Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Functionarea societatilor comerciale

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Functionarea societatilor comerciale

1. Reguli generale privind functionarea societatilor comerciale

Patrimoniul si aportul la capitalul social al societatii

Exista trasaturi comune pentru toate societatile comerciale, asa cum exista elemente specifice care functioneaza pentru fiecare tip de societate, pentru societatile de persoane, de capital sau pentru societatile cu raspundere limitata. Oricare societate comerciala fiind persoana juridica, ea presupune existenta celor trei elemente constitutive, respectiv:




un patrimoniu propriu;

organizare de sine statatoare;

un scop bine determinat.

In privinta persoanelor juridice, principiul libertatii de asociere este inteles in limitele specialitatii capacitatilor lor de folosinta.

Capacitatea juridica a persoanei juridice este limitata la obiectul de activitate, ea nu poate incheia decat acele acte juridice care au legatura cu obiectul de activitate. In ceea ce priveste patrimoniul, conform art.65 alin.1 din Legea nr.31/1990, republicata, tot ceea ce se aporteaza de catre asociati la capitalul social se considera a intra in patrimoniul societatii, societatea dispunand, de regula, de un drept de proprietate asupra bunurilor naportate de la momentul inmatriculare sale. O problema controversata in practica societatilor comerciale este aceea privitoare la vocatia sotilor de a aduce in societate bunuri comune supuse regimului matrimonial al sotilor.

Prin regim matrimonial se intelege ansamblul regulilor prin care se stabilesc drepturile si obligatiile fiecarui sot in momentul incheierii casatoriei asupra bunurilor proprii (numite bunuri prezente) si asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei (numite bunuri dobandite) si care determina puterile fiecaruia asupra celor doua categorii de bunuri in timpul casatoriei. In doctrina de specialitate au fost emise doua puncte de vedere, diametral opuse.

a) Astfel, in opinia unor autori, s-a considerat ca bunurile comune ale sotilor nu pot reprezenta aport Ia capitalul social atat vreme cat acestea fac parte din comunitate de bunuri. Aceasta solutie porneste de la faptul ca asupra acestor bunuri nu exista un drept individualizat al fiecaruia dintre soti, proprietatea fiind devalmasa. In aceste conditii, bunurile comune nu ar putea fi aprobate de soti la formarea capitalului social, chiar daca exista consimtamantul celuilalt sot, deoarece pe cale conventionala s-ar renunta la insusi principiul comunitatii de bunuri. Or, o asemenea conventie este lovita de nulitate absoluta, asa cum dispune legiuitorul in art. 30 alin.2 din Codul Familiei. Practic, aportarea unor bunuri comune la constituirea capitalului social s-ar putea face dupa ce, in prealabil, s-a realizat partajarea bunurilor.

Or, numai instanta de judecata poate sa decida partajarea bunurilor sotilor in timpul casatoriei, daca exista motive temeinice.

Faptul ca libertatea de asociere pentru constituirea unei societati comerciale reprezinta sau nu un motiv temeinic pentru partajarea bunurilor comune in timpul casatoriei. Ramane numai la aprecierea instantei care solutioneaza cauza, simpla absenta a unor reglementari de dreptul familiei care sa rezolve aceasta problema neindreptatind instanta sa respinga actiunea de partajare a bunurilor sotilor.

Daca instanta doreste sa pastreze regimul comunitatii de bunuri a sotilor, poate transforma forma de coproprietate, din proprietate comuna in devalmasie, in proprietatea comuna pe cote parti, cunoscand intinderea ideala a cotei parti ce-i revine fiecaruia din masa bunurilor comune. In situatia in care sotii devin coproprietari indivizi asupra unor actiuni, conform art.102 alin.4 din Legea nr.31/1990, republicata acestia sunt raspunzatori in mod solidar pentru efectuarea varsamintelor datorate.

b) Intr-o alta opinie, precum si in practica judiciara, s-a considerat ca sotul asociat poate aporta in societate bunuri din comunitatea de bunuri, cu precizarea ca daca sunt bunuri mobile opereaza „mandatul tacit', iar daca sunt imobile este necesar consimtamantul expres al celuilalt sot. Sotii se pot asocia pentru a constitui o societate cu raspundere limitata, singura problema fiind legata de faptul daca bunurile comune ale sotilor pot constitui sau nu aport la capitalul social. In cazul in care aportul consta in sume de bani, teoretic, fiecare sot poate dispune de o anumita suma de bani pe care a economisit-o, fie in retributia proprie, fie din alte surse materiale. Practic insa, exista puncte de vedere diferite, in sensul ca unele instante judecatoresti solicita dovada ca sumele de bani sunt proprii si numai in aceasta situatie sunt acceptate ca aport la capitalul social.

Aceasta practica incurajeaza, de fapt, intocmirea unor acte cu caracter pur fictiv[1]. In legatura cu bunurile proprii, fiecare sot poate, in mod liber, sa exercite o profesiune, sa administreze sau sa dispuna de bunurile sale personale. Aceasta dispozitie este de ordine publica, deci are caracter imperativ. In cazul in care asociatii nu depun aportul la capitalul social fix, fie la momentul in care fac subscrierea, fie ca la momentul ulterior stabilit de lege ori de actul constitutiv, ei sunt tinuti raspunzatori pentru toate daunele pricinuite societatii.

Legea concretizeaza cazul intarzierii la varsarea capitalului in numerar, stabilind ca neefectuarea varsamintelor atrage automat obligarea asociatului culpabil, cel putin la plata dobanzilor legale.

Nimic nu impiedica o societate sau un tert, pagubit de asociatul care nu a varsat aportul, sa solicite alaturi de dobanda legala si alte despagubiri. Principiul conform caruia din momentul inmatricularii, societatea detine un drept de proprietate asupra aportului asociatiei la capitalul social este stabilit de lege printr-o norma dispozitiva.

Aceasta face ca prin actul constitutiv sa existe posibilitatea ca partile sa transmita societatii numai dreptul de folosinta sau de uzufruct asupra bunurilor aduse la capitalul social.

Asadar, in principiu, bunurile aduse ca aport la capitalul social devin proprietatea societatii, daca nu exista stipulatiune contrarie sau daca in actele constitutive nu exista vreo precizare in acest sens.

Prin exceptie, bunurile aduse ca aport intra in folosinta sau uzufructul societatii, asociatul pastrand in continuarea dreptul de proprietate asupra lor. Dreptul de folosinta poate fi acordat societatii pe baza unui contract de inchiriere sau de imprumut, aportul asociatului constand in contravaloarea lipsei de folosinta. Dreptul de uzufruct consta in a acorda societatii de catre asociat a dreptului de a folosi si de a culege fructele bunului (imobil) aportat cu titlu de uzufruct.

Asociatul pastreaza „nuda proprietate', respectiv dreptul de dispozitie asupra bunului aportat.

In cazul aportarii unor bunuri in natura[2] asociatul raspunde fata de societate atat prin evactiune, cat si pentru viciile lucrului, potrivit dreptului comun. Daca se transmite dreptul de proprietate, societatea dobandeste proprietatea din momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost inca predat.

Din acelasi moment se transmite si riscul pieirii fortuite, potrivit regulii ,,res perit domino'[3]. In cazul cand predarea bunului trebuia sa se faca la un anume termen si asociatul este in intarziere, se aplica regula „res perit debitori', urmand ca asociatul culpabil sa suporte pagubele pricinuite societatii prin nepredarea la termen a bunului la care s-a obligat sa-1 aporteze. Aportul pe care asociatii ii aduc la capitalul social nu este purtator de dobanda, conform regulii stabilite de art. 68 din Legea nr.31/1990, republicata. Daca acest capital social se micsoreaza, iar micsorarea are efecte asupra dreptului ce revine asociatilor, repartizarea beneficiilor societatii nu este posibila decat dupa reintregirea capitalului social. De aici rezulta ca o data constituit un capital social, el poate intra in operatiunile societatii. Dar avand in vedere faptul ca in functie de valoarea capitalului social se stabileste si participarea la beneficii, la momentul bilantului anual in functie de care se face repartizarea beneficiilor, trebuie sa se regaseasca cel putin capitalul social la valoarea initiala stabilita in actul constitutiv.

Acordarea dividendelor

In cadrul dispozitiilor legii cu privire la functionarea societatii comerciale, se regaseste si definitia legala a notiunii de dividende.

Conform art.67 alin.1 din Legea nr.31/1990, republicata, dividendul este acea cota parte din beneficiu ce se va plati fiecaruia dintre asociati, proportional cu cota de participare a asociatilor respectivi la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Astfel, este posibil ca prin actul constitutiv pentru unii asociati sa se creeze un regim juridic mai favorabil in ceea ce priveste cota de participare la beneficii, tinand cont, de exemplu, de calitatea pe care o au acestia in cadrul societatii. Cand dividendele se platesc altfel decat in conditiile legii, peste limitele stabilite in temeiul legii sau prin actul constitutiv, legea impune obligarea celui care le-a primit la restituire. In acest sens, legea recunoaste un drept la actiune in restituire a persoanelor interesate, drept la actiune care se prescrie in termenul general al prescriptiei (3 ani de la distribuirea dividendelor).

Distribuirea dividendelor se face intotdeauna din beneficiul net, in acest sens legea facand referire la notiunea de beneficii reale.

In legatura cu distribuirea dividendelor, pot interveni probleme atunci cand acordarea dividendelor sunt in legatura cu respectarea regimului matrimonial al comunitatii de bunuri. In regimul comunitatii de bunuri, castigul (profitul) este un bun comun. Ca atare, aceste bunuri nu pot fi urmarite decat pentru achitarea datoriilor comune.

In legislatia romana castigul realizat de soti se concretizeaza, de regula, in retributie. Desi in raporturile dintre soti salariul este un bun comun, efectele comunitatii de bunuri sunt inlaturate in raporturile dintre sotul celui incadrat in munca si tertele persoane.

Astfel, pretentiile privitoare la plata salariului pot fi formulate numai de catre angajat. Asadar, celalalt sot nu poate cere ca, pe temeiul juridic al comunitatii de bunuri sa incaseze retributia sotului angajat.

Aceasta solutie ar fi un argument in favoarea opiniei conform careia salariul este un bun propriu. Problema regimului juridic al dividendelor se poate rezolva in felul urmator:

daca dividendele sunt asemanate retributiei pana la momentul incasarii lor, dividendele sunt bunuri proprii, iar in momentul incasarii sunt bunuri comune;

daca dividendele sunt asemanatoare castigurilor din jocurile de noroc institutionalizate, regimul juridic ar fi diferit in functie de natura juridica a sumelor de bani aduse ca aport in societate; daca sumele de bani sunt proprii, si dividendele ar trebui sa aiba acelasi regim juridic.

Organizarea societatilor comerciale

Functionarea societatilor comerciale presupune existenta unor organe de conducere, de administrare si de control. Orice societate comerciala, de regula prin actul constitutiv, isi stabileste propriile organe, respectiv:

- organe de conducere - adunarea generala fiind singura in masura sa hotarasca cu privire la problemele fundamentale ale societatii;

- organele de administrare - administratorii;

- organele de control - cenzorii.

Daca orice tip de societate comerciala impune asigurarea conducerii si administrarii, obligativitatea numirii cenzorilor prin actul constitutiv intervine in cazul societatilor de capital. Legea stabileste regimuri specifice pentru flecare categorie de societate comerciala, atat in legatura cu modul de desfasurare a adunarii generale, cat si cu privire la administrarea si controlul societatii. Ca reglementare generala, administratorul societatii este cel care reprezinta o societate in relatiile cu tertii.

Administratorul dobandeste acest mandat in baza actului constitutiv sau in baza hotararii adunarii generale. De asemenea, exista posibilitatea ca administratorul sa transmita prerogativele sale unei alte persoane. Avand in vedere faptul ca asociatii imputernicesc doua sau mai multe persoane pentru a reprezenta interesele societatii, cei care astfel exercita administrarea nu pot transmite propriul mandat catre o alta persoana decat daca exista o vointa expresa afirmata de catre ceilalti asociati. In cazul in care administratorii nu respecta mandatul incredintat de ceilalti asociati, adica in cazul in care un administrator substituie o alta persoana pentru a asigura reprezentarea societatii, raspunde fata de societate. Astfel, societatea este in drept sa pretinda beneficiile rezultate din operatiunea facuta de imputernicit de la administratorul numit expres prin vointa asociatilor. Daca dimpotriva, in urma operatiunilor, societatea sufera anumite prejudicii, administratorul mandatar si inlocuitorul submandatar sunt tinuti raspunzatori in solidar pentru pagubele produse societatii.

