Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Reprezentare/vs/ Imagine

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Reprezentare/vs/ Imagine

… atunci cand imaginea legata de un cuvant sau de o idee se de­taseaza si este eliberata intr-o societate, este acceptata ca fiind realitate, una conven­tio­nala, desigur, dar nu mai putin realitate”.





Serge Moscovici

Conceptul de reprezentare

Cand abordam conceptul de imagine institu­tio­nala sau organizationala trebuie sa ne referim, mai intai, la concep­tul de reprezentare, constructie mentala cu functie cognitiva foarte importanta.

Impartasind punctul de vedere al lui Claude Flament vom spune ca “o reprezentare este un ansamblu organizat de cognitii relative la un obiect, impartasite de membrii unei populatii(…) in raport cu acest obiect”[1].

Vom relua in cele ce urmeaza observatiile privind constitui­rea reprezentarilor sociale expuse in lucrarea “Comunicarea tele­vizua­la”[2], avand in vedere ca la baza oricarui discurs social stau aceste sisteme de interpretare a evenimentelor si a lumii, adevarati vectori ai opinii­lor, judecatilor si credintelor.

Reprezentarile trebuie abordate ca forme de expresie culturala, care fac apel la coduri sociale pentru a interpreta experientele indi­vi­dului in societate, la valori si modele pentru a defini un anumit statut social, la simboluri utilizate in gandirea entitatilor colective.

Reprezentarile sociale constituie o modalitate particulara de cunoastere, proprie simtului comun, al carei specific rezida in carac­terul social al proceselor care o pro­duc. Ea se refera la ansamblul cunostintelor, cre­din­telor, opiniilor, impartasite de un grup fata de un obiect social dat.

Reprezentarile sociale intretin cu acesta (obiectul social), in acelasi timp, raporturi de simbolizare (tinand locul acestuia) si ra­por­turi de interpretare (conferindu-i semnificatii). Simbolizarile si sem­nificarile sunt rezultatul unui proces mental in urma caruia rezulta con­struc­tia specifica a obiectului. Cu alte cuvinte, subiectul re-constituie realul cu care este confruntat procedand ca o adevarata “modelare mentala” a obiectului. Astfel, infor­matiile furnizate de obiect sunt cate­gorizate, transformate, amendate pentru ca, in final, sa dea o sem­ni­fi­ca­tie concreta realitatii. Aceasta re-constituire a rea­litatii este socialmente marcata, pe de o parte, prin faptul ca subiec­tul nu se manifesta inde­pendent de campul social in care se inse­rea­za, iar pe de alta parte prin aceea ca o reprezentare este un rezultat al unui ansamblu de interactiuni sociale specifice, in centrul carora se afla obiectul. Comunicarea interna a grupului – antrenand modele, credinte, valori – canalizeaza, modifica si orienteaza activitatea de producere de sensuri a indivizilor.

O reprezentare este, cel mai adesea, generata colectiv – ea este impartasita de catre indivizii unui grup si, de aceea, ea constituie marca specifica a grupului.

Aceasta functie de constituire a realitatii este posibila prin intermediul a doua procese cognitive complementare [3].

a)      Obiectivarea. Acest proces simplifica infor­ma­tiile relative la obiect, concretizeaza notiunile realizand corespondenta dintre lucruri si cuvinte, le rezuma dupa o logica interna specifica grupului.

Reprezentari sociale

Integrarea constructivismului cu interactionismul.

Conceptie interactionista legata de logica schimburilor interper­sonale si sociale; metafora subiectului ca “actor” al vietii cotidiene.

Conceptul “socialului organizat” (societatea nu ca agregat de atomi sociali, ci articulata si stratificata in grupuri si subgrupuri).

Lumea sociala conceputa in complexitatea continuturilor si a relativelor implicari normative, ideologice, valorizatoare (integrare si reciprocitate a formei si continuturilor).

Concepte sociale ca set de informatii transmis social, reelaborate in interactiunile dintre indivizi si grupuri si reconstituite de catre actorii sociali pe baza experientelor sociale. Valorizarea ordinii simbolice a culturii.

Focalizarea pe “care” reprezentari si “ale cui”.

