Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Sistemul electoral configurator al clasei politice

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Cultura politica
Etica in administratia publica
Concepte fundamentale ale relatiilor publice
Functii ale relatiilor publice
Sistemul electoral configurator al clasei politice
Modele dezvoltate in relatia politica-administratie publica
Functionarii publici si politicienii in procesul decizional
Participarea politica
Impactul miscarilor politice



Sistemul electoral configurator al clasei politice

Este incontestabil faptul ca sistemul electoral este, alaturi de sistemul institutional, unul dintre cei doi piloni principali pe care se cladeste si se sustine sistemul politic.

Nu se poate separa studierea unui regim politic, oricare ar fi acesta, de studierea sistemului electoral utilizat. Configurarea si functionarea sistemului institutional depind in mod esential de tipul de scrutin adoptat pentru alegerea reprezentantilor in forul legislativ si a majoritatii care va guverna.





Se poate constata, parcurgand multitudinea de formule posibile, ca, in materie de sisteme electorale si moduri de scrutin, iventivitatea umana a fost deosebit de prolifica. Chiar daca in momentul de fata domina cele doua mari modele – scrutinul majoritar si reprezentarea proportionala – toate combinatiile, toate mecanismele si toate    procedeele de calcul au fost luate in considerare si practicate, din momentul extinderii sufragiului universal si pana in prezent.

1. Tipuri de scrutin

Trebuie precizat ca nu se poate afirma ca exista un sistem electoral perfect care sa reziste si sa slujeasca cel mai bine scopurile si contextul politic al unui anumit moment si care, mai ales, sa fie considerat „regula a jocului” acceptata de majoritatea actorilor vietii politice.

A. Scrutinul majoritar

1. scrutinul majoritar uninominal in unul sau doua tururi scrutin in care pentru fiecare circumscriptie exista un singur mandat pus in joc si fiecare alegator dispune de un singur vot[1]. Este declarat ales cel care intruneste cel mai mare numar de voturi dintre candidati. Este un sistem relativ simplu, deoarece lupta politica se da intre mai multi competitori, individual, in circumscriptii electorale mici, avand castig de cauza cel care are o aderenta politica mai mare in circumscriptia electorala respectiva si care obtine cele mai multe voturi.

Scrutinul uninominal, ca modalitate a sistemului majoritar, poate fi cu un tur sau cu doua tururi de scrutin[2]. In cazul scrutinului cu un singur tur , ales este desemnat cel care a obtinut mai multe voturi (majoritate simpla), indiferent de majoritatea obtinuta in alegeri . Prin acest mod de scrutin numai partidele al caror candidat este plasat primul primeste locul, iar celelalte partide nu primesc nimic. In acest caz este amplificata victoria partidului invingator si totodata inlatura reprezentarea celorlalte partide in Parlament.

In cazul scrutinului cu doua tururi[5] alegerea se desfasoara astfel: primul tur in care conditia pentru ca un candidat sa fie ales este aceea de a obtine majoritatea absoluta a voturilor, al doilea tur, in care pentru a fi ales, candidatul trebuie sa obtina majoritatea simpla. Al doilea tur se desfasoara doar daca in primul tur nici un candidat nu a obtinut majoritatea absoluta a voturilor alegatorilor. Primul tur de scrutin este puternic conflictual intre programele si ideile fiecarui candidat in parte, acum fiecare candidat lupta cu fiecare dintre contracandidatii sai. Cel de-al doilea tur presupune mai putini candidati (de regula primii doi care au obtinut cele mai numeroase voturi in primul tur de scrutin fara a obtine, insa, o majoritate absoluta), unii candidati coalizeaza cu altii in vederea realizarii unor aliante ,,ad-hoc’’ sau a unei coalitii ulterioare la guvernare. Pentru realizarea acestor aliante definitorii sunt inrudirile sau asemanarile de programe politice ale celor ce realizeaza astfel de aliante.

