Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


DREPTUL INTERNATIONAL AL MEDIULUI - PROTECTIA MARII NEGRE IMPOTRIVA POLUARII

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Problematica muncii: de la national la international
INFRACTIUNEA - NOTIUNE SI TRASATURI
COMPETENTA INSTANTELOR DE JUDECATA
EFECTELE CONTRACTULUI DE SOCIETATE
IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR
IZVOARELE DREPTULUI - IZVOARELE REALE ALE DREPTULUI
Regulamentul 1082 / 2006 (cooperare teritoriala)
GARANTAREA OBLIGATIILOR
DREPTUL BUNURILOR – DREPTURI REALE
REGULILE DE BAZA SI ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL



DREPTUL INTERNATIONAL AL MEDIULUI

PROTECTIA MARII NEGRE IMPOTRIVA POLUARII





Interesul Organizatiei Cooperarii Economice la Marea Neagra (OCEMN) pentru dezvoltarea unei relatii de cooperare cu UE s-a manifestat oficial pentru intaia oara in Declaratia summitului de la Moscova al organizatiei (25 octombrie 1996). Replica institutiilor UE nu s-a lasat prea mult asteptata, in anul urmator o Comunicare a Comisiei Europene catre Consiliul Uniunii Europene oferind o evaluare a potentialului regiunii si mentionand posibilitatea identificarii unor domenii concrete de interactiune intre UE si OCEMN ca organizatie regionala. In baza acestei Comunicari, Consiliul UE a inclus in concluziile sale o sectiune dedicata regiunii Marii Negre, subliniind insemnatatea sa strategica pentru UE, rolul pe care OCEMN ar putea sa il joace si posibile obiective prioritare de cooperare. Raspunsul OCEMN a venit sub forma unei Platforme pentru cooperare intre CEMN si UE adoptate de Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe al organizatiei la 30 aprilie 1999. Din nefericire insa, contactele OCEMN-UE din anii ce au urmat adoptarii acestor documente au ramas fara rezultate concrete.

Procesul de apropiere dintre OCEMN si UE a fost relansat abia peste 6 ani, odata cu desfasurarea la Bruxelles (11 aprilie 2005) a unei intalniri speciale a Comitetului Inaltilor Functionari ai OCEMN cu reprezentanti ai institutiilor UE si ai statelor membre si decizia Consiliului Ministrilor Afacerilor Externe al OCEMN (Komotini, 23 aprilie 2005) de a infiinta un Grup ad-hoc de Experti insarcinat cu redactarea unui document de lucru privitor la interactiunea OCEMN-UE. Dupa ce a adoptat o Declaratie asupra consolidarii cooperarii cu Uniunea Europeana (Chisinau, 28 octombrie 2005), Consiliul OCEMN a decis sa mandateze Grecia sa initieze consultari exploratorii pe langa institutiile UE relevante in vederea adoptarii de catre Consiliul UE a unei declaratii privitoare la parteneriatul intarit OCEMN-UE si articularea in cele din urma a unei Dimensiuni UE ce ar urma sa reuneasca, pentru o mai buna coordonare, politicile UE in regiunea Marii Negre. In baza mandatului primit, ministerul Afacerilor Externe al Republicii Elene a pregatit un document de lucru intitulat Catre o Dimensiune Regionala a UE in aria extinsa a Marii Negre, ce a fost prezentata la Bruxelles la 25 ianuarie 2006. Dupa desfasurarea la Bruxelles a unei a doua intalniri a Comitetului Inaltilor Oficiali ai OCEMN cu reprezentanti ai institutiilor UE si ai statelor membre, la exact un an de la derularea celei dintai (11 aprilie 2006), secretarul general al Secretariatului Permanent International al OCEMN a prezentat, la 29 mai 2006, asteptarile OCEMN fata de UE. A urmat, la finele anului 2006, Comunicarea Comisiei Europene asupra consolidarii Politicii Europene de Vecinatate ce mentiona posibilitatea unor contacte mai strinse cu OCEMN, incluzind statutul de observator, si anunta intentia de a elabora o comunicare speciala dedicata consolidarii dialogului in regiunea Marii Negre in cursul anului 2007.

