| CATEGORII DOCUMENTE |
Avind in vedere inconvenientele starii de indiviziune, dificultatile partajului succesoral si faptul ca ascendentii cunosc foarte bine necesitatile si preferintele descendentilor in ceea ce priveste bunurile din (viitorul) patrimoniu succesoral, legea permite ca ascendentul sa‑si imparta - prin donatie sau prin testament - bunurile sale intre descendenti, preintimpinind nasterea starii de indiviziune intre ei - total sau partial - la decesul ascendentului.
Codul civil reglementeaza aceasta institutie speciala a dreptului succesoral prin art. 794-799. In lumina acestor dispozitii, partajul de ascendent poate fi definit drept un act juridic intre vii (donatie) sau pentru cauza de moarte (testament) prin care ascendentul imparte intre toti descendentii sai cu vocatie succesorala la deschiderea mostenirii bunurile sale - in tot sau in parte - aceste bunuri fiind dobindite de catre acestia divizat, in mod individual, iar nu in cote-parti ideale, ce caracterizeaza starea de indiviziune.
Imparteala de ascendent este un act juridic mixt: pe de o parte, ea reprezinta o donatie sau o dispozitie testamentara, iar pe de alta parte, un act de imparteala, dar de natura speciala intrucit nu este menit sa puna capat unei stari de indiviziune, ci dimpotriva, preintimpina nasterea unei astfel de stari intre descendentii dispunatorului la deschiderea mostenirii. Fiind un act mixt, imparteala de ascendent trebuie sa fie realizata cu respectarea atit a regulilor care guverneaza donatiile sau dispozitiile testamentare, dupa caz, cit si a normelor privitoare la imparteala in general si imparteala de ascendent in special.
Potrivit art. 795 al. 1 Cod civil, imparteala de ascendent se poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute, numai cu respectarea regulilor de forma prevazute de lege pentru donatii si testamente. Astfel fiind, imparteala-donatie imobiliara facuta prin inzestrari la incheierea casatoriei este nula in lipsa formei autentice (art. 813 Cod civil). Tot astfel, partajul de ascendent prin act intre vii ("act de impartire") incheiat cu nerespectarea formei autentice este nul daca nu intruneste nici conditiile de validitate ale unui testament olograf. Iar imparteala testamentara va fi nula si daca testamentul este conjunctiv. In schimb, imparteala-donatie conjunctiva este singura posibila prin acte intre vii.
Dupa deschiderea mostenirii (moartea ascendentului impartitor) nulitatea donatiei sau testamentului pentru vicii de forma (sau alte exceptii) poate fi acoperita in conditiile art. 1167 al. 3 Cod civil).
Imparteala de ascendent trebuie sa indeplineasca conditiile de fond de drept comun (capacitate, consimtamint, obiect etc.) prevazute de lege pentru validitatea donatiilor, respectiv a dispozitiilor testamentare, dupa caz (art. 795 Cod civil).
In afara conditiilor de drept comun, legea prevede anumite conditii speciale pentru validitatea partajului de ascendent vizind persoanele care pot face si intre care se face aceasta imparteala, obiectul ei si modul de partajare a bunurilor.
Potrivit legii, numai parintii si ceilalti ascendenti pot sa‑si imparta bunurile pe aceasta cale intre descendentii lor (art. 794 Cod civil). Ascendentii pot fi din casatorie sau din afara casatoriei ori din adoptie. Rudele colaterale si strainii pot face donatii si pot lasa legate prin testament potrivit dreptului comun, dar nu pot face o imparteala sub aceasta forma speciala[1].
Imparteala de ascendent - indiferent prin donatie sau dispozitie testamentara - se poate face numai intre descendentii dispunatorului (din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie). Imparteala prin donatie conjunctiva se poate face numai intre descendentii comuni. Daca donatia sau dispozitia testamentara este facuta in favoarea unei persoane straine[2] sau in favoarea unei rude care nu are calitatea de descendent, ea va fi guvernata de dreptul comun aplicabil liberalitatilor inter vivos sau mortis causa.
Descendentii intre care se face imparteala trebuie sa aiba vocatie succesorala concreta (efectiva, utila), in nume propriu sau prin reprezentare, sa nu fie nedemni si sa fi acceptat mostenirea expres sau tacit. Vocatia succesorala a descendentilor se apreciaza in raport de data deschiderii mostenirii, indiferent de data incheierii contractului de donatie sau a testamentului[3].
