea si datoria de exprimare

Reprezinta posibilitatea lucratorului de a analiza situatiile profesionale pe care le intalneste si de a-si exprima punctul de vedere, potrivit pregatirii si experientei sale, in vederea imbunatatirii calitatii si eficacitatii serviciului. Acest principiu instituie obligatia asumarii unui rol activ in cadrul organizatiei din care acesta face parte, prin prezentarea de opinii pertinente si argumentate cu privire la modalitatile de solutionare ale unor situatii profesionale. Lucratorii din domeniul ordinii si sigurantei publice trebuie sa abordeze situatiile nu doar reactiv, prin simpla executare a dispozitiilor si prezentarea de rapoarte privind rezultatele obtinute, ci si proactiv. In virtutea acestui principiu, apare obligatia de a-si exprima motivat eventualele dezacorduri fata de deciziile care privesc probleme de serviciu si de a aduce la cunostinta superiorilor observatii bazate pe normele legale si pe experienta profesionala. In acelasi context se inscrie si datoria de a informa in timp util asupra dotarii cu mijloace necorespunzatoare sau insuficiente realizarii obiectivului, a datelor

Incomplete transmise odata cu dispozitia de executare a activitatii, precum si de a prezenta experienta personala si experientele anterioare relevante pentru situatia respectiva etc. Consideram ca modul in care se aplica acest principiu da, intr-un grad insemnat, masura comportamentului fundamentat pe norme etice si pe respectarea deontologiei profesionale. Ca profesionisti, lucratorii in domeniul ordinii si sigurantei publice trebuie sa-si prezinte opiniile bazate pe experienta si cunostintele dobandite si sa le sustina fara teama de repercusiuni. In aceeasi masura, sefii vor promova un climat profesional care sa admita si sa incurajeze exprimarea fara rezerve a punctelor de vedere diferite. Acest principiu nu poate fi insa invocat pentru a evita, pe criterii subiective,

Participarea sau executarea unei misiuni. Orice lucrator trebuie sa stie ca deontologia ii impune sa se pronunte asupra unui aspect sau altul, cu buna credinta, pe baza constiintei profesionale si nu spre a prezenta ceea ce considera ca le-ar conveni sefilor sai sa auda. Pe de alta parte, insa, tot deontologic este din partea lucratorului sa isi mentina afirmatiile in perimetrul legalitatii, egalitatii, impartialitatii, nediscriminarii, al “realului”, fara a incerca sa dea caracter de autenticitate unor interpretari vadit eronate ori sa determine organizarea si desfasurarea de actiuni insuficient justificate sau sa influenteze decizii in care este interesat.[10]