Toate aspectele generale legate de activitatea si raspunderea administratorului sunt guvernate de reguli de drept comun in materia mandatului si de reguli specifice din Legea nr.31/1990, republicata.

In prezent, pornind de la faptul ca Legea nr.31/1990, republicata a introdus notiunea de contract de administrare, s-a concretizat un regim juridic specific pentru acei administratori ce intra sub incidenta reglementarilor specifice, respectiv administratorii din cadrul societatii comerciale cu capital majoritar de stat. Cand o societate este administrata de mai multe persoane, legea stabileste situatii concrete in care administratorii raspund solidar, respectiv:

- pentru indeplinirea hotararii adunarii generale, avand calitatea de organ executiv fata de organul de conducere care este adunarea generala.

Adunarea generala fiind de fapt cea care exprima vointa societatii, indeplinirea hotararii adunarii generale reprezinta pentru administratori punerea in executare a vointei societatii.

- pentru stricta indeplinire a oricarei indatorari pe care legea sau actul constitutiv le impune.

Cand art.73, alin.l, lit.e din Legea nr.31/1990, republicata, exprima raspunderea solidara a administratorilor pentru mandatul cu care au fost imputerniciti in conducerea societati.

- pentru realitatea varsamintelor efectuate de asociati. Administratorii raspund pentru constatarea in patrimoniul societatii a existentei efective a capitalului;

- pentru existenta reala a dividendelor, in sensul ca in masura in care la o societate comerciala se platesc dividende in conditiile in care nu s-a obtinut un beneficiu real, cei tinuti raspunzatori pentru efectuarea platii sunt administratorii. Administratorii raspund solidar ori de cate ori dividendele s-au platit sau figureaza ca fiind platite, in conditiile in care asociatii erau lipsiti de dreptul de a beneficia de dividende.

pentru existenta, precum si pentru corecta completare a registrelor.

Obiectul de activitate

In cadrul oricarei societati comerciale, prin actul constitutiv trebuie sa se stabileasca obiectul de activitate, realizandu-se distinctia intre obiectul principal si obiectul secundar. Solutia este explicabila pentru ca in materia societatilor comerciale functioneaza principiul specializarii capacitatii de folosinta. O societate comerciala trebuie sa se constituie cu scopul de a realiza obiectul de activitate propus.

Legea nr.31/1990, republicata, acorda dreptul general pentru administratori de a efectua toate acele operatiuni ce se impun in vederea realizarii obiectului de activitate, mandatul general al administratorilor in acest sens fund posibil de restrictionat numai prin intermediul actului constitutiv. Legea nr.31/1990, republicata, stabileste o serie de aspecte ce tin de identificarea societatii comerciale.

Art.74 din Legea nr.31/1990, republicata, impune obligatia pentru societatea comerciala de a cuprinde in orice act pe care-1 emite, denumirea, sediul, forma juridica de constituire, numarul de inmatriculare la oficiul registrului comertului si codul fiscal.

Cu privire la identificare, in cazul societatilor cu raspundere limitata se impune si mentionarea pe orice inscris al capitalului social, iar in cazul societatilor de capital, capitalul social efectiv varsat la momentul emiterii inscrisului, conform ultimului bilant contabil aprobat.

2. Functionarea societatii in nume colectiv

Asociati. Incompatibilitati

Daca specificul functionarii societatilor de persoane este dat de regula unanimitatii, asociatii, uniti in cadrul societatii prin interese comune, nu pot interveni in operatiunile efectuate in cadrul societatii, daca interesele lor proprii nu concorda cu cele ale societatii.

In acest sens, Legea nr.31/1990, republicata, stabileste o serie de incompatibilitati pentru asociati, astfel:

In cazul in care un asociat are, intr-o operatiune determinanta, interese contrarii acelora ale societatii el nu poate participa la eliberarea sau luarea deciziilor cu privire la problema in cauza. Se considera a fi contrarietate de interese atat in situatia in care asociatul lucreaza in nume propriu, cat si in situatia in care lucreaza pentru altul.

Nerespectarea unei asemenea dispozitii atrage raspunderea asociatului, dar aceasta raspundere are caracter limitat, deoarece, conform dispozitiilor art.79 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicata, asociatul raspunde numai in masura in care votul sau pentru adoptarea unei anumite decizii a fost hotarator.

Astfel, daca indiferent de decizia asociatului cu activitate concurenta, aceeasi ar fi fost hotararea adoptata de adunarea generala a asociatilor, chiar si in situatia in care o asemenea hotarare a creat prejudicii societatii, asociatul nu raspunde pentru pagubele astfel create. Astfel spus, legea nu sanctioneaza in mod direct comportamentul asociatului cu interese contrarii fata de societate, ci numai in masura in care, in urma participarii active a acestuia la vot, decizia adoptata de catre asociati a prejudiciat societatea.

Explicatia unei asemenea solutii rezida din faptul ca, daca asociatul cu interese contrarii ar fi respectat interdictia de a participa la deliberarea si votarea operatiunii concrete, societatea nu ar fi realizat o asemenea operatiune, prejudiciabila pentru propriile sale interese. In schimb, daca indiferent de participarea sau neparticiparea asociatului cu interese contrarii, hotararea organismului decizional al societatii ar fi fost aceeasi, legiuitorul nu a inteles sa sanctioneze asociatul, in sensul obligarii acestuia la inlaturarea consecintelor negative suportate de societate in urma efectuarii operatiunii respective.

• Nu este mai putin adevarat insa faptul ca Legea nr.31/1990, republicata, stabileste pentru asociatii din societatile in nume colectiv si o interdictie cu privire la participarea ca asociat in cadrul oricarei alte forme de societati cu raspundere nelimitata, in masura in care o asemenea societate ar fi concurenta sau ar avea acelasi obiect de activitate.

• De asemenea, art.82 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata, interzice asociatiilor sa realizeze orice operatiuni in contul lor sau al altora, in acelasi fel de comert sau intr-un altul asemanator fara consimtamantul prealabil al celorlalti asociati. Practic, daca in art.79, din Legea nr.31/1990, republicata, se stabileste interdictie speciala pentru asociatii din societatile in nume colectiv, (acestora interzicandu-se participarea la deliberarea si luarea hotararii cu privire la o operatiune determinata), in art.82 alin. l stabileste o interdictie generala (in sensul ca asociatilor nu li se permite sa aiba calitatea de asociat intr-o alta societate cu raspundere nelimitata aflata in concurenta sau cu un obiect de activitate asemanator sau sa realizeze orice operatiuni pentru ei insisi sau in calitate de reprezentanti intr-un comert de acelasi tip sau asemanator, fara consimtamantul celorlalti asociati). In cazul nerespectarii conditiei consimtamantului prealabil al celorlalti asociati prestarea unor activitati concurente, asociatul culpabil poate suporta urmatoarele consecinte:

- excluderea din cadrul societatii;

- obligarea sa la plata unor despagubiri fata de societate.

De asemenea, este posibil ca societatea sa considere ca acel asociat, desi culpabil avand in vedere dispozitiile art.82 din Legea nr.31/1990, republicata, a lucrat in contul societatii si, ca atare, sa-si asume toate actele pe care acesta astfel le-a incheiat. De altfel, situatia existentei unui raport de concurenta intre asociat si societate, oricum nu poate fi opus tertilor care au incheiat acte cu societatea, chiar daca acestea au fost intermediate de asociatul culpabil. Intr-o asemenea situatie, practic societatii nu-i ramane decat posibilitatea ca ulterior, daca astfel de acte au prejudiciat-o sa se intoarca impotriva asociatului culpabil, pentru a se despagubi.

Administrarea societatilor in nume colectiv

Administrarea societatii este asigurata, de regula, de catre un asociat. Daca in cadrul societatii sunt numiti mai multi administratori, dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecaruia dintre asociatii respectivi. Legea admite posibilitatea stabilirii unui organism colegial de administrare, daca prin actul constitutiv s-a prevazut astfel. In aceasta situatie, decizia organismului colegial nu se poate lua decat cu unanimitate de voturi. In situatia in care persista divergente intre administratori, se impune adoptarea unei decizii. Legea stabileste ca se va decide prin majoritate absoluta, respectiv vor decide acei asociati administratori care - fata de cota de participare la capitalul social - detin votul majoritar. Fata de aceasta dispozitie a legii rezulta ca, in primul rand, se va urmari obtinerea unanimitatii. In masura in care in cadrul sedintei organismului colegial de administrare nu se realizeaza unanimitatea, numai in mod subsidiar se poate apela la regula majoritatii. In situatia in care un administrator ia o decizie cu privire la o anumita operatiune in conditiile in care la administrare participa fiecare administrator si nu un organism colegial, daca prin aceasta operatiune depaseste limitele normale ale faptelor de comert pe care le realizeaza de regula societatea, el are obligatia ca, in prealabil, sa instiinteze pe toti ceilalti administratori despre necesitatea indeplinirii acelei operatiuni. Cand unul dintre administratori incheie o operatiune prin care se depaseste limita normala a comertului efectuat de societate fara insa a instiinta – conform art.78 alin.1 din Legea nr.31/1990, republicata - si pe ceilalti administratori, cel ce a efectuat operatiunea respectiva raspunde individual de toate pagubele eventuale pe care societatea ar putea sa le suporte in urma efectuarii operatiunilor, in situatia in care impotriva acestei operatiuni ceilalti administratori au facut opozitie. Fata de terti pentru operatiunea respectiva, operatiunea producandu-si efectele intre parti si fiind opozabila tertilor, ulterior existand la indemana societatii o actiune impotriva administratorului care a incheiat operatiuni fara a tine cont de opozitie in masura in care prin aceasta operatiune societatea a fost pagubita.

3. Functionarea societatilor in comandita simpla

Comanditari si comanditati

Regimul juridic specific functionarii societatilor comerciale in comandita simpla este direct influentat de specificul acestei forme de societate, care imbina doua categorii de asociati : asociati comanditari si asociati comanditati. In aceste conditii responsabilitatea pentru operatiunile societatii revine, in principiu, asociatilor comanditati, acestia fiind insa si cei care actioneaza efectiv activitatea societatii, in acest sens art.88 din Legea nr.31/1990, republicata, stabilind in mod clar ca administrarea societatii in comandita simpla se incredinteaza unuia sau mai multor asociati comanditati. Altfel spus, administrator al unei societati in comandita simpla nu poate fi decat un asociat comanditat. Nu poate fi decat un asociat, deoarece la fel ca si in cazul societatii in nume colectiv, si in cazul societatilor in comandita simpla, exista relatii bazate pe increderea intre asociati, de tip “intuitu personae', si este normal deci ca administrarea societatii sa fie asigurata prin intermediul unui asociat. Acest asociat trebuie sa fie asociat comanditat, deoarece acestia sunt cei direct implicati in insasi existenta societatii, suportand si raspunderea pentru societate, solidar si nelimitat ca orice asociat in cadrul unei societati de persoane.

In ceea ce priveste situatia comanditarului, acesta poate incheia operatiuni in contul societatii numai in masura in care este imputernicit in baza unei procuri speciale, inregistrata la registrul comertului, de catre reprezentantii societatii (respectiv administratorul - asociat comanditat). In cazul in care totusi asociatul comanditar executa operatiuni in contul societatii fara o asemenea procura speciala pentru acele operatiuni, se considera ca el practic a lucrat ca un comanditat si, ca atare, dobandeste mai departe o raspundere de tipul celei a asociatilor comanditati.

Astfel, asociatul comanditar va raspunde nelimitat si solidar cu ceilalti asociati comanditati pentru toate obligatiile societatii pe care aceasta si le-a asumat, de la momentul in care asociatul comanditar a efectuat o operatiune in contul societatii fara procura speciala a administratorului societatii. Fata de o asemenea dispozitie cuprinsa in art.89 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata, se poate considera ca largirea raspunderii comanditarului se explica nu numai ca sanctiune, ci si prin faptul ca insusi comanditarul, renuntand la pozitia sa de „asociat aflat in spatele asociatilor comanditati', isi asuma singur o raspundere identica cu a acestora.

