Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AdministratieDrept


FOTOGRAFIA JUDICIARA

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
TOTAL GRILE - INTRODUCERE IN DREPT
DREPTURILE, LIBERTATILE SI INDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETATENILOR
Conditii de fond si forma pentru introducerea plangerii prealabile
Reabilitarea de drept in cazuri speciale
NOTIUNEA SI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE ASIGURARE
STUDIU DE CAZ ABUZ SEXUAL
Regimul juridic si principiile cetateniei romane
Apararea informatorilor impotriva deconspirarii
CONTRACTUL DE MANDAT (1532 Cod civil)
Drept international public test grila

FOTOGRAFIA JUDICIARA

Fotografia judiciara e considerata o ramura a criminalisticii care adapteaza metodele si mijloacele tehnice din tehnica fotografica la cerintele cercetarii faptelor ilicite. Ea elaboreaza metode de fixare a urmelor descoperite la locul faptei, metode de executare a fotografiilor care se fac cu ocazia reconstituirii sau a perchezitiei, metode de realizare a fotografiilor semnalmentelor de identificare, metode de studiere a materialelor trimise laboratoarelor de expertize in vederea evidentierii unor trasaturi ale obiectelor ce nu pot fi percepute cu ochiul liber.




In functie de scopul urmarit si de metodele aplicate in procesul cercetarii criminalistice fotografia judiciara este impartita in doua mari categorii:

fotografia judiciara operativa

fotografia de examinare (sau de expertize criminalistice)

A.     Fotografia judiciara operativa cuprinde fotografiile executate de organul de urmarire penala cu prilejul cercetarii locului faptei prin care se fixeaza locul faptei si imprejurimile si probele materiale gasite in zona.

Fotografia judiciara operativa se subimparte in:

Fotografia de orientare se executa in scopul fixarii aspectului general al locului faptei cu imprejurimile sale, fiind de natura ca sa se faca orientarea in teren si ulterior acel loc sa poata fi identificat. Fotografia de orientare poate fi executata dupa natura locului faptei care poate fi un loc deschis sau in interiorul unor imobile. In aceasta din urma situatie fotografia va prezenta exteriorul acelui imobil care sa cuprinda si cateva elemente din imediata apropiere pentru a ajuta la identificarea lui. Fotografia de orientare executata in loc deschis poate fi unitara (cand locul faptei si imprejurimile sale sunt incluse intr-o singura imagine), sau panoramica (cand se fotografiaza locul respectiv prin metoda circulara sau prin metoda liniara de fotografiere). Fotografia panoramica circulara se realizeaza in situatiile cand locul faptei este un spatiu deschis, vast in dimensiuni, cand fotografiile se realizeaza pe segmente din aceeasi pozitie, prin rotirea aparatului fotografic dintr-o margine a acelui teren pana in cealalta asa incat fiecare pozitie succesiva sa redea o parte din intregul teren ce intereseaza cercetarea. Dupa prelucrarea in laborator a acestor fotografii succesive ele se alatura astfel incat sa se obtina o imagine unica cu perfecta continuitate realizandu-se imaginea de ansamblu a acelui loc. Fotografia panoramica liniara se realizeaza in situatiile cand locul faptei are o forma dreptunghiulara si pentru a cuprinde acest loc in imagine nu se poate realiza o indepartare cu aparatul in asa fel incat sa se poata cuprinde intregul loc al faptei. Aceasta metoda se foloseste mai ales cand este necesar a se fotografia imobile de dimensiuni mari situate pe strazi inguste. Pentru realizarea fotografiei este nevoie ca pentru fiecare pozitie de fotografiere aparatul sa se afle la aceeasi inaltime fata de sol, la aceeasi distanta fata de obiectul de fotografiat. Fotografierea se va face prin deplasare de la stanga la dreapta sau de dreapta la stanga cu aparatul de fotografiat pastrandu-se distanta fata de obiectul de fotografiat.

Fotografia schita

Spre deosebire de fotografia de orientare, fotografia schita trebuie sa cuprinda numai locul faptei fara imprejurimi insa aceasta fotografie va reda mai multe amanunte din locul respectiv. In situatiile in care locul faptei se afla in loc deschis, lumina folosita va fi cea naturala iar atunci cand se executa in interiorul unor imobile se va recurge la iluminarea artificiala.

