Dreptul in sistemul reglementarilor sociale

1. Sistemul normelor din societate: norme tehnice si norme sociale.
2. Clasificari ale normei sociale.

A. Obiceiul
B. Normele de convietuire.
C. Morala si normele morale.
D. Normele organizatiilor nestatale.

1. Sistemul normelor din societate: norme tehnice si norme sociale

In afara de normele juridice care vor constitui obiectul unui alt curs, asupra relatiilor sociale, deci asupra conduitei oamenilor, actioneaza o mare varietate de norme, in cele mai variate forme si modalitati.

Societatea umana functioneaza dupa niste norme si principii si orienteaza comportamentul oamenilor.

Termenul de "norma" este o categorie generala folosita de diferite stiinte: juridice, economice, politice, sociologice, tehnice.

De la inceput trebuie sa facem o distinctie intre normele sociale si normele tehnice.

(1) Norma sociala este o regula sau standard de comportament impartasita de doua sau mai multe persoane cu privire la conduita ce trebuie considerata ca social acceptabila. Normele sociale sunt deci creatii ale omului, sunt o expresie a vointei acestuia.

(2) Norma tehnica are in vedere cerinta comportamentului uman fata de natura. Normele tehnice se intemeiaza pe legile naturii si au un caracter obiectiv, deci nu depind de vointa omului. Omul nu le poate schimba, dar le poate si trebuie sa le cunoasca pentru a le folosi in mod corect. Un exemplu de norma tehnica este prelucrarea pamantului in conformitate cu normele agrozootehnice; sau normele de folosire a unei masini, a unui agregat sau utilaj tehnic. Fara respectarea normelor tehnice nu se poate obtine rezultatul dorit. In societatea moderna industrializata si computerizata folosirea si respectarea normelor tehnice cu mare cuprindere este foarte importanta pentru ca activitatea umana sa se  poata desfasura normal si cu un randament deosebit. De aceea, multe norme tehnice au devenit obiect de reglementare juridica, devenind prin aceasta si norme sociale juridice. De exemplu, domeniul ecologic, cel al circulatiei, al transportului si telecomunicatiilor etc.

Normele sociale sunt create de oameni si stabilesc conduita umana in cele mai diverse domenii ale vietii sociale. Existenta normelor sociale este obiectiv necesara, nici o societate neputandu-se lipsi de ele, o societate anomica, adica fara norme de comportare, fiind de neinchipuit.

Sistemul normelor sociale a crescut si s-a dezvoltat pe masura evolutiei si dezvoltarii societatii, crescand deosebit de mult mai ales rolul normelor juridice in societatea contemporana. Dar normele sociale nu li se impun oamenilor in mod mecanic,  in mod automat, ci trebuie sa treaca prin constiinta lor, prin liberul lor arbitru. Aceasta libertate, acest liber arbitru al oamenilor, este relativ in sensul kantian, adica este libertatea de a permite manifestarea concomitenta si a libertatii celorlalti. Dupa filozoful german Kant, norma suprema a dreptului cere sa te porti in asa fel incat libertatea ta (expresie a vointei autonome) sa se impace cu libertatea fiecaruia.

Dreptul este acela care prin normele sale asigura o limitare reciproca a vointelor libere ale oamenilor. Pe de alta parte, tot dreptul este acela care face corectivul necesar, care aplica santiunea atunci cand individul a ales o conduita contrara normei sociale.

2.Clasificari ale normei sociale.

La baza clasificarii normelor sociale stau mai multe criterii

a) dupa sfera de reglementare distingem
-norme generale sau universale (ex. normele dreptului international) si
-norme particulare

b) dupa modul de aparitie distingem
-norme cu aparitie spontana, neorganizata si
-norme elaborate constient si in mod organizat de catre un organism social (ex. normele unei organizatii sociale)

c) dupa sanctiunea pe care o impun distingem
-norme care permit aplicarea unei coercitiuni fizice
-norme dotate cu sanctiuni de alta natura

d) dupa continutul lor distingem: norme juridice, norme politice, norme religioase, norme economice, dar si reguli morale, reguli de convietuire sociala etc.

e) dupa mediul pe care il vizeaza avem regulile sociale, dar si reguli propriu-zis tehnice.

In continuare vom discuta normele sociale nejuridice grupate in: obiceiuri, norme de convietuire, norme morale si norme ale unor organizatii nestatale. Normele juridice vor face obiectul unui alt curs.