Drepturile asociatilor comanditari

Prin lege, comanditarului i se recunosc urmatoarele drepturi:

sa indeplineasca servicii in administrarea interna a societatii. Avand in vedere dispozitiile imperative ale art.88 din Legea nr.31/1990, republicata, conform carora nu poate fi administrator decat un asociat comanditat, rezulta ca serviciile pe care le-ar putea face un asociat comanditar in administrarea interna a societatii ar avea caracterul unor servicii cu titlu gratuit, in favoarea societatii si conform solicitarii administratorilor comanditati. De asemenea, nimic nu impiedica un comanditar sa fie angajat al societatii, desfasurand in aceasta calitate prestatii pentru acea societate;

sa realizeze acte de supraveghere. De exemplu, s-ar putea considera ca un asociat comanditar este in drept sa solicite interventia unor cenzori care sa supuna controlului societatea respectiva;

sa participe Ia numirea si revocarea administratorilor. Chiar daca, din anumite puncte de vedere, posibilitatea de interventie a unui comanditar intr-o societate in comandita este mai limitata decat a unui comanditat, el ramane totusi asociat in societatea respectiva. In virtutea acestei calitati, este normal sa aiba drepturi depline de a participa la sedintele adunarii generale a asociatilor, inclusiv la actele de decizie cu privire la numirea si revocarea celor care asigura administrarea societatii;

sa acorde, in limitele actului constitutiv, autorizarea administratorilor pentru operatiuni ce depasesc puterile lor. Astfel, pe baza unor asemenea autorizari, o parte din prerogativele comanditarilor, se pot realiza prin intermediul unui asociat comanditat, care este administratorul societatii.

sa solicite actele societatii din care sa rezulte situatia financiara a societatii. Astfel, asociatul comanditar poate solicita copie de pe bilantul contabil si de pe contul de profit si pierderi;

sa supuna controlului exactitatea datelor inscrise in actele societatii (bilant si cont de profit si pierderi cu privire la situatia financiara a societatii), avand posibilitatea sa cerceteze registrele si orice alte documente justificative ale societatii. In concluzie, se poate afirma ca asociatilor comanditari li se interzice prin lege participarea la actele de administrare externa efectuate de societate, respectiv acele acte care angajeaza societatea in relatiile cu tertii, in primul rand, pentru ca astfel se urmareste protejarea intereselor tertilor.

Astfel, avand in vedere raspunderea specifica a asociatilor in cadrul societatii in comandita simpla, exprimata printr-o diferentiere de tratament juridic aplicabil intre asociatii comanditari si comanditati, un tert care ar trata cu un comanditar ar putea considera ca acesta raspunde pentru operatiunile efectuate pentru societate cu intregul sau patrimoniu, fapt ce nu este valabil decat in cazul asociatilor comanditati. In acelasi context, s-ar putea considera ca un asociat comanditar realizeaza o imixtitudine nepermisa in actele de administrare externa a unei societati, chiar si atunci cand acesta, de exemplu nu participa decat la pregatirea lor, nu si la finalizarea si semnarea lor efectiva. In schimb, asociatul comanditar poate participa la activitatile de administrare interna ale societatii si in calitate de asociat, alaturi de asociatii comanditati, avand dreptul sa supravegheze activitatea efectiva ce se desfasoara in cadrul societatii respective.

Excluderea si retragerea asociatilor comanditati

Excluderea asociatilor comanditati se face in cazurile expres prevazute de art.222 din Legea nr.31/1990, republicata. In schimb, asociatii comanditari nu pot fi exclusi din societate decat in situatia in care, desi au fost pusi in intarziere, nu si-au adus aportul la capitalul social, toate celelalte cazuri prevazute de lege functionand exclusiv in cazul asociatilor comanditati. Legea face precizarea expresa pentru celelalte situatii ca acestea functioneaza fie pentru asociatul cu raspundere nelimitata, deci numai asociatul comanditat, fie pentru asociatul administrator care, in virtutea art.88 din lege nu poate fi decat tot un asociat comanditat. De asemenea, in temeiul art.206 din Legea nr.31/1990, republicata, un asociat comanditar poate fi exclus din societate in situatia in care creditorii sai particulari au facut in instanta o opozitie impotriva hotararii adunarii generale prin care s-a decis ca prelungirea termenului pentru care s-a constituit societatea respectiva.



Acest caz de excludere vizand orice asociat, respectiv pe cei ce iau deciziile in cadrul organului de conducere a societatii, poate duce la excluderea atat a asociatului comanditat, cat si a celui comanditar, in functie de creditorul particular al asociatului respectiv, ale carui interese sunt stinse prin decizia de prelungire a duratei de existenta a societatii. In ceea ce priveste retragerea asociatilor, functioneaza aceleasi reguli ca si in cazul retragerii asociatilor dintr-o societate in nume colectiv.

4. Functionarea societatilor pe actiuni

Actiunile

a) Notiune

Conform Legii societatilor comerciale, actiunile sunt titluri de valoare emise de catre o societate comerciala pe actiuni constituita in conditiile legii. In doctrina, notiunii de actiune i s-au atribuit mai multe sensuri. Astfel, pornind de la faptul ca in conformitate cu art.91 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata, capitalul este reprezentat prin actiunile emise de societate, actiuni de valoare egala, s-a considerat ca o actiune reprezinta o fractiune a capitalului social. De asemenea, avand in vedere faptul ca actiunea apare si ca un element determinant al raportului juridic ce se va naste intre societate si asociatul actionar, actiunea desemneaza si un raport juridic specific, un raport societar.

In sfarsit, actiunile pot fi considerate si titluri de credit, cu un anumit specific, respectiv titluri de credit societare. Astfel, actiunile presupun o singura trasatura specifica a titlurilor de credit, respectiv faptul ca ele incorporeaza dreptul in chiar cuprinsul titlului, fara insa a fi autonome (isi gasesc izvorul in actul constitutiv al societatii) si literale, din cuprinsul actiunii nerezultand efectiv drepturile ce revin titularilor lor.

b) Caracteristicile actiunilor

• Orice actiune are o valoare nominala, stabilita in actul constitutiv, care reprezinta o fractiune din capitalul social al societatii respective.

Conform art.93 alin.(l) din Legea nr.31/1990, republicata, valoarea nominala minima a unei actiuni este de 1.000 lei.

• Actiunile sunt indivizibile

Indivizibilitatea actiunilor este stabilita cu valoare de principiu de insasi Legea, in cuprinsul art.102 alin.l. Din punct de vedere economic, indivizibilitatea presupune inlaturarea posibilitatilor de fractionare a actiunilor. In planul dreptului, se ridica probleme atunci cand o actiune este detinuta de mai multi coproprietari. Coproprietarii au obligatia, prin lege, sa desemneze un reprezentant care sa exercite toate drepturile specifice actiunilor (solutia functioneaza atat in situatia actiunilor nominative, cat si a celor la purtator). In situatia in care coproprietarii nu se inteleg cu privire la persoana care urmeaza sa exercite drepturile specifice actionarilor, consideram ca problema se rezolva pe cale jurisdictionala.

In cazul societatilor constituite prin subscriptie publica, daca pentru acele actiuni detinute in coproprietate nu s-a realizat varsamantul la capitalul social, pentru indeplinirea obligatiei de varsare sunt titnuti solidar toti coproprietarii.

• Actiunile au valoare egala, conferind titularilor lor drepturi egale.

Prin exceptie, existand actiuni care confera titularilor lor drepturi preferentiale, respectiv actiunile cu dividend prioritar.

• Ca titluri de valoare, actiunile sunt titluri negociabile, ele incorporand valoarea in continutul lor.

Prin esenta lor, actiunile se pot transmite de la un titular la altul, situatiile in care negociabilitatea actiunilor este restransa fiind expres si limitativ prevazuta de lege sau de actul constitutiv.

c) Categorii de actiuni

In functie de modul de transmitere, actiunile pot fi:

• actiuni nominative - atunci cand in cuprinsul titlurilor de valoare se stabileste titularul dreptului asupra actiunii.

• actiuni la purtator - adica acele actiuni pentru care simpla detinere materiala reprezinta dreptul acelei actiuni.

Art.92 din Legea nr.31/1990, republicata, permite schimbarea naturii actiunilor, in sensul ca, in baza unei hotarari a adunarii generale extraordinare este de admis ca actiunile nominative sa se transforme in actiuni la purtator si invers. In masura in care actiunile sunt emise de o societate constituita prin subscriptie publica, iar aceasta societate se refera la valori mobiliare, legea stabileste ca regula tranzactionarea actiunilor direct pe piata de valori mobiliare (potrivit art.34 din Legea nr.31/1990, republicata). In afara acestor actiuni, considerate a fi actiuni ordinare, exista si actiuni specifice respectiv actiunile preferentiale sau prioritare.

d) Mentiuni obligatorii in cuprinsul actiunii

O actiune se considera valabila daca cuprinde mentiunile obligatorii impuse de lege, respectiv:

a) denumirea si durata societatii;

b) data actului constitutiv, numarul din registrul comertului sub care este inmatriculata societatea, codul unic de inregistrare si numarul Monitorului Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in care s-a facut publicarea;

c) capitalul social, numarul actiunilor si numarul lor de ordine, valoarea nominala a actiunilor si varsamintele efectuate;

d) avantajele acordate fondatorilor.

Pentru actiunile nominative se vor mai mentiona: numele, prenumele, codul numeric personal si domiciliul actionarului persoana fizica; denumirea, sediul, numarul de inmatriculare si codul unic de inregistrare ale actionarului persoana juridica, dupa caz.

Orice actiune pentru a fi valabila trebuie semnata de administrator. Daca societatea este administrata de un consiliu de administratie, actiunile sunt valabil emise daca sunt semnate de cel putin doi administratori. Daca o societate comerciala nu emite actiuni pe suport material, ea are obligatia ca, la solicitarea actionarului, sa elibereze acestuia un certificat de actionar care va cuprinde obligatoriu toate mentiunile ce trebuie sa se regaseasca in continutul unei actiuni precum si elementele de identificare ale actionarului, pozitia la care e inscris actionarul in registrul actionarilor si numarul de ordine al actiunilor astfel emise. Aceasta modalitate stabilita de lege da continut ideii de titluri cumulative, deoarece certificatul de actionar nu numai ca face dovada calitatii titularului lui, dar, prin elementele pe care le contine, face dovada si cu privire la titlurile detinute de acel actionar.

S-ar putea considera ca un certificat de actionar, pe fond, ar putea echivala cu insasi titlu de valoare. Cum valoarea actiunilor determina valoarea capitalului social, in masura in care se realizeaza varsamantul integral la capitalul social se acopera integral si valoarea actiunilor. Orice majorare de capital social este posibila numai in masura in care valoarea integrala a actiunilor emise deja a fost acoperita. Aceasta inseamna ca o noua emisiune de actiuni, care are drept consecinta majorarea capitalului social, nu este posibila decat dupa realizarea integrala a varsamintelor. Daca exista actiuni neacoperite, valoarea lor nu poate fi tranzactionala.

Intr-o asemenea situatie, in mod abstract se va considera ca actiunile au cel putin valoarea nominala. Actiunile au valoare egala, conferind titularilor lor drepturi egale concretizate in dreptul la vot si dreptul la beneficiile societatii. Avand in vedere ca legea permite acordarea unor avantaje speciale in cazul societatilor pe actiuni este posibil ca drepturile conferite in baza acelorasi actiuni sa difere.

Astfel, se emit actiuni preferentiale care stabilesc drepturi specifice pentru titulari, dar numai cu privire la dividende.

e) Actiunile cu dividend prioritar fara drept de vot

Titularul unei actiuni cu dividend prioritar beneficiaza de:

- dreptul de a primi propriul sau dividend, inaintea oricaror altor retineri din beneficiile societatii, calculate la incheierea exercitiului financiar;

- drepturile obisnuite ce ar reveni oricarui titular de actiuni ordinare, mai putin dreptul de a participa la vot in cadrul adunarii generale.

Actiunile cu dividend prioritar nu pot depasi 1/4 din capitalul social, iar valoarea lor nominala va fi aceeasi cu cea stabilita pentru actiunile ordinare. Aceasta limitare impusa de legiuitor are in vedere si faptul ca, din moment ce se recunoaste prioritatea la obtinerea dividendelor pentru felul acestor actiuni speciale, nu se pot dubla avantajele si in sensul recunoasterii unor valori mai mari pentru actiunile detinute. Legea limiteaza si titularii actiunilor cu dividend prioritar in sensul ca se interzice detinerea unor asemenea actiuni pentru cenzori, administratori, orice alti reprezentanti ai societatii, pentru ca acestia participa in organele executive de control ale societatii si pot determina vointa societatii in sensul intereselor proprii determinate de obtinerea dividendelor prioritare.

Si in cazul acestor actiuni speciale, legea permite ca, prin hotararea adunarii generale extraordinare, actiunile ordinare sa fie convertite in actiuni cu dividend prioritar si invers.

