Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Garantarea obligatiilor

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Garantarea obligatiilor

1. Garantiile personale. Fidejusiunea (cautiunea).




2. Garantiile reale: a) dreptul de retentie; b) gajul; c) ipoteca; d) privilegiile.

Garantarea obligatiilor. Notiune. Existenta oricarei obligatii este executarea ei. Garantarea obligatiei constituie o masura de asigurare a acestei executari, in plus confera creditorului garant anumite prerogative suplimentare, constand, de regula, fie intr-o prioritate fata de ceilalti creditori, fie in posibilitatea ca, in caz de neexecutare din partea debitorului, sa urmareasca pe o alta persoana, care s-a angajat sa execute ea obligatia ce revenea debitorului.

Clasificarea garantiilor. Garantiile se clasifica in: personale si reale.

Garantiile personale constau in angajamentul pe care o alta persoana decat debitorul principal si-l asuma fata de creditor, de a executa obligatia. Este cazul fidejusiunii.

Garantiile reale constau in afectarea speciala a unui bun pentru garantarea obligatiei in instituirea unui drept accesoriu. Este cazul gajului, ipotecii si a privilegiilor reale.

O forma de garantie reala imperfecta este asa-numitul drept de retentie.

1. Garantiile personale. Fidejusiunea (cautiunea). Definitie. Fidejusiunea sau cautiunea este contractul prin care o persoana fidejusor se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca acesta nu o va executa.

Fidejusiunea este de trei feluri: conventionala cand debitorul si creditorul cad de acord pentru aducerea unui garant; legala cand printr-o dispozitie a legii, debitorul este obligat sa aduca pentru garantarea obligatiilor ce-i revin; judecatoreasca cand intr-o cauza litigioasa, instanta poate dispune aducerea unui fidejusor, care sa garanteze executarea obligatiei unei persoane.

Caractere juridice. Fidejusiunea este un contract accesoriu. Astfel, fidejusiunea urmeaza soarta obligatiei principale, cat priveste cauzele de validitate si de stingere. Exceptie in cazul minoritatii debitorului. De asemenea, fidejusiunea nu poate intrece ca intindere datoria debitorului si nici nu poate fi facuta in conditii mai oneroase. Fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale se intinde si la toate accesoriile acelei obligatii, precum si la cheltuielile necesitate de urmarirea silita.

Fidejusiunea este un contract consensual, in sensul ca simplul acord de vointa al partilor este suficient pentru incheierea lui valabila. Incheierea lui in forma scrisa este necesara pentru proba contractului.

Fidejusiunea este un contract unilateral, intrucat da nastere la o singura obligatie.

Fidejusiunea este un contract cu titlu gratuit, fidejusorul neurmarind sa obtina o compensatie.

Conditii cerute in persoana fidejusorului. Fidejusorul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie capabil de a contracta; sa fie solvabil daca devine insolvabil trebuie adus un alt fidejusor, cu exceptia cazului in care fidejusorul devenit insolvabil fusese stabilit de catre creditor; sa aiba domiciliul in raza teritoriala a curtii de apel in care trebuie sa execute obligatia.

Obligatiile care pot fi garantate. Pot fi garantate orice obligatii, chiar si acele intuitu personae. De asemenea, pot fi garantate obligatiile existente si viitoare, chiar eventuale.

Efectele fidejusiunii. Fidejusiunea produce efecte privite din mai multe puncte de vedere:

1) al raporturilor dintre creditor si fidejusor. In principiu, creditorul poate urmari direct pe fidejusor.

Fidejusorul poate invoca unele exceptii si anume:

a) beneficiul de discutiune. Invocarea beneficiului de discutiune la cele dintai lucrari indreptate contra sa (sechestru, proces-verbal de situatie). Fidejusorul trebuie sa indice creditorului bunurile debitorului principal care pot fi urmarite si sa avanseze cheltuieli necesare urmaririi acestor bunuri. Bunurile indicate de fidejusor sa se afle pe raza teritoriala a curtii de apel in care trebuie sa se faca plata.

Nu se poate invoca beneficiul de discutiune in cazul in care fidejusorul a renuntat la el ori daca s-a obligat in solidar, cat si in cazul fidejusiunii judecatoresti.

b) beneficul de diviziune. Este ipoteza in care exista mai multi fidejusori pentru una si aceeasi datorie.

In principiu, fiecare raspunde pentru datoria intreaga, insa poate fi inlaturat prin invocarea beneficiului de diviziune.

