Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Masurile de siguranta

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Masurile de siguranta




Masurile de siguranta prevazute in art. 112 C. pen. sunt urmatoarele:

a) obligarea la tratament medical;

b) internarea medicala;

c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o mese­rie ori o alta ocupatie;

d) interzicerea de a se afla in anumite localitati;

e) expulzarea strainilor;

f) confiscarea speciala;

g) interdictia de a reve

1. Obligarea la tratament medical

Masura este prevazuta prin dispozitiile art. 113 C. pen. si priveste starea de pericol care decurge din starea psihofizica anormala a faptuitorului, ge­nerata de boala, intoxicatie cronica prin alcool, stupefiante sau alte ase­menea substante.

Aceasta masura se poate lua daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

a) persoana sa fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala, indiferent da­ca fapta este sau nu infractiune;

b) faptuitorul sa prezinte pericol pentru societate din cauza unei boli, in­toxicari cronice prin alcool, stupefiante ori alte substante asemanatoare;

c) instanta de judecata sa aprecieze ca prin obligarea la tratament me­dical, faptuitorul se va insanatosi si se va inlatura pericolul pe care il repre­zinta acesta.

Nerespectarea obligatiei de a se prezenta in mod regulat la tratament medical poate atrage inlocuirea acestei masuri cu masura internarii. Inlo­cuirea nu este insa obligatorie, ea trebuind sa intervina doar atunci cand se constata de catre medicii specialisti o inrautatire a starii pacientului, conco­mitent cu cresterea pericolului pe care acesta il prezinta pentru societate.

Daca faptuitorul a fost condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii, tratamentul medical se efectueaza in unitati sanitare speciale.

2. Internarea medicala

Masura internarii medicale este prevazuta prin dispozitia art. 114 C. pen. Ca si in cazul obligarii la tratament medical, pericolul decurge din starea psihofizica anormala a persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala (bolnav mintal sau toxicoman).

Cele doua masuri de siguranta se aseamana prin cauzele lor, dar difera prin gradul anormalitatii psihofizice. Masura internarii se poate lua numai atunci cand boala mintala sau toxicomania au capatat forme grave, in care ca­pa­citatea de a intelege si de a-si dirija vointa sunt complet sau profund alte­rate.

3. Interzicerea unei functii sau profesii

Masura interzicerii unei functii sau profesii, prevazuta de art. 115 C. pen., se intemeiaza pe starea de pericol care decurge din inaptitudinea persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala de a efectua activitatea in exercitiul careia a savarsit acea fapta. Inaptitudinea se poate datora nepre­gatirii (ignoranta, lipsa de experienta etc.), lipsei de pricepere (confuzii, erori, nesiguranta etc.), unor incapacitati psihofizice (boala, infirmitate, intoxicatie etc.) sau altor stari care fac ca persoana sa fie inapta pentru exercitarea func­tiei, profesiei, meseriei sau ocupatiei sale.

Pentru a dispune aceasta masura de siguranta instanta de judecata tre­buie sa verifice indeplinirea urmatoarelor conditii:

a) sa se fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

b) fapta prevazuta de legea penala sa fi fost savarsita in exercitarea func­tiei sau profesiei, meseriei sau ocupatiei faptuitorului;

c) fapta savarsita sa se datoreze incapacitatii, nepregatirii sau altor motive care il fac impropriu pe faptuitor pentru ocuparea unei functii, exercitarea unei profesii, meserii sau ocupatii;

d) exercitarea acestor cauze creeaza o stare de pericol prin posibilitatea comiterii altor fapte in viitor;



e) instanta de judecata sa aprecieze ca inlaturarea starii de pericol si pre­venirea savarsirii de noi infractiuni se poate realiza prin luarea masurilor de siguranta prevazute de art. 115 C. pen.

4. Interzicerea de a se afla in anumite localitati

Masura interzicerii de a se afla in anumite localitati, prevazuta de art. 116 C. pen., isi are temeiul in starea de pericol rezultata din imbinarea a doi fac­tori: conditia personala a infractorului (care fie prezinta simptome pericu­loa­se, fiind predispus sa comita si alte fapte penale, fie se gaseste intr-o am­bian­ta sociala nefavorabila) si existenta unei localitati sau unor localitati ne­potrivite in raport cu conditia personala a infractorului (centru aglomerat prielnic comiterii anumitor infractiuni; localitate situata aproape de frontiera, prielnica comiterii infractiunilor de contrabanda; localitatea unde se afla per­soanele vatamate sau unde prezenta infractorului a devenit intolerabila).

Pentru luarea masurii interzicerii de a se afla in anumite localitati, se cer intrunite urmatoarele conditii:

a) fapta comisa sa constituie infractiune, adica sa nu existe vreo cauza ca­re ar inlatura caracterul penal al faptei;

b) infractorul sa fie condamnat la pedeapsa inchisorii de cel putin un an. Aceasta conditie nu se cere in cazul infractiunilor de furt, talharie, specula, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, cersetorie, prosti­tutie, viol, relatii sexuale intre persoane de acelasi sex si perversiune sexua­la, cand masura poate fi luata, oricare ar fi pedeapsa aplicata;

c) infractorul sa mai fi fost condamnat anterior pentru alte infractiuni. Ma­sura nu se ia cand se pronunta o condamnare mai mare de 5 ani sau in cazul infractiunilor enumerate la lit. b);

d) prezenta infractorului in localitatea interzisa sa constituie un „pericol grav” pentru societate.