Titularii de actiuni cu dividend prioritar au posibilitatea de a se reuni in adunari proprii.

f) Transmiterea actiunilor

In cazul actiunilor nominative, dreptul de proprietate asupra actiunilor se transmite in baza unei mentiuni inscrise in registrul actionarilor, semnata de titularul initial si cel caruia i se transmite fie in nume propriu, fie prin mandatar. Pentru ca transmiterea sa fie valabil efectuata, in cuprinsul actiunilor trebuie sa se faca o mentiune cu privire la aceasta transmitere. Transmiterea efectiva a actiunii se realizeaza prin mecanismul cesiunii. Norma legala cu privire la modalitatea de transmitere a actiunilor are caracter dispozitiv, fiind posibila orice alta modalitate de transmitere stabilita de actionari prin actul constitutiv. Daca actiunile sunt dematerializate, transmiterea se face conform regulilor specifice ce guverneaza valorile mobiliare in general. In situatia in care s-au transmis actiuni de la titularii initiali catre transmitatori, acesti beneficiari ulteriori sunt tinuti raspunzatori in mod solidar pentru vanzarea sumelor subscrise in urma dobandirii actiunilor. Membrii fondatori se pot indrepta impotriva subscriitorilor ulteriori pe o perioada de 3 ani de la momentul efectuarii mentiuni cu privire la transmiterea actiunilor in registrul actionarilor.

In cazul actiunilor la purtator, transmiterea dreptului de proprietate se face prin traditiune directa, posesorul titlului fiind prezumat a fi titularul dreptului asupra actiunii.

g) Drepturile titularilor de actiuni

In baza actiunilor pe care le detin, actionarii beneficiaza in cadrul societatii de anumite drepturi, astfel:

dreptul de vot

In baza actiunilor pe care le detin, actionarii isi pot exercita dreptul de vot in cadrul adunarii generale. Conform art.101 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata, orice actiune platita da dreptul la un vot, daca astfel se stabileste prin actul constitutiv, ca dreptul la vot sa fie exprimat prin existenta unui numar mai mare de actiuni.

Esential este insa faptul ca exercitiul dreptului la vot se realizeaza proportional cu numarul actiunilor.

In doctrina s-a pus problema in ce masura ar fi de admis in categoria actiunilor privilegiate si actiunile cu vot plural, considerandu-se ca atata vreme cat art.94 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicata stabileste ca se pot emite in baza actului constitutiv categorii de actiuni care confera titularilor drepturi diferite, ar rezulta ca pot fi emise atat actiuni cu dividend prioritar, cat si actiuni care dau drepturi specifice la vot. Prin actul constitutiv al societatii se poate limita dreptul la vot pentru acei actionari care detin un numar foarte mare de actiuni.

Aceasta practica, desi recunoscuta de lege, poate crea o inechitate intre actionari, cu atat mai mult cu cat este vorba de societati de capital. Daca in cazul societatii de persoane sau al societatii cu raspundere limitata o asemenea solutie ar fi admisibila, avand in vedere faptul ca ceea ce intereseaza sunt calitatile personale ale asociatilor, in cazul societatii de capital, atata vreme cat esenta lor este data de capitalul pe care ii investesc, ar fi normal ca participarea la decizie sa fie determinata exclusiv de aportul lor la capitalul social.

dreptul la dividende

Proportional cu cota de participare la capitalul social varsat, actionarii beneficiaza de dividende in cuantumul stabilit de adunarea generala a actionarilor. In afara acestor drepturi esentiale pentru un actionar, in doctrina de specialitate se face referire la dreptul actionarilor de a fi informati, avand in vedere faptul ca in cadrul adunarilor generale se prezinta rapoartele cenzorilor si ale administratorilor cu privire la activitatea desfasurata de acestia. De asemenea, art.178 din Legea nr.31/1990, republicata, stabileste ca administratorii au obligatia de a pune la dispozitia actionarilor registrele societatii. La fel ca si dreptul la informare, se recunoaste actionarilor si un alt drept nepatrimonial, respectiv acela de a participa la adunarile generale ale societatii. Pe cale de consecinta, exercitand acest drept, actionarii au posibilitatea de a-si exercita un drept esential, respectiv dreptul la vot. In sfarsit, in cazul lichidarii societatii, actionarii au un anumit drept asupra partii corespunzatoare actiunilor ce le detin, in urma lichidarii.

h) Raspunderea actionarilor pentru neefectuarea varsamintelor

In situatia in care, la momentul constituirii societatii, nu s-a varsat integral capitalul social, cei obligati la efectuarea varsamintelor vor fi somati la plata la momentul scadentei, in baza unei somatii colective. Aceasta somatie trebuie sa indeplineasca conditiile de publicitate, legea impunand ca ea sa fie publicata de doua ori in Monitorul Oficial. Daca in urma somarii repetate, cei obligati la efectuarea varsamintelor nu si-au efectuat obligatia, consiliul de administratie are doua posibilitati:

va face demersuri pentru urmarirea actionarilor rau platnici si pentru executarea debitelor acestora;

• va anula actiunile detinute de catre actionarii rau platnici, caz in care, hotararea de anulare trebuie publicata in Monitorul Oficial cu specificarea numarului de ordine al actiunilor anulate. Ca exceptie, daca se hotaraste anularea actiunilor se admite posibilitatea unei noi emisiuni, actiunile nou emise purtand numarul actiunilor anulate. Aceste actiuni urmeaza a fi vandute pe piata libera.

i) Dobandirea de catre societate a propriilor sale actiuni

Ca regula de principiu, o societate pe actiuni nu-si poate dobandi propriile sale actiuni, fie in mod direct, fie prin persoana care lucreaza in nume propriu, dar pe seama societatii. Se admite, in mod exceptional, dobandirea de catre o societate pe actiuni a propriilor sale actiuni, daca exista o hotarare in acest sens a adunarii generale extraordinare si cu conditia ca actiunile astfel dobandite sa nu depaseasca 10% din capitalul social subscris. Operatiunile ce privesc dobandirea propriilor actiuni sunt restrictionate prin lege. In situatia in care o societate pe actiuni isi dobandeste propriile actiuni fara respectarea conditiilor impuse de lege sau de adunarea generala extraordinara, are obligatia sa instraineze actiunile astfel dobandite intr-un termen de un an de la momentul subscrierii lor. Daca societatea nu le instraineaza in acest termen, actiunile astfel dobandite se anuleaza, societatea fiind obligata sa-si modifice corespunzator capitalul social. In anumite situatii, restrictiile specifice impuse de lege pentru dobandirea propriilor actiuni nu mai functioneaza, acestea fiind posibil de dobandit in mod liber. Legea enumera expres si limitativ aceste situatii:

- in situatia in care societatile dobandesc propriile actiuni pentru a le anula si a realiza astfel reducerea capitalului social;

- pentru cesionarea ulterioara a acestor actiuni catre proprietarul personal al societatii respective, daca astfel a hotarat adunarea generala si cu conditia ca cesiunea sa se realizeze intr-un termen de un an de la momentul in care s-a publicat in Monitorul Oficial hotararea adunarii generale care a hotarat cesionarea propriilor actiuni catre salariatii societatii;

- in cazul in care societatea dobandeste propriile actiuni cu titlu gratuit;

- in cazul in care societatea dobandeste propriile actiuni ca urmare a succesiunii universale sau ca urmare a fuziunii cu o alta societate actionara;

- in cazul in care societatea pe actiuni a dobandit propriile actiuni ca urmare a unei hotararii judecatoresti data intr-o procedura de executare silita impusa unui debitor al societatii;

- atunci cand in baza hotararii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si cu avizul acesteia, actiunile sunt dobandite cu scopul eliberarii si regularizarii pietei bursiere si extrabursiere.

Actiunile dobandite de o societate pe actiuni si care-i sunt proprii, nu dau dreptul la dividende. Dreptul la vot pe care-1 naste dobandirea acestor actiuni este suspendat pe perioada cat actiunile sunt detinute de societatea emitenta.

Obligatiunile

Obligatiunile reprezinta bunuri incorporate si apar ca titluri de valoare emise de societatile de capital, in baza carora titularul dobandeste anterior un drept fata de societate, deoarece cel ce le dobadeste practic realizeaza un imprumut al societatii.

Ca valoare nominala, obligatiunile emise de o societate pe actiuni nu poate fi mai mica de suma de 25 mii lei.

In cazul in care se emit mai multe obligatiuni intr-o singura emisiune, se impune ca valoarea nominala a acestora sa fie egala si sa confere titularilor lor aceleasi drepturi. Obligatiunile pot fi nominative sau la purtator si pot fi emise pe suport de hartie sau prin inscriere in cont (obligatiuni dematerializate). O societate pe actiuni nu poate face emisiune de obligatiuni pentru o suma mai mare de ¾ din capitalul varsat si existent, conform ultimului bilant. Obligatiunile pot fi emise si prin subscriptie publica, realizandu-se o oferta publica. In acest caz se va intocmi un prospect de emisiune ce trebuie publicat de administratorul societatii. Legea stabileste exact care sunt mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda prospectul de emisiune (art.163 din lege), respectiv:

- denumirea, obiectul de activitate, sediul si durata societatii;

- capitalul social si rezervele;

- data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a incheierii de inmatriculare si modificarile ce s-au adus actului constitutiv;

- situatia patrimoniului social dupa ultimul bilant contabil;

- categoriile de actiuni emise de societate;

- suma totala a obligatiunilor care au fost emise anterior si a celor care urmeaza a fi emise, modul de rambursare, valoarea nominala a obligatiunilor, dobanda lor, indicarea daca sunt nominative sau la purtator, precum si indicarea daca sunt convertibile dintr-o categorie in alta ori in actiuni;

- sarcinile ce greveaza imobilele societatii;

- data la care a fost publicata hotararea adunarii generale extraordinare care a aprobat emiterea obligatiunilor.

Subscrierea obligatiunilor se face pe exemplarele proiectului de emisiune, iar pentru obligatiunile astfel subscrise valoarea lor trebuie sa fie de la inceputul integral varsata. Oferta publica de obligatiuni necesita, inainte de publicarea prospectului de emisiune, autorizarea de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, in afara situatiilor in care exista o dispensa de autorizare acordata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Oferta publica facuta fara autorizare sau dispensa ori nerespectand conditiile stabilite prin autorizatie este nula de drept si atrage pentru cei in culpa aplicarea sanctiunilor prevazute de lege.

Ofertantul va fi tinut fata de partenerii de buna-credinta (care nu au cunostinta de respectivul viciu al ofertei publice) la obligatia de repetitiune (restituire cu titlu de plata nedatorata a oricaror sume primite in urma ofertei) si la daune interese decurgand din nulitatea tranzactiilor eventual incheiate pe baza unei astfel de oferte.

Detinatorii de obligatiuni au posibilitatea sa-si constituie, conform legii, o adunare generala speciala, care-si va desfasura activitatea pe cheltuiala societatii emitente. Societatea emitenta nu are dreptul sa intervina in deliberarile adunarii generale a obligatarilor, interzicandu-se in acest sens participarea efectiva a administratorilor, cenzorilor si functionarilor societatii. Reprezentarea detinatorilor de obligatiuni este asigurata de reprezentatul numit in cadrul adunarii obligatarilor. Aceasta reprezinta obligatarii atat in fata societatii, cat si in justitie, avand totodata dreptul de a asista la adunarile generale ale societatii comerciale respective. In schimb, nici reprezentantul si nici supleantii acestuia (numiti in aceleasi conditii) nu pot participa la administrarea societatii. Adunarea detinatorilor de obligatiuni este acea parte care, practic, asigura supravegherea intereselor detinatorilor de obligatiuni, avand dreptul, de exemplu, conform art.172 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata, sa se opuna la orice modificare a actului constitutiv al societatii sau al conditiilor in care se efectueaza imprumutul, daca astfel s-ar aduce atingere drepturilor detinatorilor de obligatiuni. Totodata, adunarea obligatarilor este in drept sa se pronunte si asupra emiterii de noi obligatiuni. Hotararile adunarii obligatarilor se adopta cu o majoritate specifica reprezentand cel putin 1/3 din titlurile emise si nerambursabile.

In situatia in care se pune problema ca prin hotarare adunarea obligatarilor sa se pronunte cu privire la emiterea de noi obligatiuni sau sa se opuna la modificarea actului constitutiv sau a conditiilor imprumutului, cvorumul impus de lege este de minimum 4/5 din titlurile prezentate la adunare, iar adunarea se considera valabil constituita in masura in care participa detinatorii reprezentand cel putin 2/3 din titlurile nerambursate.

Odata adoptata o hotarare a adunarii obliatarilor, ea are caracter obligatoriu si pentru detinatorii de obligatiuni care fie ca nu au luat parte la adunare, fie s-au opus adoptarii acelei hotarari.

