Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


DREPTUL DE UZUFRUCT

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




DREPTUL DE UZUFRUCT




CONSIDERATII INTRODUCTIVE

Dreptul de proprietate este dreptul real cel mai complet,conferind titularului sau prerogativele posesiei (jus possidendi) folosintei (jus utendi si jus fruendi) si dispozitiei (jus abutendi), prerogative care au un caracter absolut si exclusiv.

Exista insa si situatii cand unele dintre atributele recunoscute de lege proprietarului sunt desprinse din continutul juridic al dreptului sau,alcatuind un alt drept real principal,constituit sau recunoscut in favoarea altei persoane decat proprietarul,drept independent,opozabil tuturor,inclusiv proprietarului.

Legea permite disocierea acestor atribute si repartizarea lor intre titulari diferiti.Astfel,conform articllui 479 din codul civil,”Poate avea cineva asupra lucrurilor sau un drept de proprietate,sau un drept de folosinta,sau numai servitute.’’

In acest mod se realizeaza dezmembrarea dreptului de proprietate,intrucat unele dintre atributele proprietatii se exercita cu titlu de drept real principal si distinct asupra unui bun de catre o alta persoana decat proprietarul,cu exceptia dreptului de dispozitie,care in mod necesar ii raqmane acestuia din urma.

Prin urmare,dezmembramintele dreptului de proprietate pot fi definite ca drepturi reale principale,derivate,asupra bunului altuia,care se constituie sau se dobandesc prin transferarea unor elemente din continutul juridic al dreptului de proprietate asupra bunului respectiv de catre o alta persoana sau prin exercitarea concurenta a acestor atribute de catre proprietarul bunului si o alta persoana.

In doctrina s-a aratat ca numai dreptul de proprietate privata este susceptibil de dezmembrare,dreptul de proprietate publica fiind inalienabil in plenitudinea atributelor sale .Aceasta concluzoie se intemeiaza pe dispozitiile articolului 136,aliniatul 4 din Constitutie,care precizeaza in mod limitativ modurile de exercitare a dreptului de proprietate publica,precum si pe caracterul de drept privat al reglementarii acestor drepturi teale principale,care in nici un caz nu poate deroga de la regimul de drept public al dreptului de proprietate publica.

Dreptul de uzufruct face parte din categoria dezmembramintelor dreptului de proprietate privata,alaturi de dreptul de uz,dreptul de abitatie,dreptul de servitue si dreptul de superficie.

Dreptu de uzufruct ia nastere prin dezmembrarea dreptului de proprietate privata,respectiv prin divizarea atributului posesiei si prin pierderea de catre proprietar a elementelor usus(jus utendi) si fructus(jus fruendi),care formeaza atributul folosintei.Ca urmare,rezulta doua drepturi,respectiv dreptul de nuda proprietate si dreptul de uzufruct,ca drepturi distincte si autonome.

Uzufructul este cel mai bun mijloc de a da cuiva folosinta completa a unui bun,fara ca proprietarul sa piarda proprietatea lucrului,care va reveni in folosinta deplina proprietarului sau mostenutorilor sai,cel mai tarziu la moartea uzufructuarului,motiv pentru care utilitatea sa este mare si de necontestat.

Scurt istoric al dreptului de uzufruct.

Reglementarea dreptului de uzufruct in dreptul roman.

Utilitatea uzufructului este atat de mare,incat el a existat din vremurile cale mai indepartate.Il aflam deja pe deplin organizat la romani si o mare parte din regulile modrene ale uzufructului sunt preluate din dreptul roman.El s-a transmis de-a lungul veacurilor pana in dreptul modern,fara a0si pierde din importanta,fiind astazi o institutie importanta a vietii juridice.

In dreptul roman,uzufructul apare la sfarsitul Republicii.Ca drept real care profita unei persoane,uzufructul intra in categoria servitutilor personale.El era definit ca’’jus alieni rebus utendi,fruendi,salva rerum substantia’’.(Institutele lui Justinian).

Uzufructul a fost o instituitie juridica creata in scopul de a servi interesele celor bogati,ale acelor proprietari de bunuri care voiau sa pastreze bunurile in familie,dar in acelasi timp sa le dea spre folosinta altor persoane.Prin aceasta,uzufructul permitea mentinerea bunurilor in familie si deci servea la consolidarea clasei dominanta si la pstrarea puterii economice.

In dreptul roman,uzufructul era intotdeauna temporar sau cel mult viager,pentru ca proprietatile sa nu fie inutile.Conform definitiei,uzufructul nu se putea aplica decat lucrurilor corporale si acelora care nu se consuma la prima intrebuintare.Dar mai tarziu aceasta restrictie a fost parasita,astfel incat uzufructul putea fi constituit si asupra lucrurilor incorporale,cum erau creantele(usufructus nominis).Apoi,uzufructul s-a putut constitui si asupra bunurilor consumptibile(quasi-uzufructul).Acesta a fost admis spre a se respecta dispozitiunile testamentare prin care se lega uzufructul unei creanta banesti.In cazul lui usufructus nominis,uzufructuarul beneficia de dobanzi cand creanta devenea exigibila;dupa incasarea creantei,el dobandea un cvasiuzufruct asupra capitalului.

Dreptul de uzufruct nu putea fi transmis altuia,uzufructuarul neputand vinde sau dona dreptul sau.El putea transmite numai exercitiul acestui drept.

In ceea ce priveste obligatiile uzufructuarului,uzufructul,fiind un drept real,nu existau la origine obligatii personale in sarcina uzufructuarului fata de nudul proprietar,dupa cum nici in sarcina proprietarului fata de el.Uzufructuarul nu era tinut sa se ingrijeasca de lucru sau sa asigure resitiuirea lucrului la sfarsitul uzufructului,in acest scop proprietarul putand utiliza actiunea in revendicare,potrivit dreptului comun.Ulterior,pretorul a impus uzufructuarului o promisiune cu garantii ca se va folosi de lucru ca un bun tata de familie si ca il va restitui la sfarsitul uzufructului.Intrucat uzufructul se stingea odata cu viata titularului sau,rezulta ca,in realitate,obligatia de restituire a lucrului grevat de un drept de uzufruct il privea in realitate nu pe uzufructuar,ci pe mostenitorii sai.Uzufructuarul era obligat numai sa-I faca pe mostenitori sa restituie lucrul la sfarsitul uzufructului.

In dreptul roman a luat fiinta si constructia juridica a cvasiuzufructului,prin care uzufructuarul devenea proprietarul obiectelor care se consuma la prima intrebuintare,cu conditia de a promite cu garantii restituirea lor la sfarsitul uzufructului,in aceeasi cantitate sau calitate sau suma de bani la care fusesera pretuite.

Avantajele si dezavantajele dreptului de uzufruct.

Dreptul de uzufruct prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje economice. Dintre avantajele dreptului de uzufruct,trebuie sa mentionam:

1.Uzufructul constituie un mijloc comod pentru proprietar de a conserva si de a exercita prin intermediul altei persoane posesia si folosinta asupra unui bun.

2.Uzufructul constituie modalitatea cea mai buna de a pune la dispozitia cuiva folosinta completa a unui bun,fara insa ca proprietarul sa-si piarda proprietatea.

3.Uzufructul cu titlu oneros este un mijloc de obtinere a unor venituri fara ca dreptul de proprietate asupra bunului respectiv sa iasa din patriminiul proprietarului.

4.Datorita caracterului temporar al dreptului de uzufruct,proprietarul este sigur ca la un anumit moment dreptul sau de proprietate se va completa,devenind din nou deplin(cel mai tarziu la moartea uzufructuarului).

Dreptul de uzufruct prezunta si o serie de inconveniente,dintre care cele mai importante sunt:

1.Uzufructuarul,avand un drept temporar,adeseori urmareste sa obtina pentru el toate avantajele immediate si posibile,care pot avea ca efect epuizarea bunului,prin exploatarea lui intensiva,intr-o lunga perioada de timp.

2.Pe de alta parte,nudul proprietar al bunului respectiv,intr-o asemenea ipoteza,redevenind proprietar deplin se poate dezinteresa de bunul sau,refuzand sa suporte cheltuielile necesare,cum ar fi reparatiile capitale. Aceasta duce la degradarea sau chiar la disparitia bunului,si pe cale de consecinta la o pierdere economica pentru proprietar si chiar pentru societate. Exista totusi un caz in care uzufructul este fara discutie in afara de orice inconvenient si anume atunci cand poarta asupra valorilor mobiliare.

3.Uzufructul are inconvenientul de a reduce dreptul proprietarului la o valoare practica foarte mica.Acest lucru este exact.Legiuitorul a redus insa acest inconvenient prin faptul ca a limitat durata uzufructului,care se stinge cel mai tarziu la moartea uzufructuarului.In acest mod,reducerea drepturilor proprietarului este numai vremelnica,astfel incat dreptul nudului proprietar pastreaza totdeauna o valoare actuala.

Dreptul de uzufruct prezinta o utilitate sociala importanta,deoarece inca din dreptul roman si pana in zilele noastre, acesta apare ca fiind cel mai comod fel prin care o presoana poate veni in ajutorul alteia pe timpul cat ea traieste, fara a-i ceda proprietatea, adica fara a-si priva mostenitorii de avantajele dreptului de succesiune.

CAPITOLUL I

NOTIUNEA, CARACTERELE JURIDICE SI OBIECTUL DREPTULUI DE UZUFRUCT

SECTIUNEA 1

Notiunea, Natura Juridica si Reglementarea Legala a Dreptului de Uzufruct

SUBSECTIUNEA 1

Notiunea dreptului de uzufruct

Conform artiolului 517 din codul civil,dreptul de uzufruct este definit ca fiind’’dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia,intocmai ca insusi proprietarul lor,insa cu indatorirea de a le conserva substanta’’.

Definitia din codul civil reprezinta traducerea literala a definitiei daie uzufructului in dreptul roman’’ususfructus est jus alieni rebus utendi, fruendi, salva rerum substantia’’(Institutele lui Jusinian).

Aceeasi definitie o regasim si in cuprinsul articolului 578 din codul civil francez[17].Aceasta definitie legala este criticabila din mai multe ouncte de vedere:

a).aceasta definitie nu arata care este natura juridica a uzufructului ca drept real.Dreptul de uzufruct este un drept real care nu se confunda cu simpla folosinta de care se bucura ,de exemplul,locatarul care a inchiriat un anumit bun[18].In primul rand dreptul de uzufruct este un drept real,intrucat exista un subiect activ determinat,respectiv titularul acestuia,uzufructuarul,care exercita prerogativele conferite de lege,si anume atributul posesiei corespunzator dreptului de uzufruct si atributul folosintei,celelalta subiecte de drept avand obligatia generala si abstracta de a respecta acest drept,intre aceste subiecte aflandu-se si nudul proprietar.