Avantaje:

asigura cea mai stransa legatura intre cel ales si alegator;

este un sistem simplu si presupune o intelegere mai buna a procesului electoral din partea cetatenilor;

la nivel national, se asigura o majoritate parlamentara stabila - favorabil tarilor cu sistem bipartid;

sunt exceptate cazurile de coalitii si coalizari de mai multe partide in vederea realizarii unei coalitii majoritare la guvernare si totodata nu mai exista „lupte” politice in cadrul coalitiilor de guvernamant;

asigura o mai buna cunoastere de catre alegator a celui ales;

cel ales este sanctionat mai bine de catre alegatori;

este un sistem care avantajeaza partidele mari;

este un mijloc de combatere a absenteismului electoral.

Dezavantaje:

nu corespunde pluralismului politic;

se micsoreaza caracterul politic al Parlamentului. Parlamentul rezultat ca urmare a scrutinului uninominal devine mai mult un corp de elite (locale sau regionale);

poate dezavantaja unele partide care, chiar daca sunt puternice, voturile lor sunt concentrate in fiefurile lor;

se pierd voturi ca urmare a aplicarii acestui sistem;

mareste numarul circumscriptiilor electorale in functie de numarul de locuri in disputa;

implica cheltuieli mai mari din partea candidatilor pentru sustinerea campaniei electorale;

sprijina tendinta de centralizare.

2. scrutinul majoritar de lista (plurinominal) in unul sau doua tururi[6]

Este acel sistem in care alegatorii voteaza o lista de candidati propusi de fiecare partid sau coalitie. Alegatorii voteaza in acest caz partidul, programul sau, inclusiv lista cu cei propusi de partid, si nu omul pe care si-l doresc sa-i reprezinte. In acest sistem conteaza foarte mult programul electoral al partidului. Acesta este cel care propune lista, optiunea de intocmire a acestei liste fiind una politica[7].

Si acest tip de scrutin se poate desfasura intr-un tur de scrutin sau doua, daca in urma primului tur nu s-a obtinut de catre nici un partid o majoritate absoluta a voturilor alegatorilor.

Regula in cadrul acestei modalitati de scrutin o constituie listele blocate[8], alegatorul, neputand face nici un fel de modificari in listele electorale propuse de partidele si formatiunile politice aflate in campania pentru ocuparea locurilor de parlamentari.



Acest sistem cunoaste si doua cazuri aparte ce dau dreptul alegatorului sa modifice ordinea candidatilor de pe lista sau sa alcatuiasca chiar el o lista luand nume de candidati de pe mai multe liste. Aceste modalitati sunt urmatoarele[9]:

votul preferential permite alegatorului sa modifice ordinea candidatilor de pe lista. Practic aceasta modalitate de vot nu schimba cu nimic sistemul deoarece cetateanul ori voteaza lista asa cum este ori voteaza schimband ordinea, dar tot partidul cu care voteaza va castiga. Din aceste schimbari se poate afla doar optiunea electoratului cu privire la persoanele din partidul cu care voteaza.

procedeul amestecarii (le panachage)[10] - da posibilitatea alegatorului sa alcatuiasca o lista in care retine candidatii inscrisi pe mai multe liste ale diferitelor formatiuni politice. Modalitate mai greoaie de desemnare a alesilor care presupune si o cultura electorala mai bogata din partea alegatorilor. In schimb, are avantajul de a desemna acele persoane dorite de catre alegator indiferent de partidul pe care il reprezenta candidatul.

