Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Notiunea de coruptie si locul infractiunii de primire de foloase necuvenite in cadrul acesteia. Necesitatea incriminarii coruptiei.

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Notiunea de coruptie si locul infractiunii de primire de foloase necuvenite    in cadrul acesteia. Necesitatea incriminarii coruptiei.

1.1.1. Notiunea de coruptie




Coruptia exista din antichitate ca unul dintre componentele cele mai grave si cele mai raspandite ale functionarilor publici, in anumite perioade istorice oferirea si primirea de foloase de catre functionari fiind chiar acceptate ca ceva firesc, tinand de o anumita curtuazie.   

Cuvantul coruptie vine de termenul latin “coruptio” caracterizand o anumita comportare a functionarului care isi comercializeaza, isi vinde atributele functiei si increderea acordata de societate, primind in schimb bani sau alte foloase 1.

O foarte buna caracterizare social-morala si etica o contine definitia data acestei notiuni de catre Dictionarul explicativ al limbii romane 2 care o defineste ca o “stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie”, definire care pune un accent deosebit pe elementul moral., etic. Potrivit unei alte opinii cuvantul coruptie provine de la verbul latin     “rumpere” a rupe, care desemneaza deci o fractura, o fisura, o infractiune 3.

Ruptura poate consta in incalcarea unei reguli morale sau a unui cod special, de conduita, ori cel mai adesea a unei reguli administrative, contravenientul trebuind sa obtina un folos efectiv pentru sine, pentru familia sa, prietenii sai, clanul sau partidul sau, folos care sa fie recompensa directa pentru respectivul act de coruptie.

In colectivitatile umane in care relatiile    sociale sunt foarte stranse, e dificil de stabilit o legatura directa intre un act ce pare a fi de coruptie si plata prin care actul respectiv este rasplatit. Un functionar care utilizeaza pozitia sa oficiala pentru a obtine un folos pentru sine sau pentru prietenii sai, poate pretinde pentru acest serviciu o plata imediata, insa poate fi bine recompensat mult mai tarziu printr-un contraserviciu.

De cele mai multe ori nici “coruptul” si nici “corupatorul” insisi nu vor evoca niciodata motivul platii: pur si simplu se intelege de la sine ca o favoare acordata in prezent presupune sau chiar impune un contraserviciu in viitor.

Coruptia imbraca mai multe forme si aspecte:

a). aplicarea reglementarilor oficiale (acordarea de autorizatii, licente, spatii);

b). amenzi sau alte tipuri de sanctiuni pentru incalcarea legislatiei;

c). atribuirea de contracte pentru aprovizionarea institutiilor publice,    precum si pentru intretinerea, exploatarea echipamentelor aflate in dotarea acestora;

d). scutiri fiscale, cursuri de schimb valutar

e). aprobarea angajarilor si promovarea de personal

f). acordarea de prestatii si avantaje sociale

g). acordarea de credite preferentiale

Ceea ce se poate spune despre aceasta lista e aceea ca numarul si frecventa actelor administrative de acest gen sunt mai mari, riscul de coruptie sporind. Controlul acestor parghii confera functionarilor o mare putere, iar aceasta putere e cu atat mai mare cu cat ambianta sociala este mai favorabila si sanctiunile sunt mai usoare si mai rau definite.

Acest lucru permite functionarilor sa obtina numeroase avantaje materiale pentru ei si pentru familia si prietenii lor 4.

A.Smith a carui lucrare intitulata “Avutie nationala” (1776) si care a formulat celebrul principiu al “mainilor invizibile” ne spune: “Orice individ se straduieste sa-si foloseasca capitalul astfel incat valuarea castigurilor sa fie maxima. De obicei el nu-si propune sa promoveze interesul general si de altfel nici nu-si da seama in ce masura se realizeaza. El nu se preocupa direct decat de averea sa proprie, de propriul sau castig. Insa facand aceasta este condus parca de o mana invizibila la atingerea unui obiectiv pe care niciodata nu l-a vizat. Urmarindu-si interesul personal al serviciului, adesea interesul social, mai eficace decat in cazul in ar fi avut realmente intentia sa-l promoveze”.



Acest pasaj exprima intr-o forma patrunzatoare un mare adevar, pe care societatea romaneasca aproape ca l-a uitat. Pe de alta parte aceleasi date arata ca, in cazul marilor corporatii celebra formula “goana dupa castig” e departe de a epuiza toate mobilurile actiunii lor.

Utilizarea in folos propriu de catre functionari a instrumentelor de care dispune statul pentru a influenta economia duce la slabirea puterii statului, impiedicat sa joace rolul in principiu corector si stabilizator pe care de obicei il are.

Coruptia submineaza rolul stabilizator al statului sporind in general cheltuielile acestuia si reducandu-i veniturile de exemplu prin acordarea abuziva de pensii de invaliditate, determinarea cresterii costului global al serviciului public.

In prevenirea si combaterea coruptiei actioneaza pe langa instituirea democratiei si a economiei de piata si forta coercitiva a statului, manifestata prin intermediul organelor judiciare , caci nu trebuie sa uitam cuvintele lui Blaise Pascal: “Este drept ca ceea ce-i just sa fie urmat, este necesar ca cel puternic sa fie ascultat. Justitia fara forta e neputincioasa, puterea fara justitie e tiranica. Justitia fara forta este contestata pentru ca exista intotdeauna oameni rai; forta fara justitie este condamnabila. Prin urmare trebuie sa punem la un loc justitia si forta si pentru aceasta sa facem ca ceea ce-i drept sa fie si puternic si ce-i puternic sa fie drept” 5.

