Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


PATRIMONIUL

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




PATRIMONIUL





Codul Civil nu reglementeaza notiunea de patrimoniu, insa o foloseste in diferite texte.

Din punct de vedere economic, patrimoniul constituie totalitatea bunurilor care formeaza averea unei persoane (evaluabil in bani).

In dreptul civil insa, semnificatia este alta, deoarece patrimoniul nu se confunda cu bunurile care apartin unei persoane.

De esenta patrimoniului este aceea ca patrimoniul un este ansamblu, o universalitate, un complex, o globalitate, asemenea trasatura fiind necesara insa nu suficienta deoarece exista mase de bunuri care nu au o semnificatie juridica in sine.

colectie de obiecte din muzeu – nu sunt o universalitate juridica

turma de animale – universalitate de fapt

carti din biblioteca

lucruri din magazin

Sub aspectul patrimoniului intereseaza numai universalitatea juridica.

Unii autori includ in notiunea de patrimoniu chiar si bunurile avand in vedere aceea ca in conceptia Codului Civil drepturile patrimoniale sunt considerate bunuri.

Autorii considera ca pot fi introduse si bunurile in notiunea de patrimoniu si drepturile cu privire la acestea.

bunurile + drepturile = evaluate in bani

(dr.incorporale)

jura in rem – drepturilor le corespund bunurile

dr.de creanta (marea majoritate a drepturilor patrimoniale).

Decretul 31/1954 vorbeste despre existenta patrimoniului.

Legea 31/1990

O.G. nr. 26/2000 privind persoana juridica fara scop patrimonial aprobata prin Legea nr.246/2005.

Codul Civil reglementeaza in mai multe texte notiunea de patrimoniu fara insa a-i da o definitie.

- creditorii chirografari (gaj general asupra patrimoniului debitorului)

(avanzi – cauza)

Codul Civil vorbeste de separatia de patrimonii de creditorii unei succesiuni.

Patrimoniul se transmite in clipa decesului.

Patrimoniul lui de cujus (daca avea creditori) + patrimoniul mostenitorului (se aduna) = patrimoniu

-

daca avea creditori - intra in concurs cu mostenitorii

si nu exista activ

creditorii pot invoca separatia de bunuri, sa urmareasca bunurile din patrimoniul de cujus.

daca raman bunuri – mostenitori

Pornind de la structura raportului juridic civil care contine 3 elemente (subiect, continut si obiect), continutul = drepturi subiective si obligatii co iar obiectul = actiunea / inactiunea la care este indrituit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv vom preciza ca drepturile si obligatiile pot fi patrimoniale si nepatrimoniale, iar drepturile si obligatiile patrimoniale pot fi privite fie ut singuli, fie ca si universalitate.

Patrimoniul = ansamblul drepturilor si obligatiilor cu continut economic, deci care pot fi evaluate in bani, apartinatoare unui subiect de drept civil ca o suma de valori active si pasive strans legate intre ele.

Definitia evidentiaza existenta celor 2 laturi ale patrimoniului: latura activa si latura pasiva.

latura activa = valoarea tuturor drepturilor patrimoniale

latura pasiva = valoarea tuturor obligatiilor patrimoniale.

Activul si pasivul se afla intr-o stransa legatura si sunt supuse unei permanente fluctuatii.

Patrimoniul = potentialitate

Patrimoniul se poate activa (chiar daca e om sarac, de ex.) = institutie

Teorii cu privire la patrimoniu

Patrimoniul evidentiaza conceptia societatii specifica etapei sale de dezvoltare in perioada moderna si contemporana.

Teoria personalista a patrimoniului teoria patrimoniului personalitate

elaborata in Franta si acceptata acolo pana la finele sec. XIX

patrimoniul = atribut al personalitatii umane reprezentand emanatia personalitatii si expresia puterilor juridice cu care este investita orice persoana.

Conform acestei teorii, patrimoniul este strans legat de persoana evidentiindu-se urmatoarele caractere:

numai persoanele pot avea un patrimoniu;

patrimoniul nu poate fi separat de persoana careia ii apartine, fiind inalienabil

o persoana poate avea un singur patrimoniu unitar si indivizibil

sec. XIX – capitalism in dezvoltare

- nu aveau bani – imprumut - garantie

- urmarirea de catre creditori a oricaror bunuri din patrimoniu

- raspundea cu toate bunurile (participa la activitatea comerciala + neparticiparea la activitatea comerciala)

- pana la sf.sec.XIX, sec.XX

- centralizarea capitalului (revolutia tehnico-stiintifica)

- comerciantii nu mai au nevoie de imprumuturi

- constituirea persoanei juridice, societatilor comerciale

- divizibilitatea patrimoniului in mase de bunuri cu un scop anume.

Teoria – frana la sec.XX.

Regula divizibilitatii patrimoniului.

Teoria ocolita – create diferite constructii juridice    , rezulta necesitatea inlocuirii

2. Teoria patrimoniu scop sau teoria patrimoniului de afectatiune

- adoptata in Germania si preluata in Franta si alte tari

- conform ei, ideea unicitatii patrimoniului a fost inlocuita cu aceea ca exista un patrimoniu cand anumite bunuri sunt afectate unui scop, iar notiunea de persoana si de patrimoniu trebuie sa fie separate.

O persoana poate avea mai multe patrimonii, existenta acestora fiind dependenta de scopul pe care persoana l-a dat unei anumite mase de bunuri.

Conform acestei teorii unitatea drepturilor si obligatiilor nu depinde de apartenenta acestora la o persoana, ci de ideea de scop, sau de afectatiune.

Orice universalitate de drepturi si obligatii patrimoniale reunite printr-o legatura intelectuala afectate unui scop poate constitui un patrimoniu independent cu o existenta separata de patrimoniul general si de celelalte patrimonii speciale ale aceleiasi persoane.

Desi teoria corespundea nevoilor economice de piata dand posibilitatea unei persoane sa participe la mai multe societati comerciale, aceasta este criticabila deoarece ignora existenta persoanei ca subiect de drept si considera ca persoanele juridice sunt simple patrimonii impersonale care se constituie ca urmare a unei destinatii stabilite la momentul constituirii acesteia.

In dreptul comercial apare societatea cu raspundere limitata (in Germania) si astfel asociatul raspundea pana la limita superioara a activului patrimonial si al sau

persoana juridica = patrimoniu propriu (afectat), separat de patrimoniul persoanei fizice

teoria mixta sau eclectica

In dreptul modern apare o noua teorie denumita teorie mixta sau eclectica, conform cu care unele dintre elementele celor 2 teorii anterioare sunt considerate valoroase. Aceasta teorie preia din teoria personalista a patrimoniului ideea ca patrimoniul apartine unei persoane, ca orice persoana are un singur patrimoniu si ca exista un patrimoniu unic dar care nu exclude posibilitatea divizarii in mai multe mase de drepturi si obligatii.

Din teoria patrimoniului de afectatiune este retinuta ideea de scop, de afectatiune care permite patrimoniului unei persoane sa fie divizat.

Caracterele juridice ale patrimoniului

1. Patrimoniul = universalitate juridica, implica abordarea a 2 aspecte:

a. patrimoniul este diferit de o universalitate de fapt pentru ca reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor care se constituie si se mentine in virtutea unei coeziuni interne

b. Patrimoniul isi pastreaza identitatea si caracterele independent de schimbarile care se produc in cadrul componentelor sale.

2. Orice persoana are, in mod necesar, un patrimoniu, acesta fiind compus din drepturi si obligatii prezente cu caracter economic si din cele viitoare

patrimoniul = o vocatie, o potentialitate.

3. Patrimoniul este inerent persoanei, in sensul ca nu poate fi conceput in lipsa persoanei, ceea ce explica de ce patrimoniul este inalienabil si netransmisibil prin acte intre vii in cazul persoanei fizice.

Este posibila transmisiunea patrimoniului numai la moartea persoanei fizice (mortis causa).

4. Unicitatea patrimoniului – o persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu.

Exceptii de la acest caracter

1. la persoanele casatorite – masa bunurilor proprii

- masa bunurilor comune – Codul Familiei – art.30, 31

- creanta – masa bunurilor proprii; daca nu ajung, impartirea bunurilor comune ale sotilor.

2. Acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar.

Daca exista un mostenitor care se teme ca datoriile sunt mai mari decat drepturile si acceptand mostenirea trebuie sa plateasca – accepta sub beneficiu de inventar – pana la limita superioara a activului succesoral – atentie ! creditorii

3. Separatia de patrimonii ceruta de creditorii succesiunii

4. Inalienabilitatea patrimoniului

Patrimoniul este strans legat de persoana, nu poate fi despartit de persoana fizica, iar la persoana juridica transmisiunea intregului patrimoniu are loc numai in cazul incetarii ca urmare a reorganizarii prin comasare si prin divizare totala.

Functiile patrimoniului

1. Constituie gajul general al creditorilor chirografari

2. Permite subrogatia reala cu titlu universal

3. Patrimoniul permite transmisiunea universala si cu titlu universal

1. Constituie gajul general al creditorilor chirografari

In raporturile obligationale un creditor poate sa dispuna de o garantie reala (gaj, ipoteca, privilegiile), situatie in care creanta este asigurata.

In aceasta situatie li se recunoaste creditorilor dreptul de urmarire (bun in mainile oricui s-ar afla) si dreptul de preferinta (inaintea altor creditori).

Creditorii chirografari = nu se bucura de o garantie reala asupra unor bunuri ale debitorului, ci au posibilitatea sa urmareasca in patrimoniul debitorului oricare dintre bunurile prezente sau viitoare fara a se bucura in vreun fel de garantie, legiuitorul considerand ca intregul activ al patrimoniului debitorului reprezinta gajul general pentru acoperirea creantei

Incidente dispozitiile art. 1718, 1719 Cod Civil.

creditorii cu privilegii, creditorii cu garantii reale (gaj), creditorii cu dreptul de retentie

vin ultimii creditorii chirografari (intra in concurenta cu ceilalti creditori chirografari).

acte de executare – pentru a nu se pierde termenul de prescriptie (3 ani) (pentru a intrerupe prescriptia).