Si acest tip de scrutin prezinta avantaje si dezavantaje. Printre accestea se numara:

este un sistem simplu si eficace. Presupune o mai buna intelegere din parte cetatenilor a modalitatii de alegere a parlamentarilor;

duce la realizarea unei majoritati parlamentare stabile si omogene;

duce la o stabilitate guvernamental dar cu conditia ca in majoritatea circumscriptiilor electorale sa castige acelasi partid. Posibilitatile de schimbare a Guvernului foarte des sunt mai reduse deoarece acesta fiind numit de catre Parlament (care dispune de o majoritate stabila si omogena) nu va fi supus jocului politic dintre diversele partide ca in cazul existentei unor coalitii la guvernare;

reprezentarea in locuri a fiecarei forte politice este puternic dependenta de repartitia geografica a voturilor sale;

ar putea avantaja partidele mici daca numarul circumscriptiilor ar fi mai mare dar aceasta presupune cheltuieli mari;

este specific, mai ales, sistemelor politice bipartide. Numai astfel se poate realiza o reprezentare mai larga a cetatenilor in Parlament.

determina realizarea unor aliante electorale precare. In cazul in care se desfasoara cel de-al doilea tur de scrutin, anumite partide vor colabora si se vor alia in vederea obtinerii victoriei in alegeri. Aceste aliante sunt de obicei temporare si destul de subrede, astfel ca dupa alegeri de cele mai multe ori ele se destrama. Partidele izolate sunt puternic penalizate;

avantajeaza partidele mari. Partidele mici sunt nevoite se se alieze, in cel mai fericit caz, pentru a spera la obtinerea alegerilor.

B. Scrutinul reprezentarii proportionale

Acest sistem permite reprezentarea in Parlament atat a majoritatii cat si a minoritatii[11], poate permite exprimarea nu numai a optiunilor politice ci si a celor religioase, ligvistice, etnice, profesionale etc.

Este acel sistem care reflecta adevaratul raport de forte al partidelor politice, deoarece „fotografiaza” numarul voturilor obtinute de fiecare partid inscris in competitia electorala.

Potrivit acestui sistem, mandatele parlamentare se impart candidatilor proportional cu voturile obtinute in alegeri, astfel incat exista un raport direct proportional intre mandatele parlamentare obtinute de fiecare partid politic in parte si voturile pe care electoratul le-a dat acestor partide. Ideea aceasta, a introducerii unui sistem proportional si-a facut aparitia datorita necesitatii tuturor cetatenilor de a fi reprezentati in forurile legiuitoare, indiferent de optiunea lor politica si de forta pe care o are partidul pe care il simpatizeaza la nivel national sau in diverse zone ale tarii prin, aceasta exprimandu-se teoria suveranitatii populare[12].

Reprezentarea proportionala implica folosirea listelor de candidati lansate de catre fiecare partid in parte, astfel ca, prin aceasta modalitate de vot se observa aderenta pe care o are fiecare partid in randul alegatorilor si verificarea gradului in care platformele si programele politice ale partidului sunt receptate de catre public. In acest caz alegatorii voteaza o lista, lista ce exprima si un program al partidului ce a intocmit lista respectiva. De aici, si o garantie partiala a realizarii programului lansat de partidul in cauza.

Problema cea mai importanta in realizarea acestui mod de scrutin este cea a atribuirii mandatelor. In cadrul acestui sistem atribuirea mandatelor se face proportional cu numarul de voturi obtinute de catre partidele care participa la alegeri. Se considera ca acest sistem da o reprezentare, pe cat posibil, a opiniilor alegatorilor la un anumit moment dat.

Reprezentarea proportionala poate imbraca doua forme principale:

reprezentarea proportionala apropiata (la nivel de circumscriptie) – urmareste ca, in fiecare circumscriptie electorala, partidelor sa li se atribuie mandatele proportional cu voturile obtinute in cadrul acesteia, implica de asemenea si repartizarea resturilor. Sunt utilizate mai multe sisteme de repartizare a resturilor:

sistemul celui mai mare rest (metoda Hamilton);

sistemul celei mai mari medii (sistemul Jefferson);

sistemul coeficientului modificat (Hagenbach-Bischof, Imperiali etc.);



sistemul divizorului (metoda d'Hondt).

reprezentarea proportionala integrala (la nivel national) – consta in stabilirea unei circumscriptii unice – intreaga tara, listele electorale nationale si un coeficient electoral national. De cate ori se imparte coeficientul electoral la numarul de voturi exprimate pentru o lista, atatea mandate va obtine lista si partidul sau coalitia care a propus-o. Partidele vor trebui sa prezinte    liste cu multe sute de candidati, ceea ce conduce, de fapt la desemnarea parlamentarilor de catre partide si nu de catre alegatori.