In al doilea rand,definitia pe care legea o da uzufructului se potriveste tot atat de bine dreptului de folosinta al locatarului(chirias sau arendas),care are de asemenea un drept de a se bucura de lucrul altuia,cu indatorirea de a-i conserva substanta.Or,intre dreptul de uzufruct si dreptul rezultat dintr-o locatiune exista o deosebire fundamentala:dreptul de folosinta al locatarului este un drept de creanta,proprietarul bunului avand obligatia corelativa de a asigura locatarului libera folosinta a lucrului.Locatarul este un simplu detentor precar ,care are impotriva proprietarului bunului un drept de creanta.Dimpotriva,dreptul de uzufruct este un drept de folosinta real asupra lucrului,iar nu un drept de creanta impotriva proprietarului.Legea a omis sa indice in definitia uzufructului acest caracter real esential.

b).aceasta definitie legala nu mentioneaza caracterul temporar,viager al dreptului de uzufruct.Uzufructul este un drept temporar prin esenta sa;el se stinge cel mai tarziu la moartea uzufructuarului,astfel incat durata sa maxima este durata vietii uzufructuarului.conform prevederilor articolului 557 codul civi”Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului,prin expirarea termenului pentru care a fost constituit,… In cazul in care in calitate de uzufructuar apare o persoana juridica,a carei durata nu este de regula predeterminata,uzufructul nu poate dura mai mult de 30 de ani,conform prevederilor art.559 codul civil”Uzufructul care nu e acordat particularilor nu poate trece peste 30 de ani”

c).Cea mai importanta critica de care este susceptibila aceasta definitie legala se refera la caracterul incomplet al enumerarii atributelor juridice care intra in continutul juridic al acestui dezmembramant al dreptului de proprietate privata.Intr-adevar,dezmembrarea acestui drept presupune intotdeauna divizarea atributului posesiei(jus possidendi),astfel incat titularul dezmembramantului,oricare ar fi acesta are dreptul sa stapaneasca bunul,dar nu ca proprietar,ci potrivit dreptului sau .Dintre atributele juridice ale dreptului de proprietate,uzufructuarului ii revin doua,respectiv posesia si folosinta(jus utendi et fruendi),atributul dispozitiei juridice ramanand la nudul proprietar.Dreptul de proprietate nu va fi desfiintat ca urmare a dezmembrarii,el va continua sa existe,insa va fi partial golit de continutul sau juridic,astfel incat aceasta proprietate piarta denumirea de nuda proprietate si apartine in consecinta nudului proprietar.Asa fiind,nuda proprietate se infatiseaza ca un drept de sine statator,nu este un dezmembramant al dreptului de proprietate,ci este o forma in care dreptul de proprietate exista in perioada cat este dezmembrat.

d)In definitia data de articolul 517 din codul civil legiuitorul precizeaza de asemenea ca uzufructuarul are “dreptul de a se bucura de lucru intocmai ca insusi proprietarul'’).In aceasta privinta,se pot aduce doua critici legii:in primul rand,dupa termenii legii s-ar putea crede ca uzufructuarul are aceleasi drepturi ca si proprietarul,ceea ce este fals,deoarece spre deosebire de proprietar,uzufructuarul nu poate dispune de lucru,fapt care rezulta din partea finala a articolului 517 din codul civil,care il obliga pe uzufructuar sa conserve substanta lucrului.Uzufructuarul nu se bucura de dreptul de dispozitie asupra lucrului,care este si ramane un atribut exclusiv al proprietarului.

In definitie,legiuitorul a dorit numai sa precizeze ca titularul dreptului de uzufruct este obligat sa mentina destinatia pe care proprietarul I-a dat-o lucrului si sa se foloseasca numai in conformitate cu scopul si oranduiala date de proprietar,nefiind deci vorba de un drept,ci de o obligatie a uzufructuarului.

In al doilea rand,faptul ca titularul dreptului de uzufruct nu se poate folosi de lucru decat conform destinatiei date de proprietar,referindu-se la materia drepturilor si obligatiilor uzufructuarului,nu constituie decat o modalitate a folosintei si nu este la locul sau intr-o simpla definitie a azufructului.

e).In definitia data dreptului de uzufruct trebuie sa se tina seama si de faptul ca exercitarea prerogativelor dreptului de uzufruct de catre uzufructuar are o dubla limita.Mai intai,uzufructuarul este obligat sa conserve substanta lucrului care formeaza obiectul dreptului sau.Aceasta indatorire de conserva substanta lucrului este insa relativa,pentru ca ea nu il impiedica pe uzufructuar sa diminueze substanta lucrului ca urmare a uzurii determinate de folosinta normala a bunului.Apoi,atributele care au facut parte initial din continutul juridic al dreptului de proprietate si care au fost preluate de uzufructuar nu pot fi exercitate dincolo de limitele pana la care proprietarul insusi era indreptatit sa le exercite.Cu alte cuvinte,limitele materiale si juridice ale exercitarii dreptului de proprietate privata sunt totodata si limitele exercitarii dreptului de uzufruct,desigur,cu referire la atributele care intra in continutul juridic al acestui dezmembramant.

Tinandu-se seama de aceste obiectiuni aduse definitiei legale a dreptului de uzufruct,in doctrina au fost formulate diverse definitii ale dreptului de uzufruct:

Intr-o opinie,dreptul de uzufruct a fost definit ca fiind’’dreptul real de folosinta pe care o persoana il exercita cel mult pana la incetarea sa din viata asupra lucr ului altuia,cu indatorirea de a-I conserva substanta’’.

Alti autori au definit dreptrul de uzufruct ca fiind ‘’acel drept real,dezmembramant al dreptului de proprietate,esentialmente temporar asupra bunului altuia,care confera titularului sau atributele posesiei si folosintei,cu obligatia pentru titular de a conserva substanta bunului respectiv si de a restitui bunul catre proprietarul sau la stingerea uzufructului.

Potrivit unei alte opinii,’’uzufructul este un drept real,esentialmenta vremelnic,care confera uzufructuarului puterea de a exercita asupra lucrului altuia unele atribute ale proprietatii,si anume acelea cuprinse in jus utendi et jus fruendi.’’

O definitie completa data in doctrina dreptului de uzufruct,care tine seama de toate considerentele expuse mai sus defineste dreptul de uzufruct ca fiind”dezmembramantul dreptului de proprietate privata,cu caracter temporar,care confera titularului sau atributul de a stapani bunul altuia in calitate de uzufructuar,precum si atributul folosintei(jus utendi et fruendi)asupra acelui bun,inclusiv posibilitatea cedarii emolumentului acestei folosinte,cu indatorirea de a-I conserva substanta,atribute care trebuiesc exercitate cu respectarea limitelor materiale si a limitelor juridice.’’

SUBSECTIUNEA 2

Natura juridica a dreptului de uzufruct

In ceea ce priveste natura juridica a dreptului de uzufruct,in literatura juridica au fost formulate mai multe teorii:

Teoria clasica vede in uzufruct un dezmembramant al dreptului de proprietate privata.Atributele proprietatii sunt repartizate intre uzufructuar,care are o parte din atributul posesiei,precum si atributul folosintei,si nudul proprietar,care are o parte din atributul posesiei,corespunzatoare nudei proprietati,precum si atributul dispozitiei.[32] Dreptul de uzufruct si dreptul de nuda proprietate sunt drepturi reale distincte si autonome,fiecare dintre ele avand propria sa opozabilitate ca drept real.

Aceastei teorii I s-au adus obiectii,sustinandu-se fie o conceptie clasica reinnoita,mai fidela dreptului roman,fie o conceptie mai personalista a drepturilor reale.Mai intai s-a reprosat ca se confunda proprietatea romana,dominium,care este’’un act de putere si de suveranitate’’,cu uzufructul,care este ‘’un complex de drepturi si de obligatii,un statut”.Se sustine ca dobandirea fructelor de catre uzufructuar este foarte originala,deoarece nu se bazeaza pe accesinue,ci mai degraba pe posesie.Uzufructul s-ar intemeia pe puteri de fapt si nu ar aduce atingere proprietatii.Asa fiind,numai dreptul de uzufruct ar fi un drept real si ar consta in obligatia nudului proprietar de a suporta folosinta uzufructuarului.

Dar,dupa cum s-a remarcat,daca putem accepta natura reala a uzufructului atunci cand acesta poarta asupra bunurilor corporale,aceasta teza devine discutabila in cazul in care dreptul de uzufruct poarta asupra bunurilor incorporale,cum ar fi de exemplu,creantele.

O alta teorie sustine ca exista uzufructul drepturilor,care ar presupune ca exista un dezmembramant al tuturor drepturilor.Aceasta teorie aduce insa atingere teoriei clasice a bunurilor.Astfel,spre exemplu,uzufructul unei creante nu ar mai fi un drept real deoarece ar avea ca izvor natura personala a dreptului din care este o fractiune.Altfel spus,uzufructul drepturilor ar fi ireconciliabil cu ideea de dezmembramant al proprietatii ca drept divizibil.

Dimpotriva s-a spus ca daca am privi uzufructul ca un drept real asupra lucrului altuia,adica o putere a unui subiect asupra unui obiect si nu asupra unei fractiuni a obiectului,o asemenea viziune ar fi in armonie cu conceptia mai larga a proprietatii,care are ca obiect atat bunurile corporale,cat si drepturile.Acestei analize neoclasice I s-a reprosat ca are o conceptie prea reala asupra uzufructului.

Jean Carbonnier sugereaza ideea de a se vedea in uzufruct nu un dezmembramant,ci o limitare a proprietatii in atributele si durata sa,adica o proprietate temporara,limitata la fructe,asemanator uzufructului cutumiar.Aceasta viziune ar face mai putin dificila stabilirea raporturilor intre nudul proprietar si uzufructuar si mai putin rigida exploatarea uzufructului.

Potrivit unei alte opinii exprimate in doctrina,uzufructul ar fi o modalitate a dezmembramantului,aplicabila,dupa caz,drepturilor reale,drepturilor personale sau proprietatilor incorporale.

Intr-o conceptie intermediara se recunoaste ca uzufructul aduce intotdeauna o alterare a exercitiului unui drept patrimonial care inainte exista in intregime asupra unui bun.Aceasta alterare,prin esenta temporara,provoaca un exercitiu concurent al drepturilor intre uzufructuar pe de o parte si nudul proprietar sau creditor pe de alta parte.Acest exercitiu concurent al drepturilor permite astfel sa se inteleaga uzufructul ca’’ o cautare a unui echilibru intre o independenta a drepturilor reale prea absoluta si o dependenta care provine din raporturi personale prea stranse.’’