Creditorii chirografari nu pot impiedica pe debitori sa instraineze bunurile

nu au drept de urmarire

anumite bunuri nu pot fi urmarite – C.proc.civila – 406, 407,409

406 – uz personal, casnic, obiecte de cult religios

- alimente pe 2 luni,

- combustibil – 3 luni de iarna

407 – folosite la exercitarea ocupatiei

409 – ultimul alineat

- alocatii de stat pentru copil

- ajutor maternitate, deces

- burse

Un debitor poate avea 4 categorii de creditori

privilegiati – despagubiti inaintea creditorilor ipotecari si    a celor chirografari

ipotecari – despagubiti inaintea creditorilor chirografari

creditori care au un drept de retentie

creditori chirografari

dreptul de retentie – au o garantie reala imperfecta

dreptul debitorului

proprietatea unui cal de curse

plec din tara

contract de depozit cu cineva (unilateral) – in sarcina depozitarului

contract sinalagmatic imperfect (apar obligatii suplimentare)

bani pentru alimente – cal

cal- se imbolnaveste

cheltuieli pentru tratament

dreptul de retentie, refuza restituirea bunurilor pana la plata cheltuielilor de tratament

2. Subrogatia reala cu titlu universal (locul unor bunuri din patrimoniu este luat de alte bunuri.)

Patrimoniul reprezinta o universalitate juridica cu activ si pasiv, ambele intr-o legatura permanenta care trebuie sa se mentina astfel intotdeauna observam ca inlocuirea valorilor patrimoniului se face automat, patrimoniul ramanand acelasi, iar modificarile pe care patrimoniul le sufera au loc prin subrogatie reala cu titlu universal, adica locul unor bunuri din patrimoniu este luat de alte bunuri.

Subrogatia reala asigura divizibilitatea patrimoniului atunci cand acesta este format din mai multe mase de bunuri mentinandu-se destinatia fiecarei mase de bunuri din cuprinsul patrimoniului.

Subrogatia reala opereaza si in cazul impartirii unui patrimoniu intre mai multi mostenitori care au dobandit fiecare o fractiune din acel patrimoniu.

Cand activul nu se poate imparti in natura, se instraineaza, sumele de bani se inlocuiesc.

Subrogatia reala opereaza si in cazul restituirii unui patrimoniu in cazul unei persoane fizice declarate judecatoreste moarta care reapare.

incidente dispozitiile art.20 din Decretul nr.31/1954.

- recompunerea patrimoniului

- mostenitorii de buna credinta – nu restituie fructele

- mostenitorii de rea-credinta – valoare + fructe

- cei de buna-credinta – pretul daca au instrainat cu titlu gratuit / titlu oneros

Subrogatia reala cu titlu universal este diferita de subrogatia reala cu titlu particular, in ultimul caz sunt avute in vedere bunuri luate ut singuli.

Subrogatia reala este diferita de subrogatia personala, caz in care locul unei persoane este luat din punct de vedere juridic de o alta persoana.

3. Transmisiunea universala sau cu titlu universal. (la persoana fizica prin succesiune i-ar la persoana juridica prin reorganizare)

- universala – opereaza atunci cand se transmite intregul patrimoniu unui singur dobanditor

- cu titlu universal – atunci cand intregul patrimoniu se transmite fractionat mai multor dobanditori.

Clasificarea drepturilor patrimoniale

patrimoniul – drepturile reale, drepturile de creanta

Drepturile reale

Dreptul real este dreptul subiectiv civil in puterea caruia titularul acestuia exercita in mod nemijlocit si direct atributiile asupra unui lucru determinat fara interventia activa a altei persoane.

Dreptul real este un procedeu de tehnica juridica si da nastere unui raport social cu privire la un bun.

Definitia dreptului real are in vedere situatia obisnuita existand si doua cazuri speciale:

- proprietate comuna: bunul este nedivizat, insa dreptul este impartit intre mai multi titulari.

Teoria clasica a dreptului asupra proprietatii comune:

pe cote-parti – cota matematica, ideala si abstracta din dreptul de proprietate

in devalmasie

dezmembramintele dreptului de proprietate:

- exercitarea dreptului de catre mai multi titulari asupra bunului

- uzufruct – usus, fructus

- nud proprietar – dispozitie.

Dreptul de creanta este dreptul subiectiv civil in baza caruia o persoana (subiect activ) creditorul paote sa pretinda altei persoane subiect pasiv determinat, debitorul sa dea, sa faca, sa nu faca ceva.

Va exista un raport juridic intre doua persoane determinate.

dreptul de creanta = drept personal – diferit de dreptul personal nepatrimonial;

diferit de drepturile personale (uzufruct, renta viagera – act juridic aleatoriu) care dispar la moartea titularului

persoana juridica – 30 ani – uzufruct.

Comparatie intre drepturile reale si drepturile de creanta

Drepturile reale = drept absolut, poate fi opus oricui (opozabil erga omnes – tuturor)

Dreptul de creanta = drept relativ, poate fi opus numai unei persoane ( creditorul si succesorilor acestuia).

Dreptul real = drept absolut, obligatie ce revine subiectului pasiv nedeterminat, este aceea de a nu face nimic de natura sa-l stanjeneasca pe titular in exercitarea atributelor drepturilor reale.

Deosebit de aceasta, la drepturile de creanta exista obligatia debitorului de a da, de a face sau a nu face ceva ce ar fi putut face daca nu s-ar fi obligat sa nu faca.

a da = a constitui, a transmite un drept real , diferit de remiterea materiala a bunului (traditiunea), plus riscul dobanditorului

a face = a executa o lucrare, a presta un serviciu = remiterea bunului

a nu face = a nu face ceva ceea ce debitorul ar fi avut voie sa faca daca nu se obliga= angajarea fata de vecin sa nu ridic o cladire mai mare de 3 etaje.

Drepturile reale opozabile erga omnes, subiect pasiv nedeterminat – obligatie generala negativa , diferita de obligatia de a nu face din materia dreptului de creanta.

3. Dreptul real confera titularului posibilitatea de a urmari executarea dreptului sau asupra lucrului indiferent cine este detinatorul acestuia.

In cazul dreptului de creanta, creditorul are doar posibilitatea sa ceara debitorului si succesorilor acestuia executarea obligatiei.

4.Dreptul real confera titularului un drept de preferinta, anume dreptul de a trece inaintea altor creditori a caror creanta nu este insotita de o garantie reala (ipoteca, gaj, privilegiu) spre a se despagubi cu preferinta si a urmari plata creantei sale direct asupra bunului ipotecat, gajat sau dat in depozit.

In materia dreptului de creanta, creditorii chirografari nu au un drept de preferinta, sau de urmarire ci se afla pe pozitii de egalitate.

5.Drepturile reale sunt limitate ca numar fiind recunoscute astfel de lege pe cand drepturile de creanta sunt nelimitate

6. Sub aspect procedural, dreptul de creanta da nastere unei actiuni personale impotriva aceluia care nu-si executa obligatie, pe cand dreptul real da nastere unei actiuni reale: actiunea in revendicare, actiunile confesorii care apara dezmembramintele dreptului de proprietate.

7. Drepturile reale au un caracter perpetuu sau o durata in functie de viata beneficiarului, pe cand drepturile de creanta sunt temporare.

Teoria clasica a drepturilor reale a dat nastere unei controverse sustinandu-se ca drepturile reale nu un un caracter social in sensul ca se nasc raporturi juridice intre oameni si bunuri ceea ce este imposibil, intrucat raporturile juridice sunt raporturi sociale si pentru ca dau nastere in mod artificial la raporturi juridice intre titularul dreptului si toate persoanele care au obligatii generale de a nu-l stanjeni pe titular in exercitarea prerogativelor dreptului sau.

In mod fortat, dreptul real da nastere la raporturi juridice intre titularul dreptului si toate celelalte persoane si ca nu exista un subiect pasiv determinat din momentul nasterii raportului juridic de drept real.

Cand se aduce atingere titularului dreptului real devine subiect determinat (se identifica subiectul pasiv).

Obligatiile reale

Reprezinta categorii juridice intermediare intre drepturile reale si dreptul de creanta reprezentand anumite indatoriri a caror existenta este determinata de detinerea unui bun si acestea au o opozabilitate mai mare decat dreptul de creanta si mai restransa decat drepturile reale.

obligatii – propter rem

- scriptae in rem (opozabile si tertilor)

Corespund unor drepturi de creanta fiind strans legate de stapanirea unor bunuri imobile (art. 1441 Cod Civil) : contractul de locatiune.

obligatii propter rem = obligatii reale de a face

= indatoriri sau sarcini reale care decurg din stapanirea unor bunuri si obliga numai in legatura cu acele bunuri

= sunt accesorii si se transmit odata cu bunul fara a fi necesara vreo formalitate speciala

a.    – legale atunci cand rezulta din dispozitiile unor acte normative si;

b.    conventionale – isi au originea in acordul partilor.

Ex:

a. Legea nr.18/1991 – fond funciar

detinatorii de teren – obligati de a cultiva pamantul si protectia solului

proprietar / detentor precar

b. acordul de vointa al partilor

exista un drept de servitute

de trecere – fond dominant (necesita cale de acces)



- fond aservit (trecerea)

Proprietarul fondului dominant – fondului aservit – obligat de a asigura si intretine calea de acces, rezulta ca orice dobanditor a dreptului de proprietate asupra fondului aservit – trecerea peste fondul aservit + intretinerea caii de acces

Clasificarea drepturilor reale

In functie de 2 criterii:

a.    dupa natura bunului

b.    dupa cum bunurile au o existenta de sine-statatoare (independenta)

a. drepturi reale:

- mobiliare

- imobiliare

b. drepturi reale:

- principale – independente in raport cu alte drepturi reale sau de creanta

dreptul de proprietate si dezmembramintele dreptului de proprietate care reprezinta un drept real derivat din dreptul de proprietate privata opozabile tuturor chiar si proprietarului

- accesorii – drepturi reale care se constituie pentru a insoti si a garanta alte drepturi fara a avea independenta sau existenta de sine-statatoare, insotesc si garanteaza alte drepturi

drepturi accesorii – dreptul de gaj, dreptul de ipoteca, privilegii speciale, dreptul de retentie

Dreptul de gaj = drept real constituit in favoarea unui creditor asupra unuia sau mai multor bunuri mobile determinate ale debitorului sau ale unei terte persoane cu deposedare sau fara deposedare care confera titularului posibilitatatea de a fi platit cu prioritate din pretul acelui bun fata de alti creditori in caz de neexecutare de buna-voie a obligatiilor de catre debitor.