Avantaje:

duce la formarea unui parlament care reprezinta destul de exact si fidel cetatenii (intreg electoratul);

avantajeaza multipartidismul si permite reprezentarea in Parlament a tuturor opiniilor, intereselor si optiunilor in raport cu forta lor in electorat, fiind un barometru politic;

permite reprezentarea minoritatilor in Parlament;

propunerile de candidati sunt facute numai de partide si formatiuni politice;

duce la un raport just intre procentul voturilor obtinute si mandatele parlamentare atribuite;

da prioritate programelor si platformelor politice, ideilor, si mai putin personalitatii si promisiunilor unuia sau altuia dintre candidati;

desfasurandu-se intr-un singur tur, evita aranjamentele si speculatiile politice determinate de al doilea tur de scrutin;

se impune prin rigurozitatea calculelor matematice in impartirea voturilor. 

Dezavantaje:

presupune ruperea legaturii intre ales si alegatorii sai, acestia din urma votand o lista cu numeroase persoane, cu un program stabilit la nivel de partid si nu o persoana anume (un candidat);

impartire voturilor si atribuirea mandatelor presupune numeroase calcule si operatiuni la nivel national si local, uneori greu de inteles de catre alegatori.

C. Sistemul mixt

Sistemul mixt este o imbinare a sistemului majoritar cu cel al reprezentarii proportionale, incercand sa completeze lipsurile celor doua sisteme. Dintre sistemele mixte care se folosesc astazi amintim: sistemul de compensare, sistemul inrudirilor, cel german al buletinului dublu etc. Toate sistemele de acest gen nu fac decat sa imbine diferitele modalitati de desemnare a reprezentantilor natiunii in forurile legiuitoare[13].

Sistemul buletinului dublu (sistemul german), cel in care alegatorul primeste doua buletine. Cu unul desemneaza pe baza scrutinului majoritar uninominal un deputat in circumscriptia sa, cu celalalt se pronunta conform scrutinului reprezentarii proportionale pentru alegerea unui partid;

Sistemul francez de liste, aplica mai intai scrutinul de lista prin aditionarea rezultatelor obtinute de diferite partide, conform acordurilor prealabile. Se poate modifica repartitia locurilor intre partide. Daca partidele nu s-au inteles pentru aditionarea rezultatelor, repartizarea mandatelor se face conform scrutinului reprezentarii proportionale, chiar daca nu au obtinut majoritatea absoluta. Daca au realizat acordul si au obtinut in alegeri majoritatea absoluta, listele acelor partide politice primesc toate mandatele care revin in aceea circumscriptie/departament.

Sistemul votului unic transferabil – alegatorul voteaza pentru un anume candidat dintr-o lista, dar indica si preferintele sale pentru alti candidati din lista. Dupa ce unul dintre candidati a obtinut numarul de voturi necesar, voturile care au ramas se atribuie succesiv in ordine celorlalti candidati preferati, pana la terminarea tuturor voturilor obtinute de lista si ocuparea tuturor mandatelor.


Clasificarea formulelor electorale pentru alegerea primei camere     (in cazul legislativelor bicamerale) sau a camerei unice in treizeci si sase de democratii, 1945-1996


2. Influenta sistemelor electorale asupra modului de ordonare a vietii politice

Tipul de sistem electoral adoptat poate influenta atat sistemul de partide cat si participarea politica dar mai ales ordonarea institutionala politica a statului.

Functionarea unui regim democratic nu depinde doar de institutiile prin care se realizeaza diviziunea muncii intre executiv si legislativ, ci si de un numar de reguli formale si, de asemenea, de proceduri informale prin care actorii politici influenteaza functionarea regimului.

