REGLEMENTAREA VENITURILOR BUGETARE

REGLEMENTAREA VENITURILOR BUGETARE

1 Reglementarea juridica a impozitelor si taxelor directe

1.1 Impozitul pe profit

Impozitul pe profit este unul dintre principalele venituri bugetare, cu o ampla reglementare normativa, respectiv Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 571/2003[1], titlul II si Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 .

1.2. Impozitul pe dividende

Cota-parte din profitul obtinut de societatile comerciale ce se va plati fiecarui actionar sau asociat, dupa caz, constituie, conform Legii 31/1990 privind societatile comerciale - dividend. Codul fiscal defineste dividendul ca fiind o distribuire in bani sau in natura, efectuata de o persoana juridica unui participant la persoana juridica, drept consecinta a detinerii unor titluri de participare la acea persoana juridica[3].

1. Impozitul pe salariu

Reglementarea juridica a impozitului pe salarii a fost instituita potrivit interesului fiscal al statului in conditiile restabilirii rolului si importantei salariilor in economia nationala[4]. Conform prevederilor actului normativ care-l reglementeaza, impozitul pe salarii se datoreaza de catre persoanele fizice romane si straine care realizeaza pe teritoriul Romaniei venituri sub forma de salarii si alte drepturi salariale[5].

1.4. Impozitul pe veniturile liber-profesionistilor, meseriasilor si a altor categorii de subiecti

Veniturile liber-profesionistilor, meseriasilor si altor persoane particulare alcatuiesc o categorie de venituri realizate de persoanele fizice in mod particular, intr-o evolutie permanenta in conditiile incurajarii legale a initiativei particulare ca cerinta a economiei de piata si cu consecinta diversificarii activitatilor lucrative desfasurate in mod independent si particular de catre persoanele fizice.

1.5. Impozitele si taxele locale

Legislatia fiscala din statul nostru cuprinde si acte normative care privesc impozite si taxe locale, denumite astfel mai ales pentru ca sunt venituri proprii ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale in cuprinsul carora se realizeaza.

Aceste impozite si taxe prevazute in clasificatia veniturilor bugetare ca impozite directe sunt: impozitul pe cladiri, impozitul pe terenuri, taxele asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hoteliera, taxe speciale, alte taxe locale.

2. Impozite indirecte si taxele asimilate acestora

In tarile membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, impozitele sunt clasificate[6] in patru categorii:

Ø     impozite de venit ( cuprinzand impozitele pe veniturile corporatiilor si ale persoanelor fizice );

Ø     impozitele de consumatie ( respectiv impozitele asupra bunurilor si serviciilor );

Ø     impozitele pe avere si capital, si

Ø     contributii pentru asigurarile sociale.

2.1. Reglementarea taxei pe valoarea adaugata

T.V.A constituie impozit general de consum, care se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic de productie a produsului final, asupra valorii adaugate realizate de catre producatori intermediari si de producatorul final, inclusiv distributia pana la instrainarea catre consumatorul final.

T.V.A-ul este, potrivit art. 2 al Directivei Comunitatii Economice Europene din 11 aprilie 1967, "un impozit asupra consumului, aplicabil bunurilor si serviciilor, fiind proportional cu pretul acestora, indiferent de numarul tranzactiilor intervenite in procesul de productie si de distributie anterioare stadiului impozitarii"

Valoarea adaugata consta in diferenta intre pretul unui bun obtinut in urma vanzarii si pretul tuturor bunurilor achizitionate si al serviciilor prestate in vederea realizarii acestui bun.

Valoarea adaugata (V.A.) poate fi calculata ca diferenta intre valoarea productiei si a cea consumurilor intermediare, conform relatiei:

V.A. = P - C.I.

unde:

P = valoarea productiei ( suma valorii cifrei de afaceri si a variatiei stocurilor de produse finite si productiei neterminate), iar

C.I. = consumurile intermediare (suma valorii materiilor prime, materialelor, semifabricatelor achizitionate, a serviciilor exterioare prestate de furnizori etc.) .

Valoarea adaugata se calculeaza, in vederea aplicari T.V.A. , pentru fiecare stadiu in parte al ciclului economic, productiv sau prestator, dupa caz.

T.V.A deductibila (Input tax)

Este T.V.A inclusa in valoarea pe care un cumparator o plateste pentru bunurile serviciilor pe care le achizitioneaza pentru a le utiliza in activitatea sa economica[8].

T.V.A colectata (bruta/exigibila) ( Output tax)

Concret , este vorba de T.V.A care face obiectul facturii bunurilor livrate sau serviciilor prestate.

2.2. Taxele de timbru

Taxele de timbru, "reprezinta plata serviciilor prestate ori a lucrarilor efectuate de diferite organe sau institutii de stat care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii ori rezolva diferite interese legitime ale partilor"[9].

2.3 Taxele consulare

Obiectul taxelor consulare se aseamana in buna parte cu al taxelor de timbru de care se deosebesc totusi prin faptul ca sunt legalizari de semnaturi, eliberari de copii de pe acte si alte servicii prestate in tara de catre organe ale Ministerului Administratiei si Internelor si ale Ministerului de Externe, iar in strainatate de oficii consulare si misiuni diplomatice ale statului nostru.

Venituri bugetare diverse

Din categoria veniturilor bugetare diverse fac parte urmatoarele:

Ø              venitul din aplicarea prescriptiei extinctive;

Ø              venitul din recuperarea cheltuielilor de judecata si a despagubirilor;

Ø              venituri din amenzi;

Ø              venituri realizate din valorificarea legala a bunului confiscate;