Intre timp, Centrul International de Studii privind Marea Neagra a pregatit un document de lucru care, dupa adoptarea sa de catre Comitetul Inaltilor Functionari ai OCEMN (Istanbul, 17 ianuarie 2007) a devenit document oficial al OCEMN si a fost prezentat ca atare institutiilor UE pentru a oferi un input regional relevant elaborarii viitoarei Comunicari a Comisiei Europene dedicata regiunii. Intitulat semnificativ Interactiunea CEMN-UE: Abordarea CEMN, documentul sintetizeaza progresul realizat de OCEMN in sfera cooperarii regionale si viziunea tarilor regiunii Marii Negre asupra modului in care pot sa coopereze cele doua organizatii.

Intre ratiunile pe care se intemeiaza interactiunea dintre cele doua organizatii, documentul mentioneaza: cresterea economica remarcabila a tarilor OCEMN in perioada 2000-2005 (de 41%), ce face din regiunea Marii Negre regiunea economica cu cea mai rapida crestere pe plan mondial; faptul ca OCEMN este singura organizatie regionala initiata „de jos in sus”, de catre tarile regiunii Marii Negre, dispunand de vointa politica si un set complet de structuri institutionale capabile de a coopera cu institutiile UE; capacitatea dovedita a OCEMN de a concepe solutii creatoare pentru acomodarea intereselor specifice ale tarilor membre, in conditiile unei diversitati a statutelor si aspiratiilor viitoare ale acestora in raport cu UE; faptul ca OCEMN ofera o platforma superioara de implementare a proiectelor UE in regiunea Marii Negre si a unei sofisticate retele de cooperare menita sa complementeze abordarile regionala si bilaterala ale UE; existenta unui set de experiente acumulate in derularea precedentelor politici regionale ale UE (Parteneriatul Mediteranean si Dimensiunea Nordica) si a implicarii UE in alte initiative regionale in Nordul si Centrul Europei care, adaptate selectiv la nevoile si posibilitatile specifice ale regiunii Marii Negre ar putea constitui primul pas catre crearea unei dimensiuni regionale a UE in regiunea extinsa a Marii Negre, care sa coordoneze toate politicile relevante ale UE in zona; evitarea generarii de noi linii despartitoare pe continentul european dupa extinderea frontierelor externe al UE in bazinul Marii Negre, odata cu accederea Bulgariei si Romaniei in Uniune.

In viziunea OCEMN, obiectivele sectoriale ale cooperarii cu UE vizeaza urmatoarele domenii:

Dezvoltarea infrastructurii, incluzand transporturile, energia si telecomunicatiile;

Comertul si activitatile economice, incluzand cooperarea transfrontaliera, in special facilitarea comertului si a investitiilor;

Protectia mediului si dezvoltarea sustenabila;

Cooperarea in combaterea crimei organizate si furnizarea asistentei de urgenta;

Sectoarele institutionale si sociale;

Stiinta si tehnologia.

