Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Cerintele redactarii unei lucrari (stabilirea temei, realizarea planului, documentarea, structura lucrarii, realizarea lucrarii)

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Cerintele redactarii unei lucrari (stabilirea temei, realizarea planului, documentarea, structura lucrarii, realizarea lucrarii)

Pentru pregatirea unui referat este necesara obser­varea (si chiar parcurgerea) urmatoarelor etape:

• stabilirea temei de comun acord cu profesorul coordonator al lucrarii;




• stabilirea unui plan al lucrarii;

• stabilirea unei bibliografii (modeste pentru ince­put);

• intelegerea si aprofundarea bibliografiei;

• asimilarea unor notiuni, discutii, argumente, pozitii doctrinare, opinii etc.;

• sistematizarea informatiei astfel acumulate;

• analizarea ei dintr-o perspectiva critica (a nu se confunda cu perspectiva negativista sau nihilista), eventual prin formularea unor concluzii personale;

• sintetizarea tuturor acestor idei intr-o structura uni­tara si coerenta a lucrarii;

• prezentarea intr-o forma clara si cat mai exact posi­bila a rezultatului acestui intreg travaliu intelectual.

Prezentarea referatului presupune atat redactarea lui in forma scrisa, cat si sustinerea lui oral, in fata colegilor. Acest exercitiu prezinta avantajul ca obisnuieste studentul atat cu rigorile expresiei scrise, cat si cu cele (particulare si specifice) ale expresiei orale.

O precizare ni se pare deosebit de important de facut in acest context: redactarea unui referat nu inseamna copie­rea pur si simplu din lucrarile diversilor autori a celor mai anarhice si neinspirat alese si aranjate pasaje, iar prezen­tarea unui referat nu inseamna citirea cu voce monotona a catorva pagini inseilate in mare graba in seara dinaintea datei fixate pentru sustinere. Referatul este rezultatul unei munci intelectuale de cautare a unor raspunsuri la intrebari pe care fiecare si le pune (sau pe care indrumatorul de semi­nar le pune in cazul in care studentul nu are nici o intrebare pentru sine), iar aceste raspunsuri, chiar daca au fost deja formulate de altii cu mult inainte de data fixata pentru pre­zen­tarea refera­tului, sigur au fost redactate intr-o forma dife­rita de cea pe care fiecare student in parte ar putea sa le-o dea. Manifes­tarea personalitatii studentului nu numai ca este dorita, dar ar trebui sa fie si stimulata prin astfel de exercitii. Ideal ar fi ca, la finalul oricarui referat, fiecare student sa poata men­tiona si opinia sa proprie, pe care sa fie capabil sa o si sustina cu argumente juridice.

Si in drept, ca si in alte domenii, forma si fondul sunt inseparabile. Indiferent de modul de comunicare ales, este bine de stiut ca modalitatea in care dreptul se realizeaza influenteaza si receptarea continutului sau. Neglijarea acestui aspect (e.g. a exprimarii coerente, a esteticii paginii, a cali­grafiei etc.) poate constitui uneori un element care, adaugat la multe altele, este posibil sa conduca la nereusita. Si nu doar din considerente pur estetice. Evitarea utilizarii paragrafelor in cadrul unei lucrari scrise poate indica o dezordine generala a ideilor. O exprimare orala anevoioasa poate conduce la ideea unei mai putin aprofundate studieri a respectivului subiect[1].

A. Constructia lucrarii in ansamblu

Fiecare lucrare va fi prevazuta la inceput cu un Cuprins si o Lista a principalelor abrevieri utilizate in lucra­re. In cazul in care in carte se fac des trimiteri biblio­grafice la anumite lucrari de referinta din literatura de specialitate, aceste lucrari, cu indicatii complete de citare, vor fi redate in lista de abrevieri, iar in lucrare vor fi citate numai dupa numele autorilor.

Fiecare lucrare va fi insotita la finalul ei de un Index alfabetic, ce va cuprinde, cat mai detaliat cu putinta, princi­palele notiuni tratate in lucrare. Indexul este obligatoriu in cazul lucrarilor voluminoase (tratate, comentarii etc.), pre­cum si in cazul lucrarilor care trateaza o tematica absolut noua, a carei structura nu este deloc cunoscuta publicului. Pentru a facilita cititorului consultarea lucrarii, in repertoar sau in indexul alfabetic, trimiterile la notiunile de baza se vor face la numerele marginale ale paragrafelor, iar nu la nume­rele de pagina. De asemenea, fiecare lucrare va fi prevazuta cu o Bibliografie generala sau selectiva, ce va cuprinde lista cartilor utilizate la alcatuirea lucrarii, cu indicatii complete de citare.