Chiar daca o asemenea hotarare le este opozabila, atat detinatorii de obligatiuni neparticipanti la adunare, cat si cei care au votat impotriva au posibilitatea ca, in temeiul art.174 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicata, sa atace in justitie acea hotarare.

In baza obligatiunilor ce le detine obligatorul are posibilitatea de a actiona societatea emitenta in instanta. Pentru a fi admisibila o astfel de actiune, se impune ca actiunea sa nu fie contrara unei hotarari adoptate de adunarea generala a detinatorilor de obligatiuni.

Obligatiunile se ramburseaza, de regula, la scadenta.

Daca se urmareste o rambursare anterioara scadentei, obligatiunile din aceeasi emisiune si cu aceeasi valoare pot fi rambursate prin tragere la sorti la o suma superioara valorii lor nominale si in baza unei publicitati, societatea emitenta are obligatia sa anunte public tragerea la sorti cu cel putin 15 zile inainte.

Exista posibilitatea de convertire a obligatiunilor in actiuni, daca o astfel de solutie este stabilita prin prospectul de emisiune.

Administrarea societatii pe actiuni

a) Consideratii generale

Administrarea societatii pe actiuni este reglementata de dispozitiile cuprinse in Capitolul IV, sectiunea a-III-a din Legea nr.31/1990, republicata, respectiv art.137-153. Astfel, potrivit art.134, societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori, temporari sau revocabili. Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. Unicul administrator sau presedintele consiliului de administratie si cel putin jumatate din numarul administratorilor vor fi cetateni romani, daca prin actul constitutiv nu se prevede astfel.

Numirea si inlocuirea administratorilor se face exclusiv de catre adunarea generala. Primii administratori pot fi numiti prin contractul de societate, insa termenul mandatului lor nu poate fi mai mare de patru ani. Daca nu s-a stabilit durata mandatului prin actul constitutiv, el este de doi ani. Administratorii sunt reeligibili cand prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Asadar, desi mandatul administratorilor este temporar, totusi ei pot fi realesi, cu exceptia cazului cand in actul constitutiv s-a prevazut imposibilitatea realegerii acelorasi persoane. Persoanele care, potrivit prezentei legi, nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori sau reprezentanti ai societatii, iar daca au fost alese sunt decazute din drepturi, (art.138).

Or, este stiut ca, potrivit art.6 din Legea nr.31/1990, republicata, „Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de lege '. Potrivit art.139, o persoana juridica poate fi numita sau aleasa administrator al unei societati comerciale, daca respecta conditiile art.138. Drepturile si obligatiile partilor se stabilesc printr-un contract de administrare. In contract se va stipula, printre altele, ca persoana juridica este obligata sa-si desemneze un reprezentant permanent, persoana fizica. Acesta este supus acelorasi conditii si obligatii si are aceeasi responsabilitate civila si penala ca si un administrator persoana fizica ce actioneaza in nume propriu, fara ca prin aceasta persoana juridica pe care o reprezinta sa fie exonerata de raspundere sau sa i se micsoreze raspunderea solidara. Cand persoana juridica isi revoca reprezentantul, ea are obligatia sa numeasca, in acelasi timp, un inlocuitor. O problema speciala care a aparut in doctrina de specialitate este aceea referitoare la existenta sa nu a unei incompatibilitati intre calitatea de administrator a unei peroane cu cea de salariat (angajat) al societatii respective. Salariatului administrator ii vor fi aplicabile dispozitiile specifice dreptului muncii, in ceea ce priveste calitatea sa de salariat si cele specifice relatiilor comerciale, in ceea ce priveste calitatea sa de administrator. Prin exceptie, exista situatii de incompatibilitate care determina aplicarea unui statut juridic sau al altuia.

Astfel, de exemplu, administratorul salariat nu va raspunde pentru prejudiciul cauzat societatii in temeiul raspunderii materiale reglementate de Codul muncii, ci in temeiul raspunderii contractuale de drept comun, pentru neindeplinirea mandatului pe care 1-a primit de la societate, astfel incat raspunderea sa va acoperi atat prejudiciul efectiv produs, cat si beneficiul nerealizat.

b) Obligatiile administratorilor

Legea nr.31/1990, republicata, stabileste obligatii specifice ce incumba administratorului, persoana fizica, la momentul in care acesta preia reprezentarea societatii. Aceste obligatii vizeaza mai curand o serie de conditionari impuse de legiuitor pentru persoana careia adunarea generala I-a atribuit aceasta calitate.

Obligatia de a depune o garantie

Potrivit art.137 alin.(l) din Legea nr.31/l 990, republicata, fiecare administrator este obligat sa depuna o garantie pentru administratia sa, prevazuta in actul constitutiv ori, in lipsa unei clauze specifice in acest sens, aprobata de adunarea generala a actionarilor. Garantia nu poate fi mai mica decat valoarea nominala a 10 actiuni sau decat dublul remuneratiei lunare. Daca administratorul este actionar, garantia se poate constitui, la cererea acestuia, prin depunerea a 10 actiuni, care, pe perioada mandatului, sunt inalienabile si se pastreaza in societate. Garantia se va depune inainte de intrarea in functiune a administratorului; ea poate fi depusa si de un tert. Daca garantia nu se va depune inainte de data la care trebuia sa intre in functiune, administratorul este considera demisionat.

Garantia ramane la dispozitia societatii si nu va putea fi restituita administratorului decat dupa ce adunarea generala a aprobat bilantul ultimului exercitiu, in care administratorul a functionat, si i-a dat descarcarea.

Obligatia de a depune specimen de semnatura



Semnaturile administratorilor vor fi depuse la registrul comertului, odata cu prezentarea certificatului eliberat de cenzori, din care rezulta depunerea garantiei.

Contrarietate de interese

Potrivit art.149 din Legea nr.31/1990, republicata, administratorul care are intr-o anumita operatie, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii, trebuie sa instiinteze despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori si sa nu ia parte la nici o deliberare privitoare la aceasta operati. Aceeasi obligatie o are administratorul in cazul in care, intr-o anumita operatie, stie ca sunt interesate sotia, rudele sau afinii sai pana la gradul al patrulea inclusiv.

Administratorul care nu respecta aceste dispozitii va raspunde pentru pagubele cauzate societatii.

c) Consiliul de administratie

In cazul in care gestiunea societatii este incredintata mai multor administratori, acestia formeaza consiliul de administratie al societatii.

Consiliul de administratie este un organ colegial de gestiune a societatii, a careia activitate reflecta vointa majoritatii membrilor competenti, indiferent de modificarile care intervin in compunerea acestuia. Consiliul de administratie este condus de un presedinte, desemnat potrivit dispozitiilor prezentate in actul constitutiv.

In lipsa unor prevederi ale actului constitutiv, presedintele consiliului de administratie poate fi ales de membrii acestuia.

Totodata, presedintele consiliului de administratie reprezinta societatea in relatiile cu tertele persoane, incheind acte juridice in numele si pe seama acesteia. Legea nr.31/1990, republicata, stabileste o serie de interdictii cu privire la componenta consiliului de administratie. Potrivit art.145 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata, „Nimeni nu poate functiona in mai mult de trei consilii de administratie concomitent'. Aceasta interdictie nu se refera la cazurile cand cel ales in consiliul de administratie este proprietar a cel putin unei patrimi din totalul actiunilor societatii respective sau este administrator unic al unei societati ce detine o patrime din capitalul social (art.145 alin.2).

Acela care nu va respecta dispozitiile prevazute in art.145 va pierde de drept calitatea sa de administrator, obtinuta prin depasirea numarului legal si va fi condamnat, in folosul statului, la plata remuneratiei si a celorlalte beneficii ce i se cuvin, cat si la restituirea sumelor incasate prin incalcarea prevederii legale.

Alaturi de consiliu de administratie, legea romana recunoaste si posibilitatea numirii unui al doilea organ colegial, respectiv comitetul de directie, caruia consiliul de administratie ii deleaga o parte din atributiile si prerogativele sale. Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara autorizatia consiliului de administratie, administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune (art.145 alin.5). Este de observat ca si prin aceasta reglementare s-a urmarit limitarea cumulului in cazul administratorilor si celorlalti functionari ai societatii, tocmai pentru a se asigura astfel respectarea obligatiei de fidelitate a acestora fata de societatea pe care o reprezinta.

d) Comitetul de directie

Potrivit legii[4], consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de directie, compus din membrii alesi dintre administratori, fixandu-le in acelasi timp si remuneratia.

Presedintele consiliului de administratie este si director general sau director, in care calitate conduce si comitetul de directie.

Decizia consiliului de administratie privind suma necesara remunerarii membrilor comitetului de directie va trebui ratificata de adunarea generala, daca depaseste prevederile statutului sau daca in actul constitutiv nu se prevede nimic in legatura cu cu aceasta.

Comitetul de directie se intruneste cel putin o data pe saptamana si deciziile se iau cu majoritatea absoluta a voturilor membrilor sai.

In comitetul de directie votul nu poate fi dat prin delegatie.

Comitetul de directie este un organ colegial din care fac parte numai persoane care au calitatea de administratori. Asa cum rezulta din continutul art.143, consiliul de administratie poate sa delege o parte din atributiile sale comitetului de directie si nicidecum totalitatea acestor atributii.

e) Directorii executivi

Executarea operatiilor societatii poate fi incredintata unuia sau mai multor directori executivi, functionari ai societatii. Directorii executivi nu vor putea fi membri in consiliul de administratie al societatii.

Ei sunt raspunzatori fata de societate si de terti, ca si administratorii, precum neindeplinirea indatoririlor lor, chiar daca ar exista o conventie contrara.

f) Atributiile consiliului de administratie

Consiliul de administratie are atat atributii comune stabilite de lege in art.73 din Legea nr.31/1990, republicata, pentru toti administratorii, indiferent de forma de societate, cat si de atributii specifice. O atributie speciala este cea prevazuta in art.158, potrivit caruia, daca administratorii constata ca, in urma unor pierderi, activul net, determinat ca diferenta intre totalul activelor si datoriile societatii, reprezinta mai putin de jumatate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generala extraordinara, pentru a hotari reintregirea capitalului, reducerea lui la valoarea ramasa sau dizolvarea societatii.

Aceasta norma are caracter dispozitiv, deoarece prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea extraordinara sa fie convocata si la o pierdere mai mica. In cazul cand adunarea extraordinara nu poate fi intrunita nici in urma celei de-a doua convocari, administratorii vor cere instantei din raza teritoriala in care se afla sediul societatii numirea unui expert, care va verifica pierderea din capitalul social.

Instanta, pe baza expertizei, constatand pierderea, va da o incheiere, autorizand administratorii sa convoace adunarea generala, care va putea sa hotarasca limitarea capitalului la suma ramasa sau dizolvarea societatii, cu orice numar de actionari prezenti. In principiu, consiliul de administratie poate sa decida cu privire la orice operatiune legata de gestiunea societatii.

g) Functionarea Consiliului de administratie

Consiliul de administratie se intruneste ori de cate ori este necesar, dar cel putin o data pe luna, la sediul societatii, iar comitetul de directie, cel putin o data pe saptamana. Convocarile pentru intrunirile consiliului de administratie vor cuprinde locul unde se va tine sedinta si ordinea de zi, neputandu-se lua nici o decizie asupra problemelor neprevazute, decat in caz de urgenta si cu conditia ratificarii in sedinta urmatoare de catre membrii absenti. Indiferent de forma in care este facuta, in ceea ce priveste continutul convocarii, ea trebuie sa arate data si locul in care se va tine adunarea generala, precum si ordinea de zi. Cu privirea la acest aspect facem urmatoarea discutie : Indiferent de forma in care este facuta, in ceea ce priveste continutul convocarii, ea trebuie sa arate data si locul in care se va tine adunarea generala, precum si ordinea de zi. Avand in vedere precizarea expresa a legiuitorului in art.117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, republicata, conform careia convocarea se face 'cu mentionarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii', se poate trage concluzia ca ordinea de zi trebuie sa cuprinda mentiuni clare cu privire la chestiunile supuse dezbaterii. Convocarea, asa cum s-a aratat, trebuie sa indice, de asemenea, ordinea de zi a adunarii. Ordinea de zi trebuie sa fie clara si precisa. Enunturile vagi, de genul 'probleme diverse', 'chestiuni variate', 'eventuale raspunderi', nu raspund acestui standard, ele fiind de natura sa scada interesul actionarilor, indrumandu-i in mod indirect sa renunte a lua parte la adunare sau sa se pregateasca in vederea dezbaterilor.