Masura interzicerii de a se afla in anumite localitati are o durata deter­minata (pana la 5 ani), putand fi prelungita daca pericolul social subzista. Prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial. Ea poate fi revocata, la cerere sau din oficiu, daca a trecut cel putin un an de la luarea ei si au incetat temeiurile care au impus-o.

5. Expulzarea

Masura expulzarii este prevazuta in art. 117 C. pen. Este o masura de si­guranta aplicabila exclusiv infractorilor cetateni straini sau apatrizilor care nu au domiciliul in tara.

Starea de pericol care justifica luarea acestei masuri decurge, de aseme­nea, din imbinarea a doi factori: fapta (infractiunea) comisa de cetateanul strain si conditia personala socialmente periculoasa a infractorului.

Masura expulzarii poate fi luata cand sunt intrunite urmatoarele conditii:

a) fapta savarsita (in tara sau in strainatate) si dedusa in fata instantelor judecatoresti din tara sa constituie infractiune;

b) infractorul sa aiba calitatea de cetatean strain sau sa fie o persoana fa­ra cetatenie cu domiciliul in strainatate, in momentul pronuntarii hotararii;

c) din datele cauzei sa rezulte ca ramanerea infractorului in tara constituie o stare de pericol social.

6. Confiscarea speciala

Reglementata prin dispozitiile art. 118 C. pen., confiscarea speciala este conditionata de starea de pericol pe care o prezinta anumite lucruri (pericu­lozitate obiectiva) enumerate generic, dar limitativ, in textul mentionat:

a) lucrurile produse prin fapta prevazuta de legea penala;

b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la sa­var­sirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului;

c) lucrurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor;

d) lucrurile dobandite in mod vadit prin savarsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despa­gubirea acesteia;

e) lucrurile detinute in contra dispozitiilor legale.



Din momentul caracterizarii si incadrarii unui lucru in vreuna din cate­goriile enumerate, confiscarea speciala devine obligatorie, indiferent daca se ajunge sau nu la condamnarea faptuitorului.

Pentru luarea acestei masuri trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii:

a) faptuitorul sa fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala sau, dupa caz, o infractiune;

b) prin savarsirea faptei sa se fi dat in vileag o stare de pericol a faptuito­rului care poate constitui in viitor sursa savarsirii unor noi fapte prevazute de legea penala;

c) combaterea starii de pericol sa nu fie posibila decat prin luarea masurii de siguranta a confiscarii speciale.

Instanta este obligata sa arate in dispozitivul hotararii lucrurile supuse con­fiscarii, care, dupa caz, vor fi predate organelor in drept a le prelua sau valorifica sau vor fi distruse (cand s-a dispus aceasta).

Masura de confiscare speciala poate fi luata si de procuror prin ordonanta, atunci cand procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala ori ince­tarea urmaririi penale in baza art. 245 lit. b) C. proc. pen.

Executarea masurii confiscarii speciale se face in baza prevederilor din art. 439 C. proc. pen. care arata ca masura de siguranta a confiscarii spe­ciale luata prin ordonanta sau hotarare se executa astfel:

– lucrurile confiscate se predau organelor in drept a le prelua sau valo rifica potrivit dispozitiilor legii;

– cand s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate aceasta se face in pre­zenta, dupa caz, a procurorului sau judecatorului, intocmindu-se un proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.

Confiscarea speciala dispusa de procuror in faza de urmarire penala are ca­­racter executoriu daca procesul penal nu ajunge in fata instantelor de ju­de­cata; altfel, confiscarea are caracter provizoriu, urmand sa fie confirmata de instanta.

Confiscarea speciala este o masura cu caracter patrimonial.

Spre deosebire de celelalte masuri de siguranta, aceasta masura este de­finitiva si irevocabila.

7. Interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada
determinata

Masura este prevazuta in art. 1181 C. pen. si priveste situatia cand o persoana este condamnata la pedeapsa inchisorii de cel putin un an pentru loviri sau pentru orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice, savarsite asupra membrilor de familie; daca instanta constata ca prezenta acesteia in locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei, poate lua fata de aceasta persoana masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei, la cererea partii vatamate.

Pentru luarea masurii interdictiei de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata, se cer intrunite urmatoarele conditii:

a) persoana sa fi fost condamnata la pedeapsa inchisorii de cel putin un an;

b) condamnarea sa fi fost pentru loviri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice;

c) savarsirea faptelor sa priveasca membrii familiei;

d) instanta de judecata sa constate ca prezenta persoanei in locuinta fa­miliei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei.

Aceasta masura de siguranta poate fi luata pe o durata de pana la 2 ani.

In art. 1491 C. pen., introdus prin aceeasi Lege nr. 197/2000, se men­tio­neaza ca prin membru de familie se intelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul.

Calitatea de sot rezulta numai dintr-o casatorie legal incheiata. Potrivit
art. 149 C. pen., sunt rude apropiate ascendentii si descendentii, fratii si su­rorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite, prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude. Nu intereseaza gradul de rudenie in linie ascendenta sau descendenta.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 819
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site