In opinia OCEMN, pluralitatea relatiilor contractuale dintre tarile UE si OCEMN ofera un set comprehensiv de instrumente legale, politice si financiare capabile de a genera o interactiune eficienta intre cele doua organizatii. Intre instrumentele legale, acordurile incheiate intre tarile membre OCEMN in arii prioritare precum combaterea crimei organizate si managementul situatiilor de urgenta prezinta un interes aparte. Intre instrumentele politice, pe prim plan se situeaza Declaratiile summiturilor sau reuniunilor ministeriale, precum si Planurile de Actiune in domenii cheie de interes reciproc. In planul instrumentelor financiare, accentul ar urma sa cada pe cofinantarea proiectelor comune, astfel incat sa fie implicate statele membre ale celor doua organizatii, institutii financiare internationale, fonduri private si donatori internationali. Intre altele, finantarea ar urma sa se faca apel la Instrumentul European de Parteneriat si Vecinatate si componenta sa, Facilitatea de Investitii pentru Vecinatate, la Instrumentul de Asistenta pentru Preaderare, la alte proiecte relevante pentru regiune precum DABLAS, INOGATE, TRACECA, precum si la fondurile generate in cadrul OCEMN de catre Fondul de Dezvoltare al Proiectelor si Banca de Comert si Dezvoltare a Marii Negre, sau aflate la dispozitia unor observatori OCEMN precum Comisia pentru Protectia Marii Negre impotriva Poluarii.



In conceptia OCEMN, interactiunea dintre cele doua organizatii ar trebui sa se focalizeze pe trei axe prioritare: asistenta tehnica pentru consolidarea capacitatii de cooperare regionala si inter-regionala; dezvoltarea unor activitati la scara intregii regiuni, in special prin realizarea unor cercetari comune pe subiecte legate de provocarile si oportunitatile acesteia; si identificarea proiectelor de interes comun susceptibile de a avea un impact regional insemnat. Interactiunea ar urma sa includa o serie intreaga de modalitati, intre care participarea reciproca a reprezentantilor OCEMN si UE la reuniunile si activitatile organizatiei partenere, intalniri intre presedintii in exercitiu ai OCEMN si Troika UE, contacte structurate si regulate intre Parlamentul European si dunarea Parlamentara a OCEMN, precum si instituirea in cele din urma a unei Comisii comune OCEMN-UE si a practicii derularii unor conferinte comune periodice la nivel de ministri de Externe.

Sub titlul elocvent de O sinergie pentru cooperarea regionala a Marii Negre: Orientari pentru o initiativa a UE, Centrul pentru Studii de Politica Europeana (Centre for European Policy Studies CEPS) din Bruxelles a realizat un studiu menit a oferi un input dezbaterilor legate de modul in care UE ar trebui sa actioneze pentru a realiza o sinergie a initiativelor regionale deja existente in regiunea extinsa a Marii Negre.

Publicat in iunie 2006, studiul si-a asumat drept premise majore doua constatari esentiale: in pofida unei mari diversitati a instrumentelor prin care UE se afla angajata in regiunea Marii Negre, o abordare strategica sau holistica a acestei implicari lipseste; si, respectiv, xperientele anterioare ale UE de promovare a regionalismului pot fi subsumate ipologiei a doua modele de baza – modelul „din afara-inauntru” (outside-in) si modelul dinauntru-inafara” (inside-out).

In opinia analistilor CEPS, invatand din aspectele deopotriva negative si pozitive ale xperientelor regionale precedente, o initiativa UE in regiunea Marii Negre ar trebui sa romoveze „controlul comun” al UE si actorilor regionali si altor factori importanti cu nterese in regiune asupra procesului de cooperare.

In opinia CEPS, pentru a realiza o sinergie a cooperarii regionale in regiunea xtinsa a Marii Negre, noua initiativa regionala a UE ar trebui sa se focalizeze pe sectoarele careau caracter cu adevarat regional: mediu, transport, energie, securitate interna si promovarea democratiei. In fiecare din cele cinci domenii ar trebui sa fie instituite parteneriate, ca mecanisme de coordonare intre un factor motrice (initiativa regionala cu cea mai mare relevanta ca experienta si acoperire geografica) si un numar de parteneri principali (state, organizatii internationale, institutii financiare internationale, think tankuri, ONG-uri, consortii private). In vreme ce in sectoarele cu caracter mai pronuntat tehnic (mediu, transport, energie), primul cuvant ar urma sa il aiba Comisia Europeana, prin integrarea mai eficienta a initiativelor deja existente (DABLAS, Procesul Baku, TRACECA si INOGATE) cu activitatile altor actori, in cele cu caracter mai pronuntat politic (securitate interna si institutii democratice), rolul conducator ar urma sa fie atribuit initiativelor locale (OCEMN si Comunitatea Optiunii Democratice). Astfel s-ar genera o structura cu geometrie variabila in care rolurile coordonatoare in plan sectorial ar reveni initiativei DABLAS (mediu), Procesului Baku (energie si transporturi), OCEMN (securitate interna) si Comunitatii Optiunii Democratice (democratie), in vreme ce coordonarea de ansamblu a celor 5 parteneriate ar reveni Forumului Marii Negre pentru Dialog si Parteneriat, initiat la 5 iunie 2006 in capitala Romaniei.

