RASPUNDEREA PENALA

Sectiunea I

Raspunderea penala alaturi de institutia infractiunii si a sanctiunilor este o institutie fundamentala a dreptului penal.

Raspunderea penala este o forma a raspunderii juridice si reprezinta consecinta nesocotirii dispozitiei normei juridice penale.

Raspunderea penala este insasi raportul juridic de conflict de constrangere raport juridic complex cu drepturi si obligatii specifice pentru subiectii participanti.

Sectiunea II

Principiile raspunderii penale

- principiul legalitatii raspunderii penale

- infractiunea este unicul temei al raspunderii penale

- principiul umanismului exprimat in continutul si conditiile constrangerii

- raspunderii penale personale.

- principiul unicitatii raspunderii penale

- principiul inevitabilitatii raspunderii penale

- principiul individualizarii raspunderii penale.

Sectiunea III

Inlocuirea raspunderii penale

In anumite situatii, stari, imprejurari legiuitorul a intervenit si s-a hotarat inlocuirea raspunderii penale cu o alta forma de raspundere juridica daca scopul pedepsei restabilirii ordinii de drept se realizeaza.

Inlocuirea raspunderii penale corespunde principiilor de politica penala ale statului nostru care urmareste realizarea unei concordante intre gradul de pericol social al unei infractiuni si cuantumul si asprimea sanctiunii penale ce urmeaza a fi aplicata.

Conditiile de inlocuire a raspunderii penale se refera la infractiune si la infractor.

Sanctiunile cu caracter administrativ

Sanctiunile cu caracter administrativ sunt prevazute in art. 91 Cod penal:

mustrare

mustrarea cu avertisment

amenda de la 100.000 lei 10.000.000 lei.

Inlaturarea caracterului penal al faptei prin lipsa pericolului social

S-a intamplat de nenumarate ori in practica judiciara cand o anumita fapta sa intruneasca elementele constitutive ale infractiunii, deci sa se savarseasca o infractiune, insa datorita atingerii minime a unei valori sociale, angajarea raspunderii penale sa constituie o sanctiune excesiva. Aprecierea gradului de pericol social este de atributul judecatorului, caruia legiuitorul i-a dat posibilitatea sa opteze pentru angajarea raspunderii penale sau dimpotriva sa opteze pentru sanctionarea mai blanda a unei fapte prevazute de legea penala care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.

Criterii de stabilire a gradului de pericol social

Determinarea pericolului social concret, insuficient pentru retinerea faptei ca infractiune, datorita lipsei vadite de importanta se realizeaza dupa urmatoarele criterii:

- se va tine seama de modul de savarsire a faptei in sensul ca pericolul este extrem de redus care ar rezulta din savarsirea faptei sensul negativ al actiunii omisiunii fiind fara relevanta sociala. Aceasta inseamna ca felul de savarsire a faptei, continutul sau concret, in mod vadit, se identifica cu lipsa de importanta sociala si implicit gradul de pericol social necesar unei infractiuni.

- mijloacele de savarsire a faptei;

- de scopul urmarit de faptuitor.

Dovada unui scop infractional inutil din punct de vedere socio-moral pentru infractor poate constitui un motiv de lipsa vadita de importanta sociala si trebuie sa determine inlaturarea caracterului penal al faptei;

- de imprejurarile obiective si subiective in care a fost savarsita;

- de urmarea produsa;

- de persoana faptuitorului, de conduita acestuia.

Efecte juridice

Daca fapta nu prezinta un pericol social concret specific infractiunii, ea nu are caracter penal si deci nu atrage raspunderea penala. Ea va atrage totusi o raspundere administrativa prevazuta de legea penala in art. 91 Cod penal.

Sectiunea IV

Cauzele care inlatura raspunderea penala

Executarea pedepselor

Sunt anumite stari, situatii sau imprejurari care survin ulterior savarsirii infractiunii, reglementate de lege in prezenta carora se stinge raportul juridic de conflict si se stinge dreptul statului de a aplica o sanctiune infractorului precum si obligatia acestuia de a executa acea sanctiune. In literatura juridica s-a stabilit ca aceste cauze se impart in cauze generale si cauze speciale.

Cauzele generale se gasesc reglementate in partea generala a Codului penal si acestea sunt: amnistia, prescriptia raspunderii penale, lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor.

Amnistia

Este un act de clementa (al statului), al Parlamentului care potrivit art. 119 Cod penal inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita, adica faptele amnistiate nu mai pot fi cercetate iar impotriva autorilor acestor fapte nu mai pot fi intreprinse nici un fel de masuri de urmarire.

Prescriptia raspunderii penale

Este de notorietate faptul ca daca aplicarea sanctiunii se face cu promptitudine imediat dupa savarsirea faptei scopul legii este mai eficient realizat. Desigur sunt infractiuni a caror descoperire necesita timp indelungat si odata constate dureaza descoperirea si sanctionarea faptuitorului si aceste situatii create determina o stare de incertitudine care face ineficienta prevenirea si combaterea infractionalitatii. Legiuitorul a adoptat o solutie legala care sa puna capat situatiei incerte create si aceasta solutie este oferita de institutia prescriptiei raspunderii penala.

Justificarea institutiei este data de faptul ca prin trecerea timpului se pierd din probe, aceste probe se denatureaza prin pierderea unor memorii a amanuntelor si executarea unei pedepse nu mai este eficienta.

Lipsa plangerii prealabile

Titular al dreptului de a pedepsi cand s-a incalcat o norma juridica penala este statul. Infractiunile au un grad de pericol social diferit iar ratiuni de politica penala fac ca toate procesele sa reclame oficialitatea procesului penal. Legiuitorul a apreciat ca se impune ca pentru unele infractiuni sa se lase libera aprecierea de tragere la raspundere a faptuitorului la latitudinea victimei, pentru infractiuni cu un grad de pericol social mai redus.

Impacarea partilor

Conditionarea tragerii la raspundere penala de existenta plangerii prealabile atrage dupa sine consacrarea unei institutii de invoire a partilor cu privire la soarta raspunderii penale in cazul unor infractiuni cu pericol social mai redus si la care punerea in miscare a actiunii penale se face prin plangerea prealabila. Impacarea partilor este un act ulterior plangerii prealabile iar daca ea nu a fost promovata, impacarea partilor nu are temei.

Impacarea partilor este un act juridic bilateral concretizat intr-o intelegere intre partea vatamata si inculpat care stinge raportul juridic penal inlaturand raspunderea penala si consecintele civile ale cauzei.