Depasirea viziunii centrate exclusiv pe confruntare pentru cucerirea si mentinerea pozitiilor de decizie presupune trecerea spre o abordare strategica a politicilor de partid - profesionalizarea clasei politice, reforma institutiilor si transformarea comportamentelor institutionale – atata timp cat acestora le revine sarcina de a exercita puterea si de a indica directia de dezvoltare.



Considerat ca o tehnica de realizare a reprezentarii politice, sistemul electoral este un factor important in reforma politica, influentand modul de recrutare a clasei politice si prin aceasta sistemul de partide, si implicit, stabilitatea si eficienta guvernamentala.

Cheia succesului procesului de reformare a sistemelor de recrutare a clasei politice sta in capacitatea partidelor de a se transforma, de a-si reorganiza structura, si implicit de a intelege corect si responsabil rolul dominant pe care il au. Functionalitatea unui sistem de partide depinde de modul in care constrangerile electorale creeaza un anumit spatiu politic, atat pentru organizarea sistemului concurential, cat si din perspectiva strategica.

Eficientizarea politicii si stabilitatea guvernarii, efecte vizate de partide, nu sunt scopuri in sine, ci mijloace ce se cer dublate de democratizarea raporturilor dintre guvernati si guvernanti.

Departe de a fi doar o simpla tehnica, sistemul electoral se raporteaza la cultura sau culturile politice existente.



A se vedea P. Martin, Sistemele electorale si modurile de scrutin, Editura Regia Autonoma ,,Monitorul oficial'', Bucuresti, 1999, p.38.

A se vedea M. Constantinescu, Scrutinul uninominal. Efecte si semnificatii, ,,Revista drepturile omului'', nr.2 din 1995, p. 28-31.

Practicat in special la sfarsitul secolului al XIX-lea pentru desemnarea deputatilor in tarile anglo-saxone, tarile Americii Latine, Suedia, Danemarca, Spania, Portugalia, Grecia. Astazi este prezent in Anglia S.U.A., Japonia, Canada e.t.c.

A se vedea P. Martin, op.cit. p.38.

Practicat in special la sfarsitul secolului al XIX-lea pentru desemnarea deputatilor in Franta, Italia, Austria, Germania, Olanda, Norvegia. Astazi este folosit in Franta ca urmare a adoptarii legii electorale franceze pentru alegerile din martie 198

Folosit astazi in Insula Mauritius pentru alegerea Camerei legislative. A se vedea P. Martin, op.cit. p.58.

A se vedea I. Vida, Scrutinul majoritar in circumscriptia cu mai multe mandate, ,,Revista drepturile omului'', nr. 2 din 1995, p. 32-35.

Acest sistem a fost folosit in Turcia intre 1950-1957 si se mai foloseste si astazi in SUA pentru desemnarea Presedintelui Republicii deoarece alegatorii nu voteaza direct candidatii pentru presedintie ci aleg electori care desemneaza Presedintele. Astazi in Turcia este folosit sistemul reprezentarii proportionale.

A se vedea I. Muraru, Drept constitutional si institutii politice, Editura Actami, Bucuresti, 1997, p.320.

Aplicat in Grecia intre 1864-1923 si in alegerile din 1928, 1933, 1935 si 1952.

A se vedea I. Muraru, Scurta pledoarie pentru reprezentarea proportionala, ,,Revista drepturile omului'', nr. 2 din 1995, p. 36-40.

A se vedea I. Rusu, Drepturile electorale si tipurile de scrutin , ,,Revista drepturile omului'', nr. 1 din

1998, p. 23-26.

A se vedea Florin Vasilescu, Sisteme electorale mixte, ,,Revista drepturile omului'', nr. 2 iulie 1995, p. 41-44.

Arend Lijphart, Modele ale democratiei, Polirom, Bucuresti, 2000, p. 14







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 949
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site