In acest sens consideram ca, in practica, desi convocarea Consiliului s-ar face in termenul prevazut de art.117 alin.4 din Legea nr.31/1990, republicata, dar aceasta nu a cuprins ordinea de zi cu mentionarea explicita a tuturor problemelor ce vor face obiectul adunarii, hotararea luata in urma acestei adunarii va fi nula (de exemplu, daca, la un anumit punct din convocator, se mentioneaza vag ca se va discuta verificarea eventualei responsabilitati a administratorului, care era si actionar al societatii, si actionarea in consecinta, fara a fi detaliat).

Consideram insa, ca prevederile textulului art.131 nu creeaza o noua categorie de nulitati, in ceea ce priveste hotararile adunarii generale. Acestea se refera, pe de o parte, la actiunile in anulare care izvorasc din incalcarea unor norme legale supletive sau a unor prevederi ale actului constitutiv, iar, pe de alta parte, la actiuni in anulare ce provin din nerespectarea conditiilor generale de validitate a contractelor raportate la fiecare actionar. Exista, de asemenea, actiuni in nulitate absoluta, atunci cand sunt incalcate norme de ordine publica, iar majoritatea normelor care reglementeaza formarea vointei sociale in cadrul adunarii generale sunt de ordine publica, deoarece ele protejeaza in acelasi timp pe actionari si creditul general. Concluzionand, apreciem ca sunt lovite de nulitate absoluta acele hotarari care au fost luate fara respectarea normelor privitoare la convocarea adunarilor prevazute de art.117 din Legea nr. 31/1990, republicata. La intrunirile Consiliului de administratie vor fi convocati si cenzorii.

Directorii vor prezenta rapoarte scrise despre operatiunile pe care le-au executat, iar comitetul de directie va prezenta registrul deliberarilor sale. La fiecare sedinta se va intocmi un proces-verbal, care va cuprinde: ordinea deliberarilor, deciziile luate, numarul de voturi intrunite si opiniile separate (art.151 alin.6). Mentionarea in procesul-verbal a opiniilor separate este foarte importanta in cazul stabilirii raspunderii administratorilor, deoarece acei administratori care s-au opus la adoptarea unei decizii pagubitoare societatii, sunt exonerati de raspundere. Sedintele sunt conduse de presedintele consiliului de administratie.

h) Deciziile consiliului de administratie

Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de administratie, este necesara prezenta a cel putin jumatate din numarul administratorilor, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare.

In consiliul de administratie, deciziile se iau cu majoritatea membrilor prezenti. Pentru anumite situatii, legea stabileste un cvorum special in vederea adoptarii unei decizii de catre consiliul de administratie. Astfel, in situatia vacantarii unui post din consiliul de administratie, pana la convocarea adunarii generale, se impune numirea unui membru provizoriu in consiliu. Numirea se hotaraste de catre ceilalti administratori, impreuna cu cenzorii in cadrul unei sedinte care impune prezenta a doua treimi din membrii consiliului de administratie (si, in tacerea legii, consideram ca si din numarul cenzorilor societatii respective). Hotararea se adopta cu majoritatea absoluta de voturi si normele referitoare la numirea membrului provizoriu din consiliul de administratie are caracter pozitiv, atata vreme cat legea permite ca prin actul constitutiv sa se dispuna astfel.

Cand este un singur administator si acesta vrea sa se retraga, adunarea generala va trebui sa fie convocata. Convocarea adunarii generale ramane insa in sarcina unicului administrator, ca de altfel si celelalte atributii ce ii revin in aceasta calitate, pana la numirea unui nou administrator de catre adunarea generala. In caz de moarte sau impiedicare fizica a unicului administator, numirea provizorie se va face de catre cenzori, insa adunarea generala va fi convocata de urgenta pentru numirea definitiva a administratorului. Intr-o asemenea situatie, o perioada scurta de timp societatea este lipsita teoretic de un reprezentant. Calitatea de administrator si toate atributiile aferente nu pot fi preluate de cenzori, acestora revenindu-le unica sarcina de a convoca de urgenta adunarea generala, in vederea numirii unui nou administrator. Activitatea Consiliului de administratie este controlata de catre adunarea generala a actionailor, care are putere de a hotari cu privire la oportunitatea si legalitatea deciziilor luate de acesta.

In cazul in care adunarea generala aproba o decizie adoptata de consiliul de administratie, decizie care este nelegala, actionarii vor putea sa atace in justitie hotararea adunarii generale.

i) Raspunderea administratorilor

Administratorii sunt raspunzatori de indeplinirea tuturor obligatiilor ce le revin cu privire la reprezentarea si buna gestionare a societatii. In cazul societatilor in care administrarea este asigurata de mai multi administratori, raspunderea acestora fata de societate este solidara. Astfel, atat administratorii cat si comitetul de directie, raspund fata de societate pentru actele indeplinite de directori sau de personalul incadrat, cand paguba nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor. In acest sens, comitetul de directie va trebui sa instiinteze consiliul de administratie de toate abaterile constatate in executarea obligatiei lui de supraveghere. Administratorii societatii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati daca, avand cunostinta de neregularitatile savarsite de acestia, nu le denunta cenzorilor.

In societatile care au mai multi administratori, raspunderea pentru actele savarsite sau pentru omisiuni nu se intinde si la administratorii care au cerut sa se mentioneze in registrul deciziilor consiliului de administratie opozitia lor si ai incunostintat despre aceasta, in scris, pe cenzori. Pentru deciziile luate in sedintele la care administratorul nu a asistat, el ramane raspunzator daca, in termen de o luna de cand a luat cunostinta de acestea, nu a facut opozitie in formele aratate de lege. Actiunea in raspundere impotriva administratorilor, cenzorilor si directorilor apartine adunarii generale, care va decide in baza votului actionarilor ce detine majoritatea absoluta din capitalul social reprezentat la adunare. Hotararea va putea fi luata chiar daca problema raspunderii acestora nu figureaza in ordinea de zi. Adunarea generala a actionarilor, discutand problema raspunderii administratorilor desemneaza cu aceeasi majoritate, persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie.

Daca adunarea hotaraste sa porneasca actiunea impotriva directorilor, mandatul acestora inceteaza de drept si adunarea va proceda la inlocuirea lor. In ipoteza in care actiunea se porneste impotriva directorilor, acestia sunt suspendati de drept din functie pana la ramanerea definitiva a sentintei. In cazul in care administratorul sau directorul incheie acte juridice care prejudiciaza societatea, iar societatea, din cauza pozitiei detinute de acestia, nu actioneaza in vederea recuperarii prejudiciului, oricare dintre actionarii minoritari are dreptul sa introduca actiune in numele societatii, in scopul recuperarii prejudiciului respectiv.

j) Drepturile actionarilor cu privire la supravegherea modului de gestionare a societatii

• Dreptul de a se informa despre gestiunea societatii

Aceasta suma de bani reprezinta daune sau amenzii civile prevazute de legiuitor in cazul obligatiilor de „facere'.

Dreptul de a solicita efectuarea unei expertize privind gestiunea societatii

Daca unul sau mai multi actionari care detin cel putin 10% din actiunile reprezentand capitalul social, vor putea cere interventia unor experti pentru a analiza anumite operatiuni din gestiunea societatii[5].

Expertii vor fi obligati sa intocmeasca un raport, pe care sa-1 inmaneze actionarilor si cenzorilor societatii spre a fi analizat si a se decide in consecinta. Conform art.136 alin.2, “Onorariile expertilor vor fi suportate de catre societate, cu exceptia cazului cand actionarii care au facut sesizarea au fost de rea-credinta '.

Functionarea societatii in comandita pe actiuni

Actionarii comanditari si actionarii comanditati

In principiu, regulile aplicabile societatii pe actiuni functioneaza si in cazul societatii in comandita pe actiuni. Avand in vedere insa existenta celor doua categorii de actionari, respectiv comanditari si comanditati, capitolul 5 din Legea nr.31/l990, republicata, are in vedere anumite dispozitii specifice.

Asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar pentru datoriile societatii, lor fiindu-le aplicabile interdictiile specifice asociatilor din societatile in nume colectiv. Comanditarilor le vor fi in schimb aplicabile dispozitiile specifice comanditarilor din societatile in comandita simpla.

Administrarea societatii

Prin Legea 99/1999[6], privind unele masuri de accelerare a reformei economice, legiuitorul a modificat si completat Legea nr.31/1990, republicata, introducand in cadrul sectiunii a Il-a din capitolul IV, privitor la societatile pe actiuni, articolele 135 si 136 prin care se reglementeaza dreptul la informare al actionarilor asupra gestiunii societatii. Astfel, potrivit art.135, „Intre sedintele adunarilor generale, cel mult de doua ore in cursul unui exercitiu financiar, actionarii au dreptul de a se informa asupra gestiunii societatii, consultand documentele prevazute in actul constitutiv in conformitate cu art.8 lit.i'. Pentru a-si exercita dreptul de informare, actionarii pot solicita conducerii societatii copii legalizate de pe documentele societatii, pe cheltuiala actionarilor.

In urma consultarii documentelor privitoare la gestiunea societatii, actionarii vor putea sesiza consiliul de administratie, acesta fiind obligat sa raspunda in scris, in termen de 15 zile de la inregistrarea sesizarii. In cazul in cere consiliul de administratie nu va raspunde in termenul de 15 zile prevazut de art.135, actionarii se vor adresa instantei competente, care va putea obliga societatea la plata unei sume de bani pentru fiecare zi de intarziere. Aceasta suma de bani reprezinta daune sau amenzii civile prevazute de legiuitor in cazul obligatiilor de ,,facere'.

Dreptul de a solicita efectuarea unei expertize privind gestiunea societatii

Potrivit art.133 alin.(l), unul sau mai multi actionari care detin cel putin 10% din actiunile reprezentand capitalul social, vor putea cere interventia unor experti pentru a analiza anumite operatiuni din gestiunea societatii. Expertii vor fi obligati sa intocmeasca un raport, pe care sa-1 inmaneze actionarilor si cenzorilor societatii spre a fi analizat si a se decide in consecinta. Conform art.136 alin.2, „Onorariile expertilor vor fi suportate de catre societate, cu exceptia cazului cand actionarii care au facut sesizarea au fost de rea - credinta '.

Functionarea societatii in comandita pe actiuni

Actionarii comanditari si actionarii comanditati

In principiu, regulile aplicabile societatii pe actiuni functioneaza si in cazul societatii in comandita pe actiuni. Avand in vedere insa existenta celor doua categorii de actionari, respectiv comanditari si comanditati, capitolul 5 din Legea nr.31/1990, republicata, are in vedere anumite dispozitii specifice. Asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar pentru datoriile societatii, lor fiindu-le aplicabile interdictiile specifice asociatilor din societatile in nume colectiv.

Comanditarilor le vor fi in schimb aplicabile dispozitiile specifice comanditarilor din societatile in comandita simpla.

Administrarea societatii

Administrarea societatii va fi asigurata numai de catre actionari comanditati, neexistand posibilitatea, asa cum se intampla in cazul societatii de capital, ca acestia sa fie persoane care nu au calitatea de actionari. Revocarea administratorilor este de competenta adunarii generale a tuturor actionarilor, comanditati si comanditari, in baza hotararii luate cu majoritatea ceruta pentru adunarile extraordinare.

In tacerea legii si avand in vedere faptul ca sunt reglementate in mod specific adunarii extraordinare numai in cazul societatilor pe actiuni, ar rezulta ca este necesar cvorumul specific stabilit pentru adunarile extraordinare din cadrul societatilor pe actiuni. In situatia revocarii unui administrator, acesta, si dupa incetarea mandatului sau, are o raspundere nelimitata fata de terti pentru obligatiile contractate in timpul mandatului sau. Lege admite insa posibilitatea ca administratorul in cauza sa se intoarca intr-o asemenea situatie cu o actiune de regres, indreptata impotriva societatii, evident in situatia in care in sarcina sa nu se poate retine nici o culpa[7].

Aceeasi majoritate este necesara si in situatia in care se impune numirea unui administrator in urma vacantarii postului din consiliul de administratie sau in situatia in care societatea nu mai are administrator, atunci cand administratorul anterior a decedat, a devenit incapabil sau mandatul sau a expirat.

In situatia in care societatea este administrata de mai multi administratori, numirea unui nou administrator este supusa aprobarii celorlalti administratori. Acceptarea numirii, astfel realizata, presupune, totodata, si acceptarea faptului ca noul administrator devine asociat comanditat in societate.