Sinergia Marii Negre

Prezentata sub forma unei Comunicari a Comisiei Europene catre Consiliul UE si Parlamentul European si data publicitatii la 11 aprilie 2007, Sinergia Marii Negre, sintetizeaza viziunea UE asupra cooperarii cu tarile regiunii Marii Negre. Subtitlul sau – o noua initiativa regionala de cooperare – este intrucatva inselator, intrucat, in realitate, Sinergia Marii Negre nu se constituie intr-o strategie independenta a UE pentru regiunea Marii Negre, caci politica UE in regiune este cuprinsa deja in trei dimensiuni bine conturate si distincte: strategia de pre-aderare a Turciei; Politica Europeana de Vecinatate (PEV), ce se adreseaza, in Europa de Est, noilor state independente occidentale; si parteneriatul strategic cu Rusia. Mai degraba, ea trebuie privita ca o initiativa complementara acelor politici care se focalizeaza pe nivelul regional, ce lipsea pana acum abordarii precumpanitor bilaterale a PEV, in intentia impulsionarii cooperarii atat in cadrul regiunii Marii Negre, cat si intre regiunea Marii Negre si UE. Legata de strategia UE pentru Asia Centrala, Sinergia Marii Negre cuprinde, de asemenea, importante elemente inter-regionale. Totodata, initiativa va lua in considerare si alte programe de cooperare regionala dezvoltate de organizatii internationale sau de terte tari in zona. Sunt enumerate in acest sens initiativele Romaniei, Austriei, Comisiei Europene si Pactului de Stabilitate pentru consolidarea profilului regiunii dunarene, prin dotarea acesteia cu dimensiuni politice si economice bine definite.

Pe ansamblu, Sinergia Marii Negre se doreste a fi un cadru flexibil pentru a asigura o mai mare coerenta si o mai buna orientare politicilor ce se adreseaza zonei. Ideea Comisiei Europene este de a completa politicile existente, de a conferi o mai mare vizibilitate zonei si de a contribui la dinamizarea actualului proces de cooperare regionala printr-un dialog intensificat, care sa creasca increderea dintre statele vizate, un accent deosebit punanduse pe cooperarea transfrontaliera. Intrucat activitatile Sinergiei Marii Negre sunt strans legate de regiunile invecinate, in special de Marea Caspica, de Asia Centrala si de Europa de Sud-Est, sfera sa de actiune va putea fi extinsa dincolo de regiunea Marii Negre.

Initiativa Comisiei Europene porneste de la constatarea ca regiunea Marii Negre este o piata in evolutie, o placa turnanta pentru fluxurile de energie si traseele de transport, dar care se confrunta cu provocari majore precum conflictele inghetate, migratia ilegala, crima organizata si probleme de mediu. Prin urmare, pentru a stimula continuarea reformelor democratice si economice si pentru a sustine dezvoltarea si stabilitatea regiunii, Comisia Europeana propune, intr-o prima etapa, ca Sinergia Marii Negre sa isi indrepte atentia spre acele aspecte si sectoare de cooperare care reflecta prioritati comune si unde prezenta si sprijinul UE sunt deja semnificative:

Energie;



Transporturi;

Mediu;

Politica maritima.