e) Disponibilitatea

Pentru a face dovada disponibilitatii, lucratorii in domeniul ordinii si sigurantei publice trebuie sa intervina in orice moment, in timpul sau in afara serviciului, in cazul in care iau cunostinta despre existenta unei situatii in care se aduce atingere drepturilor persoanelor, sunt puse in pericol bunurile acestora sau, pur si simplu, atunci cand un individ se afla in dificultate. Interventia in asemenea situatii nu poate fi conditionata de faptul ca lucratorul se afla in concediu, invoiri, permisii, dar va fi precedata de declinarea calitatii. Se impune totusi ca, anterior acordarii sprijinului, sa realizeze o evaluare a situatiei cel putin cu privire la raportul de forte, sansele de reusita, precum si riscurile asumate. Este posibil ca in asemenea imprejurari sa fie eficace anuntarea fortelor specializate sau, daca faptele ilegale s-au consumat, obtinerea de date si informatii cu privire la locatia catre care s-a deplasat gruparea infractoare, semnalmente, mijloace de transport folosite etc. si care sa fie aduse la cunostinta personalului investit cu solutionarea cazului. In timpul serviciului disponibilitatea se manifesta si prin ascultarea atenta a problemelor cetatenilor, incercand sa le rezolve, oferindu-si serviciile intr-o maniera profesionista. In asemenea situatii, stabilirea prioritatilor este deosebit de importanta. Astfel, daca din lipsa mijloacelor, a timpului necesar ori datorita altei misiuni aflata in desfasurare, interventia nu poate fi realizata imediat de catre lucratorul sesizat initial, este necesar ca solicitantului sa-i fie explicate motivele pentru care cauza este declinata spre alti colegi in vederea solutionarii. Uneori sunt sesizate fapte aflate in curs de desfasurare, astfel incat urgenta analizarii situatiei si alegerea modalitatii de rezolvare sunt determinante pentru succesul actiunii. Intarzierea poate conduce la agravarea situatiei si, implicit, va pune intr-o lumina nefavorabila capacitatea structurilor cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice de a interveni si totodata disponibilitatea acestora de a se implica in solutionarea problemelor cu privire la care au fost sesizati. Disponibilitatea presupune, pe langa prezenta regulata a lucratorului la serviciu sau la locul unde trebuie sa execute o anumita misiune, si capacitatea de ascultare si intelegere a problemelor aduse la cunostinta de persoanele aflate intr-o situatie critica. Datorita caracterului permanent al serviciului si particularitatilor misiunilor ce revin structurilor cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice, acestea solicita lucratorilor sa manifeste disponibilitate totala fata de indeplinirea atributiilor (rechemarea la serviciu, constrangeri, program prelungit de munca sau in schimburi, capacitatea de a se adapta diversitatii sarcinilor de indeplinit etc.), aspecte care rezulta atat din angajamentul asumat de lucrator la momentul intrarii in profesie, cat si din juramantul de credinta depus la acordarea primului grad profesional/militar. Obligatia la disponibilitate permanenta a lucratorilor din domeniul ordinii si sigurantei publice justifica, de asemenea, si de ce le este interzis sa exercite, in afara exceptiilor prevazute de lege, alte activitati pentru care sa fie remunerati. Depinde astfel de lucratori sa stabileasca echilibrul in serviciu si practicarea activitatilor lucrative sau nelucrative care ii sunt permise (activitate didactica, cercetare stiintifica, creatie literar-artistica), astfel incat disponibilitatea profesionala sa nu fie afectata.

f) Prioritatea interesului public

Interesul public, in sensul utilizat de prezentul Ghid, reprezinta orice aspect care afecteaza viata comunitatii sau care prezinta interes pentru aceasta. Functionarea si actiunile guvernului ori ale autoritatilor sau institutiilor publice centrale si locale sau ale oricarei alte entitati care foloseste bani publici sau care influenteaza viata comunitatii prezinta interes public. Respectarea drepturilor omului,

Asa cum sunt definite in documentele internationale ratificate de Romania, reprezinta o alta componenta a interesului public. Prioritatea interesului public se manifesta prin aceea ca, in exercitarea atributiilor functionale, lucratorul din domeniul ordinii si sigurantei publice acorda intaietate indeplinirii serviciului in folosul comunitatii, chiar daca prin aceasta se prejudiciaza sau se intarzie realizarea unor obiective personale. Prioritatea interesului public nu poate fi tratata si nici explicata independent de disponibilitate.

Aceasta corelatie este determinata de calitatea conferita de profesie si, implicit, de statutul profesional. Lucratorii au datoria sa trateze toate persoanele in mod egal, netinand cont de interesul personal si asigurand primatul interesului public.[12]

g) Profesionalismul

Presupune indeplinirea sarcinilor de serviciu prin aplicarea cunostintelor teoretice si prin folosirea deprinderilor practice dobandite. Lucratorii in domeniul ordinii si sigurantei publice sunt, de altfel, obligati sa-si perfectioneze permanent pregatirea de specialitate si sa-si dezvolte capacitatea de intelegere a problemelor sociale, culturale si educationale specifice colectivitatii in care-si exercita profesia. Pentru a fi un bun profesionist lucratorul trebuie sa:

· cunoasca legislatia aplicabila in domeniul sau de activitate;

· cunoasca si sa aplice procedurile de lucru uzuale;

· analizeze solicitarile ce-i sunt adresate direct de catre cetateni si sa le rezolve, sa ceara sprijin pentru solutionarea lor sau sa indrume cetatenii catre structurile/ formatiunile competente atunci cand constata ca acestea depasesc responsabilitatile functiei pe care o indeplineste;