SUBSECTIUNEA 3

Reglementarea legala a dreptului de uzufruct

In legislatia noastra,dreptul de uzufruct este reglementat de Codul Civil,in articolele 517-564.

De asemenea,exista o serie de acte normative speciale care fac referire la dreptul de uzufruct:Codul de procedura civila,Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale,Legea nr 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare,Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 15/2003 privind contractele de parteneriat public-privat,etc..

SUBSECTIUNEA 4

Delimitarea dreptului de uzufruct fata de alta drepturi

Dreptul de uzufruct se deosebeste in mod esential fata de dreptul de folosinta al locatarului(chirias sau arendas)care are de asemenea un drept de a se bucura de lucrul altuia,cu indatorirea de a-I conserva substanta.Principala deosebire consta in faptul ca in timp ce dreptul de folosinta al locatarului sau arendasului este un drepr de creanta,dreptul de uzufruct este un drept real.Din aceasta deosebire decurg urmatoarele consecinte juridice:

1.locatorul are obligatia sa predea bunul inchiriat in buna stare,in timp ce nudul proprietar are obligatia sa predea bunul catre uzufructuar in starea in care se afla;

2.dreptul locatarului este intotdeauna mobiliar,chiar atunci cand folosinta se exercita asupra unui imobil,in timp ce uzufructul,fiind un drept real poate fi mobiliar sau imobiliar,dupa cum bunurile asupra carora se exercita sunt mobile sau imobile.

3.locatarul nu se poate elibera de obligatia sa prin abandonarea folosintei bunului inchiriat,uzufructuarul putand deoarece este tinut propter rem,sa abandoneze folosinta si sa se sustraga astfel obligatiei asumate.

4.locatiunea se transmite mostenitorilor partilor,in timp ce uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului.

5.locatiunea si uzufructul pot fi si una si alta cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.In practica,insa,locatiunile sunt in marea majoritate a cazrilor cu titlu oneros,in timp ce uzufructele sunt mai intotdeauna cu titlu gratuit.

SECTIUNEA II

CARACTERELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE UZUFRUCT

Dreptul de uzufruct are urmatoarele caractere juridice:este un dezmembramant al dreptului de proprietate privata,este un drept esentialmente temporar,este un drept cu caracter intuitu personae,incesibil,uzufructuarul poate ceda emolumentul dreptului sau.

1.Dreptul de uzufruct este un dezmembramant al dreptului de proprietate privata.Aceasta calificare juridica presupune ca dreptul de uzufruct este un drept real principal.In categoria mai larga a drepturilor reale principale,dezmembramintele dreptului de proprietate ocupa un loc special.Ele au toate caracterele juridice ale drepturilor reale principale .Astfel,uzufructuarul exercita prerogativele sale in mod direct si nemijlocit asupra bunului,fara a avea nevoie de o prestatie specifica din partea nudului proprietar sau a oricarei alte persoane.Uzufructul este un drept real cu caracter principal intrucat are o existenta autonoma,indeendent de orice drept de creanta.Dreptul de uzufruct este opozabil erga omnes,inclusiv nudului proprietar,care este obligat sa nu faca nimic de natura a tulbura exercitatea sa normala.

Caracterul real al dreptului de uzufruct confera uzufructuarului posesia si folosinta asupra unui bun proprietatea altuia,el neputandu-se confunda cu locatiunea,care confera chiriasului numai un drept de folosinta.

Fiind un drept real,atunci cand este constituit asupra bunurilor corporale,uzufructul are cele doua atribute esentiale ale drepturilor reale:dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.Spre exemplu,daca creditorii nudului proprietar urmaresc bunul dat in uzufruct,dreptul de preferinta al uzufructuarului ii va sili sa-si reduca urmarirea numai la nuda proprietate;tot astfel,dreptul sau de urmarire ii da posibilitatea uzufructuarului sa faca opozabil uzufructul sau fata de toata lumea.

Dezmembramintele dreptului de proprietate se disting in cadrul drepturilor reale principale orin modul lor de nastere si prin continutul lor juridic.Astfel,dreptul de uzufruct ia nastere prin dezmembrarea dreptului de proprietate privata,respectiv prin divizarea atributului posesiei si prin pierderea de catre proprietar a elementelor usus si fructus.Continutul juridic al dreptului de uzufruct cuprinde p parte din atributul posesiei precum si atributul folosintei,inclusiv posibilitatea uzufructuarului de a ceda emolumentul folosintei sale.

2. Dreptul de uzufruct este un drept cu caracter esentialmente temporar.

Aceasta inseamna ca dreptul de uzufruct nu poate fi constituit pe o perioada nelimitata de timp .In cazul in care uzufructul a fost constituit in favoarea unei persoane fizice,dreptul de uzufruct dureaza cel mult pana la decesul uzufructuarului.Aceasta concluzie rezulta din dispozitiile articolului 557 codul civil.

Din aceasta cauza s-a apreciat in doctrina ca uzufructul constituit in favoarea persoanelor fizice are un caracter temporar,cel mult viager .Despre uzufructul viager s-a spus in literatura de specialitate ca are un caracter aleatoriu,in masura in care nu se stie cat timp va trai uzufructuarul.Dreptul de uzufruct se va stinge la decesul titularului sau,chiar daca acesta survine inainte de data stabilita de parti pentru incetarea sa. Exista de asemenea posibilitatea ca uzufructul sa se fi constituit pe o durata de timp determinata,mai mica decat cea a vietii uzufructuarului.

Daca uzufructul s-a constituit in favoarea a doua persoane,dupa decesul uneia dintre ele,cealalta pastreaza dreptul asupra intregului bun,uzufructul durand pana la decesul ultimului beneficiar.

Articolul 560 din codul civil instituie o modalitate de stabilire a duratei uzufructului.’’Uzufructul constituit pana ce o anumita persoana va ajunge la o varsta hotarata tine pana la acea epoca,chiar de ar muri zisa persoana inaintea varstei hotarate.’’.Chiar daca s-a utilizat aceasta metoda,dezmembramantul va inceta in momentul decesului uzufructuarului,daca acest deces intervine inainte de implinirea duratei uzufructului calculat potrivit acestei metode.

Uzufructul constituit asupra unei persoane juridice a carei durata nu este de regula predeterminata,dureaza cel mult 30 de ani,aceasata concluzie rezultand din prevederile articolului 559 codul civil.

Daca in actul de constituire s-a consemnat o durata mai mare,uzufructul inceteaza de drept la implinirea termenului de 30 de ani .In orice caz,dreptul de uzufruct se va stinge prin dizolvarea persoanei juridice.

Stabilirea acestor limite este determinata de consideratiuni de utilitate generala,caci pentru a nu deveni antieconomic,uzufructul nu poate fi perpetuu.

3. Dreptul de uzufruct este un drept cu caracter intuitu personae,incesibil.Caracterul incesibil al dreptului de uzufruct inseamna ca dreptul de uzufruct nu poate fi transmis prin acte si fapte juridice intre vii sau pentru cauza de moarte56.Nu exista un text din codul civil care sa precizeze in mod expres ca dreptul de uzufruct nu este transmisibil.Aceasta concluzie rezulta din interpretarea sistematica a mai multor texte din codul civil.

Astfel,conform dispozitiilor exprese ale art 557 codul civilÚzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului’’.Din aceasta dispozitie rezulta ca dreptul de uzufruct constituit in favoarea unei persoane fizice nu se transmite la mostenitorii acesteia.

Conform art 534 fraza I codul civilÚzufructuarul se poate bucura el insusi sau inchiria altuia sau ceda exercitiul dreptului sau.’’Prin urmare,uzufructuarul poate ceda doar emolumentul dreptului sau,respectiv avantajele economice pe care acest drept I le confera,adica exercitiul dreptului. In acest caz,uzufructuarul ramane titularul dreptului de uzufruct,deci obligat fata de nudul proprietar,iar dreptul de uzufruct se va stinge la moartea lui si nu la moartea cesionarului .Per a contrario,uzufructuarul nu poate ceda insusi dreptul de uzufruct.

Potrivit articolului 571 codul civil,din materia dreptului de uz’’Uzuarul nu poate ceda si nici inchiria dreptul sau altuia’’,ceea ce deosebeste acest drept de dreptul de uzufruct.

Din caracterul incesibil al dreptului de uzufruct rezulta caracterul sau intuitu personae,faptul ca la constituirea uzufructului prin acte juridice proprietarul a avut in vedere calitatile personal;e ale uzufructuarului.Prin urmare,viciul de consimtamant constand in eroare asupra persoanei in favoarea careia se constituie dreptul de uzufruct(error in personam)va consitui un motiv de nulitate relativa a actului juridic prin care se constituie dreptul de uzufruct.

De la regula caracterului incesibil al uzufructului exista insa o exceptie.Dispozitiile articolului 1750 pct 2 din codul de procedura civila permit ipotecarea uzufructului asupra mobilelor si accesoriilor lor,deci inclusiv vanzarea silita a acestui dezmembramant.In mod complementar,conform articolului 488 alin.2 din codul de procedura civila,dreptul de uzufruct asupra unui lucru imobil poate forma obiectul unei urmariri silite imobiliare.In materia urmaririi silite imobiliare nu mai este prevazuta insa astfel de exceptie,deducandu-se ca dreptul de uzufruct constituit asupra bunurilor mobile nu poate forma obiectul unei urmariri silite.

Uzufructuarul poate ceda emolumentul dreptului sau.

Temeiul juridic al acestui caracter al dreptului de uzufruct il constituie dispozitiile art.534,fraza I codul civil’’Uzufructuarul se poate bucura el insusi sau inchiria altuia sau ceda exercitiul dreptului sau.’’Deci,chiar daca dreptul de uzufruct este intransmisibil,uzufructuarul poate ceda emolumentul material,adica avantajele economice aferente bunului respectiv altei persoane.Dobanditorul va folosi insa bunul cu titlu de drept personal,titular al dreptului real de uzufruct ramanand uzufructuarul.

In practica judiciara s-a decis ca uzufructuarul poate inchiria in mod valabil bunul care face obiectul dreptului sau de uzufruct,deoarece prin contractul de locatiune se transmite doar dreptul de folosinta temporara asupra lucrului. Chiar daca nu poate dispune de dreptu sau,uzufructuarul se poate bucura astfel de beneficiile exploatarii economice a bunului.

SECTIUNEA III

OBIECTUL DREPTULUI DE UZUFRUCT

Consideratii generale.