Dreptul de ipoteca = dreptul real constituit asupra unuia sau mai multor imobile determinate proprietate a altei persoane fara deposedare care ii confera titularului posibilitatea de a urmari bunul in stapanirea oricui s-ar aflat si de a fi platit cu prioritate din pretul acelui bun.

Privilegiile speciale sunt drepturi reale apartinand unor creditori care datorita creantelor lor au posibilitatea de a fi platiti cu prioritate din valoarea unor bunuri determinate ale debitorului chiar fata de creditori ipotecari posteriori.

Dreptul de retentie = dreptul real, o garantie reala imperfecta care confera posilibitatea creditorului care este in acelasi timp si debitor al obligatiei de restituire sau de predare a lucrului altuia, de a retine acel lucru si de refuza restituirea acestuia pana in momentul in care debitorul sau, creditor al lucrului va executa obligatia nascuta in legatura cu lucrul respectiv constand in cheltuielile ocazionate cu pastrarea, intretinerea sau imbunatatirea acelui lucru.

POSESIA

Etimologic, denumirea vine din limba latina possidere = a stapani un bun, a sedea persistent, definitia acesteia fiind data de art. 1846 alin.2 Cod Civil.

Criticile care pot fi aduse acestui text sunt urmatoarele:

se face referire la simpla detentie materiala, ceea ce nu este suficient pentru posesie, intrucat trebuie sa existe si elementul volitional, psihologic (animus possidendi)

legiuitorul face referire la folosirea unui drept ceea ce este diferit de posesie intrucat exista si situatii in care posesia poate sa fie contrara dreptului.

Din definitie nu rezulta elementul psihologic (animus).

S-a ajuns la concluzia ca posesia este o stare de fapt, nu un drept.

(componenta, atribut al dreptului de proprietate).

Confera dreptul de a poseda lucrul.

Posesia = stare de fapt constand in detinerea unui lucru si exercitarea asupra acestuia de acte materiale de folosinta asemenea proprietarului lucrului cu intentia si cu vointa de a se comporta fata de toti ceilalti ca proprietar sau ca titular al altui drept real.

Posesia = semnul exterior si vizibil al dreptului de proprietate insa uneori aceasta poate fi si contrara dreptului.

In majoritatea situatiilor, posesia este conforma dreptului adica posesorul este si titular al dreptului asupra lucrului si prin apararea posesiei ca stare de fapt se apara implicit dreptul real, dreptul de proprietate sau alt drept caruia posesia ii corespunde.

Posesia, prin protectia acesteia constituie complementul necesar al protectiei dreptului de proprietate.

Daca nu s-ar apara posesia s-ar putea declansa abuzul si tulburari sociale.

Aparandu-se posesia, chiar si atunci cand este contrara dreptului, se evidentiaza conceptia legiuitorului de a-l prefera pe acela care exercita starea de fapt chiar daca acesta nu este adevaratul proprietar, rezulta ca se sanctioneaza neglijenta, lipsa de diligenta a adevaratului proprietar care permite altei persoane sa posede lucrul sau.

Ex.: uzucapiunea

Art. 1909 alin.1 Cod Civil

posesie de buna-credinta = titlu de proprietar

Elementele constitutive ale posesiei

corpus

animus

corpus = elementul material, stapanirea materiala a lucrului, care in dreptul roman initial a fost conceput ca un contact nemijlocit cu lucrul, iar ulterior romanii l-au inteles ca pe o legatura simbolica, abstracta, o stapanire de lunga durata, chiar indepartata de un lucru, care sa permita posibilitatea exercitarii controlului si supravegherii asupra lucrului fara un contact neintrerupt material cu lucrul.

Conceptia a fost impartasita si in dreptul modern.

casa la Craiova – supraveghere de la distanta

animus possidendi = elementul intentional, psihologic, vointa de a poseda

Animus si corpus sunt obligatorii si in dreptul modern intrucat posesia presupune intentia celui in cauza de a se comporta ca proprietar si de a exercita posesia pentru sine.

Atunci cand lipseste elementul animus persoana va fi un detentor precar, adica va avea numai elementul material asupra bunului.

contract de inchiriere

chirias – detentia materiala (poseda pentru altul)

- pastreaza in numele proprietarului

- depozit, comodat

Animus se prezuma si revine acelora care se considera ei insisi posesori ai lucrului, sarcina de a proba ca o persoana nu poseda conform dreptului avand elementele animus si corpus.

Posesia prin altul – 1846 alin.2 C.Civ.

A poseda pentru altul d.p.d.v. al elementului corpus este posibil intrucat puterea asupra lucrului se poate exercita printr-un reprezentant

- proprietarul poseda prin intermediul chiriasului.

Animus poate fi, la randul sau, exercitat prin intermediul altei persoane si avem de-a face cu exercitarea acesteia animo alieni (prin intermediul ocrotitorilor legali).

Problema se pune la persoanele minor si la acelea declarate judecatoreste interzise.

Aceste persoane poseda prin intermediul ocrotitorilor legali

Extinderea notiunii de posesie

In dreptul roman, posesia a fost conceputa numai pentru bunurile corporale, iar mai tarziu aceasta s-a extins si asupra unor drepturi reale.

Extinderea posesiei asupra unor asemenea bunuri incorporale a condus la schimbari de limbaj folosindu-se expresia quasi possessio sau possessio juris.

Toate drepturile reale sunt susceptibile de posesie.

Avand in vedere formularea art.1846 alin.2 din C.Civ.: detinerea unui lucru s-a incercat extinderea notiunii de posesie in materia dreptului de creanta.

S-a facut referire la art.1907 C.Civ.

S-a incercat extensia, ca si limbaj, si asupra posesiei de stat asupra starii civile (art.51 C.Fam.).

Nu este o extensie conceptuala cu privire la posesie pentru ca ea nu este susceptibila de a produce efecte in materia drepturilor personal patrimoniale.

Teorii cu privire la posesie

1.teoria clasica = teorie subiectiva sustinuta initial de Savigny in conformitate cu care se pune accentul pe elementul intentional, psihologic, pe vointa de a poseda.

Conform acestei teorii elementul corpus fara animus nu echivaleaza cu o posesie, ci reprezinta doar detentia precara asupra bunului.

2. teoria moderna = teorie obiectiva elaborata de Jhering in conformitate cu care puterea materiala exercitata asupra lucrului este decisiva fiind suficient ca la aceasta sa se adauge numai constiinta posesorului ca exercita aceasta putere pentru sine ca un proprietar.

Conform acestei teorii elementul intentional este considerat cuprins in elementul material, iar elementul animus apare distinct de corpus numai in mod accidental.

Dobandirea si pierderea posesiei

Dobandirea – prin intrunirea celor 2 elemente: animus si corpus conservandu-se apoi prin elementul animus.

Pierderea opereaza atunci cand unul din cele 2 elemente a fost pierdut.

Animus si corpus se pierd deodata la instrainarea si predarea efectiva a lucrului sau la abandonarea voluntara a acestuia.

Cand se pierde numai corpus se spune ca posesorul va poseda in continuare in mod ideal prin elementul animus.

Exista posibilitatea exercitarii posesiei prin altul ceea ce nu echivaleaza cu pierderea posesiei. Nu trebuie confundata pierderea lui corpus cu posesia exercitata corpore alieni.

Mai exista si posibilitatea pierderii posesiei prin pierderea elementului animus ceea ce se intampla mai rar = constitut posesor.

Proprietar casa si locuieste acolo. Contract de vanzare – cumparare, - drept de proprietate alta persoana + clauza ca mai locuieste acolo o perioada de timp concordata

Dovada posesiei

In privinta elementului corpus, acesta se paote dovedi liber prin orice mijloc de proba inclusiv prin martori sau prezumtii.

Elementul animus este mai greu de dovedit, Codul Civil instituind 2 prezumtii relative:

art.1854

art.1855

Calitatile si viciile posesiei

In reglementarea actuala a Codului Civil posesia este pusa in materia prescriptiei achizitive (uzucapiunea).

Pentru a produce efecte, posesia trebuie sa fie utila, adica sa aiba elementele animus, corpus si sa aiba calitatile reglementate la art.1847 din Codul Civil, adica sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.

viciile posesiei

Contrariul acestor calitati il reprezinta viciile posesiei care sunt: discontinuitatea, violenta, clandestinitatea si in cadrul discutiei traditional se considera ca si precaritatea este un viciu al posesiei, aceasta insa constituind chiar o lipsa a posesiei.

Deosebit de legiuitorul care a creat Codul Civil francez pe care legiuitorul roman l-a tradus in dreptul romanesc nu s-a retinut calitatea posesiei numita lipsa de echivoc si corespondentul acesteia viciul echivoc.

Se considera ca posesia este echivoca atunci cand actele de folosinta pot fi interpretate in moduri diferite, nu conduc univoc la aceeasi concluzie ca persoana exercita posesia.

Ex.: posesie echivoca: un coproprietar care stapaneste bunul asupra caruia se exercita un drept de proprietate comun

proprietatea comuna = modalitate a dreptului de proprietate

personalul de serviciu care fac acte de folosinta asupra bunurilor proprietarilor

situatia concubinului care exercita acte de posesie asupra bunului celuilalt concubin

rezulta stare de confuzie asupra dreptului de proprietate.

Discontinuitatea

Posesia este continua = cand este exercitata in mod regulat, fara intervale anormale in raport de natura lucrurilor, de situatia posesorilor sau de alte elemente exterioare.

Art.1848 C.Civil

dovada discontinuitatii poate fi facuta prin orice mijloc de proba si cade in sarcina aceluia care afirma ca posesia este atinsa de acest viciu. Art.1850 C.Civ.

Caracterele juridice ale discontinuitatii:

discontinuitatea = un viciu absolut, acesta putand fi invocat de orice persoana interesata; viciu temporar: daca inceteaza, posesorul va incepe o noua posesie utila.