Fotografia schita poate fi unitara (cand se realizeaza dintr-o singura pozitie), contrara (cand fotografierea se realizeaza din doua pozitii diametral opuse), incrucisata (cand se realizeaza din patru locuri diametral opuse, doua cate doua), pe sectoare (modul de realizare este acelasi ca si la fotografia panoramica).

Fotografia obiectelor principale

Se realizeaza prin cuprinderea a numai o parte din locul faptei si in aceasta se cuprind obiectele corp delict, cele care au suferit deteriorari sau modificari si pe care pot fi gasite urme create prin savarsirea faptei. Obiectele se fotografiaza separat insa in corelatie cu alte obiecte sau urme din imediata apropiere. Obiectul se fotografiaza cu urmarirea relevarii diferentelor de forma si marime cu alte obiecte, in pozitia in care a fost gasit.

Fotografia detaliilor



Fata de toate fotografiile aratate mai sus, care se executa in faza statica a cercetarii locului faptei, aceasta fotografie va fi executata in faza dinamica, urmarindu-se redarea detaliilor urmelor si ale obiectelor fotografiate fiecare separat. Obiectul ce urmeaza a fi fotografiat poate fi ridicat si asezat intr-o pozitie cat mai buna pentru fotografiere. Fotografierea se poate face de la o distanta mica in asa fel incat sa se fixeze fiecare detaliu.

Fotografia de reconstituire

Cercetarea criminalistica poate impune ca, dupa efectuarea fotografiilor aratate mai sus, care se realizeaza la locul faptei imediat dupa producerea evenimentului, sa fie necesara efectuarea si a altor activitati de cercetare. Printre aceste activitati este si reconstituirea, care se face de regula de organul de urmarire penala in scopul fixarii locului respectiv si a unor secvente din procesul comiterii faptei care vor fi reproduse artificial.

Prima fotografie care se face cu prilejul reconstituirii este fotografia locului reconstituirii in care se cuprinde intregul loc in care se va desfasura procesul de reproducere artificiala a savarsirii faptei. Aceasta fotografie este propriu zis o fotografie schita a locului reconstituirii si este necesara pentru a demonstra, prin comparare cu fotografia schita initiala, ca reconstituirea s-a efectuat la locul comiterii faptei.

A doua fotografie de reconstituire este cea a secventelor reconstituirii si prin aceasta se redau in mod fidel cele mai importante momente ale reconstituirii, prezentandu-se modul in care s-a comis fapta intr-o succesiune de imagini. Fixarea prin fotografiere a momentelor reconstituirii se refera la cele mai importante secvente ale comiterii faptei si prin acestea se verifica daca se confirma sau se infirma anumite sustineri ale martorilor, victimelor ori celor care au savarsit fapta.

Datorita fidelitatii cu care pot fi redate aspectele reconstituirii, in ultima perioada este folosita tot mai mult filmarea, prin aceasta fiind mult mai usor a se cuprinde si reda scene, persoane sau obiecte care sunt necesare cercetarii criminalistice.

Fotografia de perchezitie consta in cuprinderea in imagini fotografice a activitatii de perchezitie in momentul desfasurarii acesteia. O prima fotografie este cea a locului perchezitiei care consta intr-o fotografie de orientare a locului perchezitiei cu imprejurimile acestuia. In momentul in care au fost gasite anumite obiecte ori persoane care intereseaza perchezitia se executa fotografia ascunzatorii obiectelor sau persoanelor descoperite fara a fi cuprinse si imprejurimile respectivului loc. Sunt propriu zis fotografii ale obiectelor principale si se executa prin cuprinderea in imagini a locului sau locurilor in care au fost ascunse obiectele sau persoanele descoperite. Cea de-a treia fotografie care se executa este cea a obiectelor descoperite si cuprinde fiecare obiect sau persoana in mod separat. Pentru redarea marimii exacte a formei si a diferitelor caracteristici, obiectele sunt fotografiate prin metoda fotografierii la scara, respectiv prin asezarea alaturi a unei rigle gradate care se fotografiaza impreuna cu obiectul respectiv. Atunci cand intre obiectele care intereseaza cercetarea sunt anumite distante si este important a fi fixata corelatia si distanta dintre obiecte se efectueaza fotografieri in care este cuprinsa si panglica gradata care face vizibila distanta intre obiecte. La executarea fotografiilor schita uneori se foloseste si metoda stereometrica, prin aceasta obtinandu-se imagini spatiale ale obiectelor, a dimensiunilor acestora si a distantei dintre ele.