In primul rand,dreptul de uzufruct poate fi constituit numai asupra bunurilor aflate in proprietate privata,adica in circuitul civil,indiferent de titular.Bunurile din domeniul public national si local nu pot face obiectul dreptului de uzufruct,fiind scoase din circuitul civil. 62

In al doilea rand,in conformitate cu dispozitiile art 520 din codul civil,’’Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile si imobile’’.S-a apreciat ca aceasta clasificare a bunurilor in functie de natura lor si de calificarea data delege ar opera numai cu privire la bunurile corporale,astfel incat s-ar putea crede in mod eronat ca bunurile incorporale nu pot forma obiect al dreptului de uzufruct.In realitate,clasificarea in bunuri mobile si imobile nu este redusa la sfera bunurilor corporale,intrucat pe langa bunurile mobile si imobile prin natura lor exista si bunuri mobile si imobile prin determinarea legii(conform art 474 codul civil),precum si bunuri moble prin obiectul la care se aplica,adica bunuri incorporale(conform art 471 codul civil).Prin urmare,prevederile art 520 codul civil nu exclud posiblitatea constituirii unui drept de uzufruct asupra bunurilor incorporale. Rezulta ca poate fi obiect al uzufructului orice bun corporal sau incorporal,susceptibil de o intrebuintare care sa dea putinta obtinerii unui avantaj de ordin economic,moral sau intelectual. Aceasta inseamna-asa cum s-a observat-ca sfera de aplicatie a uzufructului este mai extinsa decat aceea a proprietatii in sensul tehnic al cuvantului,deoarece cuprinde nu numai bunurile incorporale,ci si creantele si drepturile.S-a sesizat in doctrina o contradictie intre dreptul de uzufruct,ca dezmembramant al dreptului de proprietate privata si extensiunea sa dincolo de sfera dreptului de proprietate.Cu alte cuvinte,cata vreme sfera bunurilor asupra carora se poate constitui uzufructul este mai extinsa decat sfera bunurilor care constituie obiectul proprietatii private,ar exista un drept de uzufruct caruia nu-I corespunde un drept de nuda proprietate .In realitate,contradictia este numai aparenta,pentru ca in aceasta conceptie sfera bunurilor care formeaza obiectul dreptului de proprietate privata este redusa la bunurile corporale,fara a include si bunurile incorporale.

Regula este aceea ca uzufructul are ca obiect bunuri neconsumptibile,deoarece titularul dreptului de uzufruct are obligatia de a conserva substanta lucrului si de a restitui lucrul proprietarului la expirarea termenului.

Prin exceptie,uzufructul poate purta-in conformitate cu art 526 codul civil si asupra unor bunuri consumptibile.’Daca uzufructul cuprinde lucruri de care nu se poate cineva servi fara a le consuma,precum bani,grane,bauturi,uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele,insa cu indatorirea de a le inapoia in aceeasi cantitate,calitate si valoare,sau pretul,la sfarsitul uzufructului.’’I.In aceasta situatie,uzufructuarul dobandeste pe langa cele doua atribute specifice dreptului de uzufruct(jus possidendi si jus utendi)si dreptul de proprietate,putand astfel dispune de bunul respectiv,insa avand obligatia ca la sfarsitul uzufructului sa restituie bunuri de aceeasi cantitate,calitate si valoare cu bunul primit sau pretul acestuia.

In aceasta situatie suntem in prezenta unui cvasiuzufruct,distinct ca natura juridica de uzufructul propriu-zis si care nu constitiie in realitate un dezmembramant al dreptului de proprietate privata.

Uzufructul poate avea ca obiect unul sau mai multe bunuri individual-determinate,fiind deci cu titlu particular,o fractiune dintr-o universalitate de bunuri,fiind cu titlu universal,precum si o universalitate de bunuri,fiind universal.

SUBSECTIUNEA I

Bunurile corporale ca obiect al uzufructlui

Fiind un dezmembramant al dreptului de proprietate privata,este firesc ca dreptul de uzufruct sa aiba ca obict si bunurile corporale,concluzie la care ne indreptateste articolul 520 codul civil70.In doctrina a fost analizata problema uzufructului constituit asupra terenurilor proprietate privata si constructiilor.

In conformitate cu dispozitiile legale,terenurile proprietate privata,fiind in circuitul civil,pot forma obiectul unui drept de uzufruct .In doctrina problema consituirii unui drept de uzufruct asupra terenurilor in privinta carora s-a constituit un drept de proprietate privata,potrivit legii nr.18/1991 este controversata.

Astfel,intr-o opinie se sustine ca aceste terenuri pot fi obiect al uzufructului,chiar daca ele nu pot fi instrainate timp de 10 ani socotiti de la inceputul anului urmator inscrierii in evidentele cadastrale,deoarece prin dezmembrare nu se realizeaza o instrainare a insusi dreptului de proprietate.

Aceasta este si situatia imobilelor constructii cu destinatia de locuinte,cumparate de catre chiriasi in conditiile articolului 9 din legea nr.112/1995,text care de asemenea interzice instrainarea imobilelor timp de 10 ani de la data cumpararii.

Intr-o opinie contrara se sustine ca aceste terenuri si constructii nu pot face obiectul uzufructului.Concluzia se justifica prin aceea ca ,desi legea nu prevede aceasta in terminis,totusi,prin constituirea unui dezmembramant al dreptului de proprietate privata se realizeaza o adevarata instrainare,iar evident dreptul de uzufruct constituie un arhetip al unui atare dezmembramant.73

SUBSECTIUNEA II

Bunurile incorporale ca obiect al uzufructului

Actualmente,uzufructul bunurilor incorporale cunoaste o importanta tot mai mare;este vorba despre uzufructul creantelor,al valorilor mobiliare,renelor,fondului de comert,proprietatilor literare,artistice si industriale,etc..Codul civil,cu unele exceptii a prevazut acest domeniu extins al uzufructului.Doctrina si jurisprudenta au propus fundamentarea unui drept special de uzufruct asupra bunurilor incorporale.

a.Uzufructul asupra drepturilor de creanta.Acest uzufruct poate purta asupra creantelor civile,asupra actiunilor sau partilor sociale dintr-o societate,asupra obligatiunilor si in general asupra valorilor mobiliare.Potrivit art.521 codul civil,’’Uzufructuarul are dreptul de se bucura de tot felul de fructe ce poate produce obiectul asupra caruia are uzufruct,fie naturale,fie inddustriale,fie civile’’,iar conform art 523 din codul civil,’’Fructele civile sunt chiriile caselor,dobanzile sumelor exigible,venitul rentelor;arendele intra in clasa fructelor civile’’.Aceasta inseamna ca fructele civile percepute de uzufructuarul unei creante pot fi constituite din avantaje,foloase,beneficii,dobanzi.Dar nu intotdeuna o creanta este un bun frugifer.Uzufructuarul are dreptul de a percepe dobanzile capitalului datorat si pentru aceasta poate cere remiterea titlurilor care constata creanta.In exercitarea acestui drept de creanta,uzufructuarul trebuie sa vegheze ca aceasta sa nu se prescrie;numai uzufructuarul se va putea prevala de sanctiunile stipulate pentru neplta creantei.Nudul proprietar poate totusi cere masuri conservatorii.Uzufructuarul nu va putea anticipa sau proroga scadenta.Daca la sfarsitul uzufructului creanta nu a ajuns la scadenta,titlul ramas valabil va trebui predat nudului proprietar.

b.Uzufructul asupra valorilor mobiliare.Acesta ridica probleme in ceea ce priveste repartizarea drepturilor de folosinta si a prerogativelor de gestiune.Intinderea dreptului de folosinta a uzufructuarului atunci cand poarta asupra unei actiuni,a unei obligatiuni sau asupra unei parti din foloase este foarte variabila.In general,uzufructuarul unei actiuni sau al unei obligatiuni are dreptul la dividende si partile din beneficii realizate de societate,distribuite ca venituri periodice,insa nu la beneficiile care se capitalizeaza.;numai veniturile constituie fructe civile.

In ceea ce priveste gestiunea,conform prevederilor art.123,alin.1 a legii nr 31/1990 privind societatile comerciale,republicata,’’Daca actiunile sunt grevate de un drept de uzufruct,dreptul de vot conferit de aceste actiuni apartine uzufructuarului,in adunarile generale ordinare,si nudului proprietar in adunarile generale extraordinare.’’Reglementarea art 123,alin 1 a legii se explica prin aceea ca uzufructuarul este interesat de fructele produse de actiuni,respectiv dobanzile,de aceea el are dreptul de a vota in adunarea generala ordinara,care hotaraste asupra distributiei dividendelor si asupra problemelor curente de gestiune ale societatii.Reglementarea art.123 alin.1 se aplica si atunci cand actiunile dematerializate sunt calificate drept bunuri fungibile,iar uzufructul este in relitate un cvasiuzufruct.

c. In cazul uzufructului constituit asupra unei rente viagere,titularul dreptului de renta viagera poate fi privit nu numai ca un creditor,ci si ca un proprietar al rentei.In acest sens,art.527 codul civil prevede ca’’Uzufructul unei rente pe viata da uzufructuarului pe durata uzufructului sau dreptul de a percepe veniturile,fara a fi obligat la nici un fel de restituire.’’In acest caz,uzufructul se stinge nu numai la moartea uzufructuarului,ci si la moartea nudului proprietar,adica a credirentierului.

d.Situatia creatiilor intelectuale.Creatiile intelectuale sunt susceptibile de apropriere sub forma dreptului de proprietate intelectuala(dreptul de autor si drepul de proprietate industriala).In literatura juridica au fost exprimata doua opinii cu privire la aptitudinea creatiilor intelectuale de a consitui obiect al dreptului de uzufruct:intr-o prima opinie,s-a considerat ca proprietatea literara sau artistica,marcile de fabrica si brevetele de inventie sunt susceptibile de a constitui obiectul unui drept de uzufruct.Potrivit celei de-a doua opinii,considerata ca fiind conforma realitatii exercitarea atributelor dreptului de proprietate intelectuala in sens larg de catre o alta persoana decat titularul dreptului se poate face numai pe caile speciale prevazute expres de legislatia care reglementeaza proprietatea intelectuala.

e.Uzufructul asupra unei universalitati.Dreptul de uzufruct comporta o serie de aspecte particulare atunci cand poarta asupra unei universalitati.poate fi vorba atat de universalitati de fapt,cat si de universalitati de drept.Codul civil de altfel a avut in vedere acest obiect al uzufructului,reglementand uzufructul asupra unei turme de animale,ca uzufruct asupra unei universalitati de fapt in articolul 556.