· lucreze in serviciul populatiei, dedicand timpul necesar activitatii pe care este abilitat sa o desfasoare;

· se comporte corect si demn in relatiile cu ceilalti lucratori si sa observe atitudinea acestora, fiind obligat sa sesizeze cazurile de abatere de la normele etice ale profesiei;[13]

· se identifice cu profesia si institutia;

· evite implicarea emotionala excesiva in solutionarea problemelor de serviciu;

· dea dovada de echidistanta si impartialitate in relatia cu cetateanul si colegii de profesie;

· manifeste respect fata de cetateni in toate imprejurarile care presupun contactul direct ori prin intermediul mijloacelor de comunicare.

h) Confidentialitatea

Se imbina de cele mai multe ori cu profesionalismul si legalitatea. Astfel, protectia informatiilor si a persoanelor care le-au pus la dispozitia lucratorilor trebuie realizata concomitent cu celelalte activitati necesare pentru solutionarea cazului. Confidentialitatea nu presupune numai protectia datelor si a

persoanelor, ci si obligatia lucratorilor de a proteja informatiile obtinute in virtutea atributiilor de serviciu si de a nu le utiliza in vederea obtinerii unor avantaje pentru ei sau pentru altii.[14]



i) Respectul

1. Respectul fata de cetateni se manifesta atat prin utilizarea moderata a regulilor de politete si curtoazie (fara familiarisme), cat si prin evitarea oricarei manifestari discriminatorii, legata de nationalitate, religie, opinii, sex, varsta, conditie sociala sau de orice alt considerent. Anumite situatii pot influenta emotional lucratorul, ca pe orice alt individ (prezenta unor raniti grav, anuntarea familiilor victimelor cu privire la producerea unui accident etc.), sau in alte cazuri, cand aparitia sa intr-o anumita zona este in masura sa suscite agresivitatea participantilor (manifestari neautorizate ori care se desfasoara in afara itinerariului sau in afara intervalului aprobat).

Aplicand procedurile recomandate pentru asemenea situatii cu calm si fermitate, lucratorul va indeplini misiunea fara sa-si manifeste tensiunile sau emotiile pe care inevitabil le are. Cetatenii vor aprecia sangele rece, calmul si rabdarea de care da dovada lucratorul. Aceste calitati sunt cu atat mai necesare cu cat dificultatile provin din reactiile ostile, chiar violente, indreptate impotriva lucratorilor, uneori din cauza simplei lor prezente, in special in cartierele sau zonele cu o rata crescuta a infractionalitatii. Vor fi evitate cu prilejul interventiilor atitudinile agresive, provocatoare, dominatoare sau dispretuitoare.

Procedurile specifice utilizate nu vor avea o intindere in timp mai mare decat este necesar realizarii scopului pentru care s-a recurs la acestea. Altfel, cetatenii vor interpreta masurile ca fiind abuzive, nejustificate si ca, in ciuda faptului ca au drepturi pe care structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice trebuie sa le respecte, tocmai reprezentantii acestora le incalca si le

desconsidera. Pentru situatiile in care, pe fondul indeplinirii atributiilor, sunt afectate drepturile si libertatile cetatenilor (cazul verificarii identitatii sau a provenientei marfurilor transportate, existenta permisului corespunzator categoriei din care face parte vehiculul etc.), persoana care face obiectul verificarilor nu va fi impiedicata sa-si continue activitatea decat pentru perioada de timp strict necesara indeplinirii procedurii specifice. Orice abatere de la aceasta norma deontologica, mai ales daca este dictata de

considerente personale ale lucratorului este in masura sa produca efecte negative in realizarea parteneriatului cu populatia, pe care Ministerul Administratiei si Internelor il doreste. Daca lucratorii vor aborda relatia cu cetatenii de pe pozitii de superioritate, determinate de puterile ce le sunt conferite prin lege, nu vor beneficia de concursul, sprijinul si cooperarea acestora.