Comisia Europeana considera ca un rol deosebit de important in implementarea obiectivelor sale in regiunea Marii Negre revine cooperarii transfrontaliere si actorilor locali si ai societatii civile. In acest sens, Comisia Europeana a instituit un program de cooperare transfrontaliera pentru Marea Neagra in cadrul Instrumentului European de Vecinatate si Parteneriat. Acest program se axeaza pe sprijinirea societatii civile si pe cooperarea la nivel local in regiunile de coasta ale Marii Negre. Programul va fi gestionat la nivel local in cadrul regiunii, partenerii fiind egal responsabili pentru punerea sa in aplicare. Programul faciliteaza consolidarea contactelor intre orasele si comunitatile, universitatile, operatorii culturali si organizatiile societatii civile din regiunea Marii Negre, inclusiv organizatiile consumatorilor. Urmeaza sa se instituie, de asemenea, noi programe de cooperare transfrontaliera intre Bulgaria si Romania (finantate din Fondul European de Dezvoltare Regionala) si intre Bulgaria si Turcia (finantate din Instrumentul de Asistenta pentru Preaderare). Acestea vor inlesni actiunile maritime si de coasta care favorizeaza crearea de legaturi si cooperarea de-a lungul coastei de vest a Marii Negre.

Comisia Europeana are in vedere, totodata, consolidarea PEV, prin crearea unei dimensiuni tematice a PEV, elaborarea progresiva de acorduri de liber schimb, facilitarea de investitii pentru vecinatate, eliminarea obstacolelor pentru calatoriile efectuate in scopuri legitime, noul program de burse din cadrul sectiunii de cooperare externa a programului Erasmus Mundus si cooperarea consolidata intre universitati.

Sinergia Marii Negre recomanda, de asemenea, intensificarea contactelor UE cu organizatiile regionale si, in primul rand, cu Organizatia Cooperarii Economice a Marii Negre (OCEMN), prin organizarea la inceput a unor reuniuni intre inalti functionari ai celor doua organizatii iar, ulterior, a unor intalniri ministeriale periodice la care sa participe tarile membre UE si OCEMN. Din acelasi punct de vedere, dat fiind accentul pus pe parteneriatele si retelele regionale, Comisia Europeana considera ca Forumul Marii Negre ar putea fi folositor cu precadere la nivelul non-guvernamental, al societatii civile.

Cooperarea in domeniul protectiei mediului marin

2007 marcheaza doua aniversari importante de 15 ani – adoptarea Declaratiei de la Rio si a Agendei 21 la Summitul Mondial de la Rio de Janeiro din 1992 si semnarea Conventiei pentru Protectia Marii Negre Impotriva Poluarii (de asemenea cunoscuta sub denumirea de Conventia de la Bucuresti) de catre cele sase state riverane Marii Negre in ziua de 21 aprilie 1992. Conventia de la Bucuresti prevedea si infiintarea unei Comisii a Marii Negre cu scopul de a asigura implementarea acesteia.

In deceniul care a urmat de atunci, constientizarea problemelor ecologice ale Marii Negre a capatat un rol semnificativ in intreaga lume. Au sporit, de altfel si angajamentele guvernelor, institutiilor internationale si organizatiilor neguvernamentale de a actiona pentru rezolvarea acestor probleme, cu scopul final de a opri declinul ecologic al Marii Negre.

Un an dupa angajamentul luat la Bucuresti, a aparut Declaratia Ministeriala de la Odessa. Ajutorul financiar din partea comunitatii internationale a venit initial printr-un proiect finantat de GEF (Fondul Global de Mediu). Acesta a ajutat tarile riverane si comunitatea ONG-urilor sa dezvolte planuri de actiune de anvergura regionala si capacitatile necesare pentru un management adecvat al mediului Marii Negre. Analiza Diagnostica Transfrontaliera (ADT), realizata in cadrul proiectului GEF, a condus la adoptarea de catre tarile riverane a Planului Strategic de Actiune pentru Marea Neagra la Istanbul, in 1996.