Uzufructul asupra unei universalitati de drept.Uzufructul asupra unei universalitati de drept poate fi stabilit fie asupra unui intreg patrimoniu in universalitatea sa,caz in care se numeste uzufruct universal,fie asupra unei fractiuni din universalitatea patrimoniului,caz in care poarta denumirea de uzufruct cu titlu universal.De asemenea,uzufructul poate purta asupra unuia sau mai multor bunuri individual determinate,caz in care uzufructul se numeste particular sau cu titlu particular.Distinctia dintre uzufructul universal si uzufructul cu titlu universal,pe de o parte si uzufructul cu titlu particular pe de alta parte este importanta,intrucat,in cazul uzufructului cu titlu particular,uzufructuarul este asimilat unui succesor cu titlu particular si ca atare nu este obligat sa contribuie la plata datoriilor autorului sau.Dimpotriva,in cazul uzufructului universal sau cu titlu universal,uzufructuarul isi exercita prerogativele nu numai asupra activului,ci si asupra pasivului,si in consecinta este obligat intocmai ca un succesor universal sau cu titlu universal sa contribuie la plata datoriilor autorului sau.

In practica,cele mai multe exemple de uzufructe asupra unei universalitati de drept sunt furnizate de patrimoniul succesoral.Uzufructul universal sau cu titlu universal este stabilit in genere prin testament,defunctul lasand unei persoane sub forma de legat totalitatea patrimoniului sau o parte din acesta in uzufruct.Patrimoniul succesoral este o masa patrimoniala,adica o parte din patrimoniul eredelui.In sens larg,masele patrimoniale sunt si ele universalitati de drept.Asadar,uzufructul universal este constituit asupra patrimoniului scccesoral care are un singur mostenitor,iar uzufructul cu titlu univesal este constituit asupra unei fractiuni din patrimoniul succesoral de catre unul dintre mostenitorii autorului.Cat timp mostenitorul sau mostenitorii pot instraina patrimoniul succesoral trebuie sa li se recunoasca acestora si posibilitatea constituirii unui drept de uzufruct.In acest fel,patrimoniul succesoral este privit el insusi ca un bun,dreptul asupra sa fiind susceptibil de dezmembrare sub forma dreptului de uzufruct.

Uzufructul asupra unei universalitati de fapt.In ceea ce priveste natura juridica a uzufructului constituit asupra unei universalitati de fapt,in doctrina au fost exprimate doua opinii:

Intr-o prima opinie s-a considerat ca uzufructul asupra unei universalitati de fapt este un uzufruct universal.

Aceasta opinie a fost criticata,sustinandu-se faptul ca uzufructul universal se poate constitui numai asupra universalotati de drept,ceea ce explica faptul ca uzufructuarul este tinut sa contribuie si la plata datporiillor.Spre deosebire de universalitatile juridice,cele de fapt nu contin datorii.Din acest punct de vedere,se sustine in cea de-a doua opinie,uzufructul asupra universalitatilor de fapt se apropie mai degraba de un uzufruct cu titlu particular,in ambele cazuri uzufructuarul nefiind tinut sa contribuie la plata datoriilor nudului proprietar.



Din categoria uzufructelor asupra unei universalitati de fapt, in doctrina au fost analizate uzufructul asupra unui fond de comert si uzufructul asupra unei turme de animale,uzufruct regelementat de altfel in articolul 556 codul civil.

Uzufructul asupra unui fond de comert.Fondul de comert este o universalitate compusa din mai multe elemente,dintre care unele –materii prime,materiale,marfuri-sunt corporale,iar celelalte,firma,clientela,marcile de fabrica,brevetele de inventie,dreptul de locatiune al localului in care se exercita comertul sunt incorporale.O parte din acestea,precum materia prima si materialele sunt destinatea fi consumate chiar de la prima intrebuintare,altele,dimpotriva,nu se consuma si pot fi restituite la expirarea uzufructului.

Dreptul de uzufruct avand ca obiect un fond de comert confera uzufructuarului posibilitatea de a continua exploatarea acelui fond privit ca universalitate in aceleasi conditii ca si proprietarul. In acest sens,el are dreptul sa instraineze marfurile si produsele obtinute pentru a realiza profit si a mentine clientela,poate consuma materiile prime pentru a obtine alte marfuri,avand insa obligatia de a inlocui marfurile vandute si materiile prime consumate,pentru ca la stingerea uzufructului sa restituie proprietarului aceeasi universalitate de bunuri.Uzufructuarul are folosinta tuturor bunurilor care fac parte din fondul de comert si proprietetea asupra celor consumptibile.Dar,in ceea ce priveste universalitatea care este fondul de comert, este vorba de un uzufruct si nu despre un cvasiuzufruct.In consecinta,uzufructuarul nu poate sa dispuna de fond;el este tinut sa restituie ansamblul juridic constituind fondul de comert la expirarea uzufructului,fara a fi obligat sa restituie elementele originare ale fondului de comert.Posibilitatea ca un fond de comert sa constituie obiectul unui drept de uzufruct prezinta avantaje deosebite.In acest sens,in cazul in care uzufructuarul da faliment,fondul de comert nu intra in masa falimentului pentru a forma gajul general al creditorilor sai.Creditorii uzufructuarului vor putea urmari numai beneficiul sau emolumentul uzufructului,adica venitul produs de exploatarea fondului de comert.

Uzufructuarul are obligatia de a administra si de a se folosi de fondul de comert ca un bun proprietar,precum si obligatia de a conserva fondul de comert in ansamblul sau.

In literatura juridica exista o controversa in ceea ce priveste natura juridica a obligatiei uzufructuarului de a conserva ansamblul fondului de comert ca atare

Intr-o opinie,apartinand celor mai multi autori,aceasta obligatie este o aplicatie a ideii de subrogatie reala generala.In aceasta opinie se sustine ca bunurile care alcatuiesc fondul de comert nu trebuie sa fie privite ca proprietati distincte,ci ca o universalitate.Astfel fiind,bunurile nou-dobandita cu pretul celor instrainate vor reintra in fondul de comert in locul celor instrainate,supunandu-se aceluiasi regim juridic ca si acestea.Pe taram practic,aceasta idee se traduce pe de o parte prin dreptul pe care il are uzufructuarul fondului de comert de a dispune de marfurile si materiile pe care fondul le cuprinde si pe de alta parte prin dreptul proprietarului de a-si extinde automat,de plin drept,calitatea de proprietar asupra bunurilor nou achizitionate de uzufructuar,care prin efectul subrogatiei reale generale imbraca regimul juridic al celor instrainate.de aceea,prin instrainarea unora dintre bunurile care compun universalitatea nu se poate sustine ca a fost afectata substanta obiectului uzufructului,universalitatea asupra careia s-a constituit dezmembramantul dreptului de proprietate privata ramanand aceeasi.

Intr-o alta opinie,obligatia uzufructuarului de a conserva ansamblul ca atare este o aplicatie a obligatiei de a conserva substanta lucrului(salva rerum substantia).In acest caz,fiind vorba de un bun incorporal,aceasta obligatie nu presupune conservarea substantei fiecarui bun component al fondului de comert,ci pastrarea ansamblului.Reinnoirea stocurilor de bunuri consumptibile din fondul de comert nu se face prin mecanismul juridic al subrogatiei reale generale,ci prin mecanismele economice ale exploatarii fondului de comert.

Daca ar fi vorba de subrogatia reala generala,nu s-ar mai justifica posibilitatea culegerii fructelor civile de catre uzufructuar,respectiv insusirea profitului.De asemenea,nu s-ar mai putea explica nici de ce in caz de faliment al uzufructuarului,creditorii acestuia vor putea urmari numai venitul produs de exploatarea fondului de comert,nu si insusi fondul de comert.

Subrogatia reala generala ar putea ar putea opera numai daca s-ar accepta teoria conform careia fondul de comert este privit ca un patrimoniu de afectatiune.

Uzufructul asupra unei turme de animale.Uzufructul asupra unei turme de animale este asemanator ca natura juridica cu uzufructul asupra unui fond de comert,fiind considerat de cea mai mare parte a doctrinei ca un uzufruct care poarta asupra unei univesalitati de fapt,dar se deosebeste de acesta prin faptul ca poarta in intregime asupra unor bunuri corporale.Uzufructul asupra unei turme de animale este reglementat in codul civil in articolul 556.

Spre deosebire de uzufructul asupra unui animal izolat,la care codul civil face referire in art.555,uzufructul asupra unei turme de animale trebuie sa fie considerat ca purtand nu asupra animalelor privite ut singuli,ci asupra intregului ansamblu constituind o universalitate de fapt.Cum dreptul sau poarta asupra turmei privite ca o universalitate de fapt si facand abstractie de animalele care o compun,el are dreptul de a dispune de acestea,fiind obligat ca la sfarsitul uzufructului sa restituie aceasta universalitate.Uzufructuarul poate sa instraineze sau sa consume animalele din turma ,insa este obligat sa le inlocuiasca cu animalele obtinute ca spor prin prasila,conform articolului 556 teza a doua din codul civil:Daca turma nu va pieri cu totul,uzufructuarul este dator a inlocui numarul vitelor pierdute ,prin vitele ce le da sporul.’’

In cazul in care turma asupra careia uzufructul a fost constituit a pierit in intregime si fara culpa uzufructuarului,din caz fortuit,acesta nu va fi obligat decat sa restituie pieile sau contravaloarea lor,in conformitate cu dispozitiile articolului 556,teza intai din codul civil:’’Daca turma pe care un uzufruct a fost constituit,din intamplare sau din boala,va pieri cu totul si fara culpa uzufructuarului,acesta nu este obligat decat a-I da seama de piei sau de contravaloarea lor.’’In consecinta,in aceasta situatie,riscul pentru cazul fortuit incumba in intregime nudului proprietar, uzufructuarul fiind liberat prin pieirea fortuita a turmei,ceea ce atesta ca ne gasim in fata unui veritabil uzufruct si nu a unui cvasiuzufruct.

In situatia in care uzufructul are ca obiect un animal privit ut singuli si acesta piere din caz fortuit,fara culpa uzufructuarul,Codul civil consacra aceesi solutie,conform careia uzufructuarul este liberat de obligatia sa,riscul pieirii obiectului uzufructului incumband in intregime nudului proprietar,uzufructuarul nefiind obligat nici sa dea seama de piei sau de contravaloarea lor.Astfel,conform articolului 555 codul civil,’’Daca uzufructul are de obiect un animal si acesta va pieri fara culpa uzufructuarului,el nu este obligat a-I da proprietarului alt animal in loc,nici de a-I plati pretul.’’

Uzufructuarul dobandeste si pastreaza in proprietate numai produsele animalelor din turma,cum ar fi lana,laptele si sporul obtinut din prasila care depaseste necesarul de inlocuire a animalelor instrainate sau ale celor care au pierit.