2. Respectul fata de sefii profesionali si colegi consta in respectarea regulilor de comportament (politete, curtoazie, punctualitate, respectarea angajamentelor asumate formal sau informal s.a.) si de demnitate (decenta, grija pentru propria imagine s.a.), precum si prin respectarea prevederilor regulamentelor militare de catre personalul cu statut militar. Indiferent de statutul profesional, de corpul din care face parte, de grade sau de sarcini, relatiile dintre lucratorii din domeniul ordinii si sigurantei publice se bazeaza in principal pe respect mutual, loialitate si solidaritate.

3. Respectul mutual presupune intelegerea faptului ca orice sarcina repartizata unui coleg, oricat de modesta ar fi, contribuie la buna functionare a serviciului public. Manifestarile de superioritate sau de desconsiderare fata de un corp profesional, pe criterii de grade sau de functii, releva necunoasterea si nerecunoasterea complementaritatii activitatilor institutiei. Respectul mutual, inseamna, de asemenea, sa admiti fara prejudecati sau desconsiderare anumite situatii particulare justificate care pot interveni accidental in comportamentul sau activitatea oricarui lucrator, inclusiv in cea proprie (intarzieri ocazionale, invoiri pentru probleme personale care nu pot fi altfel rezolvate, solicitarea in mod exceptional a concediului in afara planificarii etc.).

Respectul mutual presupune, de asemenea, toleranta, respectiv o deschidere suficienta pentru a lasa colaboratorii sa-si expuna pozitiile contrare, pornind de la dreptul la libera exprimare. Este totusi de mentionat faptul ca in randul lucratorilor din structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice aceasta libertate se refera la aspecte profesionale, fiind restransa manifestarea, la locul de munca ori in timpul serviciului, a unor opinii personale, cum ar fi cele referitoare la politica.

j) Integritatea morala

Prin pozitia sa, lucratorul se poate afla in situatia de a i se oferi diferite avantaje (gratuitati, cadouri). Aceste oferte sunt rareori dezinteresate. Integritatea il va determina sa le refuze politicos, explicand ca este platit pentru a oferi un serviciu public, potrivit competentelor. In acest sens, lucratorii din domeniul ordinii si sigurantei publice au obligatia de a-si pregati familiile astfel incat eventualele „atentii” sa nu le parvina prin intermediul acestora, indiferent care ar fi justificarea. Pe de alta parte, publicul nu ar tolera ca lucratorul sa uzeze de calitatea sa pentru a incerca sa obtina o favoare sau alta pentru el insusi sau pentru altul (lucrator in uniforma care nu respecta ordinea in fata unui ghiseu la care se prezinta pentru a-si rezolva o problema personala).

Lucratorul nu are dreptul sa se oblige pecuniar fata de nici o persoana, daca o asemenea situatie este in masura sa afecteze indeplinirea atributiilor de serviciu (obligatii pecuniare pot fi asumate de catre lucratori numai cu respectarea prevederilor legale in vigoare – contractare de credite de la banci, imprumuturi la Casa de ajutor reciproc sau cumpararea unor bunuri in sistem de rate), nu poate folosi ori incerca sa uziteze de calitatea sa in interes personal. In considerarea acestor cerinte, lucratorilor le este interzis sa imprumute bani de la subordonati ori sa colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice. Comportamentul integru are o deosebita importanta pentru credibilitatea institutiei si implicit a membrilor sai. Pentru a castiga respectul populatiei, nu este suficient doar sa se actioneze in conformitate cu legea, ci trebuie ca aceasta sa fie aplicata in spiritul respectului fata de cetatean. Prin urmare, integritatea si respectul fata de populatie nu trebuie afirmate formal, prin declaratii sau angajamente, ci demonstrate prin actiuni si misiuni executate cu profesionalism, impartialitate, onestitate, constiinciozitate, echitate, neutralitate sub toate aspectele, acordand totodata o atentie deosebita grupurilor vulnerabile de populatie (gravide, persoane in varsta, copii, minori care au fugit de acasa, bolnavi, persoane cu handicap etc.).[16]