Violenta

Pentru a produce efecte posesia trebuie sa fie netulburata, sa fie pasnica.1851 C.Civ.

nu se face distinctie intre violenta fizica si violenta morala

este necesar ca posesia sa inceapa in mod pasnic si sa fie conservata tot in acest mod pe toata perioada posesiei

Conform reglementarii ar rezulta ca nu numai violenta activa viciaza posesia, dar si modul violent in care posesorul isi apara posesia sa.

Caractere juridice

violenta este un viciu temporar, astfel incat posesia devine utila deindata ce inceteaza violenta

posesia = viciu relativ, poate fi opusa numai de victima violentei.

Clandestinitatea

posesia trebuie sa fie publica si sa nu fie exercitata in ascuns, rezulta efecte juridice

viciul este intalnit frecvent la bunurile mobile si mai rar la bunurile imobile

Caratere juridice

viciu relativ intrucat poate fi opusa numai de persoana careia posesorul ii ascunde posesia sa

viciu temporar – odata ce posesia a devenit publica, clandestinitatea inceteaza si posesia incepe sa produca efecte.

Precaritatea

Aceasta a creat discutii in doctrina = stapanirea unui lucru fara elementul animus possidendi.

Rezulta ca, lipsind elementul intentional ne aflam in fata unui detentor precar si nu ar fi vorba despre un viciu al posesiei, ci despre insasi lipsa acesteia.

Incidente dispozitiile art.1853 Cod Civil.

Din textul mentionat rezulta ca pot avea calitatea de detentori precari locatarii, depozitarii, uzufructuarii, un coproprietar pentru totalitatea lucrului comun, posesia exercitata cu ingaduinta proprietarului lucrului si intrucat enumerarea din Codul Civil este exemplificativa si nu limitativa pot fi inclusi in aceasta categorie aceia care administreaza bunurile altei persoane, comodatarii, mandatarii, creditorii gajisti si toti cei care poseda corpore alieno si care detin lucrul in virtutea unor titluri.

Ca si caractere juridice ale precaritatii, aceasta reprezinta un viciu absolut, astfel incat poate fi opus de catre orice persoana interesata si este un viciu perpetuu deoarece afecteaza posesia in tot timpul exercitarii acesteia, cu exceptia cazului in care opereaza intervertirea precaritatii, adica transformarea detentiei precare in adevarata posesie.

Codul Civil recunoaste 4 cazuri de intervertire art. 1858 Cod Civil:

detinatorul lucrului prin alta persoana obtinand un titlu translativ de proprietate;

detinatorul lucrului neaga posesia prin acte de rezistenta:

-contractul de locatie, chiriasul refuza sa plateasca plata chiriei.

- detinatorul stramuta posesia printr-un act translativ particular de proprietate la altul de buna-credinta

- transmisiunea posesiei se face printr-un act cu titlu universal la un succesor de buna-credinta.

Efectele posesiei

Difera de efectele produse atunci cand posesorul este de buna-credinta si efectele pe care le produce posesia atunci cand posesorul este de rea-credinta.

Efectele generale ale posesiei, adica indiferent de buna sau reaua-credinta a posesorului sunt prezumtia de proprietate, apararea posesiei prin actiunile posesorii si dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.

Se disting ca efecte particulare anume: atunci cand posesorul este de buna-credinta, dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de la 10 la 20 de ani, apoi in materia bunurilor mobile va opera prescriptia instantanee reglementata la art. 1909 Cod Civil si dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta.

Posesor si culegerea fructelor bunului posedat de catre posesorul de buna-credinta)

Fructe = ceea ce un bun produce cu caracter de periodicitate fara a epuiza substanta lucrului.

naturale – care nu impun interventia omului pentru obtinere

industriale – care implica interventia omului

civile – constau in sume de bani rezultate din dobanzi, chirii, arenzi.

Deosebite de fructe, productele = produs al pamantului fara caracter de periodicitate si care epuizeaza substanta lucrului.

Fructele se cuvin proprietarului lucrului in baza atributului fructus (jus fruendi) ca si component al dreptului de proprietate – art.1483 Cod Civil.

De la regula mentionata exista exceptia conform careia posesorul de buna-credinta dobandeste dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat.

Este considerat posesor de buna-credinta acela care poseda in puterea unui titul translativ de proprietate ale carui vicii nu ii sunt cunoscute.

Prin titlu intelegem operatiunea juridica, adica negotium juris si nu mijlocul de proba probationes.

Ipoteza legiuitorului este aceea in care titlu translativ de proprietate nu este valabil pentru ca daca ar fi valabil, atunci posesorul ca si proprietar ar culege fructele in baza atributului fructus, jus fruendi al dreptului de proprietate.

La baza bunei-credinte se gaseste eroarea scuzabila de fapt si de drept care consta in dobandirea lucrului de la un neproprietar.

Titlul care sta la baza bunei-credinte poate fi lovit de nulitate absoluta sau relativa cu exceptia cazurilor in care prin aceasta s-ar incalca grav ordinea sociala.

Mai exista si situatia titlului putativ, adica aceluia care nu are o existenta reala, posesorul fiind considerat si atunci de buna-credinta intrucat este vorba despre credinta intr-un just titlu ca element psihologic al bunei-credinte si nu ca o conditie de sine-statatoare distincta de buna-credinta.

Buna-credinta trebuie sa existe la momentul dobandirii posesiei lucrului si in tot timpul fiecarei perceperi a fructelor.

Buna-credinta se prezuma, iar incetarea acesteia este o problema de fapt, anume atunci cand posesorul a cunoscut viciile titlului sau din momentul in care adevaratul proprietar a pornit o actiune in justitie impotriva posesorului.

Relativ la modul de dobandire a fructelor de catre posesorul de buna-credinta, fructele naturale si industriale se dobandesc pe masura ce au fost percepute, iar fructele civile se dobandesc zi cu zi pe masura ce ajung la scadenta.

In cazul posesorului de rea-credinta, este tinut sa restituie proprietarului care revendica bunul impreuna cu lucrul si fructele nepercepute.

Justificarea dobandirii fructelor de catre posesorul de buna-credinta are in vedere motive de echitate in sensul ca posesorul daca ar fi obligat sa restituie fructele s-ar crea o situatie impovaratoare intrucat acesta fie le-a consumat, fie le-a instrainat si asemenea situatie nu ii este imputabila.

La bunurile mobile – posesia creeaza prezumtia de proprietate.

- imobile – prezumtia de proprietate dedusa din faptul posesiei si combatuta prin proba contrarie.

Actiuni posesorii

Apara posesia ca stare de fapt si nu pun in discutie fondul dreptului asupra lucrului respectiv.

Actiunile posesorii difera de actiunile petitorii pentru ca actiunile posesorii pun in discutie numai posesia ca stare de fapt pe cand actiunile petitorii apara drepturile reale.

Actiunea in revendicare – actiuni petitorii

confesorii – dezmembraminte

O hotarare judecatoreasca pronuntata in materie posesorie nu are putere de lucru judecat in petitoriu.

Tulburata – actiune posesorie – pierde

dreptul de proprietate (actiune petitorie).

Actiunile posesorii reprezinta mijloace juridice procedurale pe care legea le pune la indemana posesorului pentru a apara posesia sa asupra lucrului impotriva oricarei tulburari inclusiv pentru a redobandi posesia atunci cand aceasta a fost pierduta prin deposedare.

Actiunile posesorii

generala – numita si complangere

speciala = in reintegrare / reintegranda

Sunt reglementate in C.proc.civila art. 674 – 676.

scop = sa inlature orice tulburare a posesiei si pentru exercitarea acesteia sunt necesare urmatoarele conditii:

- sa nu fi trecut 1 an de la tulburare sau deposedare;

- reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a posedat bunul cel putin 1 an

- posesia reclamantului sa intruneasca conditiile de la art.1846 si 1847 C.Civ., anume: sa fie o posesie utila si neviciata.

Actiunile posesorii generale pot fi formulate si de catre detentorul precar.

scop= Actiunea posesorie speciala – creata pentru apararea posesiei cand deposedarea sau tulburarea s-a facut prin violenta.

Poate fi introdusa si de catre posesorul de rea-credinta.

In privinta conditiilor de exercitare este necesar ca de la tulburare sau deposedare sa nu fi trecut 1 an.

Violenta poate fi materiala sau morala putand fi dovedita prin orice mijloc de proba.

Dreptul de proprietate ( institutie de drept civil)

nu trebuie confundata proprietatea ca notiune economica cu dreptul de proprietate ca institutie juridica

Proprietatea = relatie economica care mijloceste apropierea de catre individ a obiectelor materiale si luarea in stapanire a acestora.

Dreptul de proprietate = expresia juridica a raporturilor economice de proprietate; posibilitate juridiceste recunoscuta de apropiere a bunurilor materiale intr-un anumit mod.

In vorbirea curenta, termenul de proprietar se confunda cu dreptul de proprietate pentru ca dreptul de proprietate este strans legat de bunurile asupra carora poarta si se infatiseaza tocmai prin stapanirea unui lucru.

Proprietatea a facut obiectul unor discutii si in ce priveste definitia data in C.Civ. si folosirea termenilor in alte reglementari din Cod. – art. 480.

Dreptul de proprietate a dat nastere unor discutii si puternice dezbateri de idei, de teorii, de conceptii filozofice, economice, sociologice, juridice, religioase evidentiind 2 mari orientari:

1. elaborata de catre sustinatorii comunitatii de bunuri sau ai proprietatii colective care criticau dreptul de proprietate privata

Platon – a criticat

utopistii Renasterii

marxismul.

2. Aparatorii proprietatii private    (Aristotel, Auguste Comte, St.Mill)– avantajele proprietatii private, au considerat ca aceasta reprezinta un instrument si un stimulent economic, ca este o garantie a libertatii individului, izvor de bogatie, de prosperitate, de bunastare sociala.



1804 – C.Civ.francez

art.480 – C.Civ.roman.

Dreptul de proprietate = drept subiectiv civil, drept real care confera titularului posibilitatea de a poseda, de a folosi si de a dispune de un lucru conform naturii si destinatiei acestuia in mod exclusiv, perpetuu si in limitele prevazute de lege.

Analizand caracterul juridic al dreptului de proprietate, acesta este un drept absolut si inviolabil.