Nu poate fi invocat beneficiul de diviziune atunci cand s-a renuntat la el si in caz de solidaritate.

c) exceptii de ordin general. Fidejusorul poate invoca exceptii personale ce decurg din insusi contractul de fidejusiune. De asemenea, fidejusorul poate invoca exceptii inerente obligatiei debitorului principal.

2) al raporturilor dintre fidejusor si debitorul principal. Daca fidejusorul a platit, el se poate intoarce impotriva debitorului reclamand: suma platita; dobanda la suma platita din ziua cand i-a notificat debitorului ca a facut plata; daune-interese.

Temeiul regresului il constituie subrogatia legala, mandatul ori gestiunea de afaceri.

Fidejusorul beneficiaza de solidaritate in cazul codebitorilor solidari.



Fidejusorul poate pierde dreptul de regres impotriva debitorului, daca:

- nu a instiintat pe debitor despre efectuarea platii, astfel ca acesta a platit a doua oara;

- a platit datoria fara sa fi fost urmarit si fara sa fi instiintat pe debitor, iar acesta face dovada ca ar fi avut mijloace de stingere a datoriei.

3) al raporturilor dintre fidejusori. Fidejusorul care a platit datoria se poate intoarce, printr-o actiune de regres divizibila impotriva celorlalti fidejusori, in cazurile prevazute de la art. 1673 Cod civil.

Stingerea fidejusiunii. Fidejusiunea se poate stinge in mod indirect, ca urmare a stingerii obligatiei principale (art. 1681 Cod civil), cu exceptia subrogarii unui tert, prin plata, in drepturile creditorului.

Fidejusiunea se poate stinge pe cale directa, independent de soarta obligatiei principale. Moduri generale de stingere: remiterea de fidejusiune; confuziunea din creditor si fidejusor; compensatia opusa de fidejusor.

Modul specific de stingere al fidejusiunii este in ipoteza in care din culpa creditorului, fidejusorul nu ar mai avea posibilitatea sa dobandeasca privilegiile si ipotecile de care beneficia creditorul.

2. Garantiile reale: a) Dreptul de retentie. Definitie. Dreptul de retentie este acel drept de garantie imperfect in virtutea caruia cel ce detine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa retina lucrul respectiv, sa refuze deci restituirea, pana ce creditorul titular al bunului ii va plati sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, intretinerea ori imbunatatirea acelui bun.

Conditia debitum cum re iunctum, inseamna ca detinerea lucrului si creanta corelativa sunt prilejuite de acelasi raport juridic.

Natura juridica. Efecte. Dreptul de retentie este un drept real de garantie imperfect, fiind o garantie pur pasiva, care nu da drept la urmarire.

Dreptul de retentie poate fi opus: creditorilor chirografari, celor privilegiati si ipotecari ai detinatorului, daca privilegiile si ipotecile s-au nascut ulterior intrarii lucrului in detentia retentorului. Poate fi opus si subdobanditorilor ulteriori ai lucrului.

Dreptul de retentie este indivizibil.

Dreptul de retentie confera o simpla detentie precara, deci nu o posesie.

Dreptul de retentie poate fi invocat pe cale de exceptie in litigii privind restituirea lucrului ori pe calea contestatiei la executare, daca dreptul de retentie s-a nascut ulterior hotararii de restituire sau daca in procesul dintre parti problema restituirii ori a evacuarii nu a fost in mod de sine-statator discutata.

b) Gajul. Definitie. Potrivit Codului civil, gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil pentru garantarea datoriei (art. 1685 Cod civil).

Gajul prezinta doua forme, si-anume: gajul cu deposedare si fara deposedare. Dupa modul in care se stabileste obligatia de a constitui gajul: conventional, legal si judecatoresc.

Caracterele juridice. Gajul este un contract accesoriu fata de raportul principal de obligatie pe care-l garanteaza, este un contract real, deoarece contractul nu ia nastere decat prin remiterea efectiva a bunului gajat si este un contract unilateral, deoarece da nastere unei singure obligatii.

Constituirea gajului. Anumite conditii se cer intrunite pentru constituirea gajului, dintre care unele se refera la persoana debitorului, altele la obiectul gajat, iar altele la formalitatile necesare constituirii.

Astfel, persoana constituitorului trebuie sa fie proprietarul bunurilor gajate si sa aiba capacitate deplina de exercitiu. Bunurile care urmeaza a fi gajate trebuie sa se afle in circuitul civil.

