MODALITATI DE CUNOASTERE, PROCEDEE SI SCOPUL LOR IN CERCETAREA CRIMINOLOGICA

MODALITATI DE CUNOASTERE, PROCEDEE SI SCOPUL LOR IN CERCETAREA CRIMINOLOGICA

I.            MODALITATI DE CUNOASTERE IN CERCETAREA ,

II. METODELE UTILIZATE

III.       SCOPUL CERCETARII CRIMINOLOGICE

I. Exista diverse criterii privind persoanele care intocmesc studiile privind cercetarea criminologica

Din punct de vedere cronologic putem identifica 4 tipuri de cunoastere :

cunoasterea descriptiva- primele cercetari au fost de natura descriptiva si au avut ca obiect cercetarea criminalitatii - aprecieri cantitative , motiv pt care in domeniul acestui tip de cunoastere utilizam notiuni precum : volum, structura si dinamica fenomenului criminal ( volum-delimitare strict cantitativa; structura-delimitare in functie de diferite categorii de fapte penale; dinamica-evolutie in timp si spatiu a fen. criminal). O evolutie in timp si spatiu a fenomenului criminal comporta 3 tipuri de descriere:

a.       tendinta pe termen lung- trendul criminalitatii

b.      variatiile sezoniere- oscilatie a criminalitatii in functie de anotimpuri

c.       miscarile occidentale- criminalitatea in timpul unui razboi, calamitate, etc.

In ceea ce priveste evolutia in spatiu pot fi utilizate criterii geografice sau statale.

Dinamica implica nu doar o cunoastere cantitativa ci si una calitativa- cand se fac aprecieri asupra trendului nu este suficient sa se aiba in vedere doar indicii cantitativi ci si alti factori si in functie de care sa fie corijate statisticile.

cunoasterea cauzala ( etiologia criminala) - se incearca aflarea cauzelor, conditiilor si factorilor ce determina sau favorizeaza fenomenul criminal.Aceasta cunoastere s-a nascut odata cu Scoala Pozitivista Italiana.

Spre deosebire de cunoasterea descriptiva, in cunoasterea cauzala avem de a face cu o cunoastere calitativa iar procesele utilizate sunt cele de cauze, conditii, fapte.

Poate fi divizata fie in functie de obiectul de studiu, etiologia crimei ca fenomen individual si etiologia crimei ca fenomen colectiv sau in functie de directia de cercetare: biologica, psihologica, sociologica.

cunoasterea dinamica- se urmareste intelegerea proceselor ce insotesc "trecerea la act". Este vorba despre o cunoastere calitativa ce urmeaza explicarea conduitei criminale printr-o succesiune de etape:

este interesata de conduita criminala ca actiune izolata, ca realitate bine individualizata in viata autorului.

este interesata de cunoasterea conduitei criminale ca o explicatie in sine diferita de trecutul infractorului, factorii exogeni sau endogeni.

cunoasterea axiological- este propriu celui de-al doilea obiect al cunoasterii criminologice si anume evaluarii practicii anticriminale. Se urmareste stabilirea gradului de eficacitate, a mijloacelor legale utilizate in practica anticriminala.

In utilizarea mijloacelor de combatere a fenomenului anticriminal trebuie analizata nu doar eficienta anumitor metode ci si legalitatea lor.

II.         PROCEDEE UTILIZATE IN CERCETAREA CRIMINOLOGICA.

METODE SI TEHNICI.

Cuvantul "metoda" provine din grec. "meta"=spre si "odos"=cale, reprezentand "calea ce trebuie urmata".

Metoda stiintifica reprezinta ansamblul procedeelor ce conduc gandirea spre cunoastere.

1. metoda inductiva reprezinta ansamblul procedeelor prin care gandirea trece de la particular la general, o metoda mai putin riguroasa, dar care a stat la baza marilor descoperiri.
2. metoda deductiva reprezinta ansamblul procedeelor prin care un principiu general este aplicat la cazuri speciale ( particulare).
3. metoda empirica este bazata pe observarea realitatii sip e experiment. A fost elaborata de John Stuard Mill, primul care a abordat problema epistemologiei care reprezenta studierea metodelor cercetarii stiintifice.Putem distinge 3 etape:
• observarea faptelor- in ceea ce priveste studierea faptelor , in studiul criminal nu avem de a face cu fapte obiective, intrucat delincventa se caracterizeaza prin subiectivitate, istoricitate.Observatorul filtreaza subiectiv ceea ce observa.
• inductia ipotezei
• verificarea experimentala- nu se pot produce crime in laborator

Metode:

1. cantitative- folosesc masura ca si mijloc de cunoastere ( statisticile si prelucrarea lor).
2. calitative- folosesc ca metode de cercetare in caracterizarea obiectului de studiu.