Ex.: I. Muraru, E.S. Tanasescu, Drept constitutional si institutii politice, vol. I, ed. a XI-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003

B. Gradele de titlu

Pentru a fi accesibile si cat mai usor consultate de cititori, subiectele tratate trebuie sa fie coerent si clar struc­turate, utilizandu-se un sistem unitar de impartire pe grade de titlu, sistem ce va trebui respectat in tot continutul lucrarii.

In cazul lucrarilor care trateaza in ansamblu un cod sau o lege importanta, cu larga aplicabilitate, plecand de la premisa ca cititorii sunt deja familiarizati cu structura acelui act normativ, este de preferat ca sistematizarea lucrarii sa se faca folosind acelasi sistem de grade de titlu.

Ex.:

Partea …

Cartea …

Titlul …

Capitolul …

Sectiunea …

§… (Subsectiunea)

Este de preferat ca, in sistematizarea unei lucrari, cu exceptia tratatelor si a comentariilor ample, sa nu se utilizeze mai mult de patru grade de titlu, pentru a se evita divizarea exagerata a materiei. In principiu, siste­matizarea fiecarei lucrari trebuie sa cuprinda Capitole si Sectiuni.

La redactarea lucrarii, gradele de titlu, pana la nivel de sectiune inclusiv, vor fi aliniate centrat, iar gradele de titlu mai mici (§…, 1. …) vor fi aliniate de la stanga.

Ex.:

Capitolul I. Cetatenia romana

Sectiunea I. Notiunea de cetatenie

§1. Sensurile notiunii de cetatenie

In faza de redactare a lucrarii, toate gradele de titlu trebuie scrise cu acelasi font si aceeasi dimensiune de caracter ca si textul de baza, iar evidentierea lor trebuie sa se faca doar prin aliniere (centrat / stanga) si prin bolduire (utilizarea caracterelor aldine).

C. Prescurtarile

Prescurtarile trebuie folosite cat mai economic cu putinta, pentru a nu altera textul. Nu se vor utiliza niciodata prescurtari in titluri. In masura in care este posibil, autorii pot sa utilizeze prescurtarile din Lista generala de abre­vieri pe care o intocmesc la inceputul lucrarii. Lista princi­palelor abrevieri va fi pozitionata inaintea continutului propriu-zis al lucrarii.

Prescurtarea legislatiei, atat in textul de baza, cat si in notele de subsol, se va face utilizandu-se urma­toarele standarde:

a) Codurile nu se prescurteaza atunci cand la ele se face o referire generica sau sunt insotite de o subdiviziune ce le apartine.

Ex.:

– dispozitiile Codului de procedura penala (…);

sau

– Cartea I, Titlul I din Codul civil.

Cand sunt citate impreuna cu un articol ce le apartine, codurile se prescurteaza astfel:



Ex.: art. 208 C. pen.

b) Celelalte acte normative nu se prescurteaza atunci cand la ele se face numai o referire generica.

Ex.:

– Guvernul a adoptat o ordonanta de urgenta pentru (…);

– Prevederile acestei legi nu sunt (…).

Atunci cand sunt individualizate, actele normative se prescurteaza intotdeauna astfel:

Ex.:

– O.G. nr. 1/2000;

– O.U.G. nr. 1/2001;

– H.G. nr. 1150/2002;

Nu se prescurteaza niciodata, indiferent de situatie, si vor avea urmatoarea topica:

Ex.:

– Ordinul ministrului justitiei nr. (…);

– Legea nr. (…);

– Decretul-lege nr. (…);

– Regulamentul de aplicare nr. (…);

– Norme metodologice nr. (…);

– Decretul nr. (…);

– Normele-cadru nr. (…).

c) Articolele si subdiviziunile lor se abreviaza astfel:

Ex.:

– art. 1;

– alin. (1);

– lit. a);

– parag. 1;

– pct. 1.

Nu se prescurteaza expresii de genul „alineatul prece­dent”, „in aceasta lege” etc.