Initiativele regionale au fost intarite si de o serie de interventii ale Uniunii Europene si ale altor donatori. Eforturile tarilor din regiune si ale comunitatii internationale pentru implementarea Conventiei de la Bucuresti, Declaratiei de la Odessa si a Planului Strategic de Actiune pentru Marea Neagra au fost coordonate prin intermediul unui cadru larg, denumit, de la lansarea sa in 1993, Programul de Mediu al Marii Negre (BSEP).

„Eticheta” BSEP are o functie importanta, si anume aceea de a 'traduce' difersele interventii pe intelesul publicului si autoritatilor guvernamentale.

Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra (PSAMN) a scos in evidenta politici si principii in domeniu. In plus, a identificat un numar de 59 de actiuni politice (schimbari la nivelul politicilor de mediu), si asociat acestora, aranjamente institutionale si mecanisme de finantare pentru realizarea lor. Planurile Nationale de Actiune pentru

Marea Neagra au fost revizuite de Comisia Marii Negre. Prin acestea, tarile riverane s-au angajat sa implementeze actiunile politice descrise in PSAMN la nivel national si local.

PSAMN si anexa sa tehnica, Analiza Diagnostica Transfrontiera au argumentat nevoia actiunii comune la scara intregului bazin hidrografic.

Comisia Marii Negre a constituit mecanismul institutional dedicat implementarii PSAMN la nivel regional. Acesta a putut intari cooperarea si a castigat mai multa 74 In anul 1992 a fost aprobata Legea nr. 98, care ratifica Conventia privind protectia Marii Negre impotriva poluarii semnata la Bucuresti in aprilie 1992 de catre tarile riverane Marii Negre: Romania, Georgia, Turcia, Ucraina, Federatia Rusa si Bulgaria (Conventia de la Bucuresti). Din aceasta Conventie fac parte trei protocoale: Protocolul privind protectia mediului marin impotriva poluarii din surse de la uscat.



Protocolul privind cooperarea pentru combaterea poluarii mediului marin cu petrol si alte substante daunatoare. Protocolul privind protectia mediului marin impotriva poluarii din deversari. Pentru implementarea Conventiei, in 1996 reprezentantii nationali ai tarilor riverane au semnat Planul strategic de actiune pentru reabilitarea si protectia Marii Negre, care a fost amendat in 2002. In baza acestui plan, Romania a elaborat Proiectul Planului national strategic de actiune pentru Marea Neagra.

Comisia a preluat responsabilitatea deplina a supervizarii programelor desfasurate de tarile Marii Negre si de finantatorii bilaterali si multilaterali. Printre alte atributii are si rolul de a asigura atingerea obiectivelor acestor programe mentionate, in conformitate cu obiectivele si actiunile stabilite in comun de tarile riverane.

Comisia Marii Negre observa sau participa la proiecte internationale75, primeste asistenta si face schimburi de experienta cu Conventii similare, organizatii si institutii academice cu scopuri si activitati care vizeaza abordarea ecosistemica a Marii Negre atat sub raportul evitarii poluarii cu nutrienti si cu substante chimice periculoase, cat si sub raportul conservarii biodiversitatii, coopereaza cu IMO, EMSA, HELCOM si EuDA pentru dezvoltarea si implementarea Strategiei Marii Negre in ceea ce priveste facilitatile portuare de preluare a deseurilor provenite de la nave, consolidarea capacitatii de a detecta descarcarile ilegale de motorina si de a face fata accidentelor medii si majore care conduc la poluarea marii cu hidrocarburi, dezvoltarea retelei de schimburi de date AIS pentru cresterea sigurantei navigatiei.