In privinta caracterului absolut putem preciza ca el este un drept nelimitat si neingradit care suporta anumite limite stabilite de lege, este un drept absolut in comparatie cu alte drepturi reale in sensul ca are cele 3 elemente: usus, fructus si abusus pe care nu le regasim la celelalte drepturi reale si apoi este recunoscut titularului in raport cu toti ceilalti, adica este opozabil erga omnes.

Ius abutendi ramane la dispozitia proprietarului.

In privinta caracterului inviolabil, conform dispozitiilor constitutionale proprietate privata este inviolabila, asemenea drept nu poate fi incalcat de nimeni, existand 2 exceptii:

anumite bunuri imobile pot fi expropriate in conditiile legii pentru cauza de utilitate publica

subsolul oricarei proprietati imobiliare poate fi folosit si exploatat pentru lucrari de interes general.

Caracterul deplin si exclusiv al dreptului de proprietate

Titularul dreptului de proprietate exercita singur toate atributele dreptului excluzand de la acest exercitiu orice persoana.

Caracterul perpetuu si transmisibil al dreptului de proprietate

Prin perpetuitatea dreptului de proprietate vom intelege ca acesta este nelimitat in timp si dureaza atata vreme cat exista bunuri care fac obiectul dreptului sau si nu se pierde prin neuz.

In caz de instrainare, dreptul de proprietate se stinge in patrimoniul transmitatorului si apare in patrimoniul dobanditorului.

DREPT CIVIL

CURS 2

Dreptul    de proprietate

Nu trebuie confundata proprietatea cu dreptul de proprietate pentru ca proprietatea reprezinta relatia economica care mijloceste apropierea de catre individ a obiectelor materiale permitand luarea in stapanire a acestora.

Dreptul de proprietate, expresia juridica a raporturilor economice de proprietate, reprezinta posibilitatea recunoscuta din punct de vedere juridic de apropiere a bunurilor materiale intr-un anumit mod.

In limbaj curent, proprietatea se confunda cu dreptul de proprietate pentru ca dreptul de proprietate este intim legat de bunurile asupra carora poarta si se infatiseaza prin stapanirea lucrului respectiv.

Analizand dispozitiile Codului civil observam ca legiuitorul foloseste ambele expresii pentru a se referi la dreptul de proprietate, chiar definitia (art. 480).

De- a lungul timpului, proprietatea a fost obiect al unor confruntari ample de idei si teorii, de conceptii sociale, politice, economice, juridice, filosofice, religioase, conturandu-se doua ample orientari.

Una este formata din aceia care sustineau comunitatea de bunuri si proprietatea colectiva.

Ex.: Platon critica proprietatea privata, mijloacele de dobandire a dreptului de proprietate

Renasterea : Tomas Morus

Deosebit de aceasta, a existat un curent format din aceia care au aparat dreptul de proprietate.

Aristotel, Auguste Comte, Stuart Mill

Au evidentiat meritele si avantajele proprietatii private, au considerat-o un stimulent economic, este o libertate a individului, ea reprezinta un izvor de bogatie, prosperitate si bunastare sociala.

Evolutia dreptului de proprietate

Din dreptul roman – proprietatea = drept absolut (doar in dreptul roman)

Toate celelalte – drept absolut, in limitele legii

tendinta de a diminua dreptul de proprietate in exercitarea lui

In dreptul roman: - teren, sub teren, deasupra (dreptul de coloana) = proprietatea proprietarului de teren

pamantul – bunul cel mai de pret

- Evul mediu – perioada de inchistare

- dominium eminens

- dominium utile

Pentru orice epoca se analizeaza 2 elemente ce demonstreaza printre altele gradul de libertate a persoanei:

- dreptul de proprietate

- teoria contractului civil

Revolutia franceza

- a schimbat conceptia despre proprietate

1804 – Codul civil francez

preluate in Carta Drepturilor Omului, garantarea dreptului de proprietate

juristii lui Napoleon – aduceau in actualitate principiile dreptului roman

1864 – Romania – Codul civil roman

1865 – in vigoare

a preluat reglementari din Codul Civil francez

Exista proiect la Parlament pentru un nou Cod Civil.

Dreptul de proprietate:

pana in 1989 – in Romania – definitiile erau ample

in Occident – definitii simple

Codul Civil german – 1900

Codul Civil elvetian

Codul Civil roman reglementeaza dreptul de proprietate la art. 480.

Reglementarile Codului civil in materia proprietatii sunt criticabile, in primul rand, pentru ca dreptul de proprietate este definit prin atributele sale si nu prin natura sa juridica.

In al doilea rand, legiuitorul se opreste numai la 2 dintre atribute: jus fruendi si jus abutendi, omitand jus utendi.

In formularea sa, Codul Civil foloseste sintagma „a se bucura”.

= posibilitatea de a culege fructele

putem include jus utendi

Putem complini lipsa acestui element in definire.

In al treilea rand, dreptul de proprietate este definit ca un drept absolut, insa exercitat in limitele legii ceea ce ne face sa intelegem ca proprietatea nu poate fi privita decat ca un drept absolut insa exercitiul acesteia este supus unor restrictii si ingradiri pentru a permite anumite activitati la nivel social, dar si exercitiul drepturilor concurente care apartin altor titulari.

dupa 1989 – definitii simple, tehnice

prof. Filipescu

prof. Liviu Pop

Dreptul de proprietate = drept subiectiv civil, drept real care confera titularului posibilitatea de a intrebuinta lucrul potrivit naturii sau destinatiei acestuia, care permite exercitarea folosintei si a dispozitiei in mod exclusiv, perpetuu insa in limitele prevazute de lege.

usus = folosinta care implica posesia exercitata asupra bunului asupra caruia poarta dreptul de proprietate

jus utendi

fructus = dreptul de a culege fructele

jus fruendi

o       3 feluri:

naturale

industriale

civile = sume de bani rezultate din chirii, arenzi (zi cu zi)

abusus = dreptul de dispozitie exercitat asupra bunului

jus abutendi

cuprinde:

a.    dispozitie materiala

b.    dispozitie juridica

b. = posibilitatea pe care o are titularul de a incheia acte juridice cu privire la bun

a. = posibilitatea de a-l utiliza, de a-l transforma, de a-l distruge, abandonul bunului

Dezmembramintele = desfacerea dreptului de proprietate

- unul dintre atribute exercitate de catre o alta persoana (situatia de exercitarea mai multor drepturi)

Drept de uzufruct = drept real distinct

ramane dreptul de nuda proprietate – dispozitie proprietar

La dezmembraminte jus abutendi ramane in mana proprietarului.

uzufructuarul – au fructus, usus + dispozitie materiala

se exercita 2 posesii

Uzufructuarul exercita detentie precara si o posesie in ce priveste bunul.

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

a.    drept absolut

b.    drept inviolabil

a. este un drept nelimitat, neingradit, cel putin teoretic, insa in conditiile moderne prin legi speciale sunt aduse limitari ale dreptului de proprietate

- absolut in comparatie cu alte drepturi reale intrucat are cele 3 atribute pe care nu le regasim la celelalte drepturi reale

- absolut intrucat absolutismul acestuia are in vedere raporturile cu toti ceilalti participanti la circuitul civil in sensul ca este opozabil erga omnes.

Prof. Valeriu Stoica

obligatie generala negativa a tuturor celorlalti sa nu incalce dreptul de proprietate

b. dreptul de proprietate este recunoscut prin Constitutie in sensul ca acesta nu poate fi incalcat de nimeni, existand 2 exceptii:

- anumite bunuri imobile pot fi expropriate in conditiile legii, pentru cauza de utilitate publica; incidente disp.art. 44 pct.3 din Constitutia revizuita + Legea nr.33/1994

- subsolul oricarei proprietati imobiliare poate fi folosit si exploatat pentru lucrari de interes general    - art.44 pct.5 din Constitutia revizuita

caracter de . exclusiv al acestuia = titularul dreptului de proprietate exercita singur toate atributele dreptului excluzand de la acest exercitiu orice persoana; art. 475 alin.1

S-a incercat extensia de la dreptul roman in privinta posesiei.

Extensia, ca si in materia posesiei = extensie de limbaj si nu contextuala intrucat dreptul de proprietate este specific drepturilor reale si formularea ca proprietate intelectuala sau asupra numelui sau asupra unor creante reprezinta doar extensii de limbaj si nu conceptuale.

In privinta justificarii dreptului de proprietate, unii autori au considerat ca aceasta se gaseste in legea civila, proprietatea este o consecinta al dreptului natural al primului ocupant.

Aceasta opinie a fost criticata intrucat proprietarul actual nu poate invoca dreptul primului ocupant fiindca proprietatea a trecut prin mainile mai multor persoane si insasi ocupatiunea nu justifica dobandirea dreptului de proprietate.

Ocupatiunea – mod de dobandire a dreptului de proprietate

moduri originare

Alti autori – dobandirea dreptului de proprietate

dreptul de proprietate sta in rasplata muncii ca forma a repartitiei

Poate fi criticata si aceasta teorie pentru ca nu toate bunurile pot fi dobandite prin munca (donatie, succesiune); aceia care produc bunuri nu devin proprietari.

alti autori – proprietatea se justifica prin exteriorizarea libertatilor omului

teorie criticata – pentru ca teoretic toti oamenii sunt egali si liberi si invocand aceste atribute ar trebui sa dobandeasca un drept egal de proprietate

- proprietatea se justifica prin utilitatea sa sociala

teorie criticata intrucat confunda problema legitimarii dreptului de proprietate cu chestiunea repartitiei si distributiei

Discutand despre structura generala a dreptului de proprietate

- dupa subiectele dreptului de proprietate vom avea proprietate care apartine persoanei fizice si proprietate care apartine persoanei juridice.

In raport de alt criteriu (dupa modul de dobandire ):

drept de proprietate dobandit prin acte juridice

drept de proprietate dobandit prin fapte juridice

- drept de proprietate dobandit prin acte intre vii

- drept de proprietate dobandit prin acte pentru cauza de moarte

drept de proprietate originar – dobandit prin moduri originare de dobandire: ocupatiune, uzucapiune

drept de proprietate derivat – dobandit prin moduri derivate de dobandire – adica acelea care implica transmisiunea dreptului de proprietate de la o persoana la alta.

Dupa natura juridica

drept de proprietate publica

drept de proprietate privata

cel mai important dintre criteriile de clasificare

In Romania conform dispozitiilor constitutionale, proprietatea poate fi publica si privata.