Insiruirile de articole si/sau subdiviziuni ale lor se vor scrie in urmatorul mod:

Ex.:

– art. 208, art. 209 alin. (2) lit. a) si art. 215 C. pen.;

– art. 308 si urm. C. proc. civ.

Alineatele si literele: in cazul gruparii de mai multe alineate in cadrul aceluiasi articol, etc., alineatul/litera se trece numai o data. Daca apartin de articole diferite, alineatele/literele se trec de fiecare data. Acelasi mod de scriere se foloseste si in cazul punctelor si al paragrafelor.

Ex.:

– art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen.;

– art. 209 alin. (2) si (3) si art. 215 alin. (1) C. pen.;

– pct. 2 lit. a) si b) si pct. 23 lit. a), b) si c) din Legea nr. (…);

– pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. (…).

d) Indicii, in cazul alineatelor sau literelor, se trec in paranteze

Ex.: art. 1 alin. (21), art. 100 lit. a1).

2. Prescurtarea jurisprudentei, atat in textul de baza, cat si in notele de subsol, se va face utilizandu-se urma­toarele standarde:

a) Instanta, cand este denumita generic, se scrie intotdeauna fara prescurtare si cu litera mica. Prin exceptie, numele instantei supreme (Curtea Suprema, Inalta Curte de Casatie si Justitie), al Curtii Constitutionale si al instantelor europene se vor scrie cu litera mare:

Ex.:

– tribunalul a decis (…);

– in considerentele curtii de apel (…);

– In practica Inaltei Curti (…);

– In jurisprudenta Curtii Constitutionale (…).

Numele instantei se scrie cu litera mare numai atunci cand este individualizata.

Ex.:

– Curtea de Apel Bucuresti solicita (…);

– Tribunalul Pitesti a hotarat (…).

Cand sunt citate pentru indicarea unei spete, numele instantelor si al sectiilor se scriu intotdeauna prescurtat, utilizandu-se urmatoarele prescurtari:

Ex.:

I.C.C.J. – Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei



C.C.    – Curtea Constitutionala

C.E.D.O.    – Curtea Europeana a Drepturilor Omului

C.J.C.E.    – Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

C.A.     – Curte(a) de apel

Jud.    – Judecatoria

C.S.J.    – Curtea Suprema de Justitie

Trib.    – Tribunalul

Sectiile instantelor judecatoresti, precum si sentin­tele/ho­tara­rile/deci­ziile se scriu fara prescurtari, cu litere mici si se pun intre virgule.

Ex.:

– C.S.J., sectia penala, decizia nr. (…);

– I.C.C.J., sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. (…);

– Trib. Ploiesti, sectia penala, sentinta nr. (…).

Deciziile Curtii Constitutionale se scriu intotdeauna cu litera mare.

Ex.: Decizia Curtii Constitutionale nr. 148/2000 refe­ritoare la (…) (M. Of. al Romaniei, partea I, nr. … din …).

D. Citarea legislatiei, a doctrinei si a juris­pru­­dentei

1. Modul de citare

Este recomandabila o atentie sporita asupra unui mod unitar si coerent de citare. Pentru claritate si o vedere de ansamblu a textului, este de preferat ca citatele din textele de lege, doctrina si jurisprudenta de specialitate sa fie redate in notele de subsol, iar nu in textul de baza. Citatele vor fi scrise normal, cu acelasi font ca si restul textului, iar evidentierea lor se va face prin plasarea intre ghilimele („…”). Intotdeauna trimiterile la sursele din care s-a facut citarea se vor face numai in notele de subsol.

Partea dintr-un citat, indiferent de sursa acestuia, care nu este redata se inlocuieste cu trei puncte intre paranteze rotunde ().

Ex.: [art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei prevede ca in Romania „() dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme” (…)].

2. Trimiterile infra / supra

Trimiterile in cadrul aceleiasi lucrari se vor realiza numai prin intermediul notelor de subsol, iar nu prin apozitii sau paranteze. Pentru a indica exact cititorului locul de trimitere, este de preferat ca trimiterea sa se faca la articol si numarul marginal al paragrafului (in cazul comentariilor si al legilor comentate) sau numai la numarul marginal al paragrafului, in cazul lucrarilor numerotate in intregime de la 1 la … x. Totusi, in cazul lucrarilor ce nu beneficiaza de numerotarea marginala a paragrafelor, trimiterea se va face indicand gradul de titlu avut in vedere (capitol, sectiune etc.) si numarul paginii la care se face trimitere.