Reprezentarile ca ansamblu de componente rationale si nerationale, logice si emotive, normative si valorizate cu valoare de ghid pentru actiune.

Sursa: Annamaria Silvana de Rosa, Comparatie critica intre repre­zen­tarile sociale si cognitia sociala (din Cahiers Internationaux de psycho­logie sociale, nr. 5, 1990) in vol. “Reprezentari sociale”, coord. Adrian Neculau, Societatea Stiinta si Tehnica SA, Bucuresti, 1995, p. 269.

Informatia este selectionata din context si schematizata pentru a forma “un nucleu figurativ”. Acesta contine elementele ce formeaza un ansamblu coerent si imaginat, transformand abstractul in concret. Din acest moment elementul concret devine evident si este integrat intr-o realitate a simtului comun. Procesul este capital –deoarece numai in masura in care informatia este simplificata si re­mo­delata pentru a se inscrie in logica si coerenta interna a grupului ea devine consensuala in grup si deci comunicabila (sau utila).

b)      Ancorarea. Aceasta se refera la implementarea sociala a reprezentarii; constructia reprezentarii unui obiect va face apel la credinte, valori si cunostinte care preexista si care sunt dominante in interiorul grupului. In felul acesta ceva ce a fost strain devine familiar grupului; obiec­tul respectiv este integrat intr-o retea de semnificatii constituite prin ierarhizarea valorilor proprii grupului sau, gene­ra­li­zand, ale societatii. Ancorarea permite atasarea a ceva care este nou la ceva care este vechi si care, deci, este impartasit de catre indivizii aceluiasi grup.



Pentru aparitia unei reprezentari sociale sunt necesare trei conditii [4]:

prima ar fi dispersia informatiei privind obiectul reprezentarii; datorita complexitatii obiectului social, a barierelor sociale si culturale, indivizii nu pot accede la informatiile utile necesare cunoasterii obiectului, ceea ce va genera transmiterea indirecta a cunostintelor si deci aparitia a numeroase distorsiuni;

a doua se refera la pozitia grupului social fata de obiectul reprezentarii, ceea ce va conduce la manifestarea interesului pentru anumite aspecte ale obiectului, fenomen denumit foca­li­zare si care impiedica indivizii sa aiba o viziune globala asupra obiectului;

a treia provine din necesitatea resimtita de oameni de a pro­duce conduite si discursuri coerente in lega­tura cu un obiect pe care il cunosc foarte putin.

“A comunica si a actiona in legatura cu acest obiect rau stapanit nu este posibil decat in masura in care, prin diverse mecanisme de influ­enta, individul acopera zonele de incertitudine din cunostintele sale.

In timpul actiunii sau al conversatiei si din motive de eficacitate, individul ajunge sa-si stabilizeze universul de cunostinte relative la obiect”[5].

Aflate la confluenta dintre psihologic si social, repre­zentarile sociale se alimenteaza din credinte religioase, practici culturale, ritu­aluri, din imaginarul cotidian si sunt vehiculate de limbaj.

Comunicarea sociala, in aspectele ei interindividuale, institu­tio­nale si mediatice, apare ca o conditie de posibilitate si de determinare a reprezentarilor si a gandirii sociale.

Comunicarea nu este numai vector de transmitere a limbajului, el insusi purtator de reprezentari, dar si factor de influenta asupra aspec­telor structurale si formale ale gandirii sociale, deoarece anga­jeaza procese de inter­ac­ti­u­ne sociala, influenta, consens, disensiune si pole­mica. Ea contribuie la formarea unei reprezentari pertinente pentru viata practica, alaturi de puterea performativa a cuvintelor si a discursurilor alaturandu-se forta cu care reprezentarile instaureaza versiuni ale realitatii, comune sau impartasite. Formele pe care acestea le imbraca circumscriu informatii ce raspund interesului public, intretin atentia pentru un subiect, o tema, un mod de gandire, propaga viziuni bine organizate asupra lumii, credinte ce structureaza anumite raspunsuri la intrebarile publicului, instituie relatii antagonice fata de conceptii alternative.