Cu privire la formalitatile necesare constituirii trebuie facute unele precizari, si-anume:

- gajul se constata printr-un inscris inregistrat continand suma datorata, felul si natura lucrurilor gajate. Inregistrarea consta in pastrarea unui exemplar de pe inscrisul constator al gajului de catre operatorul de Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare si luarea avizului de garantie, potrivit Legii nr. 99/1999, Titlul VI. Inscrisul si inregistrarea nu constituie conditii de validitate a gajului, ci pentru asigurarea opozabilitatii fata de terti;

- daca bunul gajat este un bun mobil incorporal (creanta), pentru opozabilitatea fata de terti, se cere intocmirea unui inscris inregistrat si notificarea debitorului creantei garantate.

Efectele gajului. Creditorul are urmatoarele drepturi si obligatii:

- sa retina lucrul pana la achitarea integrala a datoriei;

- dreptul de a revendica bunul, cu exceptia cazului aratat de art. 1909 Cod civil;

- are calitatea de detentor precar;

- raspunde de pierderea ori deteriorarea bunului din culpa sa;

- nu are dreptul de a se folosi de lucru, in caz contrar poate fi pus sub sechestru;

- sa restituie bunul daca datoria a fost achitata. Creditorul are un drept de retentie pentru cheltuielile necesare si utile.

In caz de neachitare a obligatiei de catre debitor duce la retinerea lucrului in contul creantei, pe baza unei expertize judiciare sau la vanzarea la licitatie avand un drept de preferinta la distribuirea pretului obtinut in urma vanzarii bunului.

Stingerea gajului. Gajul se stinge ca o consecinta a stingerii ori desfiintarii obligatiei principale.

Supravietuirea gajului fata de obligatia principala este in cazul contractarii unei altei datorii care a devenit exigibila inaintea obligatiei garantate prin gaj.

Stingerea independent de obligatia principala; la randul sau, gajul se poate stinge prin moduri generale de stingere a obligatiilor.

In cazul stingerii ca efect al pieirii bunului ce formeaza obiectul gajului, in temeiul dispozitiilor art. 1721 Cod civil, prin subrogatie reala cu titlu particular, dreptului creditorului gajist se stramuta asupra indemnizatiei de asigurare sau asupra despagubirii.

c) Ipoteca. Definitie. Ipoteca este o garantie reala imobiliara afectata la plata unei obligatii.

Ipoteca este de doua feluri: conventionala atunci cand ia nastere din conventia partilor, cu formele prevazute de lege (art. 1749 alin. 2 Cod civil); legala ia nastere in virtutea unei dispozitii speciale a legii (art. 1749 alin.1 Cod civil).

Caracterele generale a tuturor felurilor de ipoteca:

a) este un drept real accesoriu. Ipoteca acorda titularului sau un drept de urmarire a bunului si un drept de preferinta fata de ceilalti creditori;

b) este o garantie imobiliara, intrucat priveste numai bunurile imobile;

c) este supusa principiului specializarii sub dublu aspect, sub sanctiunea nulitatii, trebuie sa fie determinata asupra imobilului afectat de garantie si trebuie sa fie indicata valoarea garantate.

d) ipoteca este indivizibila, adica ea continua sa existe asupra intregului imobil, chiar daca a fost platita o parte din datorie. In cazul unui partaj al unui imobil ipotecat, copartasul caruia i-a fost atribuit va trebui sa suporte intreaga datorie, garantia aparand ca fiind incorporata in imobil res non persona habet.



Ipoteca conventionala.

1. Capacitatea ceruta. Constituitorul trebuie sa aiba calitatea de proprietar actual al bunului. Bunurile viitoare ale debitorului nu pot forma obiectul unei ipoteci. De asemenea, constituitorul trebui sa aiba capacitatea deplina de exercitiu. Potrivit art. 129 din Codul familiei, ocrotitorul minorului nu poate ipoteca imobilul acestuia.

2. Conditii de forma. Ipoteca este un contract solemn, fiind necesara incheierea lui in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Tot sub sanctiunea nulitatii, trebuie mentionat dublul aspect al specializarii, si anume imobilul ipotecat si suma garantata.

Ipoteca legala. Acest fel de ipoteca ia nastere in virtutea unei dispozitii legale, fara a fi nevoie de incheierea unei conventii; sunt totusi cazuri in care este necesara o astfel de conventie.

Exemple de ipoteci legale:

- art. 1753 Cod civil ipoteca statului, a comunelor si a stabilimentelor publice asupra manuitorilor de bani publici aceasta ipoteca trebuie incadrata in prevederile Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor, agentilor economici, autoritati sau institutii publice.