Controlul societatii

Pornind de la dispozitia de principiu cuprinsa in art.181 din Legea nr.31/1990, republicata, rezulta ca reglementarile referitoare la cenzorii din societatile pe actiuni sunt perfect aplicabile si pentru societatile in comandita pe actiuni. In mod specific insa, conform art.185 din lege, se interzice administratorilor comanditati sa participe la deliberarile adunarii generale pentru alegerea cenzorilor. Legea stabileste ca o asemenea interdictie functioneaza chiar si in situatia in care administratorii comanditati poseda actiuni ale societatii.

6. Functionarea societatii cu raspundere limitata

A.Drepturile asociatilor in cadrul societatilor cu raspundere limitata

Principalele drepturi ale asociatilor in societatea cu raspundere limitata sunt:

dreptul de informare cu privire la societate;

dreptul la vot;

dreptul de a cere efectuarea unei expertize cu privire la gestiunea patrimoniului societatii;

dreptul de a actiona in justitie;

dreptul de a se retrage din societate;

dreptul la beneficii.

a) Dreptul Ia informare cu privire la societate

Asociatii au dreptul de a obtine de la administrator orice informatii necesare adoptarii unor hotarari care sunt de competenta adunarii generale. Dreptul de informare presupune obtinerea de catre oricare dintre asociati a unei copii de pe toate documentele prezentate de administrator. Astfel, oricare dintre asociati are dreptul de a cere administratorului, in orice moment, urmatoarele documente:

- bilantul, contul de rezultate si anexele;

- rapoartele administratorilor supuse adunarii generale pe ultimii trei ani;

- procesele-verbale ale adunarii generale (registrul de deliberari);

- inventarul cu privire la bunurile societatii.

Dreptul de a consulta aceste documente apartine persoanei care are calitatea de asociat sau a unui mandatar (imputernicit) al sau. In aceste conditii, se asigura posibilitatea ca asociatul sa fie insotit de un expert sau chiar de un avocat, in vederea exercitarii dreptului sau la informare.

b) Dreptul la vot

Oricare asociat poate sa intervina in viata societatii, in principal, prin exercitarea dreptului la vot in cadrul adunarilor generale ale asociatilor. Art.192 alin.l din Legea nr.31/1990, republicata, stabileste, cu valoare de principiu, faptul ca fiecare parte sociala da dreptul la un vot. Dreptul la vot se exercita, de regula, personal de catre fiecare asociat. Cu toate acestea, cu valoare de exceptie, legea romana recunoaste si posibilitatea exercitiului acestui drept prin corespondenta, in masura in care o asemenea posibilitate este prevazuta in mod expres de actul constitutiv. Este de observat faptul ca legea nu dezvolta mai mult procedura votului prin corespondenta (de exemplu, sa stabileasca daca este necesar ca scrisoarea prin care se exprima votul sa fie o scrisoare recomandata sau este suficient un vot transmis prin fax). De altfel, nici nu ar fi fost necesare dezvoltari suplimentare, atata vreme cat numai prin actul constitutiv se poate insera o clauza care permite votul prin corespondenta.

In aceste conditii, ar fi normal ca tot in actul constitutiv sa fie cuprinse toate precizarile cu privire la modul in care se realizeaza corespondenta. Avand in vedere faptul ca legea nu stabileste in mod expres nici o interdictie, rezulta ca dreptul de vot poate fi exercitat si prin mandatar. Mai mult decat atat, daca in cazul societatilor pe actiuni legea stabileste in mod expres faptul ca admite reprezentarea in adunarea generala a maximum 5 actionari, o astfel de limitare nu exista si in cazul asociatilor din societatile cu raspundere limitata.

Nu este mai putin adevarat insa si faptul ca relatiile dintre asociati in cadrul societatilor cu raspundere limitata fiind apropiate de cele existente in cadrul societatilor de persoane, pot fi considerate relatii intuitu persoane. Cu toate acestea, atat in practica s-a considerat ca dreptul la vot poate fi exercitat direct sau prin mandatar.

Astfel, pot reprezenta interesele asociatului in cadrul adunarii generale a asociatilor, exprimand votul in locul acestuia, un alt asociat sau chiar o terta persoana, cu conditia ca reprezentantul sa aiba un mandat special. Prin actul constitutiv al societatii se poate limita insa posibilitatea interventiei unui tert ca reprezentant al asociatului in cadrul adunarii generale. Mandatarul este imputernicit sa-1 reprezinte pe asociat in cadrul adunarilor generale, avand drept de vot pentru o parte din partile sociale si sa voteze personal pentru cealalta parte.

Cu toate acestea, conform art.126 administratorii nu pot vota, in baza actiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in discutie.



c) Dreptul de a cere efectuarea unei expertize cu privire la gestiunea patrimoniului societatii

Practic, asociatul are dreptul de a solicita expertiza cu privire la una sau mai multe operatii de gestiune.Daca raportul de expertiza pune in evidenta unele aspecte negative in gestiunea societatii, acesta poate fi un motiv intemeiat pentru revocarea administratorului si pentru o eventuala actiune in responsabilitatea acestuia. Cheltuielile legate de efectuarea expertizei vor fi suportate de catre societate si, in cazul stabilirii unei vinovatii a administratorului, acestea vor fi recuperate de la administratorul vinovat.

d) Dreptul de a actiona in justitie

Asociatii beneficiaza de urmatoarele actiuni in justitie:

actiunea individuala impotriva administratorului

Fiecare asociat, in mod individual, beneficiaza de o asemenea actiune in cazul in care administratorul, printr-o fapta personala, a cauzat un prejudiciu unui asociat (de exemplu, nu i-a platit la timp dividendele cuvenite, desi s-a dispus partajarea si distribuirea catre asociati). O asemenea actiune are intotdeauna un caracter personal.

Totodata, potrivit art.217 si 218 din Legea nr.31/1990, republicata, oricare dintre asociati poate cere instantei de judecata excluderea administratorului asociat care comite frauda in dauna societatii sau care se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau a altora.

actiunea colectiva impotriva administratorului

Aceasta actiune permite tuturor asociatilor sau numai unora dintre ei de a obtine repararea prejudiciului cauzat de administratorul societatii. Despagubirile la care va fi obligat administratorul se platesc societatii comerciale, si nicidecum asociatilor care au actionat injustitie.

actiunea individuala sau colectiva impotriva hotararilor adoptate de adunarea generala a asociatilor

Aceasta actiune este formulata impotriva societatii si are ca obiect anularea hotararii adunarii generale, daca aceasta contravine actului constitutiv al societatii sau contravine legii. Avand in vedere dispozitiile art.196 din Legea nr.31/1990, republicata, conform carora regulile existente pentru societatile pe actiuni, cu privire la atacarea unei hotarari a adunarii generale sunt aplicabile si pentru cazul societatilor cu raspundere limitata, rezulta ca o actiune poate fi introdusa de oricare dintre asociatii care nu au luat parte la adunarea generala sau au votat si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei. Hotararea adunarii generale poate fi atacata in instanta chiar de catre administrator, caz in care societatea va fi reprezentata in justitie de persoana desemnata de presedintele instantei, dintre asociati. In momentul intentarii actiunii de anulare, reclamantul poate cere presedintelui instantei suspendarea executarii hotararii atacate.

Cererea de suspendare poate fi admisa sau respinsa. In ipoteza admiterii suspendarii executarii hotararii, presedintele instantei poate obliga pe reclamant la plata unei sume de bani, cu titlu de garantie, numita cautiune, impotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs in termen de 15 zile de la pronuntare.

e) Dreptul de a se retrage din societate

Orice asociat se poate retrage din societate daca nu este de acord cu hotararea adunarii generale privind modificarea actului constitutiv al societatii. Retragerea din societate intervine daca:

- fie s-a prevazut in statutul societatii dreptul de retragere;

- fie ca exista acordul tuturor asociatilor;

- fie, pentru motive temeinice, instanta judecatoreasca a admis o asemenea solutie.

Asociatul care se retrage din societate are dreptul la beneficii pana in ziua retragerii, insa incasarea lor se va face in momentul repartizarii lor, conform prevederilor statutare. Asociatul care se retrage nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la o suma care sa reprezinte valoarea acesteia. Daca in momentul retragerii sunt operatii in curs de executare, asociatul este obligat sa suporte consecintele acestora si nu va putea sa incaseze partea ce i se cuvine decat dupa terminarea operatiilor respective.

f) Dreptul la beneficii

Asociatul are dreptul la incasarea beneficiilor atat in timpul functionarii societatii, cat si in cazul dizolvarii si lichidarii acesteia.

In timpul functionarii societatii, dreptul asociatilor de a participa la beneficii se concretizeaza in dreptul la dividende. In fiecare an, daca rezultatele societatii permit acest lucru, adunarea generala a asociatilor poate sa decida distribuirea catre asociati a unei fractiuni din beneficii.

Astfel, dividendele se acorda numai in masura in care, la nivelul societatii, se obtin venituri reale, constatate ca atare prin bilantul contabil. De regula, dividendele se atribuie in functie de partile sociale detinute, fiecare asociat determinand o suma de bani proportionala cu numarul de titluri pe care le detine, adica sub forma unui procent din capitalul social. In actul constitutiv se va arata aceasta cota procentuala ce revine fiecarui asociat din beneficiile societatii.

In actul constitutiv al societatii se poate stabili si o repartitie inegala a beneficiilor, intemeiata pe alte criterii decat numarul partilor sociale detinute de fiecare asociat (de exemplu, pentru asociatul care participa activ la viata societatii, fie prin cunostintele sale profesionale, fie prin alte modalitati). Singura limitare in privinta repartizarii beneficiilor este cea referitoare la interzicerea clauzelor leoniene prin care un asociat ar fi exclus categoric de la beneficii. Cu ocazia dizolvarii si lichidarii societatii, fiecare asociat va primi din activul patrimoniului societatii ceea ce a aportat la capitalul social (de regula, sub forma unei sume de bani), dupa plata tuturor datoriilor pe care le are asociatul fata de tertele persoane. In functie de rezultatele societatii, asociatii au dreptul si la alte sume de bani sau bunuri in natura, care se distribuie, de regula, in functie de cota procentuala pe care o are fiecare asociat din capitalul social. Actul constitutiv al societatii poate sa prevada o distribuire inegala a rezultatelor obtinute cu ocazia lichidarii.

B.Obligatiile asociatilor in cadrul societatilor cu raspundere limitata

Principalele obligatii ale asociatilor in societatea cu raspundere limitata sunt:

participarea la pierderi;

obligatia de non-concurenta;

a) Participarea la pierderi

Participarea la pierderile societatii se face, de regula, in functie de numarul de parti sociale detinute de fiecare asociat. Totusi, prin actele constitutive ale societatii pot deroga de la aceasta regula, stabilind o participare inegala a asociatilor la pierderile societatii. In actul constitutiv al societatii trebuie sa se prevada cota in procente de participare a asociatilor la pierderi. Singura limitare este asa numita clauza leoniana, prin care un asociat nu poate fi descarcat in totalitate de pierderi la fel ca si atunci cand s-ar dispune ca un asociat sa suporte in totalitate pierderile.

Spre deosebire de modul de reglementare a participarii la beneficii a asociatilor, reglementarea referitoare la participarea la beneficii presupune doua elemente de esenta, respectiv:

- participarea la pierderi este limitata la valoarea aporturilor la capitalul social al asociatilor, potrivit principiului raspunderii limitate care caracterizeaza aceasta forma de societate;

- participarea la pierderi este adesea constatata in momentul dizolvarii societatii.

Concret, dupa realizarea activului (incasarea creantelor) si plata pasivului (achitarea datoriilor), societatea trebuie sa restituie asociatilor aportul pe care 1-au adus la constituirea societatii. Daca nu este posibil acest lucru, societatea va rambursa numai o parte din aceste aporturi, situatie in care asociatii vor suporta in mod definitiv pierderile reprezentand diferenta dintre valoarea aportata si cea primita. In mod exceptional, societatea poate sa micsoreze capitalul social daca se constata pierderi, situatie in care asociatii vor schimba partile sociale anterioare cu noile parti sociale, care vor avea o valoare mai mica. Diferenta de valoare intre titlurile detinute anterior si cele detinute dupa reducerea capitalului constituie o pierdere pe care o suporta asociatii.

b) Obligatia de non-concurenta

Obligatia de non-concurenta a asociatilor decurge, de regula, dintr-o clauza contractuala. Pentru administrator, obligatia de non-concurenta este prevazuta de lege. Astfel, potrivit art.145 alin.5 din Legea nr.31/1990, republicata, administratorii nu pot primi, fara autorizarea adunarii asociatilor, mandatul de administratori in alte societati concurente pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea revocarii si raspunderii pentru daune.