k) Independenta operationala

Consta in indeplinirea atributiilor si misiunilor potrivit competentelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care il ocupa in cadrul structurii, fara imixtiunea altor lucratori, persoane sau autoritati. Independenta operationala nu presupune actiuni executate haotic sau care au fost incluse fara temei in categoria celor prioritare, ori pe considerente exclusiv personale (ex. controale economice care

vizeaza o anume societate comerciala anume numai pentru a-i perturba activitatea in scopul favorizarii concurentei sau executarea unor activitati care nu decurg din obiectivele stabilite la nivelul structurii respective). Independenta operationala trebuie inteleasa si ca libertate a lucratorului de a identifica si utiliza acele proceduri si mijloace prin a caror folosire se asigura indeplinirea cu riscuri minime a misiunii, reducandu-se, totodata, si posibilitatea lezarii drepturilor si libertatilor persoanelor care fac obiectul actiunii. De asemenea, prin independenta operationala se intelege si capacitatea politistului de a adapta interventia in functie de reactia persoanelor vizate, de particularitatile zonei in care intervine sau de momentul realizarii acesteia. Pe de alta parte, independenta operationala implica raspunderea deplina a lucratorului pentru actiunile, inactiunile si omisiunile sale.[17]

l) Loialitatea

Consta in atasamentul fata de institutie si valorile promovate de aceasta, ceea ce exprima de fapt adeziunea deplina, constienta si irevocabila, manifestata din proprie initiativa, la o cauza inalta. Manifestarea loialitatii insumeaza mai multe trasaturi, cum sunt: cinstea, corectitudinea, fidelitatea, sinceritatea, respectarea angajamentelor, statornicie etc. Aceasta presupune demnitate chiar si in afara serviciului, astfel incat, prin intregul sau comportament, lucratorul sa nu aduca atingere imaginii institutiei si profesiei sale. Loialitatea nu se confunda cu atitudinea lingusitoare sau de preamarire a colegilor/ sefilor ori a altor persoane, in scopul de a obtine diverse avantaje, pentru a-si pastra pozitia in cadrul organizatiei ori pentru a accede mai rapid in functii sau posturi de conducere. Aducerea la cunostinta colectivului sau a sefului a obiectiilor profesionale cu privire la activitatile programate, precum si fundamentul lor nu reprezinta un act lipsit de loialitate. Loialitatea nu poate fi analizata independent de profesionalism, respect, integritate. Loialitatea presupune, de asemenea, crearea unui climat de lucru bazat pe dezvoltarea spiritului de echipa, coeziunii si disciplinei, a increderii si respectului reciproc, valorizarea traditiilor institutiei si pe constientizarea faptului ca serviciul se realizeaza in beneficiul cetateanului.

3. Indatoririle generale ale politi tilor

● sa fie loial institutiei din care face parte, sa respecte principiile statului de drept si sa apere valorile democratiei;

● sa dovedeasca solicitudine si respect fata de orice persoana, in special fata de grupurile vulnerabile, sa isi consacre activitatea profesionala indeplinirii cu competenta, integritate, corectitudine si constiinciozitate a indatoririlor specifice de serviciu prevazute de lege;

● sa isi perfectioneze continuu nivelul de instruire profesionala si generala;

● sa fie disciplinat si sa dovedeasca probitate profesionala si morala in intreaga activitate;

● sa fie respectuos, cuviincios si corect fata de sefi, colegi sau subalterni;

● sa acorde sprijin colegilor in executarea atributiilor de serviciu;

● sa informeze seful ierarhic si celelalte autoritati abilitate cu privire la faptele de coruptie savarsite de alti politisti, de care a luat cunostinta;

● prin intregul sau comportament, sa se arate demn de consideratia si increderea impuse de profesia de politist.[19]

De asemenea,    politistul are obligatia de a:

● sa pastreze secretul profesional, precum si confidentialitatea datelor dobandite in timpul desfasurarii activitatii, in conditiile legii, cu exceptia cazurilor in care indeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justitiei sau legea impun dezvaluirea acestora;

● sa manifeste corectitudine in rezolvarea problemelor personale, in asa fel incat sa nu beneficieze si nici sa nu lase impresia ca beneficiaza de datele confidentiale obtinute in calitatea sa oficiala;

● sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal ale acestora, potrivit competentelor legal stabilite;

● sa aiba o conduita corecta, sa nu abuzeze de calitatea oficiala si sa nu compromita, prin activitatea sa publica ori privata, prestigiul functiei sau al institutiei din care face parte.[20]

Reglementarile profesiei de Politist potrivit legislatiei actuale din Romania.