Ca si in cazul uzufructului care poarta asupra unui fond de comert,uzufructuarul are obligatia de a conserva substanta bunului incorporal care este aceasta universalitate de fapt,in concret acesta avand obligatia de a inlocui animalele instrainate sau pierite cu animalele obtinute ca spor prin prasila,astfel incat la sfarsitul uzufructului sa restituie nudului proprietar turma privita ca universalitate de fapt.In ceea ce priveste temeiul acestei obligatii,in literatura juridica au fost exprimate doua opinii:

Intr-o prima opinie,aceasta obligatie are la baza subrogatia reala generala intemeiata pe ideea de fungibilitate juridica.Potrivit acestei idei,animalele instrainate sau cele care au pierit vor fi inlocuite cu animalele obtinute ca spor prin prasila,universalitatea de fapt pastrandu-si substanta.

Intr-o a doua opinie,obligatia uzufructurului de a conserva substanta universalitatii de fapt prin inlocuirea animalelor moarte sau instrainate cu animalele obtinute ca spor prin prasila si nu cu suma de bani obtinuta are drept temei conservarea universalitatii de fapt pe cale naturala.

f. Problema uzufructului asupra drepturilor reale.

In doctrina s-a considerat ca uzufructul se poate constitui si asupra unor drepturi reale,ca de exemplu,uzufructul asupra unui alt uzufruct,uzufructul asupra unui drept de nuda proprietate sau uzufructul asupra unei servituti.

Uzufructul asupra unui alt uzufruct.Acest uzufruct a fost consacrat in dreptul civil roman in cazul uzufructului legal al parintilor asupra averii copiilor lor minori,uzufruct care a fost reglementat in articolele 285 si 338 codul civil,dispozitii legale care au fost abrogate,astfel incat in prezent acest caz de uzufruct legal nu mai exista,el avand exclusiv o valoare istorica.

Astfel,daca in patrimoniul copilului minor exista si un drept de uzufruct,parintele era beneficiarul acestui uzufruct.Insa dreptul de uzufruct al parintelui nu avea o existenta proprie,de sine statatoare,ci era in functie de primul uzufruct.Prin urmare,daca uzufructul minorului se stingea,odata cu el inceta si uzufructul parintelui.Dimpotriva,daca dreptul de uzufruct al parintelui inceta,stingerea lui nu putea afecta dreptul de uzufruct al copilului,care ramanea in vigoare si continua sa existe pana la incetarea din viata a copilului sau pana la expirarea termenului pentru care a fost constituit.

Uzufructul asupra unui alt uzufruct poate cu greu sa izvorasca din conventia partilor,deoarece este greu de crezut cum un drept atat de aleatoriu cum este uzufructul ,care se stinge odata cu incetarea din viata a beneficiarului sau sa poata servi la nasterea unui drept tot atat de aleatoriu ca acela pe care isi intemeiaza efectele.

Uzufructul asupra nudei proprietati.In acest caz,este vorba despre nuda proprietate aflata intr-o mostenire,privita ca universalitate juridica.Dreptul de uzufruct are ca obiect direct universalitatea juridica si numai in mod indirect dreptul de uzufruct are ca obiect fiecare element component al universalitatii juridice.

Uzufructul asupra unei servituti.In doctrina s-a apreciat ca dobandirea unui uzufruct asupra unui fond dominant,adica asupra unui imobil in favoarea caruia s-a constituit anterior o servitute presupune ca uzufructul are ca obiect si servirtutea.Uzufructul asupra unei servituti nu poate fi conceput ca un drept independent.Se considera ca in acest caz uzufructul nu se naste ca un drept de sine statator,ci ca un simplu accesoriu al imobilului asupra caruia a fost constituit.In acest caz,uzufructuarul exercita anumite prerogative asupra fondului aservit,deoarece servitutea este sub aspect activ un accesoriu al fondului dominant,conform articolului 536 codul civil:El se foloseste de drepturile de servitute si in genere de toate drepturile de care se poate folosi proprietarul,si se foloseste intocmai ca insusi proprietarul’’

SUBSECTIUNEA III

Cvasiuzufructul

De regula,uzufructul are ca obiect bunuri neconsumptibile,uzufructuarul avand obligatia de a nu aduce atingere substantei acestora si de a le inapoia proprietarului in momentul expirarii uzufructului.

Cu toate acestea,legiuitorul admite posibilitatea constituirii dreptului de uzufruct si in privinta bunurilor consumptibile.Bunurile consumptibile sunt acele bunuri care nu pot fi folosite fara a fi consumate,adica distruse in substanta lor sau instrainate.Leguitorul ,impunane in asemenea cazuri obligatia uzufructuarului de a restitui la expirarea dreptului sau bunuri de aceeasi cantitate,calitate si valoare sau pretul lor,la sfarsitul uzufructului.

Temeiul juridic il reprezinta dispozitiile articolului 526 codul civil:’’Daca uzufructul cuprinde lucruri cu care nu se poate cineva servi fara a le consuma,precum bani,grane,bauturi,uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele,insa cu indatorirea de a le inapoia in aceesi cantitate,calitate si valoare sau pretul lor,la sfarsitul uzufructului.’

In aceasta situatie,nu ne aflam in prezenta unui uzufruct propriu-zis,ci a unui cvasiuzufruct.

Cvasiuzufructul este cunoscut inca din dreptul roman.Jurisconsultii romani,urmand logica rigida a principiilor,hotarasera la inceput ca uzufructul nu se poate stabili asupra lucrurilor consumptibile.Dar,pe la inceputul Imperiului,punctul de vedere se schimba si se admite ca se poate stabili un drept de folosinta si asupra lucrurilor consumptibile;acest drept nu este un uzufruct propriu-zis,deoarece el se exercita tocmai prin consumarea lucrurilor,insa este analog unui uzufruct.

Conceptia dreptului roman a trecut apoi in dreptul modern.Se poate deci stabili astazi un uzufruct asupra lucrurilor consumptibile,insa spre deosebire de uzufructul obisnuit,,un asatfel de uzufruct da uzufructuarului dreptul de a dispune de lucruri,numai cu obligatia de a restitui la expirarea uzufructuui,lucruri de acelasi fel,echivalente in cantitate si calitate,in loc de a restitui lucrurile insesi asupra carora se constituise uzufructul.

Trebuie sa observam ca uzufructul nu se stabileste niciodata numai asupra unor lucruri consumptibile in mod exclusiv si izolat.Cvasiuzufructul lucrurilor consumptibile este intotdeauna accesoriul unui uzufruct mai larg,stabilit asupra unei mase de bunuri,printre care se afla si lucruri consumptibile,cum este cazul uzufructului unei succesiuni,care cuprinde si lucruri consumptibile,precum bani,grane,etc.

Articolul 526,consacrat uzufructului lucrurilor consumptibile,enumera ca lucruri consumptibile ‘’bani,grane,bauturi;aceasta enumerare nu este limitativa,ci exemplificativa,cum rezulta chiar din text;regula articolului 526 se aplica deci in mod general la toate lucrurile consumptibile.Prin bani trebuie sa intelegem atat moneda metalica cat si biletele de banca;insa nu titlurile,adica actiunile sau obligatiunile,chiar cand sunt la purtator,deoarece titlurile pot fi folosite de uzufructuar fara a fi instrainate,prin simpla incasare periodica a cuponului.

Trebuie sa consideram drept consumptibile,din punct de vedere al uzufructului,nu numai lucrurile consumptibile prin natura lor,dar si acelea pe care partile au inteles sa le asimileze in mod expres sau implicit cu lucrurile consumptibile prin natura lor.Astfel,cand partile,in actul prin care au constituit uzufructul,au determinat pretul obiectelor mobiliare,aceasta pretuire se poate interpreta ca o manifestare de vointa de a da uzufructuarului dreptul de a consuma sau instraina acele obiecte,cu obligatia de a restitui in locul lor pretul la care au fost pretuite,daca acesta pare a fi scopul determinarii de pret.

In ceea ce priveste regimul juridic al cvasiuzufructului,trebuie observat in primul rand ca nudul proprietar inceteaza de a mai fi un proprietar,pentru a deveni un simplu creditor al cvasiuzufructuarului,care are la incetarea uzufructului ,o obligatie de a da si o obligatie de a face,care se executa simultan,prn predarea bunurilor de aceeasi cantitate,calitate si valoare cu cele primite.Cvasiuzufructuarul,fiind proprietar,poate dispune de lucrurile care I-au fost incredintate,prin consumarea sau prin instrainarea lor.

Cvasiuzufructuarul suporta riscurile ca si un proprietar si nu este liberat prin pieirea lucrului.Dreptul de proprietate al cvasiuzufructuarului da nastere la o consecinta din punctul de vedere al anumitor moduri de stingere a uzufructului:nu poate fi conceputa decaderea din drept a cvasiuzufructuarului ca urmare a abuzului de folosinta.Cvasizufructuarul este obligat sa restituie,la sfarsitul cvasiuzufructului,echivalentul a ceea ce a primit. Trebuie observat ca in cazul in care uzufructuarul restituie contravaloarea lucrului dat in uzufruct,aceasta valoare trebuie sa fie estimata la data restituirii.

Intr-o opinie exprimata in doctrina se apreciaza ca dreptul de proprietate al cvasiuzufructuarului este ingradit,intrucat cvasiuzufructuarul poate consuma el insusi bunurile,fara a avea dreptul sa le instraineze,concluzie care se desprinde din imprejurarea ca cvasiuzufructul este reglementat in capitolul privitor la uzufruct,aplicandui-se deci regula incesibilitatii bazata pe interpretarea sistematica a dispozitiilor art 537 si 571 codul civil.In aceasta opinie,notiunea de cvasiuzufruct nu mai desemneaza un dezmembramant al dreptului de proprietate sau un alt drept patrimonial,ci fie contractul constitutiv,fie situatia juridica alcatuita din ansamblul rraporturilor juridice intre nudul proprietar si cvasiuzufructuar.Practic,cvasiuzufructul are ca izvor intelegerea partilor,deci un contract,chiar daca teoretic se poate imagina un cvasiuzufruct dobandit prin testament,prin uzucapiune sau prin posesia de buna-credinta.

Intre uzufructul obisnuit si cvasiuzufruct exista o situatie intermediara,prevazuta de articolul 528 codul civil,in care epuizarea sau degradarea lucrului are loc in mod lent:’’La sfarsitul uzufructului,uzufructuarul nu este obligat sa restituie alte lucruri in locul celor deteriorate,ci va restitui insesi lucrurile asa cum vor fi la expirarea uzufructului,cu conditia,bineinteles,ca deteriorarea lor sa fie datorata uzului lor normal,iar nu dolului sau culpei uzufructuarului.’’