          A. Obiceiul

     Moravurile si datinile sau cu un cuvant obiceiurile sunt o categorie foarte vasta de reguli sociale. Ele sunt tot atat de vechi cat si existenta omului si au constituit primele reglementari in colectivitatile umane. Obiceiul se formeaza si apare in mod spontan, ca urmare a aplicarii repetate si prelungite a unei conduite. Obiceiul devine regula intrata in viata si traditia colectivitatii, pe care oamenii o respecta din obisnuinta sau din deprindere. Obiceiul are, intr-un anume sens, un caracter conservator. Pe cat de incet se formeaza obiceiul, pe atat de greu sau chiar mai greu inceteaza el de a mai actiona, prin procesul de iesire din uz, de cadere in desuetudine.

 In societatile primitive, arhaice, dar si mai tarziu: in antichitate si feudalism, obiceiul avea un camp de actiune foarte extins: el reglementa viata de familie, gradul de rudenie, uzurile alimentare si vestimentare, dar si productia si schimbul de bunuri. Asa se explica de ce numeroase obiceiuri au capatat caracter juridic, societatea fiind interesata in consolidarea lor cu ajutorul puterii publice. Obiceiul recunoscut ca norma juridica devine izvor de drept. Obiceiul devine norma juridica sau cutuma in momentul in care este recunoscut de puterea publica. In acel moment el devine alaturi de celelalte norme juridice obligatoriu, iar incalcarea sa atrage dupa sine aplicarea sanctiunii organizate a statului. Ceea ce distinge obiceiul (datina sau traditia) de morala si drept este natura sa mai putin rationala, mai putin constienta, natura ce decurge din chiar procesul sau de formare spontana, pe cand dreptul si morala implica un proiect constient, rational urmarit a fi realizat. Obiceiul continua sa existe si in societatea moderna si contemporana, insa ia forma juridica intr-o masura foarte restransa.

          B. Normele de convietuire

Normele de convietuire sunt apropiate de obiceiuri si de normele morale. In normele de convietuire sunt incluse normele de buna cuviinta, normele protocolare, de politete, de curtoazie, toate fiind foarte numeroase si prezente in viata de zi cu zi. Astfel, calitatea sau trasatura distincta a acestor norme este data de aprecierea sau pretuirea reciproca a persoanelor, pretuire exprimata prin "stima", "consideratia" sau "respectul" ce si-l datoresc una alteia. Aceste norme pot contribui la intretinerea raporturilor interumane, a convietuirii, dar aportul lor este redus, uneori numai formal, daca nu sunt dublate de motivatii morale puternice.

Tot in categoria acestor norme de convietuire sunt incluse si diferite reguli de cultura, igiena, de bunacuviinta si comportament "civilizat", formate sub presiunea grupului. Un segment important al normelor de convietuire sociala este cel al deontologiei profesionale (ex. in lumea medicala sau in mediul cadrelor didactice). Specificul comun al acestor norme este faptul ca ele depind mai mult de uzaje decat de morala sau drept, ele se formeaza treptat, spontan si nu sunt creatia imediata a unei organizatii. Insa la un moment dat, ele pot fi colectate si inscrise intr-un statut. In anumite conditii poate interveni o reglementare juridica, printr-un act normativ, astfel incat norma de convietuire sociala capata si forta juridica si devine astfel si o norma juridica.

          C.Morala si normele morale

Definitie: morala reprezinta un ansamblu de idei, precepte, reguli cu privire la bine si rau, la corect si incorect, cu privire la just si injust. Morala, ca sistem de norme, se bazeaza pe convingerea intima si pe constiinta personala a fiecarui individ in comportamentul sau. Mobilul regulii morale este datoria persoanei fata de sine insasi. Oamenii isi raporteaza comportarea la valorile morale de bine sau rau, din care decurge si definirea acestui comportament ca moral sau imoral. Morala are deci ca valori fundamentale principiile binelui, dreptatii, justitiei si adevarului, valori promovate si aparate de drept. Normele morale sunt dotate cu sanctiuni de aceeasi natura, sanctiuni care pot fi exterioare subiectului, ca de exemplu oprobiul public, sau pot fi interioare, adica din sfera constiintei subiectului, putand enumera aici forme ca: pareri de rau, regrete, mustrari de cuget, scrupule de constiinta s.a.

     Vechimea moralei este tot atat de mare cat si societatea, pentru ca ea a jucat si joaca un rol deosebit de important in reglementarea relatiilor sociale si in asigurarea ordinii sociale.