Politia Romana este reglementata prin Legea nr. 218/2002 privind organizarea si funtionarea acesteia. In societatea romaneasca, guvernata de principiile statului de drept, principalele functii ale politiei sunt: apararea drepturilor si libertatilor persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea, descoperirea si combaterea actelor si faptelor infractionale, asigurarea ordinii si sigurantei publice, precum si securizarea frontierei de stat. Prin indeplinirea acestora se promoveaza increderea reciproca, respectul si dezvoltarea democratica a societatii.

Statutul politistului, Legea nr. 360/2002, reglementeaza modul de selectionare, pregatire, acordarea gradelor profesionale, drepturile, indatoririle, restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati, raspunderea juridica, sanctiunile si intreruperea si incetarea raporturilor de serviciu ale politistului.[22]



Codul etic si deontologic al politistului, aprobat prin H.G. nr. 991/2005, stabileste regulile de conduita ale politistului in exercitarea atributiilor profesionale care decurg din legislatia aplicabila personalului Ministerului Administratiei si Internelor. Orice persoana poate pretinde politistului respectarea acestor reguli de conduita in raporturile sale cu acesta. Scopul codului il constituie asigurarea conduitei etice a politistului prin formarea si promovarea unei culturi profesionale adecvate, formarea si educarea personalului in spiritul acesteia, prevenirea abaterilor comportamentale, imbunatatirea calitatii serviciilor, protectia persoanelor si a politistilor si realizarea, pe aceasta cale, a echilibrului intre drepturile cetatenilor, interesele autoritatilor publice, drepturile si obligatiile personalului institutiei.



***Ghidul de aplicare a Codului de etica si deontologic al politistului – Preambul, pag. 1

Ibidem, pag. 3 –

***Codul de etica si deontologic al politistului, Capitolul I – Domeniul de aplicare si principii generale, Art. 11, alin. 1, 2, 3. Statutul Politistului, Editura Best Publishing, Bucuresti, 2008, pag. 61

Ibidem, Capitolul II – Normele de conuduita profesionala a politistului, Art. 12, 13 alin. 1, 2, pag. 61-62

Ibidem, pag. 11 – 12.

Ibidem, Capitolul II – Normele de conuduita profesionala a politistului, Art. 16, 18 alin. 1, 2, Art. 19, alin. 1, 2, 3, 4, pag. 61 – 62.

Ibidem, Ghidul de aplicare a Codului de etica si deontologic al politistului – II. Principii ce stau la baza activitatii lucratorului in domeniul ordinii si sigurantei publice, pag. 4 – 5.

Ibidem, pag. 5.

Ghidul de aplicare a Codului de etica si deontologic al politistului – II. Principii ce stau la baza activitatii lucratorului in domeniul ordinii si sigurantei publice, pag. 5 – 6

Ibidem, pag. 6

Ibidem, II. Principii ce stau la baza activitatii lucratorului in domeniul ordinii si sigurantei publice, pag. 7–8

Ibidem, pag. 8

Ibidem, Principii ce stau la baza activitatii lucratorului in domeniul ordinii si sigurantei publice, pag. 8

Ibidem, pag. 8 – 9

Ibidem, pag. 9 – 10

Ibidem, pag. 10

Ibidem

Ibidem, pag. 10–11

Legea 360/2002 privind Statutul politistului, art. 42.

Ibidem, art. 43

***Codul de etica si deontologic al politistului, Capitolul 1- Domeniul de aplicare si principii generale, Art. 3, alin. 1

Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului

***Codul de etica si deontologic al politistului, Capitolul 1- Domeniul de aplicare si principii generale, Art. 2, alin. 1, 2







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 681
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site