Ex.: A se vedea supra Capitolul I, Sectiunea 1, p. 10,
parag. (4).

3. Notele de subsol

In functie de specificul operei, se pot utiliza mai multe sisteme de numerotare a notelor de subsol. In lucrarile cu un pronuntat caracter teoretic (tratate, studii juridice etc.), notele se subsol se numeroteaza, de regula, la 1 la … x pe intreaga lucrare. In lucrarile universitare (cursuri, manuale), numero­tarea se face fie de la 1 la … x pentru fiecare capitol sau portiune importanta a materiei, fie de la 1 la … x pe fiecare pagina. In cazul lucrarilor practice (comentarii, legi comentate etc.), unde comentariile sunt sistematizate pe articole sau grupe de articole, numerotarea notelor de subsol se face de la 1 la … x, pentru fiecare articol sau grup de articole.

Toate notele de subsol incep cu litera mare si se termina cu un punct. Daca in cadrul aceleiasi note de subsol se face trimitere la mai multe acte normative, lucrari etc., acestea vor fi despartite intre ele prin punct si virgula (;).

Ex.: I. Ceterchi, I. Craiovan, Introducere in teoria generala a dreptului, Ed. ALL, Bucuresti, 1993, p. 13-14.

sau

I. Ceterchi, I. Craiovan, Introducere in teoria generala a dreptului, Ed. ALL, Bucuresti, 1993, p. 13-14; Gh. Bobos, Teoria generala a dreptului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996, p. 17-18.

4. Citarea legislatiei

Actele normative se citeaza prescurtat, conform indicatiilor deja amintite mai sus. De asemenea, citarea va include si titlul complet al actului normativ.

Ex.: O.U.G. nr. 58/2005 pentru modificarea Legii
nr. 301/2004 privind Codul penal.

Totdeauna cand se citeaza un act normativ se va mentiona si referinta pentru identificarea lui (Monitorul Oficial, Buletinul Oficial etc.). Monitorul Oficial al Romaniei, respectiv, Buletinul Oficial al Romaniei, se va scrie astfel:

Ex.:

– M. Of. al Romaniei, partea I, nr. … din 10 ianuarie 2000;

– B. Of. nr. … din 10 mai 1980.

Atunci cand actul normativ este citat in text, in nota de subsol se va indica direct sursa in care poate fi gasit, fara a se face mentiunea publicat in …. Atunci cand actul nor­ma­tiv este citat direct in nota de subsol, referinta pentru identi­ficarea lui se va trece imediat dupa titlul acestuia, intre paranteze.

Ex.:

O.U.G. nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 privind Codul penal[2];

sau

– O.U.G. nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 privind Codul penal (M. Of. al Romaniei, partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005).

5. Citarea doctrinei

a) Autorii se citeaza numai cu initiala prenumelui si cu numele complet[3]. Evidentierea numelui autorilor, atat in Bibliografie, cat si in notele de subsol se face cu caractere italice. Cand un autor are doua prenume, se trec ambele initiale, urmate de punct si fara spatiu intre ele. Cratima (-) se foloseste pentru separarea numelor sau prenumelor auto­rilor numai in cazul numelor compuse. Cand sunt mai multi autori, acestia se separa prin virgula.

Ex.:

V.M. Ciobanu (…)

A. Ciobanu-Dordea (…)

E.S. Tanasescu, I. Muraru (…)



b) Cartile se citeaza cu indicatii complete, adica: titlu si subtitlu (se scriu cu caractere normale), editia (numa­rul acesteia se trece cu caractere romane), volumul (prescurtat si cu caractere romane), editura (prescurtat Ed.), locul si anul publicarii, numarul marginal sau pagina la care se face trimitere.

Ex.: I. Muraru, E.S. Tanasescu, Drept constitutional si insti­tutii politice, ed. a XI-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003, p. 100.

Daca un autor este citat cu mai multe carti, din care doar la una se face des trimitere in cadrul operei, respectivul autor va fi indicat in bibliografie numai cu acea carte si va fi citat conform exemplului anterior, iar celelalte carti, citate sporadic, vor fi indicate, cu toate datele de referinta, numai in notele de subsol.