Prin urmare,aceasta prevedere legala da dreptul uzufructuarului de a se folosi de aceste bunuri in scopul in care au fost destinate,sau cu alte cuvinte sa beneficieze de intreaga utilitate a lucrului fara grija de a fi tras la raspundere.La sfarsitul uzufructului,uzufructuarul nu este obligat sa restituie alte lucruri in locul celor deteriorate,ca in cazul lucrurilor consumptibile,ci va resitui insesi lucrurile in starea in care vor fi la expirarea uzufructului,cu conditia bineinteles ca deteriorarea lor sa fie datorata uzului lor normal,iar nu dolului sau culpei uzufructuarului.

In literatura juridica de specialitate se apreciaza ca este vorba de o situatie intermedira intre uzufruct si cvasiuzufruct,deoarece,desi textul vorbeste despre uzufructuar caruia ii este recunoscut dreptul de a se folosi de lucru la intrebuintarea caruia ii este destinat,nu mai putin operatiunea creata este foarte aproape de cea a cvasiuzufructului,fiindca i se permite uzufructuarului nu numai sa uzeze de lucruri,dar si sa le deterioreze,intrebuintarea putand merge chiar pana la completa lor epuizare.

CAPITOLUL II

DOBANDIREA DREPTULUI DE UZUFRUCT

Precizari prealabile.

Conform articolului 518 din Codul civil,”Uzufructul se stabileste prin lege sau prin vointa omului[i]’.In ceea ce priveste uzufructul legal,in dreptul roman au existat trei asemenea cazuri de uzufruct legal:uzufructul legal al parintilor asupra averii copiilor lor minori,rezultand din articolele 285 si 330 din codul civil.Aceste articole au fost abrogate ,alaturi de articolul 1242 prin art 49 al decretului nr 32/1954 pentru punerea in aplicare a codului familiei si a decretului 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice;uzufructul legal al vaduvei sarace asupra unei parti din averea sotului predecedat rezultand din art 684 codul civil. Acest uzufruct a fost abrogat implcit prin legea 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor;uzufructul legal al sotului asupra bunurilor dotale ale sotiei sale in regimul dotal.Si acest uzufruct legal a fost abrogat.

Prin urmare in prezent uzufructul se dobandeste prin vointa omului,conform art 518 codul civil.Chiar daca art 518 nu o mentioneaza in mod expres,in doctrina se admite ca uzufructul se poate dobandi prin prescriptie achizitiva,adica prin uzucapiune,precum si prin posesia de buna credinta asupra bunurilor mobile,in conditiile art 1909-1910 C.civil.

SECTIUNEA 1

DOBANDIREA DREPTULUI DE UZUFRUCT PRIN VOINTA OMULUI

In ceea ce priveste uzufructul stabilit prin vointa omului,acesta poate lua nastere fie prin conventie sau contract,adica in virtutea unui acord de vointe,fie prin testament,sau mai exact ca rezultat al unei manifestari unilaterale de vointa.

SUBSECTIUNEA 1

Dobandirea dreptului de uzufruct prin conventie

Pe cale conventionala,uzufructul se poate constitui in trei moduri:

a.in mod direct(per translationem sau prin instrainare).Acest mod de dobandire presupune ca proprietarul unui lucru sa creeze asupra acelui lucru un uzufruct in favoarea altei persoane;acest mod de dobandire comporta dezmembrarea din proprietatea deplina a unei parti din prerogativa posesiei si a prerogativei folosintei,cu alte cuvinte proprietarul transfera posesia si folosinta asupra lucrului,pastrand pentru sine nuda proprietate.

b..in mod indirect(per deductionem sau pe cale de retentie).Aceasta modalitate comporta instrainarea nudei proprietati de catre proprietarul lucrului si retinerea pentru sine pe mai departe a uzufructului. Proprietarul se transforma astfel in uzufructuar,beneficiarul instrainarii devenind astfel nud proprietar.Ne aflam in prezenta unui mod indirect de constituire a uzufructului,deoarece obiectul direct si principal al contractului il constituie instrainarea nudei proprietati,in timp ce stabilirea uzufructului apare ca o consecinta indirecta a acestei instrainari. Constituirea uzufructului pe cale de instrainare este mult mai frecventa in practica decat constituirea acestuia pe cale de retentie. De regula aceasta varianta presupune vanzarea unui imobil cu rezerva uzufructului,operatiune prin care uzufructuarul vanzator doreste sa transforme capitalul in venituri.Donatia cu rezerva dreptului de uzufruct este facuta de obicei descendentilor,fiind o operatiune familiala.

Cea de-a treia modalitate de constituire a unui drept de uzufruct o constituie aceea potrivit careia proprietarul bunului dispune de atributele uzufructului in favoarea unei persoanae si in acelasi timp dispune de nuda proprietate in favoarea altei persoane,astfel incat una dintre ele devine uzufructuar iar cealalta devine nud proprietar.

Pentru a constitui un uzufruct,fie pe cale de instrainare fie pe cale de retentie,este nevoie de un act translativ,adica de una din acele conventii care au drept efect transferul proprietatii,cu singura deosebire ca aici ,in loc de a transmite proprietatea deplina,se transmite numai uzufructul sau nuda proprietate.

Aceste conventii,pentru a fi valabile trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate de fond si de forma prevazute de lege.Conditiile de fond pe care trebuie sa le indeplineasca conventia sunt reglementate in art 948 cod civil:capacitatea,consimtamantul,obiectul si cauza.In privinta capacitatii,persoana care constituie drepotul de uzufruct trebuie sa fie proprietarul bunului si sa aiba deplina capacitate de exercitiu.

In ceea ce priveste conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca conventia prin care se constituie dreptul de uzufruct,atunci cand obiectul dreptului de uzufruct il constituie un imobil-teren,constituirea nu se poate realiza decat prin act autentic ,conform art 2,alin(2),din Titlul x al legii nr 247/2005 privind circulatia juridica a terenurilor.Nu aceeasi este situatia cand obiectul dreptului de uzufruct il constituie o constructie,situatie in care forma actului este guvernata de principiul consensualismului consacrat de Codul civil. Potrivit unei alte opinii exprimate in doctrina,dobandirea dreptului de uzufruct prin conventie in mod direct nu trebuie sa indeplineasca aceasta cerinta formala,,cu exceptia cazului in care este vorba despre donatia uzufructului.

In privinta indeplinirii formalitatilor de publicitate imobiliara,art 1801 codul civil supune operatiunilor de publicitate imobiliara toate drepturile care se pot ipoteca si uzufructul face parte din categoria drepturilor care se pot ipoteca.

Conventiile prin care se constituie un uzufruct asupra unui imobil sunt supuse inscrierii in cartea funciara,ca toate actele intre vii translative de drepturi reale,in conformitate cu prevederile legii nr 7/1996 privind cadastrul si publiciatatea imobiliara.

Conventiile prin care se constituie un drept de uzufruct vor fi inscrise in Cartea funciara,partea a III -a,devenind opozabile fata de terti de la data inregistrarii cererii,sanctiunea neinscrierii in cartea funciara fiind inopozabilitatea fata de terti.

Conform art 519 codul civil,partile pot constitui uzufructu pur si simplu,cu termen(suspensiv ori extinctiv)sau sub conditie(suspensiva ori rezolutoirie).

Conventia prin care se constituie dreptul de uzufruct poate fi cu titlu oneros,de exemplu vanzarea,schimbul,sau cu titlu gratuit,de exemplu donatie.In general,in practica,majoritatea uzufructelor sunt cu titlu gratuit,deoarece cele cu titlu oneros cum ar fi cele constituite prin vanzare sau schimb au inconvenientul de a presupune un pret sau o determinare de valoare,mai ales cand acestea sunt pe viata durata uzufructului fiind imposibil de stabilit in aceste conditii.Aceasta face ca uzufructele cu titlu oneros constituite pe viata sa aiba un caracter aleatoriu.

In schimb,in cazul constituirii uzufructului printr-un contract cu titlu gratuit,de exemplu printr-un contract de donatie,nu mai este nevoie sa se determinbe dinainte valoarea uzufructului.

In doctrina s-a subliniat faptul ca in cazul uzufructului conventional,intre uzufructuar si nudul proprietar exista in general un conflict de interese.Acest conflict rezulta din tendinta uzufructuarului de a obtine cat mai multe avantaje prin exercitiul drepturilor sale,in timp ce nudul proprietar va urmari pastrarea in cele mai bune conditii a bunului asupra caruia s-a constituit uzufructul.

In practica judiciara s-a pus problema daca dreptul de uzufruct poate sau nu sa rezulte dintr-un partaj.Solutiile au fost diferite.Consideram intemeiata solutia instantei care a decis ca dreptul de uzufruct poate sa rezulte numai dintr-un partaj voluntar. Per a contrario,acesta nu poate rezulta dintr-un partaj judiciar.In cazul unui partaj voluntar,unul dintre coproprietari dodandeste nuda proprietate,iar celalalt uzufructul,cu plata unei eventuale sulte,pe aceasta cale realizandu-se constituirea unui uzufruct prin conventia partilor.

Nu este posibila constituirea dreptului de uzufruct pe calea unui partaj judiciar,intrucat instanta de judecata nu poate dispune in afara vointei partilor ,decat de drepturile reale existente,fara a putea dezmembra ea insasi dreptul de proprietate.

In practica,cazurile de dezmembrare a proprietatii si de instrainare a unor bunuri mobile sunt foartea rare,iar in privinta bunurilor imobile de cele mai multe ori se procedeaza astfel in vederea eludarii legii,ca in situatia in care este interzisa incheierea unor acte,cum sunt cele referitoare la instrainarea locuintelor cumparate in baza legii nr 112/1995,sau a terenurilor pentru care s-a constituit drepul de proprietate in baza legii nr 18/1991.

SUBSECTIUNEA 2

Dobandirea dreptului de uzufruct prin testament

In practica,cea mai frecventa modalitate de constituire a uzufructului este prin testament,aceasta fiind o cale avantajoasa de a asigura un venit beneficiarului,fara a lipsi pe mostenitorii de drept in mod definitiv de bunurile date in uzufruct,deoarece acestia vor dobandi nuda proprietate,iar la stingerea uzufructului vor fi proprietari deplini asupra acestor bunuri.

Ca si uzufructul conventional,uzufructul testamentar poate fi constituit in mai multe modalitati:

1.in mod direct pe cale de instrainare,adica printr-un legat de uzufruct prin care testatorul lasa uzufructul asupra unor bunuri mobile,imobile sau a intregii universalitati de bunuri unei persoane,care va fi legatara uzufructului.