Potrivit legii, sub sanctiunea nulitatii absolute, imparteala de ascendent trebuie sa cuprinda pe toti descendentii care vin efectiv la mostenire, in nume propriu sau prin reprezentare. Actiunea in nulitatea impartelii pentru omisiunea unui descendent (fie si nascut postum) poate fi exercitata nu numai de cel omis, dar si de ceilalti erezi, fara distinctie (art. 797 Cod civil). Nulitatea opereaza chiar daca - in afara de bunurile impartite - mostenirea ar cuprinde bunuri care, prin valoarea si natura lor, ar permite sa se indestuleze drepturile succesorale ale celui omis. In cazul nulitatii impartelii pentru omiterea unor descendenti, actul poate produce efecte ca legat testamentar, respectiv donatie, in conditiile dreptului comun.
Daca imparteala testamentara a cuprins pe toti descendentii, dar vreunul dintre ei nu vine la mostenire, fiind predecedat (si nu are descendenti care sa vina la mostenire prin reprezentare), nedemn sau renuntator, imparteala intre ceilalti descendenti ramine valabila; partea descendentului care nu mosteneste va fi dobindita in indiviziune de ceilalti mostenitori. In cazul impartelii-donatie, donatarul care nu vine la mostenire (succesorul lui in caz de deces) va putea pastra donatia in conditiile dreptului comun.
Conform Legii nr. 319/1944, prin care s‑au recunoscut drepturi succesorale sotului supravietuitor, inclusiv in concurs cu descendentii defunctului, s‑a pus problema daca nu cumva in categoria persoanelor care, sub sanctiunea nulitatii, trebuie sa fie cuprinse in actul de imparteala (art. 794 Cod civil) urmeaza sa figureze si sotul supravietuitor?
Opinia dominanta este ca omiterea sotului supravietuitor din partajul de ascendent nu atrage nulitatea impartelii. Mai mult, includerea sa in actul de imparteala nu valoreaza partaj de ascendent cu efectele ce‑i sint specifice; bunurile ce i‑au fost repartizate (impartite) vor fi dobindite de sotul supravietuitor potrivit dreptului comun, ca legate, respectiv donatie intre soti.
Partajul testamentar poate avea ca obiect toate bunurile ce ascendentul a lasat la moartea sa (intreaga masa succesorala) sau numai o parte a acestora (art. 796 Cod civil). Imparteala-donatie nu poate avea ca obiect decit bunurile prezente, nu si cele viitoare, ale dispunatorului (art. 795 al. 2 Cod civil), sub sanctiunea nulitatii partiale (in privinta bunurilor viitoare, daca nu afecteaza validitatea impartelii in intregul ei).
Bunurile care nu au fost cuprinse in imparteala de ascendent, inclusiv cele dobindite de el ulterior actului de partaj, se vor mosteni in indiviziune si se vor partaja potrivit dreptului comun[4] (art. 796 Cod civil).
Bunurile trebuie sa apartina in mod exclusiv ascendentului dispunator. El nu poate hotari singur, prin act unilateral de vointa, incetarea proprietatii comune pe cote-parti sau in devalmasie. Nu este exclusa posibilitatea atribuirii prin imparteala de ascendent a unor asemenea drepturi[5] unui descendent, urmind ca ceilalti sa primeasca alte bunuri. In acest fel mostenirea este divizata intre descendenti, numai cel in cauza se va afla in indiviziune cu altii.
Imparteala de ascendent trebuie sa fie efectiva, in sensul de a diviza material bunurile, iar nu numai a indica cote-parti cuvenite descendentilor. Altfel spus, ea trebuie sa preintimpine efectiv indiviziunea succesorala intre descendenti (cel putin in parte), pentru a evita neintelegerile dintre ei din cauza comunitatii si a partajului.
Imparteala de ascendent trebuie sa fie facuta cu respectarea "partii legitime" (rezerva succesorala) a fiecarui descendent, cel vatamat in dreptul la rezerva putind ataca imparteala prin actiunea in reductiune (art. 798-799 Cod civil). Rezulta ca in cadrul impartelii de ascendent nu opereaza principiul egalitatii, ascendentul putind favoriza pe unii dintre descendenti, dar numai in limitele cotitatii disponibile, atribuindu‑le bunuri de mai mare valoare. Deci loturile nu trebuie sa fie egale valoric. Nici regula egalitatii in natura ("aceeasi cantitate de mobile, imobile.") nu trebuie respectata, caci art. 741 Cod civil este scris in vederea partajului judecatoresc si n‑are nici un amestec in imparteala de ascendent.
Daca, alaturi de descendentii intre care s‑a facut imparteala de ascendent, este chemat la mostenire si sotul supravietuitor, trebuie sa‑i fie asigurata rezerva succesorala. In caz de nerespectare a rezervei prevazuta de art. 2 din Legea nr. 319/1944, va putea ataca si el actul de imparteala cu actiunea in reductiune, potrivit dreptului comun in materie (art. 847 si urm. Cod civil).