Dar ceea ce este mai grav e faptul ca infractiunea de coruptie este molipsitoare.

Convingerea ca ea exista peste tot risca sa faca multi oameni chiar si intreaga societate sa i se abandoneze complet, iar o societate care nutreste convingerea ca singurul mod de a trai este coruptia si ca impotriva    acesteia nu se poate face nimic se condamna singura.

In concluzie, coruptia infloreste in societatile in care cetateanul este dependent de functionarul de stat a carui bunavointa trebuie sa o cumpere, aceasta dependenta fiind cu atat mai mare cu cat rolul economic al statului este mai amplu. De aceea lupta impotriva coruptiei este o parte importanta a luptei pentru libertatile cetatenilor.

Pentru combaterea acestui flagel societatea trebuie sa adopte masuri legale si un cod moral care sa deosebeasca formele corecte si oneste ale relatiilor economice de practicile legalmente interzise si moralmente condamnabile.

Lupta impotriva coruptiei trebuie dusa deopotriva de autoritatea judiciara si de public. Insa pe termen lung mijlocul cel mai adecvat al limitarii coruptiei este reducerea rolului economic al statului 6 .

1.1.2. Scurt istoric al infractiunii de coruptie

Infractiunea de coruptie are o veche traditie, unii autori considerand chiar ca tendinta omului spre coruptie a existat dintotdeauna7 ; ca ar fi deci, un fenomen permanent si inevitabil in existenta comunitatii omenesti.

Coruptia, in toate formele de manifestare ( trafic de influenta, primirea de foloase necuvenite, darea si luarea de mita ) a existat si s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, dorinta de a dobandi castiguri nemeritate datand din cele mai vechi timpuri. Acest fenomen se manifesta si in prezent in toate statele lumii si straturile sociale, indiferent de sistemul social sau nivelul de dezvoltare economica.



Asa se explica faptul ca aceasta infractiune a inceput sa fie pedepsita din aceste timpuri stravechi. Astfel, in cele mai vechi legislatii, cele antice, coruptia a fost reprimata in special daca era savarsita de judecator.

In Grecia antica, mita era atat de frecventa, incat Platon propune sa fie pedepsiti cu moartea functionarii care primeau daruri pentru a-si face datoria: “Nu trebuie sa primim daruri – spune el – nici pentru lucruri bune, nici pentru lucruri rele”.

Pedepse foarte aspre primeau magistratii care judecau nedrept in schimbul banilor primiti, Herodot aratand in acest sens, ca regele persan Cambise a poruncit sa fie ucis un judecator vinovat de coruptie, iar cu pielea acestuia si-a tapitat scaunul.

Regele persan Darius obisnuia sa-i condamne la moarte prin crucificare pe judecatorii corupti. Coruptia, raspandindu-se alarmant de mult in societatea romana a fost sanctionata printr-o serie de legi ca un delict de repentudae, prin care se intelege orice imbogatire injusta realizata de persoane ce aveau o functie publica sau semipublica 8.

Astfel, sub Republica, mituirea a fost reprimata in mod succesiv prin legile: Calpurnia ( anul 149 i.Ch.) care limita actiunea de repentudae la simpla restituirea a ceea ce fusese dat de corupator, Cornelia ( anul 82 i.Ch.), Acilia ( anul 123 i.Ch.), care a facut din aceasta actiune o actiune penala, aplicand condamnatului pedeapsa pecuniara stabilita la dublul valorii folosului primit, Servilia ( anul 110 i.Ch.), care a mentinut pedeapsa stabilita de legea Acilia, dar a prevazut si pierderea drepturilor politice.

In Dreptul penal roman, mituirea activa si pasiva, primirea de foloase necuvenite si traficul de influenta erau considerate o simpla infractiune, nefiind cunoscute elemente de diferentiere juridica. In vechiul drept penal romanesc, coruptia, apare incriminata destul de tarziu in perioada domniilor fanariote si atunci imperfect, aceasta neinsemnand ca in perioadele anterioare nu existau cazuri de mituire in special in legatura cu infaptuirea justitiei.

1.1.3. Necesitatea incriminarii coruptiei

Oricat de democratica si perfect de bine organizata ar fi o societate daca nu ar dispune de cadre competente, capabile si corecte, aceasta nu ar fi susceptibila de dezvoltare, de progres.

Functionarii reprezinta sistemul nervos al oricarui organism social; acestia sunt chemati si trebuie sa puna in miscare ideile materializate intr-o forma organizatorica. Ca slujitori ai colectivitatii, functionarii trebuie sa asigure desfasurarea normala a activitatii de interes public sau a altor activitati reglementate prin lege. Ei trebuie sa dea dovada de o adanca responsabilitate civica, sa aiba o inala tinuta morala, sa fie capabili sa-si subordoneze interesele personale celor generale ale societatii si sa respecte legalitatea.

Pentru a asigura buna desfasurare a activitatii de stat, de interes public, precum si pentru a se preveni si combate faptele antisociale mai grave prin care se stanjenesc, se impiedica sau se aduce atingere acestei activitati, este necesara interventia legii penale pentru a sanctiona pe functionarii care sunt incorecti si fac din functia lor surse de venituri ilicite.

Coruptia, in perioada pe care o pacurgem cunoaste cresteri fara precedent si la toate nivelurile, fapt ce a determinat interventia legiuitorului in asprirea pedepselor, cat    si in prevederea unor variante agravate in functie de calitatea functionarului.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1019
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site