Fotografia semnalmentelor este fotografia care se foloseste pentru inregistrarea prin imagini a persoanelor care intereseaza cercetarea penala.

Fotografiile semnalmentelor se impart in :

a)      fotografia de identificare a persoanelor, care consta in efectuarea a doua fotografii bust, una din fata si alta din profil, fotografii care se fac persoanei care nu trebuie sa poarte ochelari sau ceva care sa-i acopere capul.

fotografia din fata se executa in scopul redarii cu claritate a particularitatilor fetei, a modului de insertie a parului in jurul fruntii, a prezentarii latimii si a inaltimii fruntii, a eventualelor riduri, a formei si marimii sprancenelor, ochilor, nasului, gurii. Este de preferat ca persoana fotografiata, daca este barbat, sa fie fotografiata barbierita, si, indiferent de sex, sa aiba parul strans pentru a se putea fixa trasaturile specifice. Consideram ca in situatiile in care anumite persoane in mod obisnuit poarta barba (daca sunt barbati) sau daca au un anumit fel de a-si purta parul, este indicat sa se execute fotografii care sa fixeze si aceste aspecte de infatisare.



fotografia din profil se face de la aceeasi distanta, persoana urmand sa aiba urechea vizibila, in acest fel putand fi redate forma nasului, conturul acestuia, a barbiei, proeminenta buzelor si multe din caracteristicile pavilionului urechii.

Pentru ca o mare parte a persoanelor poarta in mod curent ochelari este indicat ca sa fie efectuata o fotografie din fata si una din profil care sa fixeze si aceasta infatisare. Fotografiile de identificare se folosesc in activitatea de urmarire pentru identificarea acelei persoane in situatiile in care se sustrage sau cand este necesara descoperirea acelei persoane de catre persoane cu care aceasta ar putea intra in contact.

b)      Fotografiile de identificare a cadavrelor necunoscute

Pentru realizarea acestor fotografii, cadavrul trebuie pregatit efectuandu-se o toaletare a acestuia, respectiv se indeparteaza urmele de sange sau de alte substante prin spalarea acestuia, daca exista leziuni care deformeaza fata, acestea sunt cusute, parul este pieptanat, ochii se deschid, iar buzelor li se marcheaza conturul. Se urmareste asadar a se ajunge la o infatisare cat mai apropiata de cea pe care o avea in momentul in care era in viata, pentru aceasta fiind recomandabil ca fotografierea sa se faca dupa autopsierea cadavrului cand gazele sunt eliminate si tesuturile isi revin la volumul si forma anterioara. Și cadavrele se fotografiaza din fata si din profil, cadavrul fiind asezat in asa fel incat sa se poata realiza cele doua fotografii. In baza acestor fotografii se poate proceda la identificarea cadavrelor necunoscute, fotografiile fiind prezentate persoanelor care reclama disparitia unor anumite persoane si care vor putea identifica aceste persoane.

c)      Fotografia de urmarire (sau detectiva) se efectueaza prin folosirea unor aparate camuflate, care dau impresia unor obiecte de uz personal (stilouri, brichete, ceasuri etc) care se declanseaza de regula automat, spre exemplu la deschiderea unei usi, la intrarea intr-un anumit spatiu, surprinzand in imagini persoanele care incearca sa savarseasca o anumita infractiune. In ultima perioada, prin existenta camerelor de supraveghere asemenea activitati sunt filmate si se suplineste astfel executarea fotografiilor de urmarire in anumite situatii.

B.     Fotografia de examinare

Aceasta fotografie, care mai este denumita si fotografia de expertize criminalistice, se executa numai de catre expertii criminalisti in scopul identificarii persoanelor si obiectelor dupa urmele create, in scopul scoaterii in evidenta a unor caracteristici ce nu pot fi percepute cu ochiul liber sau pentru ilustrarea de catre expert a concluziilor sale.