Imparteala de ascendent produce efecte diferite dupa cum s‑a realizat prin donatie sau prin testament. Intrucit actul de imparteala de ascendent - spre deosebire de imparteala de drept comun - se incheie in timpul vietii ascendentului, trebuie precizate efectele pe care actul le produce (nu le produce) pina la deschiderea mostenirii si dupa aceasta data.
Daca partajul s‑a realizat pe cale de donatie, intre ascendentul-donator si descendentii sai donatari se nasc raporturi specifice contractului de donatie, potrivit dreptului comun. Astfel, donatarii - ca succesori in drepturi cu titlu particular prin acte intre vii - vor dobindi in mod irevocabil, de la data incheierii contractului, drepturile care formeaza obiectul lui (proprietate, nuda proprietate daca donatorul si‑a rezervat dreptul de uzufruct, dreptul de creanta etc.), putind dispune liber de bunurile ce le‑au fost atribuite, fara sa mai astepte deschiderea succesiunii ascendentului donator; in cazul imobilelor, pentru opozabilitatea contractului fata de terti, va fi necesara respectarea formelor de publicitate imobiliara; donatia va fi revocabila pentru neexecutarea sarcinilor stipulate (dar donatarul nu raspunde de datoriile ascendentului donator, nefiind succesor universal sau cu titlu universal) si pentru ingratitudine; creditorii ascendentului vor putea ataca donatia prin actiune pauliana, fara sa dovedeasca complicitatea la frauda a descendentilor donatari, actul fiind cu titlu gratuit.
Imparteala-donatie produce efecte nu numai in raporturile dintre donator si donatar, dar - fiind un act juridic mixt (donatie si imparteala) - produce efecte si in raporturile dintre acestia din urma; descendentii-donatari au, unii fata de altii, calitatea de copartasi, raporturi nascute din imparteala. In aceasta calitate copartasul evins se bucura de actiunea in garantie impotriva celorlalti, inclusiv de privilegiul imobiliar corespunzator. In caz de neexecutare a obligatiei rezultind din imparteala[6] se poate cere rezolutiunea actului de imparteala, afara numai daca s‑a prevazut contrariul in actul de imparteala.
Din momentul deschiderii mostenirii, descendentii-donatari devin succesibili, dar pastreaza si calitatea de donatari.
In calitate de succesibili, ei se bucura de dreptul de optiune succesorala, putind accepta mostenirea sau renunta la ea, potrivit dreptului comun.
Descendentii-donatari care accepta mostenirea si indeplinesc conditiile pentru a mosteni (nu sint nedemni si au capacitate succesorala):
raspund de pasivul mostenirii, proportional cu partea ereditara a fiecaruia, intra sau ultra vires hereditatis, dupa cum acceptarea mostenirii a fost sub beneficiu de inventar sau pura si simpla;
dobindesc mostenirea in stare divizata, ceea ce inseamna ca fiecare pastreaza bunurile primite donatie; bunurile care nu au facut obiectul impartelii de ascendent vor fi dobindite de mostenitori in stare de indiviziune, potrivit dreptului comun;
pot intenta actiunea in reductiunea liberalitatilor excesive (pentru reducerea loturilor copartasilor), daca rezerva succesorala a fost incalcata prin imparteala de ascendent; pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile vor trebui reunite fictiv si valoric (prin calcul pe hirtie) la activul net al mostenirii toate donatiile facute prin imparteala de ascendent (inclusiv pentru calculul rezervei sotului supravietuitor, daca este cazul).
Descendentii-donatari pot cere numai reductiunea donatiilor excesive, nu si raportul lor; raportul ar echivala cu anularea impartelii facute de ascendentul defunct, imparteala ce constituie o lichidare anticipata a mostenirii. Intrucit donatiile-imparteala nu sint supuse raportului, chiar daca formal dispunatorul nu a prevazut scutirea de raport, ele se imputa asupra rezervelor succesorale ale descendentilor si numai in masura depasirii lor, asupra cotitatii disponibile.
Descendentul-donatar care nu poate sau nu vrea sa vina la mostenire pastreaza bunurile primite donatie in conditiile dreptului comun; calitatea de donatar a descendentului si efectele donatiei nu sint conditionate de vanirea lui la mostenire. Insa - fiind strain de mostenire - el va putea pastra bunurile donate numai in limitele cotitatii disponibile, cotitate calculata numai in raport de drepturile mostenitorilor rezervatari care vin efectiv la mostenire, inclusiv sotul supravietuitor, daca este cazul.