Mass-media vehiculeaza reprezentari, mituri si stereotipuri contribuind continuu la reconstituirea simtului comun sau a formei de intelegere care creeaza substratul de imagini si de sensuri, fara de care nici o colectivitate nu poate coopera.

Analiza reprezentarilor sociale presupune identificarea si pune­rea in evidenta a ceea ce poarta numele de THÊMATA – concept dezvoltat de S. Moscovici si G. Vignaux [6].

Conceptul de THÊMATA desemneaza un ansamblu de concep­tii primare, de idei-forta, de arhetipuri profund inradacinate in me­moria colectiva a unui grup. THÊMATA se exprima prin notiuni comune, puternic ancorate si im­par­tasite in interiorul unei culturi. In conceptia lui Moscovici si Vignaux thêmata fac posibila aparitia discursului social si in jurul acestor idei-forta se constituie, ca alcatuind baza so­cie­tatii, reprezentarile; ele genereaza regimuri discursive ce ofera coerenta argumentativa, atitudini cognitive si culturale.

Reprezentarile au un triplu rol: de a clarifica, de a da sens rea­li­ta­tii, de a integra (a incorpora notiunile si faptele noi in cadre familiare) si de a impartasi (a asigura “simtul comun” in care sa se recunoasca o colectivitate intreaga). De aceea, ele se afla permanent sub influenta socialului care lucreaza asupra lor prin discurs si in discurs.

In practica sociala reprezentarile conduc la sche­ma­tizari active ale simtului comun si constituie conditii de stabilizare a unui adevar comun.

O reprezentare sociala nu se poate analiza decat in termenii unui proces iconic si lingvistic trimitand in amonte la idei-surse (arhetipuri, prejudecati, imagini mentale arhetipale ce devin toposuri ale simtului comun) si in aval la scheme argumentative si la domeniul semantic. Gandirea sociala este astfel marcata atat de iconica mentala, cat si de lingvistica. Analiza de discurs pune in evi denta schimbul de teze negociind thêmata, deci reprezentari.

Semnificatia reprezentarilor sociale este determinata de doua tipuri de context [7]:

- contextul discursiv, adica de natura conditiilor de producere a discursului, ca punct de plecare pentru formularea sau desco­pe­ri­rea unei reprezentari. Reprezentarea este produsa intr-o anumita situatie, pentru un anumit auditoriu pe care vizeaza sa-l convinga si caruia trebuie sa-i argu­menteze ceva, iar semnificatia reprezentarilor sociale depinde cel putin de ra­porturile concrete ce se deruleaza in timpul unei inter­ac­tiuni;

- contextul social, adica de contextul ideologic si de locul ocupat in sistemul social de catre individ sau grupul considerat.

Constructivismul pleaca de la ideea ca mass-media nu descriu o realitate obiectiva in sine, ci o construiesc; lumea care se confi­gu­reaza prin “stiri” este o realitate construita. Orice eveniment prezen­tat de media presupune un proces de punere in forma, de punere in scena si de producere de sens. Evenimentele publice sunt rezultatul unor acti­vitati, unor practici si unor strategii ale unor actori sociali interesati, intr-un fel sau altul, de fasonarea evenimentelor. Potrivit constructivismului, lumea nu este o lume data, ci este modelata de cultura, limbaj, de practici de construire a realitatii, realitatea obiec­tiva fiind produsul unei con­struc­tii sociale. Mass-media selec­tio­nea­za din multitudinea de fapte cu care vin in contact pe acelea pe care considera ca merita sa fie selectionate (din ratiuni foarte diverse) si pe care le transforma in “fapte notabile” asupra carora se concen­treaza atentia publica.

Stiinta numita imagologie

Pe de o parte, produse mentale ce-si au punctul de plecare in reflectarea realitatii obiective prin perceptii, pe de alta parte, scheme conceptuale introducand un sistem de semnificatii, reprezentarile stau la baza unei noi stiinte, imagologia. In sens restrans, cf. “Dictionarului de psihologie” coordonat de Ursula Schiopu, tra­di­tio­nal prin imagologie este desemnat studiul imaginilor pe care si la fac popoarele unele despre altele sau despre sine, criteriul de operare fiind diferentierea identitate/alteritate [8]. In sens larg, imagologia este privita ca studiul reprezentarii in imagini a diverselor aspecte ale realitatii.