Daca un autor este citat cu mai multe carti si in cadrul operei se face des trimitere la toate acestea, toate cartile vor fi indicate in bibliografie, iar la citarea in notele de subsol, pentru deosebirea lor, se va folosi si o abreviere a titlului la care se face fiecare trimitere.

Ex.:

In Lista principalelor abrevieri se vor cita:

I. Muraru, M. Constantinescu, Curtea Constitutio­nala a Romaniei, Ed. Albatros, Bucuresti, 1997.

I. Muraru, M. Constantinescu, Drept parlamentar romanesc, Ed. Actami, Bucuresti, 1999.

In notele de subsol se vor cita:

I. Muraru, M. Constantinescu, Curtea Constitu­tionala …,
p. … .

I. Muraru, M. Constantinescu, Drept parlamentar …, p. … .

Daca o carte este citata de mai multe ori, dar nu atat de des incat sa justifice abrevierea si includerea ei in lista de abrevieri, aceasta va fi citata numai prima data cu indicatii complete, iar ulterior se va cita doar numele autorului, cu mentiunea „op. cit.” si numarul marginal sau pagina la care se va face trimitere.

Ex.:

Citare initiala: I. Muraru, E.S. Tanasescu, Drept consti­tutional si institutii politice, ed. a XI-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003

Citari ulterioare: I. Muraru, E.S. Tanasescu, op. cit., p. … .

Lucrarile la care se face trimitere sporadic vor fi de fiecare data citate in notele de subsol, cu toate datele de referinta.

Articolele si studiile din publicatiile periodice se citeaza similar cartilor, cu indicarea tuturor elementelor de identificare: initiala prenumelui si numele autorului, titlul complet al articolului, in publicatia, cu numar/an si pagina de trimitere. Cand se face trimitere la articole din publicatii periodice care folosesc un alt sistem de numerotare a aparitiilor (de ex., publicatiile anuale, impartite pe parti), iar numerotarea paginilor se face, de regula, de la 1 la x pe an si nu pe fiecare numar, trimiterea se va face conform acelui sistem de citare.

Ex.: S. Popescu, Cercetari de metodologie juridica, in spri­ji­nul activitatii de elaborare a dreptului, Studii de Drept nr. 1-2/1999, p. 8.

6. Citarea jurisprudentei se face cu referinte complete privind instanta, sectia (daca este cazul), numarul si anul deciziei, utilizandu-se prescurtarile indicate mai sus. Totdeauna cand se citeaza o speta se va indica si sursa din care a fost preluata, iar daca speta nu a mai fost publicata, se va face mentiunea nepublicata.

Ex.:

– I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. … din 1 iunie 2000, in Curierul Judiciar nr. …/2000.

– C.C., decizia nr. …/2001 (M. Of. al Romaniei, partea I,
nr. … din 10 august 2002).

– Jud. Iasi, sentinta penala nr. … din 10 iunie 2002, nepublicata.

Daca se face trimitere la o speta publicata intr-o revista sau o culegere de practica judiciara, in care acea speta este insotita de o nota sau un comentariu, in nota de trimitere se va face mentiune despre aceasta.

Ex.: I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. … din 10 mai 2005, in Curierul Judiciar nr. …/2005, p. …, comentata de
C. Mitrache.

Daca trimiterea se doreste a fi facuta la o opinie din nota sau comentariul aferent unei spete, atunci ordinea de citare va fi urmatoarea:

Ex.: A se vedea C. Mitrache, Comentariu la decizia nr. … din 10 mai 2005 a I.C.C.J., sectia penala, in Curierul Judiciar
nr. …/2005, p. … .

Solutiile instantelor europene (C.E.D.O., C.J.C.E.) se citeaza prin indicarea numelui spetei.

Ex.: C.E.D.O., Cauza Rotaru c. Romania … .



A se vedea pe larg I. Biberi, Arta de a scrie si de a vorbi in public, Ed. Enciclopedica romana, Bucuresti, 1972, p. 116 -148.

M. Of. al Romaniei, partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005.

Pentru un punct de vedere diferit, conform caruia citarea auto­rilor se face folosind in intregime atat numele, cat si prenu­mele autorului, a se vedea U. Eco, op. cit., p. 72-73.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1077
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site