Proprietatea publica – cuprinde bunuri din domeniul public si bunuri din domeniul privat, titulari ai dreptului de proprietate sunt statul si unitatilor administrativ teritoriale.

Proprietatea publica – regim juridic special, de favoare

Bunurile din domeniul privat au acelasi regim juridic ca si bunurile din proprietatea privata

Dreptul de proprietate publica

Evolutia

pana in 1989 – 4 drepturi de proprietate

Legea nr.15/1990 – dreptul de proprietate al fostelor intreprinderi – regii autonome – bunuri care apartin statului din domeniul privat

In Romania, atunci, nu exista Constitutie (1991).

Dupa Constitutie – titular al dreptului de proprietate publica – statul + uat

Orice alt titular – proprietate privata

- al cooperativelor = drept de proprietate privat

+ alte acte normative

- privatizarea – dreptul de proprietate al statului – fond privat

- societati comerciale cu capital privat

Exista drept de:

administrare

folosinta gratuita

concesionare

Cadrul legal privind proprietatea publica

Drept de proprietate publica = concept interdisciplinar si nu poate fi privit doar ca un simplu element patrimonial civil astfel incat statul sau persoana juridica in legatura cu domeniul public nu actioneaza numai in calitate de persoana juridica ca subiect de drept civil ci si in calitate de subiect de drept public.

Bunurile care reprezinta obiectul dreptului de proprietate publica formeaza domeniul public care poate fi de interes national, de interes judetean sau de interes local.

Pot exista bunuri proprietate publica avand aceeasi titulari care sunt bunuri din domeniul privat.

Bunurile domeniale = bunuri mobile sau imobile, proprietate a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale asupra carora persoanele juridice precizate exercita un drept de proprietate publica sau un drept de proprietate privata, iar notiunea de bunuri domeniale este definita in raport de aceste criterii: asemenea bunuri = obiect al dreptului de proprietate publica sau privata si asupra acestora exercita dreptul de proprietate numai statul sau uat.

Cadrul juridic privind dreptul de proprietate il reprezinta art. 44 si 136 din Constitutia Romaniei revizuita si in afara acestor dispozitii mai amintim reglementarile din Codul civil art. 477 – 480.

Legea 2213 /1998 – privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia

Legea fondului funciar 18/1991 republicata cu modificari

Legea 215/2001 – a ad-tiei publice locale modificata si aceasta

Legea 238/2004 – a petrolului cu modificarile ulterioare

OUG 105/2001 – frontiera de stat a Romaniei aprobata cu modificari prin Legea 243/2001 si aceasta modificata

Legea apelor 107/1996 modificata

Legea 17/1990 – regimul juridic al apelor maritime interioare, al zonei contigue si al zonei economice exclusive ale Romaniei republicata

Legea 26/1996 – Codul silvic

OG 43/1997 – regimul juridic al drumurilor republicata si modificata

OG 15/1993 – masuri pentru restructurarea activitatii regiilor autonome

Legea 33/1994 – exproprierea pentru cauza de utilitate

HG 841/1995 – proceduri de transmitere fara plata si de valorificare a bunurilor apartinand institutiilor publice modificata

Etc.

Domeniu public – bunuri care constituie obiectul proprietatii publice pot fi din domeniul public sau din domeniul privat, ambele categorii fiind de interes national, de interes judetean sau de interes local.

Nu trebuie confundate bunurile domeniale cu res comunes (bunuri neapropiabile): apa marii, aer, lumina soarelui

22 mile marine

Dispozitiile Constitutiei enumera la art.36 bunurile proprietate publica.

- mostenirile vacante – culeasa de catre stat

- in domeniul privat, nu in domeniul public

Prin act administrativ – trecerea dintr-un domeniu in altul, dar numai prin lege

Art.478

Act administrativ – trecere din domeniul public in domeniul privat – devin de drept comun

Bunurile proprietate publica din domeniul public sunt enumerate in anexele la Legea nr.213/1998, legiuitorul prezentandu-le clasificat ca bunuri din domeniul public de interes national, bunuri din domeniul public de interes judetean si bunuri de interes public local al comunelor, oraselor si municipiilor.

Exercitand dreptul de proprietate publica, statul si uat au atat calitate de subiecte de drept privat cat si calitatea de subiect de drept public, cele 2 calitati manifestandu-se concomitent in anumite situatii, intrucat regimul juridic al dreptului de proprietate publica constituie o sinteza inseparabila de elemente de drept public si de drept privat.

Statul si uat actioneaza in calitate de titular al patrimoniului ce detin si nu numai ca titulare ale dreptului de proprietate public asupra anumitor bunuri, iar calitatea de administrator general al domeniului public si al domeniului privat al statului constituie un atribut al Guvernului Romaniei conform dispozitiilor din Legea nr.90/2001 privind organizarea Guvernului si a ministerelor.

Exercitand atributiile dreptului de proprietate publica se face direct prin uat, prin intermediul consiliilor locale sau judetene sau a CGMB atunci cand asupra bunurilor din domeniul public nu s-au constituit drepturi reale specifice sau daca asemenea bunuri nu au fost inchiriate sau se exercita direct de catre stat prin Ministerul Finantelor Publice conform prevederilor Decretului nr.31/1954. (art. 25..)

Exercitarea atributiilor asupra bunurilor din domeniul public se poate face si in mod indirect de catre uat si ne referim la darea in ad-rare, concesionare, inchirierea sau constituirea dreptului de folosinta gratuita asupra unor asemenea bunuri.

Statul si uat nu pot instraina bunurile din domeniul public intrucat dispozitiile constitutionale prevad caracterul inalienabil al unor asemenea bunuri.

Bunurile in discutie pot fi date in administrare regiilor autonome sau institutiilor publice, pot fi concesionate, inchiriate sau date in folosinta gratuita.

Exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public, statul sau uat pot sa treaca bunuri din domeniul privat al statului sau al uat in domeniul public prin HG sau a consiliului judetean.

Exista posibilitatea trecerii in domeniul public a unor bunuri din domeniul privat sau trecerea unui bun din domeniul public al unei uat in domeniul public al statului prin hotarare a CJ ori a CGMB sau a CL.

Aceia care exercita dreptul de administrare asupra bunului din domeniul public pot sa posede, sa foloseasca si sa dispuna in conditiile stabilite prin actul normativ prin care s-a creat cadrul juridic de exercitare a acestui drept stabilit prin lege

Distinctia dintre domeniul public si domeniul privat

Necesitatea distinctiei consta in aceea ca statul si uat sunt atat titulari ai dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public cat si titulari ai dreptului de proprietate asurpa bunurilor din domeniul privat.

Mai multe criterii pentru distinctia din domeniul public si domeniul privat, fiecare dintre acestea prezentand importanta si evidentiind unele dintre aspectele necesare distinctiei dintre cele 2 domenii:



1. destinatia bunurilor (afectatiunea acestora unui serviciu public) – ce permite calificarea bunurilor ca fiind din domeniul public

Bunurile de uz public sunt acelea la a caror utilizare au acces toti membri comunitatii indiferent care ar fi momentul si durata acestei utilizari, iar

bunurile de interes public sunt acelea care desi nu sunt accesibile uzului public sunt afectate functionarii serviciilor publice fiind destinate sa realizeze in mod diret un interes national sau local.

S-a considerat ca acest criteriu al afectatiunii bunului este prea vast intrucat s-ar include pe aceasta cale in domeniul public mai multe categorii de bunuri cu motivarea ca acestea ar fi utilizate in scopul desfasurarii unui serviciu public si pentru a depasi aceste inconveniente a fost formulat criteriul afectatiunii bunului la uzul direct al publicului, criteriu supus analizei si considerat si acesta insuficient pentru ca ar restrange excesiv categoriile de bunuri care pot sa fie incluse in bunurile din domeniul public.

Desi criteriul de baza care permite considerarea unui bun ca apartinand domeniului public il reprezinta afectatiunea bunului nu putem exclude nici criteriul naturii bunului in sensul ca anumite bunuri prin natura acestora nu pot sa apartina particularilor.

Legea 213/1998 – dupa ce enumera bunurile din domeniul public facand o prezentare exhaustiva a acestora prevede totusi in cuprinsul ei reglementarea ca fac parte din domeniul public atat bunurile stabilite in anexa la lege, cat si bunurile care fie prin vointa legiuitorului, fie prin natura lor sunt de uz sau interes public si sunt dobandite de stat sau de uat prin modurile prevazute de lege.

Regimul juridic al domeniului public / privat

Prerogativele recunoscute dreptului de proprietate publica din domeniul public prezinta anumite particularitati:

- atributul jus possidendi se exercita direct de catre titularul dreptului de proprietate publica pe cand usus, jus utendi nu se mai realizeaza in mod direct, ceea ce nu exclude exercitarea posesiei asupra acestor bunuri, iar accesul publicului la utilizarea unor bunuri poate fi cu titlu oneros (in cazul muzeelor sau autostrazii) exercitarea prerogativelor jus abutendi sub aspectul dispozitiei materiale nu cunoaste modificari, dar dispozitia juridica nu se poate realiza prin mijloace de drept civil, iar transmiterea unor asemenea bunuri este posibila prin mijloace de drept public.

Exercitarea dreptului de proprietate publica se face in limitele si in conditiile legii.

Importanta distinctiei dintre cele 2 domenii face ca regimul juridic al acestora sa prezinte diferentieri semnificative.

Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, bunuri din domeniul privat pot fi instrainate.

Inalienabilitatea se refera si la interdictia dezmembramintelor dreptului de proprietate publica.

Caracterul inalienabil al bunurilor din domeniul public nu este infrant de posibilitatea legala de a transfera bunuri din domeniul public in domeniul privat ceea ce se poate face prin acte administrative.

Dreptul de proprietate publica inceteaza atunci cand bunul a pierit sau cand a fost trecut in domeniul privat.

Bunurile din domeniul public sunt imprescriptibile achizitiv si extinctiv.

Imprescriptibilitatea reprezinta o continuare a caracterului inalienabil al unor asemenea bunuri.

Bunurile din domeniul public nu pot fi dobandite prin uzucapiune pentru bunurile imobile sau prin posesiunea de buna credinta atunci cand este vorba despre bunurile imobile.