Tehnicile reprezinta felul practice in care se utilizeaza o metoda.

Tehnica presupune o colectare a datelor, pe cand metoda permite o cunoastere de ansamblu.

Tehnici:

1. macrocriminologice- permit obtinerea de date in vederea studierii criminalitatii:

a.       statisticile criminale- procedee prin care se exprima numeric diferite categorii de criminalitate- procedee cantitative

b.      statistici- de masa- reflecta totalitatea fenomenului criminal intr-o perioada

-de serie- se raporteaza la anumite fapte penale

Statisticile pot fi viciate si putem avea factori obiectivi care viciaza: modificari intervenite in sistemul de inregistrare, modificari legislative, fluctuatii in activitatea represiva a organelor judiciare; si factori subiectivi: prezentarea trunchiata a unor date, falsificarea datelor, distorsionarile care au loc in urma unor campanii impotriva unor fapte ( ex Campania anticoruptie)

c.       tehnicile de evaluare a cifrei negre

d.      estimarile privind costul crimei- evaluarea prejudiciilor materiale cauzate prin savarsirea diferitelor fapte penale precum si evaluarea cheltuielilor necesare pentru intretinerea aparatului represiv al statului.

2. microcriminologice- permit obtinerea unor date privind crima ca fenomen individual:
1. examenul clinic- asemanator tehnicilor medicale si consta intr-un examen general patologic, psihiatric si psihanalitic. Poate fi precedat de un studiu de personalitate si succedat de o analiza sociala completa.Autorul este Ettiene de Grec.
2. Biografiile criminale- reprezinta procedee de investigare a trecutului delincventului. Se realizeaza prin interviuri cu acesta sau prin exploatarea unor surse cu caracter biologic ( cazierul judiciar, jurnalele tinute de delincventi, actele civile).Biografiile trebuie folosite cu anumite limitari deoarece delincventii au tendinta sa exagereze.
3. Studiile de urmarire ( follow-up)- se examineaza evolutia individului pe parcursul unei perioade, reprezinta metode, dinamice si evolutive si la origine prin intermediul lor se urmarea reintegrarea sociala a delincventilor. Elaborate de sotii Bluek, care au intocmit tabele de predictie si de sotii Glaser care au evidentiat importanta locului de munca in recidiva.
4. Studiile prin cohorte- au fost inspirate de studiile de urmarire insa prin intermediul acestora se are in vedere evolutia sau devenirea unui ansamblu de subiecti intitulat cohorta.Acestia au trecut impreuna un eveniment essential al existentei lor.

Finalitatea cercetarii presupune stabilirea scopului si functiilor.Scopul poate fi imediat ( cunoasterea fenomenului criminal in toata complexitatea lui) si unul mediat ( stabilirea celor mai eficiente mijloace pentru combaterea fenomenului criminal. Functiile : descriptiva ( se realizeaza stabilirea caracteristicilor fenomenului criminal), explicativa ( cunoasterea cauzala si conditiile ce determina fenomenul criminal), predictiva (anticipeaza evolutia fenomenului criminal), profilactica ( presupune celor mai adecvate metode in combaterea fenomenului criminal).

CAP.III

DEFINIREA CRIMINOLOGIEI

Pentru definirea criminologiei trebuie mai intai sa o distingem de alte stiinte criminale si sa descoperim particularitatile prin care se poate individualiza.Distinctia de penal si politica anticriminala.

Cercetarea criminological are o

• latura teoretica (criminologie teoretica)- axata pe fenomenul criminal, exclusive, culegand si prelucrand date.
• latura practica (criminologie aplicativa)- se axeaza asupra practicii anticriminale pentru a o evalua dar indirect se axeaza sip e fenomenul criminal pentru a analiza impactul pe care practica anticriminala o are asupra fenomenului criminal.