- ipoteca prevazuta de art. 166 alin. 2 Cod procedura penala in privinta imobilelor sechestrate avand caracter asigurator.

- ipoteca prevazuta de Codul fiscal.

- ipoteca prevazuta de Decretul-lege nr. 61/1990 privind creditele acordate de C.E.C. pentru cumpararea de locuinte vor fi garantate prin constituirea unei ipoteci asupra locuintei dobandite.

Publicitatea ipotecii. Ipoteca este supusa publicitatii imobiliare in scopul realizarii opozabilitatii fata de terti. Tertii in aceasta materie sunt creditorii chirografari, ceilalti creditori ipotecari si dobanditorii ulteriori ai imobilului.

In conformitate cu prevederile art. 21 C. lit. a) din Legea nr. 7/1996, ipoteca se inscrie in partea a III-a din cartea funciara a imobilului asupra caruia se constituie.

Data cererii de inscriere in cartea funciara acorda si rangul ipotecii.

Inscrierea ipotecii conventionale conserva dreptul de ipoteca timp de 15 ani de la data cererii de inscriere in cartea funciara, dupa care se perima. Pentru conservarea efectelor inscrierii initiale, este necesar ca inainte de expirarea termenului sa se procedeze la reinnoirea inscrierii, cu indicarea numarului si datei primei cereri de inscriere. Ipoteca legala nu se perima, oricat timp ar trece de la data inscrierii ei. Daca se pune problema unei reinnoiri a inscriptiei ipotecii legale, legea cere ca aceasta sa se faca in termen de cel mult un an de la data cand a incetat cauza care a determinat-o.

Daca datoria este achitata in intregime, ipoteca ramane fara obiect, iar inscrierea ei trebuie sa fie radiata. Daca plata este numai partiala, inscriptia urmeaza a fi restransa prin operatiunea numita reducerea inscriptiei ipotecare.

Efectele ipotecii:

1. Debitorul pastreaza detentia imobilului pe care il poate instraina grevat de sarcina.

2. Creditorul are drept de urmarire si de preferinta.

3. Tertii dobanditori ai imobilului au la indemana urmatoarele posibilitati:

a) pot invoca exceptii, si anume: nulitatea actului de ipoteca, nulitatea inscriptiei ipotecare si exceptia de garantie contra evictiunii, daca creditorul urmaritor este mostenitorul vanzatorului de la care tertul a cumparat imobilul; exceptie similara este a beneficiului de discutiune daca au ramas alte imobile ipotecate, pentru aceeasi datorie, in patrimoniul debitorului principal;

b) procedura purgei, constand intr-o oferta pe care dobanditorul o face creditorului de a-i plati datoriile si sarcinile ipotecare;

c) plata creditorului urmaritor subrogare art. 1108 pct. 2 Cod civil;

d) delasarea imobilului in mana creditorului daca este capabil si nu este obligat personal in plata datoriei;

e) sa permita derularea procedurii de executare silita.

Stingerea ipotecii:

- pe cale accesorie: ca urmare a stingerii raportului de obligatie;

- pe cale principala: - prin renuntare;

- purga obtinuta de dobanditorul imobilului ipotecat;

- prescriptia achizitiva;

- anularea actului constitutiv al ipotecii;

- rezolutiunea dreptului de proprietate al creditorului;

- pieirea imobilului, caz in care ipoteca se stramuta asupra indemnizatiei de asigurare si a despagubirilor primite (art. 1721 Cod civil);

- exproprierea imobilului.

d) Privilegiile. Definitie. Privilegiul este dreptul recunoscut unui creditor, care decurge de regula din calitatea creantei sale, de a fi preferat celorlalti creditori, chiar daca acestia sunt gajisti sau ipotecari (art. 1722 Cod civil).

Clasificare. Privilegiile pot fi clasificate in trei categorii, in conformitate cu prevederile Codului civil. Astfel:

Privilegii generale:

a) privilegii generale asupra tuturor bunurilor debitorului, mobile si imobile (art. 1721 Cod civil);

b) privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile (art. 1729 Cod civil).

2. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile (art. 1730 Cod civil);

3. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile (art. 1737 Cod civil).

Natura juridica:

- unele sunt adevarate drepturi reale: toate privilegiile imobiliare speciale si unele privilegii mobiliare speciale (creditorul gajist si locatorul);

- celelalte privilegii mobiliare speciale si toate privilegiile generale constituie simple cauze de preferinta pe care legea le recunoaste unor creditori chirografari data fiind natura creantei.