Pentru realizarea acestor fotografii sunt necesare cunostinte speciale de fotografie si o aparatura mai performanta decat cea folosita in mod obisnuit la efectuarea fotografiilor prezentate anterior. In raport de scopul urmarit, de metodele si mijloacele folosite fotografia de examinare se imparte in : fotografii sub radiatii vizibile si fotografii sub radiatii invizibile.

a)      Fotografiile sub radiatii vizibile, la randul lor se impart in:

Fotografia de ilustrare este intalnita aproape in fiecare raport de expertiza criminalistica si are ca scop fixarea prin fotografiere a acelor trasaturi ale obiectelor primite spre examinare care sunt vizibile ochiului liber. Aceasta se face in vederea obtinerii unei ilustrari despre starea obiectului primit de expert in vederea studierii sale in conditii de laborator si se efectueaza in dublu scop: reprezinta o dovada a expertului despre starea in care a fost primit obiectul spre examinare si totodata foloseste expertului ca obiect de comparatie cu fotografiile de examinare pe care le obtine in procesul studiului de laborator a obiectului primit, relevandu-se ce se poate vedea cu ochiul liber pe acel obiect si ce anume a putut fi descoperit folisind aparatura adecvata. Aceasta fotografie s-ar putea confunda cu fotografia de detaliu daca ne-am conduce numai dupa trasaturile exterioare. Scopul celor doua fotografii le diferentiaza.



Fotografia de comparatie este folosita la identificarea persoanelor si obiectelor dupa urmele create prin comparatia care se face intre fotografiile care redau trasaturile urmelor descoperite la locul faptei si fotografiile care redau particularitatile urmelor create in mod experimental cu obiecte banuite ca fiind creatoare de urme ori prin comparatia nemijlocita a acestor obiecte. Dupa metoda folosita in comparatie aceste fotografii pot fi: a. fotografii de comparatie prin juxtapunere, b. fotografii de comparatie prin continuitate liniara, c. fotografii de comparatie prin suprapunere. Fotografiile realizate in scopul comparatiei prin juxtapunere trebuie toate executate in conditii de laborator, efectuandu-se cate o fotografie pentru fiecare obiect supus examinarii. In aceasta varianta de comparatie imaginea urmei create de obiectul scop va fi comparata pe rand cu fotografiile obtinute pe cale experimentala. Comparatia prin suprapunere este folosita cand se examineaza semnaturi banuite a fi create prin copierea nemijlocita a unor semnaturi originale, fotografiile fiind efectuate pe material fotosensibil pozitiv transparent. Daca semnatura originala si semnatura ridicata de pe document prin fotografiere sunt identice prin suprapunere se poate demonstra ca aceasta a fost contrafacuta stiut fiind ca nu pot exista doua semnaturi identice ale aceleiasi persoane, aceasta realizandu-se doar prin copiere. Fotografia de comparatie prin continuitate liniara consta in executarea unor fotografii a urmelor de la locul faptei cat si a celor create experimental in aceleasi conditii de contrast, intensitate, lumina, la aceeasi scara. Taindu-se orizontal pe aceeasi linie ambele fotografii si alaturandu-se partea stanga a unuia cu partea dreapta a celeilalte se obtine o imagine continua doar daca urmele redate in fotografii au fost create de acelasi obiect.

Fotografia de umbre se bazeaza pe umbrele pe care le creaza lumina pe suprafata obiectului examinat. Pentru crearea unor asemenea umbre este necesar ca fotografia sa se execute intr-o camera obscura unde lumina sa fie propagata asupra obiectului fotografiat sub un unghi ascutit iar sursa de lumina sa trimita razele paralel. Se creaza astfel pe partile mai adanci, in depresiuni, umbre si aceste umbre sunt imprimate pe materialul fotosensibil astfel ca se pot vedea anumite caracteristici ce nu pot fi observate cu ochiul liber.

Fotografia de contraste se bazeaza pe exagerarea diferentei care exista intre o culoare si opusul acestei culori. Este folosita in examinarea scrisurilor realizate cu creioane, ulterior inlaturate pe cale fizica (radiere), pentru ca oricat de bine ar fi inlaturata substanta colorata raman particule minuscule de culoare.

Fotografia separatoare de culori se realizeaza prin utilizarea filtrelor de culoare care lasa sa treaca prin ele culoarea lor si culorile complementare acestora si se utilizeaza in cazul cercetarii adaugirilor in acte facute cu cerneluri sau creioane care aparent au aceeasi nuanta de culoare.

b)          Fotografiile sub radiatii invizibile se folosesc pentru evidentierea a ceea ce nu poate fi vazut cu ochiul liber si se realizeaza prin fotografierea in raze ultraviolete, infrarosii, roentgen, gamma si beta. Nu insistam asupra acestora intrucat presupun dotari deosebite si cunostinte de specialitate si pot fi realizate doar de persoane cu pregatire specifica. Desigur ca importanta lor pentru cercetarea criminalistica este deosebita, insa la nivelul unui curs de criminalistica pentru activitatea universitara prezentarea acestora nu este necesara.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 823
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site