Fiind o dispozitie mortis causa, imparteala testamentara nu produce nici un efect cit timp ascendentul traieste si el o poate revoca sau modifica pina in ultima clipa a vietii, potrivit dreptului comun.
In temeiul impartelii testamentare de ascendent, descendentii dobindesc bunurile atribuite (in plina proprietate, daca este cazul) in stare divizata, din chiar momentul deschiderii mostenirii, potrivit vointei testatorului. Ei urmeaza sa‑si exercite dreptul de optiune succesorala fie acceptind mostenirea astfel cum le‑a fost transmisa (impartita), fie renuntind la ea, ei neavind calitatea dubla de mostenitori legali si de legatari, pentru a putea opta diferit, acceptind mostenirea legala si renuntind la dispozitia testamentara.
Desi prin imparteala facuta ascendentul putea favoriza pe unii dintre descendenti in detrimentul altora (fara a aduce atingere rezervei succesorale), se admite ca ei nu devin legatari, ci pastreaza calitatea de mostenitori legali. Actul de imparteala nu modifica titlul cu care descendentii dobindesc mostenirea (asa cum o imparteala prin buna invoiala, potrivit dreptului comun, facuta cu nerespectarea cotelor legale, nu schimba calitatea copartasilor de mostenitori legali). Prin imparteala de ascendent, acesta isi exercita dreptul special conferit de lege de a imparti bunurile lasate mostenire intre descendentii sai. Actul valoreaza imparteala, iar nu liberalitate testamentara.
Ca urmare a impartelii testamentare, intre descendenti se nasc raporturi de imparteala la deschiderea mostenirii si, ca atare, datoreaza garantie in calitate de copartasi si se bucura de privilegiul imobiliar al copartasului, potrivit dreptului comun in materie de imparteala.
Bunurile care nu au fost impartite de testator (inclusiv cele dobindite de el ulterior incheierii testamentului) vor fi dobindite de mostenitori in stare de indiviziune, potrivit dreptului comun.
Daca bunurile care au fost atribuite prin testament unuia/unora dintre descendenti nu mai exista in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii (au pierit sau au fost instrainate de testator, voluntar sau silit), descendentul ramas fara lot poate cere constatarea nulitatii actului de imparteala in calitate de descendent omis de la partaj (art. 797 Cod civil), iar daca lotul sau a fost numai diminuat - inclusiv in ipoteza micsorarii valorii bunurilor din lotul sau si maririi valorii loturilor copartasilor - in asa masura incit nu mai asigura rezerva succesorala, va putea ataca actul de imparteala cu actiunea in reductiunea loturilor copartasilor avantajati.
Partajul de ascendent poate deveni ineficace potrivit dreptului comun, din cauza anularii (pentru incapacitate sau vicii de consimtamint) ori din cauza nulitatii absolute[7]. Imparteala testamentara poate fi ineficace si din cauze care, potrivit legii, atrag caducitatea, in masura in care in aceasta materie nu opereaza reguli speciale. Donatia prin care s‑a realizat imparteala poate deveni ineficace in privinta descendentului culpabil si prin revocare pentru neexecutarea sarcinii sau pentru ingratitudine. Creditorii ascedentului donator pot cere revocarea actului de imparteala-donatie prin actiunea pauliana.
Imparteala de ascendent este nula pentru omisiunea unui descendent chemat efectiv la mostenire (art. 797 Cod civil), iar in cazul in care prin imparteala sau alte acte s‑a adus atingere rezervei succesorale, descendentul vatamat poate ataca imparteala cu actiunea in reductiune (art. 798 Cod civil), care are drept efect "rectificarea impartelii", adica reintregirea rezervei prin micsorarea loturilor copartasilor avantajati.
In caz de imparteala-donatie conjunctiva (facuta de soti intre descendentii lor) se considera ca actiunile in reductiune sau anulare se pot exercita numai dupa decesul sotului supravietuitor. Solutia este discutabila: nu este exclusa invocarea nulitatii pentru omisiunea unui descendent la deschiderea primei mosteniri, iar daca rezerva a fost atinsa descendentul vatamat ar puta cere reintregirea rezervei tot de la aceasta data (rezerva sa fiind calculata in raport de patrimoniul ascendentului decedat). Mostenirea se deschide si drepturile succesorale (dreptul de optiune succesorala, dreptul la rezerva etc.) se nasc la moartea fiecarui ascendent. Textele legale nu justifica "aminarea" deschiderii mostenirii si a nasterii dreptului la rezerva succesorala.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1140
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