Revenind la definirea reprezentarilor sociale, vom lua in con­si­de­rare afirmatia lui A. Palmonari si W. Doise, si anume, “repre­zen­ta­rile sociale se prezinta intotdeauna cu doua fete: aceea a imaginii si aceea a semnificatiei ce-i corespunde; fiecarei imagini i se poate atasa un sens si fiecarui sens, o imagine. Ele constituie o forma par­ticulara de gandire simbolica, odata ce imaginile concrete cuprind direct si, in acelasi timp, o trimitere la un ansamblu de raporturi foarte sistemice ce dau semnificatie si mai ampla acestor imagini concrete”[9].



Comunicarea vehiculeaza reprezentari, functia sa fiind aceea de a regla raporturile dintre actorii sociali. Instantele institutionalizate, retelele de comunicare media­ti­ca sau informale intervin in elabora­rea lor si favorizeaza procese de influenta sociala.

Reprezentarile contribuie la definirea identitatii personale si sociale, la exprimarea grupurilor si la schimbarile sociale.

Ce este identitatea

Dictionarul de psihologie amintit defineste identitatea ca o constructie sociala realizata prin “nume, roluri si functii sociale, dar si prin recunoasterea drepturilor si datoriilor legale, aderarea la istoria, traditia si implicatiile dezvoltarii sociale” [10].

Notiunea de camp a lui P. Bourdieu ca “loc public deschis unde fiecare priveste ce face celalalt… un camp de forte si de lupta in care se confrunta diferite productii culturale si se instituie o regula a jocului”[11] ne permite sa consideram campul un spatiu in care se produc valori, norme, simboluri, idei; acest spatiu are capacitatea de a orga­niza realitatea, producand semne de cunoastere si re-cunoastere. Aici se fabrica identitatea individuala, sociala, respectiv reprezentarea mentala (perceptia), dar si reprezentarea obiectuala (embleme, semne de recunoastere).

Identitatea psihosociala defineste personalitatea individuala ca rezultanta a unui ansamblu de componente psihologice si sociolo­gi­ce. Reprezentarile mediaza raportul dintre indivizi si mediul social. Contribuind la edificarea unor entitati individuale, reprezentarile contribuie la afir­ma­rea existentei grupurilor.

Prin analogie, constructia identitara si a imaginii publice ape­lea­za la formarea de reprezentari prin perceptie directa si prin informatia vehiculata in procese de comunicare.

Referinte bibliografice

Claude Flament, Structura, dinamica si transformarea repre­zen­tarilor sociale in Reprezentarile Sociale, vol. coord. de Adrian Neculau, Societatea Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1995, p. 155

Rosemarie Haines, Comunicarea televizuala, Editura Eficient, Bucuresti, 2000

Serge Moscovici, Fenomenul reprezentarilor sociale in Reprezentarile Sociale, vol. coord. de Adrian Neculau, Societatea Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1995, p. 34

Pierre Moliner, Cinci intrebari in legatura cu reprezentarile sociale in Reprezentarile Sociale, coord. Adrian Neculau, Societatea Stiinta si Tehnoica, Bucuresti, 1995, p. 177

Idem, p. 178

S. Moscovici, Structures et transformations des repr sentations sociales, ed. Guimelli Ch., Delachaux et Niestle, Lausanne, 1994

Jean-Claude Abric, Reprezentarile sociale – aspecte teoretice in Reprezentarile Sociale, coord. Adrian Neculau, Societatea Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1995, p. 131

Ursula Schiopu, coord., Dictionar de psihologie, Editura Babel, Bucuresti, 1997

A. Palomonari si W. Doise, Caractéristiques de représentations sociales in A. Palmonari, W. Doise (sous la direction), L‘étude des représentations sociales, Delachaux et Niestlé, Neuchatel – Paris, 1986, p. 15

Ursula Schiopu, coord., Dictionar de psihologie, Editura Babel, Bucuresti, 1997

Pierre Bourdieu, Economia bunurilor simbolice, Editura Meridiane, Bucuresti, 1986, p. 38







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 621
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site