La ora actuala Marea Neagra da semne ale unei oarecare reveniri in urma eforturilor regionale depuse sub umbrela Conventiei de la Bucuresti privind Protectia Marii Negre impotriva Poluarii. Sugestiile si propunerile de la finele Reuniunii OSCE din Norvegia privind Securitatea marina si mediul, au subliniat intentia Comisiei Marii Negre de a cauta impreuna si a identifica amenintarile majore precum: intrarile in mare de substante toxice si deseuri radioactive, poluarea cu petrol, poluarea difuza atat de la surse marine cat si de pe uscat.

Desi are un personal insuficient, Secretariatul Permanent – impreuna cu Grupurile Consultative si Centrele Regionale de Activitate – a lansat un numar de studii tehnice, precum si initierea procedurilor administrative prevazute in Conventie si in PSAMN.

Resursele financiare destinate acestor actiuni sunt modeste, dar merita mentionat faptul ca aproape toate tarile implicate au asigurat contributiile financiare pentru a sustine implementarea planului de lucru al Comisiei.

Un important document cu semnificatie nationala si internationala va fi si Planul de Management al bazinului fluviului Dunarea (River Catchment Management Plan of the Danube River RCMP), a carui finalizare este prevazuta in 2009. Acest plan se va sprijini serios pe efortul colectiv al statelor riverane Dunarii, care au intreprins un studiu colegial sub auspiciile ICPDAR in septembrie 2007, ce a vizat analiza calitatii apelor fluviului pe toata lungimea sa.

De asemenea, Memorandumul de Intelegere privind Controlul Starii Porturilor, in buna parte bazat pe formatul Memorandumului de la Paris, va contribui esential la siguranta navigatiei maritime in Marea Neagra. La randul sau, Comisia pentru Protectia Marii Negre impotriva Poluarii va contribui si ea la prevenirea poluarii provenite de la nave.

Mai sunt de amintit Programul de actiune NAIADES, desprins din politica maritima integrata a UE, pentru promovarea transportului pe apele interioare si Programul MARCO POLO II (2007 – 2013), ambele documente implementand PEV si politica de extindere a axelor prioritare ale TEN-T la tarile din vecinatate.

Cateva organizatii cu menire regionala (FMN, GUAM-ODED, CDC) s-au implicat activ in promovarea bunei guvernari si repectarii legii. Pe langa aceste organizatii regionale mai exista si unele scheme de cooperare derulate de National Endowment for Democracy (NED), Eurasia Foundation (EF), Fundatia pentru o Societate Deschisa (Open Society Foundation), USAID si state membre UE precum Germania, Marea Britanie, Olanda, Suedia si Danemarca.

De asemenea, Asociatia guvernatorilor si primarilor capitalelor de la Marea Neagra (The Black Sea Capitals’ Governors and Mayors Association), care a fost creata la initiativa PABSEC, se poate constitui intr-un interesant Forum pentru diseminarea rezultatelor proiectelor ENPI – CBC.

BIBLIOGRAFIE

Konstantin, Forbrig, Joerg (editori), O noua strategie euro-atlantica pentru regiunea Marii Negre, The German Marshall Fund of the United States, Washington D.C. si Institutul Roman de Studii Internationale „Nicolae Titulescu”, Bucuresti, 2004.

Naval, Ion, “Regiunea Marii Negre din perspective diplomatiei hidrocarburilor”, in Moldova pe calea democratiei si stabilitatii. Din spatiul post-sovietic in lumea valorilor democratice, Cartier, Chisinau.

Pop, Adrian, „Provocari si oportunitati in regiunea Marii Negre”, in Securitate si stabilitate in bazinul Marii Negre, Universitatea Nationala de Aparare „Carol I”, Centrul de Studii Strategice de Aparare si Securitate, Editura Universitatii Nationale de Aparare „Carol I”, Bucuresti, 2005,







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 917
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site