Statul si uat au posibilitatea sa revendice bunurile din domeniul public oricand in mana oricui acestea s-ar gasi.

Bunurile din domeniul public sunt insesizabile pentru ca nu pot fi urmarite pe calea executarii silite considerandu-se ca in toate situatiile statul si uat sunt solvabile.

Bunurile din domeniul public sunt susceptibile de a fi grevate cu servituti numai in masura in care servitutile sunt compatibile cu uzul sau interesul public caruia ii sunt destinate bunurile respective.

Legiuitorul are in vedere acele restrictii ale dreptului de proprietate care nu sunt adevarate dezmembraminte ale acestuia, ci reprezinta doar limitari si ingradiri ale dreptului de proprietate rezultate din raporturile de vecinatate.

Dreptul de proprietate publica din domeniul public nu poate fi dezmembrat in sensul constituirii de drepturi reale – dezmembraminte ale dreptului de proprietate.

In ce priveste indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara – acestea nu se aplica bunurilor din domeniul public avand in vedere ca aceste bunuri se gasesc in afara circuitului civil.

Dreptul de administrare = drept real principal inalienabil, imprescriptibil si insesizabil constituit cu titlu gratuit asupra unui bun din domeniul public avand ca titulari regiile autonome si institutiile publice si care ii confera titularului sau posesia, folosinta si dispozitia in conformitate cu actul de constituire.

Reglementarile legale ale acestui drept au in vedere dispozitiile art. 136 alin. 4 din Constitutie, art. 125 alin.1 din Lg.215/2001, OG nr.15/1993, OUG 30/1997.

Titular al dreptului de ad-rare pot fi regiile autonome, institutiile publice care actioneaza atat ca subiecte de drept public cat si in calitate de subiect de drept privat.

Dreptul de ad-rare se constituie prin HG sau a CJ ori a CGMB sau a CL

inalienabil, insesizabil, imprescriptibil

Titularii acestui drept pot sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de bunurile primite in ad-rare in conditiile stabilite prin actul de drept ad-tiv ce configureaza natura acestor bunuri.

Prerogativele dreptului de ad-rare difera de acelea de proprietate publica deoarece posesia = numai expresia juridica a stapanirii si nu apropierea bunului.

Exercitarea dreptului de folosinta se face de catre titular in raport de destinatia bunurilor si de conditiile mentionate in actul de ad-rare.

Fructele bunurilor date in ad-rare pot fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor si pentru desfasurarea regiilor autonome si trebuie varsate la buget de catre institutiile publice.

Atunci cand contractul de inchiriere se incheie de catre titularul dreptului de ad-rare, acesta poate sa incaseze o cota de pana la 50% din chirie.

Titularul dreptului de ad-rare exercita numai dispozitia materiala a bunului.

Dreptul de ad-rare inceteaza daca titularul nu-si exercita drepturile si nu-si executa obligatiile rezultate din actul de transmitere, revocarea facandu-se prin HG, CJ, CGMB, CL.

- trecerea bunului in ad-rarea altei persoane juridice sau in cazul redistribuirii bunurilor intre regii autonome sau intre institutii publice.

- reorganizarea sau desfiintarea acestor persoane juridice, fie prin trecerea unor bunuri in domeniul public in domeniul privat prin HG, CJ, CGMB, CL.

Ca natura juridica – drept real principal constituit si se exercita in regim de drept public.

Regula generala

Dreptul de ad-rare – ia fiinta prin acte juridice de drept administrativ existand raporturi specifice de subordonare in materia dreptului public insa in raporturile de drept privat, dreptul de ad-rare este opozabil erga omnes intrucat este drept real si poate fi aparat prin mijloace de drept civil.

Dreptul de concesiune = drept real principal inalienabil, imprescriptibil si insesizabil constituit cu titlu oneros in baza unui contract de concesiune incheiat intre o autoritate publica si un subiect de drept privat (persoana fizica / persoana juridica) cu privire la un bun din domeniul public conferind titularului posesia, folosinta si dispozitia conform obligatiilor care rezulta din contractul incheiat pe o anumita perioada determinata de timp.

Cadrul legal – Constitutia, etc.

Contractul de concesiune = contributia prin care o autoritate publica (concedent) transmite pe o perioada determinata unei alte persoane (concesionar) care actioneaza pe riscul si raspunderea sa obligatia de exploatare a sa bun proprietate publica in schimbul unei redevente.

Obiectul contractului – bunuri proprietate publica a statului sau uat, iar redeventele obtinute se fac venit la bugetul de stat sau la bugetele locale.

Calitatea de concedent – o pot avea ministerele sau alte organe ale ad-tiei publice centrale pentru bunuri proprietate publica a statului si CJ, CL,CGMB sau institutii publice de interes local pentru bunurile proprietate publica a judetului, orasului sau comunei, iar calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica sau persoana juridica romana sau straina.

Initiativa concesiunii are la baza efectuarea unui studiu de oportunitate, iar concedentul trebuie sa procedeze la intocmirea unui studiu de oportunitate.

Concesiunea se aproba prin HG a Guvernului, etc.

Atributiile contr.de conc. – la baza principiul transparentei, tratamentului egal, proportional, nediscriminarii si liberei concurente.

Procedurile de acordare a contractului de concesiune constau in licitatie    si negocierea directa.

Ofertantul trebuie sa elaboreze oferta in raport de prevederile documentatiei de atribuire, iar criteriul de atribuire il reprezinta nivelul cel mai ridicat al redeventei combinat insa si cu alte criterii: capacitatea economico-financiara a ofertantilor, protectia mediului sau conditiile speciale impuse de natura bunului concesionat.

Contractul de concesiune trebuie sa cuprinda clauzele prevazute in caietul de sarcini si clauzele convenite de partile contractante.

Incetarea efectelor:

la durata perioadei stabilite;

cand interesul national sau local o impune prin denuntarea unilaterala de catre concedent cu acordarea unei juste si prealabile despagubiri

in cazul nerespectarii obligatiilor contractului de catre concesionar prin reziliere

La incetarea contractului de concesiune – concesionarul trebuie sa restituie bunul liber de orice sarcini.

Societatile nationale sau societatile comerciale pot subconcesiona bunurile proprietate publica care le-au fost concesionate, subconcesionate aprobate prin HG, CJ, CGMB, CL iar redeventa ce rezulta din subconcesionare = venit la bugetul companiilor nationale.

Dreptul de folosinta gratuita

= drept real principal inalienabil, insesizabil si imprescriptibil care este constituit de catre autoritatea competenta asupra unui bun din domeniul public in scopul exercitarii dreptului de proprietate publica avand ca titular o persoana juridica de drept privat de utilitate publica si care confera titularului atributele posesiei, folosintei si dispozitiei obligand la respectarea indatoririlor stabilite in actul de constituire.

Cadrul legal

Dreptul de folosinta gratuita se constituie prin HG, .

caracter inalienabil, imprescriptil, insesizabil + caracter temporar

Acest drept confera titularului posibilitatea de folosinta gratuita prin exercitarea posesiei in calitate de titular al dreptului si posibilitatea de a culege fructele bunului posedat.

In privinta dreptului de dispozitie, titularii dreptului de folosinta gratuita pot exercita numai dispozitia materiala.

Ca si natura juridica – drept real intuitu personae, temporar, cu titlu gratuit, avand o opozabilitate limitata in raport cu autoritatea administrativa care l-a constituit in cadrul raportului juridic de drept public si este opozabil erga omnes in raport de dreptul privat.

Circulatia juridica a terenurilor

Reglementari – Lg. 247/2005 – Titlul X

Conform dispozitiilor legii – terenurile proprietate privata indiferent de destinatie si de titular se gasesc in circuitul civil si pot fi dobandite si instrainate prin modurile de dobandire recunoscute de legea civila.

Dispozitiile legale prevad:

obligativitatea incheierii contractului translativ de proprietate in forma autentica ad validitatem sub sanctiunea nulitatii absolute

Constituirea drepturilor reale asupra terenurilor cu sau fara constructii, indiferent de destinatia sau intinderea acestora se poate face numai prin act incheiat in forma autentica ad validitatem tot sub sanctiunea nulitatii absolute. – diferit de Legea 54/1998

Titlul X – Legea nr.2247/2005

Cetateni straini si apatrizii, persoane juridice straine pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor in Romania in conditiile prevazute prin reglementari speciale adica prin Legea nr.312/2005 care reglementeaza dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi precum si de catre persoanele juridice straine.

Existenta unor litigii cu privire la terenuri nu impiedica instrainarea acestuia si nici constituirea altor drepturi reale sau de creanta asupra terenului in litigiu.

De la aceasta regula, legiuitorul a prevazut exceptie: litigiile care au ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate privata si a celora in care se discuta legalitatea titlului de proprietate.

Instrainarile realizate sub orice forma nu sunt de natura sa valideze titlurile de proprietate ale instrainatorilor si dobanditorilor daca asemenea titluri erau lovite de nulitate intrucat au fost incalcate dispozitiile legale la data incheierii acestora.

Legea prevede ca daca dupa incheierea unui ante-contract cu privire la teren, indiferent daca terenul este cu constructii sau este liber de constructii, si una dintre parti refuza ulterior sa incheie contractul, atunci partea care si-a indeplinit obligatiile se poate adresa instantelor judecatoresti solicitand pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina locul de act autentic de instrainare.

D.144/1958 – la origini

Lg.50/1990 – constructii – abroga D.144/1958

dar ramane practica judecatoreasca obtinuta din D.144/1958

terenuri – pana in 1989

Lg.58,59/1974 – terenuri scoase in afara circuitului civil

- mostenire legala, nu testamentara

- + cunostinte agricole

Intre ei – datorita acestui fapt

contracte de vanzare-cumparare

vand terenul ..

cu suma de

partile semnau, il datau

transmisiunea – era ilegala – atragea nulitatea

apoi – Lg. 18/1991 – teorii reintrate in circuitul civil

ce valoare au actele incheiate sub semnatura privata?