     Raportul dintre morala si drept este o problema mult discutata de-a lungul timpului, pentru ca in multe privinte normele morale erau confundate cu normele juridice. Inca din antichitate, gandirea juridico-politica a fost preocupata de raportul dintre drept si morala. Daca in Grecia antica nu se facea o distinctie bine precizata intre cele doua categorii de norme sociale, doctrina juridica romana a facut pasi insemnati in sensul conceperii dreptului independent de morala.  Ch. Thomasius (1655-1728) a separtat pentru prima data, din punct de vedere teoretic, dreptul de morala. La analiza acestui raport si-a adus o mare contributie filozoful german Kant, care a relevat caracterul absolut, aprioric al legii morale. Unii filozofi au mers pana la identificarea naturii normelor juridice si morale, iar altii au considerat ca stiinta dreptului trebuie sa faca abstractie de influenta moralei ca si a politicii si a altor factori extrajuridici asupra dreptului. Juristii in cvasitotalitatea lor, sunt de parere ca intre drept si morala exista o corelatie organica deoarece principiile morale ale binelui, dreptatii, justitiei si adevarului sunt aparate si promovate si de drept. Dar fiecare din cele doua categorii, respectiv dreptul si morala, isi pastreaza identitatea.

 Asemanari si deosebiri intre morala si drept

a) Atat dreptul cat si morala reprezinta un ansamblu de norme de conduita. b) Normele morale dintr-o societate nu sunt neaparat unitare. Ele variaza in functie de grupul social, de colectivitatea nationala, sociala, religioasa. Nu exista valori morale absolute, intrucat se schimba dupa epoca, dupa clase (chiar in aceeasi epoca), dupa categorii sociale sau profesionale. c) Dreptul in schimb este si trebuie sa fie unitar, asigurand o ordine juridica unica in societate intr-o tara data. d) Normele morale au un caracter spontan in aparitia lor - normele de drept sunt rezultatul unei creatii constiente si organizate. e) Legatura stransa exista intre morala si religie, caci religia a sacralizat preceptele etice si unele institutii sociale. Dezvoltarea dreptului a dus la desacralizarea si laicizarea institutiilor, dar procesul este diferentiat de la o religie la alta. Sistemul juridic islamic, de exemplu, este si azi puternic influentat de morala religioasa. Coranul este atat "cartea sfanta", cat si "codul" popoarelor islamice. f) Din punct de vedere al sanctiunii, deosebirea dintre drept si morala este foarte mare. Normele de drept pot fi asigurate prin forta coercitiva a statului, normele morale au ca sanctiune: oprobiul public, marginalizarea, desconsiderarea, regretul, mustrarea de constiinta. Eficienta sanctiunilor morale depinde de profilul moral al persoanei respective. g) Numeroase norme cu un continut identic au atat o natura morala cat si una juridica. De exemplu, normele penale care cer persoanelor sa aiba o comportare de respect fata de viata, demnitatea si proprietatea altora sunt in acelasi timp si norme cu un puternic continut moral. Forta dreptului se gaseste atat in justificarea sa logica, rationala, cat si in aprobarea si sustinerea sa morala. Sau: orice injustitie este implicit imorala. h) Exista insa si norme morale care n-au relevanta juridica (de pilda relatiile de prietenie sau relatiile dintre soti pana la un anumit punct), precum si invers (de pilda unele norme cu caracter procedural, cele tehnice sau cele organizatorice).

In general, sfera de actiune si cuprindere a moralei este mai extinsa decat cea a dreptului, dar reglementarea este mai putin concreta. In concluzie, este obligatoriu sa subliniem ca dreptul ajuta la promovarea principiilor morale, dar si morala isi exercita influenta asupra elaborarii dreptului, cat si asupra aplicarii sale.

          D. Normele organizatiilor nestatale

Astfel de organizatii sunt: partidele politice, asociatiile civile, organizatiile apolitice, organizatiile fara scop lucrativ sau cu scop lucrativ, firmele comerciale, societatile mixte, organizatiile de tip cooperatist, uniunile profesionale, ligile, asociatiile, cluburile sportive sau de petrecere a timpului liber, organizatiile stiintifice, culturale etc. Normele acestor organizatii sunt tot nejuridice, dar totodata foarte importante, deoarece prin ele se stabileste cadrul de organizare si functionare, raporturile dintre membri. Organizatiile mai sus amintite isi elaboreaza norme cu caracter statutar, institutional si conventional (sunt adunate in statute, conventii, acte de instituire). O categorie de norme nejuridice, dar asemanatoare acestora, sunt normele sau regulile jocurilor sportive care se conduc dupa principiul corectitudinii, fair-play-ului, cu arbitri judecatori in aplicarea lor etc.

Normele organizatiilor nestatale sunt asemanatoare celor juridice, atragand chiar sanctiuni pentru nerespectarea lor, insa nu pot fi confundate cu normele juridice, pentru ca le lipseste ceea ce este esential si anume: apararea si garantarea lor cu ajutorul puterii publice, a fortei coercitive a statului. Unii autori le denumesc norme cvasi-juridice. Activitatea organismelor sociale nestatale si actele lor trebuie sa fie conforme cu legile tarii, sa se inscrie in ordinea de drept existenta.

Iata deci ca societatea cunoaste numeroase categorii de norme care contribuie la reglementarea relatiilor sociale complexe.