2in mod indirect.pe cale de retentie,adica printr-un legat de nuda proprietate facut in favoarea unui legatar,ceea ce are drept consecinta faptul ca mostenitorii vor avea dreptul de uzufruct,

3.totodata,proprietarul unor bunuri poate dispune de uzufruct ,prin legat in favoarea unei persoane si in acelasi timp sa dispuna de nuda proprietate in favoarea altei persoane,astfel incat dupa decesul sau,una sa devina uzufructuar,iar cealalta,nud proprietar.temeiul juridic il reprezinta dispozitiile articolului 805 codul civil:’’Este permisa deasemenea dispozitia intre vii sau testamentara prin care uzufructul se da la o persoana si proprietatea nuda la alta’’.

In practica judiciara s-a decis ca uzufructuarul nu poate formula o actiune in partaj impotriva nudului proprietar cand are constituit un astfel de drept asupra unei parti din mostenire,intrucat intre ei nu exista o stare de indiviziune.In aceasta situatie,instanta de judecata,in cadrul actiunii de stabilire a drepturilor succesorale,are obligatia de a stabili intinderea valorica a drepturilor uzufructuarului,dupa criteriile stabilite de prevederile art 521 codul de procedura civila,dupa care va stabili in concret bunurile asupra carora urmeaza sa se exercite dreptul de uzufruct.

SECTIUNEA 2

DOBANDIREA DREPTULUI DE UZUFRUCT PRIN UZUCAPIUNE SAU PRIN POSESIA DE BUNA-CREDINTA ASUPRA BUNURILOR MOBILE

Precizari prealabile.



Dreptul de uzufruct,fiind susceptibil de posesie,poate fi dobandit prin prescriptie achizitiva sau prin uzucapiune. Posibilitatea dobandirii dreptului de uzufruct prin uzucapiune a fost pusa la indoiala ,pe motiv ca legea nu vorbeste mnicaieri despre uzucapiunea uzufructului,spre deosebire de servituti,unde consacra texte speciale uzucapiuniii servitutilor.

Astazi,insa,se admite in mod unanim ca dreptul de uzufruct poate fi dobandit prin uzucapiune.Daca legiuitorul nu a edictat norme speciale in aceasta materie,este fiindca a inteles sa aplice uzucapiunii uzufructului toate regulile uzucapiunii proprietatii,in timp ce pentru servituti el a edictat texte speciale fiindca prescriptia servitutilor comporta reguli deosebite.De altfel,art 1846 codul civil defineste posesia ca fiind “detinerea unui lucru sau folosirea de un drept’’,ceea ce dovedeste ca posesia exista si pentru drepturile reale altele decat proprietatea,in special pentru uzufruct,iar uzucapiunea nu este decat o consecinta a posesiei.

Dreptul de uzufruct,ca si dreptul de proprietate poate fi dobandit fie pe calea uzucapiunii lungi,de 30 de ani,cand posesorul nu are just-titlu sau buna -credinta,fie pe calea uzucapiunii prescurtate,de 10-20 de ani,cand posesorul are just-titlu si buna- credinta.

In ambele cazuri,trebuie sa fie indeplinite conditiile legale necesare pentru dobandirea dreptului de uzufruct prin uzucapiune.Posesia trebuie sa corespunda uzufructului,iar uzufructuarul trebuie sa aiba reprezentarea subiectiva ca stapaneste bunul in aceasata calitate,iar nu in calitate de proprietar.

SUBSECTIUNEA 1

Dobandirea dreptului de uzufruct prin uzucapiune (prescriptie achizitiva)

A. Dobandirea dreptului de uzufruct pe calea uzucapiunii lungi(de 30 de ani).

Uzucapiunea de 30 de ani este mai rar intalnita in practica.Ea presupune ca posesorul este de rea-credinta,adica un uzurpator care stie ca poseda fara drept.Or,un astfel de posesor are tot interesul sa uzucapeze deplina proprietate,iar nu numai uzufructul unui imobil,el se va comporta deci ca proprietar,iar nu ca uzufructuar si va uzucapa deplina proprietate,cu atat mai mult cu cat actele aparente de posesie sunt in general aceleasi,atat pentru un proprietar,car si pentru un uzufructuar.Numai intentia poate diferentia posesia proprietatii de posesia uzufructului unui lucru si este greu de imaginat un posesor de rea-credinta care,putand sa uzucapeze deplina proprietate sa se margineasca a vrea sa uzucapeze numai uzufructul.

Totusi,uzucapiunea de 30 de ani se poate intalni in cazul in care posesorul detine lucrul in baza unui titlu cretor de uzufruct,care nu emana de la adevaratul proprietar,iar posesorul cunoaste viciul titlului sau in momentul intrarii in posesie.Cu alte cuvinte,uzucapiunea de 30 de ani a uzufructului se intalneste in cazul unei posesii care are la baza un just-titlu translativ de uzufruct,dar este de rea-credinta.

B. Dobandirea dreptului de uzufruct pe calea uzucapiunuii prescurtate(10-20 de ani)

Uzucapiunea de 10-20 de ani poate fi mai frecvent intalnita in practica,caci se poate intampla destul de usor ca in practica o persoana sa dobandeasca un uzufruct pe baza unui act care nu emana de la adevaratul proprietar al lucrului,fara a cunoaste lipsa de calitate a aceluia ce I-a constituit uzufructul;in aceste conditii,acea persoana va dobandi definitiv un drept de uzufruct asupra lucrului,printr-o posesie de 10-20 de ani.

SUBSECTIUNEA 2

Dobandirea dreptului de uzufruct prin posesia de buna - credinta asupra bunurilor mobile

Teza potrivit careia uzufructul este susceptibil de posesiune implica si ideea aplicarii art 1909 codul civil in materia dobandirii dreptului de uzufruct.Prin urmare,cel ce poseda un bun mobil cu titlu de uzufruct devine de indata prin insusi faptul posesiei uzufructuarul lucrului respectiv.In acest scop,se cere numai ca posesorul sa fie de buna-credinta,adica sa ignore imprejurarea ca uzufructul pe care il exercita a fost constituit de catre o alta persoana decat adevaratul proprietar si deci ca titlul si posesia sa nu sunt valabile.



Liviu Pop, Dreptul de proprietate si dezmambramintele sale, Ed Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag 157;

Eugen Chelaru, Drepturile reale principale, ed a II a , Ed. CH Beck, Bucuresti 2006, pag 155;

Valeriu Stoica, Drept civil, Drepturile reale principale, Ed. Humanitas, Bucuresti 2004, pag 467;

Eugen Chelaru, op.cit. pag 156;

Valeriu Stoica, op. cit., pag 468;

Valeriu Stoica, op. cit., pag 474.

C Hamangiu, I Rosetti-Balanescu, Al Baicoianu, Tratat de drept civil, Ed. All, Bucuresti 1995, pag 194;

Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Tratat de drept civil, Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, Bucuresti 2008, pag. 468;

Ovidiu Ungureanu, op cit., pag 469;

C. Tomulescu, Drept privat roman, Ed. Tipografia Universitatii din Bucuresti, 1973, pag 235

Liviu Pop, op. cit., pag 160;

O. Ungureanu, op. cit., pag 470

L. Pop, op. cit., pag 160;

G.N. Lutescu, Teoria generala a drepturilor reale, Bucuresti 1947, pag 487;

C Hamangiu, I Rosetti-Balanescu, Al Baicoianu, op. cit., pag 194

G.N. Lutescu, op. cit., pag 488;

G.N Lutescu, op.cit., pag 485

C. Statescu, C Barsan, Drepturile reale principale, editia a IIa, Ed. Hamangiu, Bucuresti 2007; pag 245;

I. Adam, Drept civil, Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucuresti 2005, pag 423;

C. Hamangiu, I Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag 192;

C. Hamangiu, I Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag 493;

C. Statescu, C Barsan, op. cit., pag 246;

V. Stoica, op. cit. pag 473-474;

I. Adam, op cit. , pag 423;

C. Statescu, C Barsan, op. cit., pag 246

C. Hamangiu, I Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag 193;

V. Stoica, op. cit., pag 474;

C. N Lutescu, op. cit., pag 485;

I Adam, op cit. , pag 423;

M. B. Cantacuzino, Elemente de drept civil,Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti 1921, pag. 152;

V. Stoica, op. cit. , pag 475;

O. Ungureanu, C Munteanu, op. cit., pag 309;

V. Stoica, op. cit. , pag 474;

O. Ungureanu, C Munteanu, op. cit., pag 309-310;

I Adam, op cit. , pag 424;

C. Hamangiu, I Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag 192;

I Adam, op cit. , pag 424;

C. Hamangiu, I Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag 192;

V. Stoica, op. cit. , pag 474;

E. Chelaru, op. cit., pag 159;

I Adam, op. cit., pag 424;

O. Ungureanu, C Munteanu, op. cit., pag 306;

V. Stoica, op. cit., pag 475;

E. Chelaru, op. cit., pag 159;

V. Stoica, op. cit., pag 475

E. Chelaru, op. cit., pag 159;

v.C.Barsan,M.Gaita,M.M.Pivniceru.op.cit.,pag.154

v.V.Stoica,op.cit.,pag.476

v.C.Barsan,M.Gaita,M.M.Pivniceru,op.cit.,pag.154

v.J.Manoliu,Gh.Durac,op.cit.,pag.81

v.G.N.Lutescu,op.cit.,pag.486

v.I.Adam.op.cit.,pag.424

v.V.Stoica,op.cit.,pag.476

v.J.Manoliu,Gh.Durac,op.cit.,pag.81

v.V.Stoica,op.cit.,pag.477

v.I.Adam,op.cit.,pag.426

v.V.Stoica,op.cit.,pag.478

v.L.Pop,op.cit.,pag.162

v.V.Stoica,op.cit.,pag.478

v.G.N/Lutescu,op.cit.,pag.487

v.O.Ungureanu,op.cit.,pag.311

v.L.Pop,op.cit,pag.164

v.O.Ungureanu,C.Munteanu,op.cit.,pag.310

v.V.Stoica,op.cit.,pag.479

v.I.Adam,op.cit.,pag.427

v.G.N.Lutescu,op.cit.,pag.487

v.D.V.Manescu,op.cit.,pag.52

v.I.Adam,op.cit.,pag.428

v.D.V.Manescu,op.cit.,pag.52

v.O.Ungureanu,C.Munteanu,op.cit.,pag.312-313

v.S.Carpenaru,S.David,C.Predoiu,Gh.Piperea,op.cit,pag.354

v.V.Stoica,op.cit.,pag.480

v.Al.Weill,op.cit,pag.463

v.C.Hamangiu,I.Rosetii-Balanescu,AL.Baicoianu,op.cit,.pag.194

v.V.Stoica,op.cit,pag.481








Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3559
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site