Daca ar fi fost de buna-credinta – ar fi mers la Notariat

Vanzatorul – a avut titlu de proprietate – dar mai vrea bani

- sau nu a avut titlu

- actul astfel incheiat = ante-contract permite transmisiunea terenului

daca nu, ar ultraactiva Lg.58,59 – se ultraactiveaza numai prin exceptie

In actual, existenta unui ante-contract

Legea prevede posibilitatea instrainarii si respectiv dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului in scopul comasarii parcelelor si loturilor de teren prin constituirea unor corpuri mai mari de proprietate cu suprafete continue indiferent de destinatie precum si in cazul instrainarii de catre persoane care vor sa obtina renta agricola viagera sa incheie actele pe baza schitelor care au stat la baza titlurilor de proprietate emise ca urmare a aplicarii legilor fondului funciar fiind scutite de taxa de timbru si de taxa de timbru judiciar.

Din formularea legiuitorului rezulta ca instrainarea se poate face fara plata taxelor si sub semnatura privata in baza schitelor anexe ale titlurilor de proprietate emise cu ocazia aplicarii legilor fondului funciar.

Aceasta reglementare este foarte discutata.

Constitutia – art. 44

Cetatenii straini si apatrizii, persoane juridice straine – numai in conditiile aderarii la UE

Legea nr.312/2005 – nu prin mostenire legala

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

Dreptul de proprietate poate fi un drept pur si simplu sau afectat de modalitati.

Ca drept pur si simplu, titularul este o singura persoana care a dobandit sigur si ireversibil fara sa depinda de un eveniment sau imprejurare viitoare de natura sa-l desfiinteze prin rezolutiune, revocare sau anulare.

Dreptul de proprietate afectat de modalitati se exercita asupra unuia sau mai multor bunuri fie apartin simultan si concomitent mai multor persoane, fie ca exista drept in viitor in patrimoniul titularului depinde de un eveniment sau de o imprejurare prevazuta de lege sau stabilita prin vointa omului.

Modalitatile dreptului de proprietate sunt:

a. prop.rezolubila (revocabila)

b. prop.anulabila

c. prop.comuna

a) prop.rezolubila (revocabila) se caracterizeaza printr-o existenta nesigura in patrimoniul titularului, asemenea drept putand fi desfiintat, caz in care se poate reintoarce in patrimoniul instrainatorului, soarta dreptului respectiv depinde de realizarea / nerealizarea evenimentului viitor si nesigur existand anumite situatii evidentiate in practica judiciara si legislatie cu privire la exercitiul unei asemenea modalitati.

= transmiterea dreptului de proprietate printr-un act juridic sub conditie rezolutorie

donatiile dintre soti cf.art.937 C.civ.sunt revocabile

coroborata

1306 C.civ. – interzice vanzarea intre soti

art.30 C.Fam. – bunuri comune

art.31 C.Fam. – bunuri proprii

Donatia – act atacabil – de creditori (actiune revocatorie)

- de mostenitori (raportul donatiilor)

- art. 836 C.Civ. – revocarea donatiei pentru survenienta de copii

Donatia – cu titlu gratuit

- daca nu are copii

daca i se naste un copil – se poate revoca donatia

- art. 494 C.civ. – accesiunea imobiliara artificiala

= mod de dobandire a drepturilor reale prin . incorporare

- regula – in dreptul roman

Din momentul realizarii constructiei – proprietarul terenului invoca dreptul de accesiune

Dreptul proprietarului constructiei – nesigur.

b. prop.anulabila dreptul proprietarului care dobandeste un bun printr-un act translativ de proprietate lovit de nulitate

- actiunea in nulitate relativa – termen de prescriptie general de 3 ani

Pana la implinirea termenului de prescriptie dreptul de proprietate este nesigur, din momentul confirmarii sau dupa termenul de prescriptie, dreptul de proprietate al proprietarului se consolideaza.

c) dreptul de proprietate comuna = cel mai important si se caracterizeaza prin faptul ca un bun sau mai multe bunuri care apartin in proprietatea mai multor persoane care-si pot exercita impreuna, simultan si concurent toate prerogativele dreptului de proprietate.

Proprietatea comuna:

pe cote-parti

in devalmasie

1. = coproprietate - un bun apartine simultan si concomitent mai multor persoane fara ca bunul sa fie fractionat in materialitatea sa

Va fi fractionat numai dreptul cu privire la bunul respectiv, si fiecare dintre coproprietari are determinat o cota-parte ideala, abstracta, matematica din dreptul de proprietate, aceasta cota exprimandu-se in % sau in fractii.

Se spune ca drepturile tuturor coproprietarilor poarta asupra fiecarei particule din bunul respectiv.

La momentul incetarii coproprietatii se individualizeaza partea fiecaruia dintre coproprietari.

coproprietatea = proprietatea comuna pe cote parti ( coproprietari impreuna – cumparare)

proprietatea comuna a sotilor

indiviziune – natura juridica este aceeasi insa obiectul asupra caruia poarta difera de coproprietar in sensul ca in cazul indiviziunii acesta este format dintr-o universalitate juridica (mostenire impreuna)

Ca natura juridica a coproprietatii a creat discutii si controverse. A fost emisa teoria proprietatii colective, teoria pluralitatii dreptului de proprietate, teoria coproprietatii ca drept real sui generis insa cea mai raspandita a fost teoria clasica a proprietatii pe cote-parti ideale in sensul ca fiecare coproprietar are o cota parte ideala, abstracta, matematica din dreptul de proprietate iar bunul ramane nefractionat in materialitatea sa.

Proprietatea comuna pe cote-parti este de 2 feluri:

a.    obisnuita (temporara)

b.    fortata si perpetua

a.    obisnuita (temporara) are ca si caracteristica specifica caracterul vremelnic in sensul ca aceasta poate fi sistata cel mai adesea prin partaj.

Codul civil nu contine o reglementare a proprietatii comune, ci numai in regimul juridic al indiviziunii succesorale de la art. 728 la art. 799.

Pentru acest motiv, doctrina juridica si practica juridica au stabilit regimul juridic al proprietatii comune.

Aceasta poate rezulta fie din mostenire, fie dintr-o conventie de dobandire a unui bun, fie din uzucapiunea rezultata prin coposesie, fie din transformarea proprietatii comune in devalmasie a sotilor in proprietate comuna pe cote parti ca urmare a incetarii sau desfacerii casatoriei, fie mai poate rezulta din realizarea in comun a unui bun.

In privinta regimului juridic al exercitarii coproprietatii obisnuite (temporare) se evidentiaza 2 reguli:

niciunul dintre coproprietari nu are un drept exclusiv asupra unei parti materiale determinate din bun

fiecare coproprietar are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale, abstracte, matematice din dreptul de proprietate

In aceste conditii vom distinge intre drepturile coproprietarilor asupra bunului in materialitatea sa si drepturile coproprietarilor referitoare la cota-parte abstracta din dreptul de proprietate care apartin fiecaruia dintre acestia.

In privinta drepturilor coproprietarilor asupra bunului in materialitatea sa va trebui sa distingem intre actele materiale si cele juridice.

Actele materiale constau in acte de posesie, folosinta si dispozitie materiala cu privire la bunuri comune. Ne aflam in prezenta unei coposesii care permite fiecarui proprietar sa exercite stapanirea materiala a lucrului simultan si concurent cu ceilalti coproprietari.

In acest sens un coproprietar poate introduce impotriva celorlalti o actiune posesorie, iar posesia unui singur coproprietar nu reprezinta o posesie utila care sa poata conduce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

In privinta folosintei materiale, ea poate fi exercitata de catre orice coproprietar respectand 2 reguli:

sa nu schimbe destinatia si modul de utilizare a bunului;

sa nu impiedice exercitiul simultan si concurent al folosintei celorlalti coproprietari.

Atunci cand acestia nu se inteleg cu privire la folosinta si nici nu vor sa iasa din starea de indiviziune se poate pronunta o hotarare judecatoreasca de partajare a folosintei.

Fructele pot fi culese de coproprietari proportional cu cota parte ideala a fiecaruia din dreptul de proprietate.

In privinta dispozitiei materiale aceasta se poate exercita numai daca exista consimtamantul tuturor coproprietari.

Unul dintre coproprietari nu poate sa execute lucrari de transformare, de renovare, de schimbare a destinatiei bunului.

Actele juridice sunt guvernate de regula unanimitatii = pentru incheierea acestora este necesar acordul tuturor coproprietarilor.

Trebuie distins intre actele de conservare, ad-rare si cele de dispozitie.

Existenta acestei reguli a incercat sa fie ocolita prin anumite procedee care sa permita incheierea actelor de conservare si de ad-rare de catre unul singur dintre coproprietari fara ca acesta sa aiba consimtamantul celorlalti.

A fost bazata validitatea unui asemenea act pe invocarea gestiunii de afaceri, a mandatului tacit reciproc sau a regimului contractului de societate civila.

delicte – cu intentie

quasi – delicte – quasi – contracte

despagubire

repunere in drepturi

Subiecte (exemple)

1. Patrimoniul si functiile acestuia

2. Notiunea si caracterele juridice ale patrimoniului

3. Notiunea si caracterele juridice ale drepturilor reale.

4. Dinstinctia dintre drepturile reale si drepturile de creanta.

5. Teorii cu privire la posesie

6. Viciile posesiei

7. Actiunile posesorii

8. Dobandirea fructelor de catre posesorii de buna-credinta

9. Distinctia dintre domeniul public si domeniul privat

10. Definitia si caracterele juridice ale dreptului de proprietate

11. Regimul juridic al domeniului public si regimul juridic al domeniului privat

12. Proprietatea comuna pe cote-parti fortata si perpetua; obisnuita (temporara)

13. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie

14. Proprietatea rezolubila

15. Proprietatea anulabila

16. Definitia si caracterele juridice ale actiunii in revendicare

17. Dificultati in sarcina probei in cazul actiunii in revendicare imobiliara

18. Revendicarea bunurilor mobile

19. Accesiunea imobiliara artificiala

20. Conditiile uzucapiunii de la 10 la 20 ani

21. Modul de calcul al termenului in cazul uzucapiunii

22. Traditiunea

23. Dreptul de abitatie

24. Modalitati de stingere a dreptului de uzufruct

25. Drepturile si obligatiile uzufructuarului

26. Drepturile si obligatiile nudului proprietar

nu – mod de dobandire a dreptului de proprietate a statului

2 sub. Descriptive + 1,2 intrebari de 1 fraza

nu – circulatia juridica a terenurilor – e schimbata legislatia din carte







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1113
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site