Obligatia de non-concurenta poate fi prevazuta si in contractul de munca ori de cate ori asociatii au in acelasi timp si calitatea de angajat al societatii respective. Pentru a se stabili o clauza de non-concurenta, trebuie sa se respecte doua reguli fundamentale:

- limitarea clauzei in timp (durata) si spatiu (teritoriu);

- stabilirea unor limite concrete cu privire la activitatea care nu trebuie sa fie exercitata de asociati.

Raspunderea asociatilor in societatea cu raspundere limitata

In principiu, asociatii nu sunt raspunzatori de gestiunea societatii atata vreme cat aceasta este sarcina administratorului. Cu toate acestea, legea stabileste doua situatii in care se retinea direct raspunderea asociatilor, amandoua in legatura cu aportul asociatilor la capitalul social, respectiv:

• in momentul constituirii societatii, daca declara fals in legatura cu aportul la capitalul social, adica aporteaza bunuri care nu-i apartin din punct de vedere juridic.

Asociatul in cauza va raspunde fata de societate pentru evictiune, care provine fie de la terta persoana care pretinde ca dovedeste ca are un drept asupra bunului aportat, fie chiar de la un asociat, care se obliga sa aporteze acelasi bun unei alte societati;

daca valoarea aportului in natura este mai mica decat cea declarata de asociatul care s-a obligat la acel aport.

Adunarile generale

Adunarea asociatilor reprezinta forma de organizare care permite elaborarea si exprimarea in decizii si hotarari a vointei sociale. In ansamblul societatii comerciale, adunarea societatilor reprezinta cel mai important organ de conducere, avand plenitudine de competenta si atributii. Astfel, cu titlu exemplificativ, adunarea generala are si urmatoarele atributii:

- numeste celelalte organe ale societatii sau le revoca;

- fixeaza limitele de competenta a organelor numite de ea;

- exercita controlul asupra activitatii organelor societatii;

- decide modificarea actului constitutiv al societatii, in concordanta cu necesitatile decurgand din scopul urmarit.

Adunarea asociatilor din societatile cu raspundere limitata reprezinta organul de decizie suprem al societatii, constituit din totalitatea asociatilor. Ca regula generala, in adunarea generala o hotarare se adopta cu votul asociatilor reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale. Societatea cu raspundere limitata, fiind o forma de societate care se intemeiaza pe increderea personala dintre asociati, foloseste in formularile sale, cu precadere, expresia „o participare personala individuala'.

Exceptiile de la participarea personala a asociatilor sunt prevazute de lege, ori prevazute in actul constitutiv.

Prin exceptie, conform art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicata, in cazul adoptarii unei hotarari ce presupune modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor.

Dispozitia legala are caracter supletiv, deoarece prin actul constitutiv se poate deroga de la norma legala. Adunarea generala se convoaca la sediul societatii cel putin o data sau ori de cate ori este nevoie. Convocarea se face de catre administratorul societatii.

Prin exceptie, convocarea adunarii asociatilor se poate face si de catre un asociat sau un numar de asociati care reprezinta cel putin l/4 din capitalul social, cu obligatia de a arata scopul convocarii.

De asemenea, cenzorii sunt obligati sa convoace adunarea generala cand acest lucru nu a fost facut de catre administrator.

Convocarea adunarii generale se face in forma in care este prevazuta in actul constitutiv. In lipsa unei asemenea stipulatii convocarea se face prin scrisoare recomandata. Convocarea adunarii generale trebuie facuta cu cel putin 10 zile inaintea de ziua fixata pentru tinerea sedintei. Potrivit art.189 din Legea nr.31/1990, republicata, adunarii generale ii revin urmatoarele obligatii:

- sa aprobe bilantul contabil si sa stabileasca repartizarea beneficiului net;

- sa desemneze pe administratori si cenzori, sa-i revoce si sa le dea descarcare pentru activitatea lor;

- sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele pricinuite societatii, desemnand si persoana insarcinata sa o exercite;

- sa modifice actul constitutiv.

Hotararile asociatilor se iau in adunarea generala. Exista posibilitatea ca votarea sa se faca si prin corespondenta. In situatia in care adunarea generala legal constituita nu poate lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti.

Legea stabileste anumite interdictii in cazul unui conflict de interese intre societate si asociati.

De exemplu, potrivit art.193 alin.23 din lege, un asociat nu-si poate exercita dreptul de vot in cazul deliberarilor in adunarea generala referitor la aporturile sale in natura sau la actele juridice incheiate intre el si societate. Hotararile adunarii generale sunt obligatorii pentru toti asociatii, inclusiv pentru cei care au participat la vot sau pentru cei care au votat impotriva. Spre deosebire de hotararile adunarii generale a actionarilor, pentru hotararile adunarii asociatilor legea nu cere aducerea acestora la cunostinta tertilor. In cazul in care, printr-o hotarare a adunarii asociatilor, unui asociat i se incalca drepturile, acesta are posibilitatea de a cere in instanta anularea hotararii.

Administratorii societatii

a) Notiune

Realizarea obiectului social si a scopului pentru care a fost constituita societatea devine posibila numai prin executarea actelor de administrare si gestionare. Ca operatiune juridica, administrarea societatii presupune exercitarea atributelor de posesie, folosinta si dispozitie asupra fondului de comert si a celorlalte elemente ale patrimoniului, precum si savarsirea de acte de conservare, administrare sau dispozitie in legatura cu aceste bunuri.

Cele mai numeroase acte vor fi desigur cele legate de operatiunile comerciale. Ele au menirea de a face productive bunurile societatii si a obtine beneficii in numele si in interesul firmei si al asociatilor.

b) Numire si revocare

Societatea poate fi admisa de unul sau mai multi administratori, asociati sau neasociati, numiti prin actul constitutiv sau de adunarea generala. Administratorii nu pot primi, fara autorizarea adunarii generale, mandatul de administrator in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca acelasi fel de comert ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea revocarii si raspunderii pentru daune. Asa cum rezulta din dispozitiile Legii nr.31/1990, republicata, exista o dubla alternativa pentru numirea administratorilor, respectiv prin actul constitutiv sau ulterior constituirii societatii si inmatricularii ei.

Reprezentantii societatii, spunea legea, sunt obligati sa depuna la registrul comertului semnaturile lor in termen de 15 zile de la data inmatricularii, daca au fost numiti prin actul constitutiv, iar cei alesi in timpul functionarii societatii in termen de 15 zile de la alegere.

Potrivit dispozitiilor art.77 din Legii nr.31/1990, republicata, (dispozitie care priveste societatile in nume colectiv, dar care se aplica si societatii cu raspundere limitata), asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixandu-le puterile, durata insarcinarii, eventuala lor remuneratie, afara de cazul daca prin actul constitutiv se dispune astfel. Aceeasi majoritate este ceruta si pentru revocarea din functie a administratorilor. Totusi, tinand cont de dispozitiile art.189 din lege, se impune ca desemnarea administratorilor sa se faca cu respectarea dublei majoritati (majoritatea cu privire la numarul asociatilor si numarul partilor sociale), si nu numai majoritatea capitalului social, asa cum prevede art.77 din lege. Cum legea nu stabileste o derogare de la regula dublei majoritati, nu se poate inlatura aplicarea ei pe baza dispozitiilor de trimitere prevazute in art. 193 alin.3 din Legea nr.31/1990, republicata.

In ce priveste revocarea administratorilor, aceasta se poate face prin votul tuturor asociatilor, daca administratorii au fost numiti prin actul constitutiv, sau cu votul majoritatii absolute a asociatilor si a partilor sociale, daca administratorii au fost desemnati de catre adunarea asociatilor. In cazul revocarii administratorului numit prin actul constitutiv, practic intervine o modificare a actului constitutiv prin inlocuirea unui administrator, fapt ce determina adoptarea unei hotarari cu unanimitate de voturi. In situatia in care prin actul constitutiv sunt numiti doi sau mai multi administratori, asociatii pot stabili ca acestia sa isi exercite mandatul impreuna sau individual. In cazul in care ei lucreaza impreuna, deciziile se iau cu unanimitate de voturi, iar in caz de divergenta vor decide asociatii in cadrul adunarii generale, in conditiile art.187 din Legea nr.31/1990, republicata.

c) Atributii

Administratorii societatii cu raspundere limitata pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului societatii, afara de restrictiile stabilite prin actul constitutiv. Art.198 din Legea nr.31/1990, republicata, prevede obligatia administratorilor de a tine un registru al asociatilor societatii. Nerespectarea acestei obligatii atrage raspunderea personala si solidara a administratorilor pentru prejudiciile cauzate societatii. Administratorii au obligatia, prin lege, de a convoca adunarea asociatilor. Daca prin actul constitutiv nu s-a stabilit care dintre administratori este reprezentant al societatii, dreptul de reprezentare apartine fiecaruia dintre ei.

d) Raspundere

Administratorul raspunde pentru prejudiciile cauzate societatii sau chiar tertelor persoane, indiferent daca este asociat sau neasociat.

Raspunderea civila intervine ori de cate ori administratorul cauzeaza prin actele pe care le indeplineste un prejudiciu. Daca sunt mai multi administratori ei raspund solidar. In cazul raspunderii solidare, oricare dintre administratori poate fi obligat pentru acoperirea intregii pagube.

Potrivit art.73 din Legea nr.31/1990, republicata, administratorii raspund solidar fata de societate pentru:

- realitatea varsamintelor efectuate de asociati;

- existenta reala a dividendelor platite;

- existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;

- exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale;

- stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea sau actul constitutiv le impun.

Administratorul care a platit paguba are posibilitatea unei actiuni in regres impotriva celorlalti administratori pentru a fi despagubit de ceilalti, fiecare participand la acoperirea pagubei proportional cu vina pe care o are.

Actiunea in raspundere impotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii, insa acestia o vor exercita numai in caz de faliment al societatii. Administratorul raspunde penal in cazul savarsirii unor fapte considerate infractiuni atat de catre Codul penal, cat si legile extrapenale care contin dispozitiile penale (din Legea nr.31/1990, republicata, Legea nr.87/1994).

Retragerea si excluderea asociatului din societate

a) Retragerea

Retragerea asociatului dintr-o societate cu raspundere limitata este reglementata de dispozitiile art.222 din Legea nr.31/1990, republicata, care privesc retragerea asociatului din societatea in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata. Retragerea asociatilor este posibila in urmatoarele conditii:

- in cazurile prevazute in actul constitutiv;

- cu acordul tuturor celorlalti asociati;

- in lipsa unor prevederi in actul constitutiv sau cand nu se realizeaza acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, in baza unei hotarari a tribunalului, supusa numai recursului, in termen de 15 zile de la comunicare.

Drepturile asociatului retras cuvenite pentru partile sale sociale se stabilesc fie prin acordul asociatilor, fie printr-un expert desemnat de asociat, fie de catre tribunal in caz de neintelegere.

b) Excluderea

Potrivit art.222 din Legea nr.31/1990, republicata, poate fi exclus din societate cu raspundere limitata asociatul care se afla in una din urmatoarele situatii:

a) asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu raspundere nelimitata in stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;

c) asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept in administratie ori contravine dispozitiilor art. 80 si 82;

d) asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora.

Excluderea se pronunta prin hotarare judecatoreasca, la cererea societatii sau a oricarui asociat. Hotararea irevocabila de excludere se va depune, in termen de 15 zile, la oficiul registrului comertului pentru a fi inscrisa, iar dispozitivul hotararii se va publica la cererea societatii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.

Drepturile asociatului exclus sunt:

- sa participe la beneficii, calculate pana la data excluderii din societate;

- sa incaseze o suma de bani corespunzatoare partii pe care o detine din capitalul social.

In ce priveste obligatiile asociatului exclus acesta raspunde de pierderi pana la data excluderii. De asemenea, pentru operatiunile in curs de executare asociatul exclus este obligat sa suporte consecintele si nu va putea retrage partea ce i se cuvine decat dupa terminarea operatiunilor.



de exemplu, prezentarea unui act de donatie in care sa se arate ca sumele respective au fost donate de terte persoane sotului care urmeaza sa se asocieze si sa aporteze la capitalul social sumele respective

mobile, imobile, corporale sau incorporale

cu exceptia cazului cand in actele constitutive ale societatii s-a prevazut ca riscul pieirii fortuite se transmite de la asociat catre societate, in momentul predarii bunului

art.143 din Legea nr.31/1990 republicata

art.136, alin.1 din legea 31/1990 republicata

PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 236 din 27 mai 1999

art.189, alin.5 din legea 31/1990






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1129
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site