Perchezitia - clasificarea si scopul perchezitiei

Perchezitia - clasificarea si scopul perchezitiei

Clasificare

In literatura de specialitate se folosesc mai multe criterii de clasificare a perchezitiilor care prezinta importanta atat sub aspectul cerintelor legale ce urmeaza a fi respectate de organul judiciar, cat si sub aspectul regulilor tactico-criminalistice aplicate cu ocazia pregatirii si efectuarii acestor activitati.

a. Primul si cel mai important criteriu este consacrat de prevederile legii procesual penale. Potrivit legii, exista:

-perchezitii domiciliare;

-perchezitii corporale;

-perchezitii efectuate in sediul unitatilor publice si persoanelor juridice;

-perchezitii efectuate asupra vehiculelor.

Clasificarea a fost dictata de necesitatea instituirii unor reglementari clare in privinta limitelor inauntrul carora pot fi ingradite unele dintre drepturile si libertatile fundamentale prevazute de constitutie. Aceasta clasificare prezinta importanta inclusiv sub aspectul normelor legale in temeiul carora se efectueaza perchezitia.

b. Dupa timpul de efectuare exista:

-perchezitii efectuate pe timp de zi (06.00-20.00);

-perchezitiile efectuate indiferent de ora. In aceasta categorie sunt incluse perchezitiile care se efectueaza in cazul infractiunilor flagrante si in locurile publice.

c. Dupa temeiul legal, perchezitiile se clasifica in:

-perchezitii efectuate in baza autorizatiei date de judecator (perchezitia domiciliara);

-perchezitii dispuse de organul de urmarire sau de cercetare penala;

-perchezitii efectuate in cazul infractiunilor flagrante.

Infractiunea este flagranta atunci cand este descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire, ori cand faptuitorul este urmarit imediat dupa comiterea faptei de persoana vatamata, martorii oculari, strigatul public sau este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune . Legiuitorul nu a prevazut nici o alta conditie pentru retinerea starii de flagrant si prin urmare atunci cand sunt indeplinite cerintele de mai sus, organul judiciar este indreptatit sa patrunda fara nici o alta formalitate in locurile in care se deruleaza activitatea ilicita si sa efectueze inclusiv perchezitii domiciliare si corporale.

In practica organelor judiciare exista tendinta gresita de a considera ca infractiunea este flagranta numai atunci cand pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de un an si de cel mult 12 ani, precum si in cazul formelor agravate ale acesteia, savarsite in municipii, orase, mijloace de transport in comun, balciuri, targuri, porturi, aeroporturi, gari, sau orice alt loc aglomerat. Aceasta interpretare are consecinte grave in infaptuirea actului de justitie, daca se are in vedere ca organul de cercetare penala ezita si uneori refuza sa patrunda in locurile in care se savarseste infractiunea pe motiv ca nu sunt intrunite cerintele legale ale starii de flagrant. In legatura cu acest aspect, precizam ca dispozitiile referitoare la sanctiunile prevazute pentru infractiune, precum si cele privind locurile in care se savarsesc formele agravate ale acesteia, nu reprezinta conditii suplimentare care se cer a fi indeplinite pentru existenta flagrantului. Ele se refera in exclusivitate la cazurile in care este necesara declansarea procedurilor speciale de urmarire si judecare a infractiunilor flagrante. Prin urmare, daca organul judiciar constata ca sunt indeplinite conditiile din art. 465 C.proc.pen. privind flagrantul, poate patrunde si efectua perchezitia in orice loc, indiferent daca infractiunea va fi supusa sau nu procedurilor speciale de urmarire si judecare.

d. Dupa componenta echipei care efectueaza perchezitia exista:

-perchezitii efectuate doar de organul judiciar;

-perchezitii in care sunt cooptati specialisti din diferite domenii de activitate (in functie de particularitatile locului perchezitionat, natura bunurilor cautate etc.);

e. Dupa numarul persoanelor si al locurilor in care se efectueaza, deosebim:

-perchezitii efectuate de o singura persoana;

-perchezitiile efectuate la locuintele/sediile mai multor persoane juridice.

La efectuarea perchezitiei, organul judiciar este obligat sa asigure prezenta persoanelor prevazute de lege, respectiv a martorilor asistenti, aparatorului persoanei perchezitionate, iar in lipsa acestuia a unuia din membrii familiei.

In timpul perchezitiei sunt interzise orice alte activitati care ar putea afecta mai mult decat interesele aflarii adevarului in cauza. O cer drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei. In acelasi context se interzice ca datele privind viata si intimitatea persoanei care nu prezinta relevanta pentru cauza sa fie date publicitatii. De asemenea, legea nu permite efectuarea in acelasi timp cu perchezitia, a oricaror acte procesuale in aceeasi cauza, care ar impiedica persona la care se face perchezitia sa participe la efectuarea acesteia.

Scopul perchezitiei

Scopul nemijlocit al perchezitiei consta in descoperirea si ridicarea tuturor obiectelor si inscrisurilor de natura sa contribuie la solutionarea cauzei penale aduse in fata organelor judiciare.

Perchezitia are insa si un scop secundar, reprezentat de ridicarea acelor obiecte si inscrisuri care nu au legatura cu cauza, dar a caror detinere si punere in circulatie sunt interzise prin lege.

Raportat la particularitatile fiecarei cauze penale in parte, perchezitia poate avea drept scop:

-descoperirea si ridicarea obiectelor, bunurilor, valorilor, inscrisurilor care contin sau poarta urmele infractiunii, a celor care au folosit ori care au fost destinate sa serveasca la savarsirea infractiunii, precum si a celor care sunt produsul activitatii ilicite;

-descoperirea persoanelor care se sustrag de la urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei si a persoanelor disparute, cadavrelor ori fragmentelor de cadavre;

-descoperirea de bunuri/valori care urmeaza a fi indisponibilizate in vederea recuperarii prejudiciului cauzat de infractiune.

Organul judiciar nu este indreptatit sa ridice alte obiecte si inscrisuri daca acestea nu au legatura cu cauza, ori daca detinerea sau punerea lor in circulatie nu sunt interzise de lege.