1. Privilegiile generale. Sunt privilegii generale in Codul civil:

A. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile si imobile:

- privilegiul cheltuielilor de judecata;



privilegiul tezaurului public este reglementat, in prezent, de Codul de procedura fiscala.

B. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile; extinderea asupra imobilelor dupa ce au fost indestulati creditorii cu privilegii imobiliare si creditorii ipotecari:

- cheltuieli de judecata facute in interesul comun al creditorilor;

- cheltuieli de inmormantare a debitorului;

- cheltuieli pentru ingrijirea medicala facuta in cazul ultimei boli in decurs de un an inaintea decesului;

- creante din salarii;

- pretul obiectelor de subzistenta date debitorului si familiei sale in decurs de sase luni.

Ordinea in care se acorda:

- cheltuielile de judecata si executare trec inaintea tuturor creantelor in interesul carora au fost facute;

- privilegiul cheltuielilor de inmormantare trece inaintea tuturor celorlalte privilegii;

- privilegiile speciale primeaza inaintea tuturor celorlalte privilegii generale, altele decat cheltuielile de judecata si de inmormantare.

Ordinea de preferinta stabilita de dispozitiile Codului de procedura civila. Potrivit prevederilor art. 563 din Codul de procedura civila, In cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand, pana la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus si alti creditori titlurile lor, executorul judecatoresc procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:

a) creantele reprezentand cheltuieli de judecata, pentru masuri asiguratorii sau de executare silita, pentru conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, precum si orice alte cheltuieli facute in interesul comun al creditorilor;

b) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;

c) creantele rezultand din obligatia de intretinere, alocatii pentru copii sau obligatia de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

d) creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;

e) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;

f) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;

g) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;

h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

i) alte creante.

In cazul creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.

In conformitate cu prevederile art. 564, daca exista creditori care, asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de preferinta conservate, in conditiile prevazute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor vor fi platite inaintea creantelor prevazute la art. 563 alin. 1 lit. b). Prevederile art. 565 arata ca dobanzile si penalitatile sau alte asemenea accesorii ale creantei principale vor urma ordinea de preferinta a acestei creante.

2. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri mobile.

A. Privilegiile intemeiate pe ideea de gaj expres sau tacit:

- creditorul gajist;

- locatorului de imobile (15 zile de la mutarea mobilei);

- hotelierului;

- carausului (24 de ore de la preluare).

B. Intemeiate pe ideea sporirii patrimoniului debitorului: vanzatorul neplatit. C. Intemeiate pe ideea conservarii unor bunuri in patrimoniul debitorului: cheltuieli pentru conservarea unui bun mobil.

D. Concursul intre privilegiile speciale:

- cheltuieli pentru conservarea lucrului premerg celorlalte privilegii speciale mobiliare;

- privilegiile creditorului gajist, hotelierului si carausului premerg celui al vanzatorului neplatit al bunului mobil, afara de cazul in care ei au stiut cand au primit lucrul, ca pretul nu era inca platit;

- privilegiul locatorului premerge privilegiului vanzatorului neplatit, afara de cazul in care vanzatorul a facut cunoscut locatorului la momentul aducerii mobilierului, ca pretul nu este inca platit.

3. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri imobile.

- ipoteci privilegiate;

- decurg din ideea de imbogatire a patrimoniului debitorului cu bunul asupra caruia se poarta privilegiul:

a) privilegiul vanzatorului unui imobil pentru pretul neincasat al imobilului;

b) privilegiul celui ce a imprumutat bani cumparatorului pentru plata imobilului catre vanzator;

c) privilegiul copartasului pentru garantia impartelii si a sumelor pe care acestia si le datoreaza intre ei (se conserva prin efectuarea inscriptiei in termen de 60 de zile de la actul de imparteala sau de adjudecare);

d) privilegiul arhitectului, constructorului si lucratorului inscrierea procesului-verbal de expertiza pentru determinarea valorii creantei;

e) privilegiul celui ce a imprumutat pe beneficiarul lucrarii cu bani pentru plata lucratorilor, constructorilor;

f) privilegiul in caz de separatii de patrimonii trebuie conservat prin efectuarea inscriptiei in 6 luni de la deschiderea succesiunii; nici o ipoteca ce este inscrisa de catre mostenitori in acest interval de timp, nu este opozabila creditorului privilegiat.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1029
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site